Estepona. (eztepona). Localitate în SV Spaniei, pe ţărmul Mării Mediterane, la SV de oraşul Malaga.
Esterel. Munte în SE Franţei, pe coasta Mării Mediterane, la V de oraşul Cannes.
Esternay. (esternei). Localitate situată în N Franţei, la ESE de oraşul Paris.
Esternberg. (ezternberg). Localitate în N Austriei, la graniţa cu Germania, pe fluviul Dunărea.
Esteron. (estero). Râu în SE Franţei, cu vărsare în Marea Mediterană împreună cu râul Var la V de oraşul Nice (Nisa).
Esterri de Aneu. (ezterii de aneu). Localitate în NE Spaniei, în Munţii Pirinei, la V de statul Andorra.
Estevan. (esteven). Localitate de tip minier (cărbuni), situată în Canada, în SE provinciei Saskatchewan, la graniţa cu S.U.A.
Est Indiană, Dorsală. Dorsală submarină în E Oceanului Indian.
Estissac. (estisac). Localitate în N Franţei, la VSV de oraşul Troyes.
Estonia, Republica (Eesti Vabarik). (eztii vabaric). Stat în N Europei, cu largă ieşire la Marea Baltică. Suprafaţa este de 43 700 kmp, şi are peste 1,5 milioane loc. Capitala este Tallin.
Estoril. Localitate în SV Portugaliei, pe litoralul Oceanul Atlantic, aşeaztă la V de Lisabona.
Estrela. Vârf (1 991 m) în Munţii Sierra da Estrela din partea central-nordică a Portugaliei.
Estremadura. 1. Regiune geografic-istorică în SV Portugaliei, la N de Lisabona. 2. Regiune administrativă în Portugalia, suprapusă regiunii istorice cu acelaşi nume.
Estremoz. (eztremos). Localitate în SE Portugaliei, la NE de oraşul Évara.
Estrondo. (eztrondue). Munţi în Brazilia, între râurile Tocantins şi afluentul Araguaia, din partea central-estică a ţării.
Esztár. (estar). Localitate în E Ungariei (Hajdú-Bihar), pe Barcău, la SE de oraşul Debrecen.
Eszteregnye. (esteregnie). Localitate în SV Ungariei (Zala), la V de oraşul Nagykanizsa.
Esztergályhorváti. (estergai horvatii). Localitate în SV Ungariei (Zala), la SV de lacul Balaton şi de oraşul Keszthely şi la SE de oraşul Zalaegerszeg.
Esztergom. (estergom). Oraş în N Ungariei, la graniţa cu Slovacia, la 40 km NV de Budapesta, cu circa 35 000 loc. S-a numit Strigonium în evul mediu. Este o localitate istorică.
Eszterháza. (esterhazo). v. Fertőd.
Etah. 1. Localitate în NV Groenlandei, la Strâmtoarea Smith, în dreptul insulei Ellesmere. 2. Localitate în N Indiei, la SE de New Delhi.
Et-Táif. Oraş în SV Arabiei Saudite, în Munţii Asir, la altitudinea de 1 585 m, la SE de oraşul Mecca.
Étain. (eten). Localitate în NE Franţei, la NV de oraşul Metz.
Etal. Insulă coraligenă în arhipelagul Kiribati (Oceanul Pacific).
Etalans. (etalon). Localitate în E Franţei, la SE de oraşul Besançon.
Etalle. (etal). Localitate în SE Belgiei, pe râul Semois, la V de oraşul Arlon.
Étampes. (etamp). Localitate la S de Paris (Franţa).
Étang de Biguglia. (etan de bigulia). Lagună în NE insulei Corsica (Franţa), la SSE de oraşul Bastia.
Étaples. (etaplî). Localitate în NE Franţei, pe ţărmul Mării Mânecii, la gura de vărsare a râului Canche.
Etawah. (etauah). Oraş situat în N Indiei (Uttar Pradesh), la SE de Agra, cu circa 130 000 loc. Deţine numeroase moschei (ex., Jama Masjid). v. şi Bina.
Ete. Localitate aşezată în NV Ungariei (Komárom-Esztergom), la V de oraşul Tatabánya.
Étel. Localitate în NV Franţei, pe coasta SE a peninsulei Bretagne, la SE de oraşul Lorien.
Etelä-Kaarela. (etele carela). Cartier al oraşului Helsinki (Finlanda).
Éternoz. (eterno). Localitate în E Franţei, la S de oraşul Besançon.
Etes. (eteş). Localitate aflată în Ungaria (Nógrád), la V de oraşul Salgótarján.
Ethiopia (Etiopia). 1. Republica Democratică Ethiopia (Ityop'iya Hizebawi Democraciyawi Republic). (itopia hizebauii democrasiauii republic). Stat în Africa Orientală. Suprafaţa este de 1,14 milioane kmp iar numărul populaţiei 50 milioane loc. Capitala este Addis Abeba. 2. Podişul Ethiopiei (Podişul Etiopiei). v. Abisinia, Podişul Abisiniei.
Etival. Localitate în ENE Franţei, la SV de oraşul Strasbourg şi la SE de oraşul Nancy.
Etive. (etaiv). Golf-estuar în V Scoţiei (Marea Britanie), ce se deschide în estuarul Firth of Lorn.
Etna. Cel mai înalt vulcan activ din Europa (3 323 m), în NE Siciliei. Craterul principal are diametrul de 400 m şi 200 de conuri secundare. Este vulcanul cu cea mai lungă perioadă de activitate (136 erupţii în 6 000 de ani). La altitudinea de 2 943 m se află o staţiune de observaţie vulcanologică.
Etoile. (etoal). Localitate în SE R.D. Congo, la NE de oraşul Lubumbashi.
Etoka. Localitate în N R.D. Congo, la VSV de oraşul Kisangani.
Etolin. Strâmtoare marină situată între Alaska şi insula Nunivak (S.U.A.), din Marea Bering.
Eton. (ităn). 1. Oraş în SE Marii Britanii (Anglia central-sudică) pe Tamisa. Are circa 2 000 loc. 2. Localitate în NE Australiei, pe coasta Oceanului Pacific, la SE de oraşul Kunguri.
Etosha Pan (Etosha). (etăşa pan). Mare bazin sărat în Namibia, în V deşertului Kalahari la altitudinea de 1 065 m. Se transformă într-un lac temporar în sezonul ploios, cu o suprafaţă de 3 400 kmp. Aici s-a creat un parc naţional.
Etowah. (etoueh). Localitate în S.U.A. (Tennessee), aşezată la NE de oraşul Chattanooga.
Etréchy. (etrieşii). Localitate la V de Paris (Franţa).
Etretat. (etreta). Localitate în N Franţei, pe ţărmul Mării Mânecii, la NE de oraşul Le Havre.
Etropole. Localitate în partea central-vestică a Bulgariei, în Munţii Balcanici, la NE de Sofia.
Etruria. În antichitate era regiune în V Peninsulei Italice, locuită de etrusci. Corespunde astăzi în mare parte Toscanei.
Et-Tafila. Localitate în VSV Iordaniei, la SE de Marea Moartă.
Et-Tahrir. Canal în Delta Nilului (Egipt).
Et-Talibiya. (et talibii ia). Localitate situată la SV de oraşul Cairo (Egipt).
Ettelbrück. (etelbriuc). Localitate în centrul Luxemburgului, pe râul Sure, la NNE de localitatea Berg.
Etten. Localitate în SSV Olandei, la VSV de oraşul Breda.
Ettenheim. (etenhaim). Localitate în SV Germaniei, la NNV de oraşul Freiburg.
Etterbeck. Cartier şi parc în oraşul Bruxelles (Belgia).
Etterstad. (eterştad). Cartier al oraşului Oslo (Norvegia).
Et-Tina. Localitate în NE Egiptului, pe canalul Suez, la S de oraşul Port Said.
Et-Tléta. Localitate în NV Marocului, pe râul Sebou, la NE de oraşul Knitra.
Ettlingen. (etlinghen). Localitate în SV Germaniei, aproape de graniţa cu Franţa, la S de oraşul Karlsruhe.
Et-Tor. Localitate în SV peninsulei Sinai (Egipt), pe coasta golfului Suez.
Ettrick. Râu (51,5 km) în SE Scoţiei (Marea Britanie), afluent al râului Tweed.
Et-Tur. Localitate în Iordania, la E de oraşul Ierusalim.
Etuchthorn. (etuci torn). Vârf (3 403 m) în Alpii Silvretta, la graniţa Elveţia-Austria.
Étuz. (etus). Localitate situată în E Franţei, pe râul Ognon, la NV de oraşul Besançon.
Etyek. (etiec). Localitate la V de Budapesta (Fejér-Ungaria).
Etyeki-dombság. (etiechii dombşag). Deal situat lângă Budapesta (Ungaria), la SV de capitală.
Etz. (etţ). Cartier NV al oraşului Hamburg (Germania).
Etzel. (etţel). Hidrocentrală situată în NE Elveţiei, pe râul Sihl, la SV de Lacul Zürich.
Eu. (eo). Localitate în NE Franţei, la ESE de localitatea de pe coasta Mării Mânecii Le Trépont şi la NV de oraşul Amiens.
Eua. Insula (85,5 kmp) principală din arhipelagul Tonga din Oceanul Pacific. Aici se află localitatea Nukualofa.
Euba. (oiba). Localitate în E Germaniei, la E de oraşul Chemnitz.
Eubeea (Évvoia, Évia). Insulă grecească în Marea Egee, cu suprafaţa de 3 908 kmp şi circa 200 000 loc. Este despărţită de continent prin strâmtoarea Evripos (65 m lăţime minimă în dreptul oraşului Khalkis). Relieful este muntos (altitudinea maximă este de 1 743 m). Oraşul principal este Khalkis. Se exploatează minereuri de fier, crom şi marmură.
Euclid. (oiclid). Localitate în S.U.A. (Ohio), pe malul lacului Erie, la NV de oraşul Cleveland.
Eufaula. (oifaule). Localitate aflată în SE S.U.A. (Alabama), pe râul Chattahoochee, la SV de oraşul Columbus şi la SE de oraşul Montgomery.
Eufrat (Al Furat, Firat Nehr). Fluviu în SV Asiei, format prin unirea râurilor Murat şi Karasu. Are lungimea de 3 065 m (de la izvoarele râului Murat). Suprafaţa bazinului hidrografic este de 765 000 kmp. Izvorăşte din Podişul Armeniei şi trece prin Turcia, Siria şi Irak; străbate oraşele Erzincan, Dayr az-Zawr şi An-Najat. Formează, împreună cu Tigru, braţul Shatt al-Arab, care se varsă printr-o deltă în Golful Persic. Este navigabil iar apele sale sunt utilizate pentru irigaţii. Regiunea dintre Tigru şi Eufrat se numeşte Mesopotamia.
Eugene. (eujen). Oraş în NV S.U.A. (Oregon), pe râul Willamette, cu circa 300 000 loc. (împreună cu Springfield). Centru industrial şi nod de comunicaţie.
Eugenia. Cap geografic în V peninsulei California (Mexic), la Oceanul Pacific.
Eugmo. Insulă în golful Botnic, la SV de oraşul Kokkola. Aparţine Finlandei.
Eunice. (oinais). Localitate în SE S.U.A. (Louisiana), la V de oraşul Baton Rouge.
Eupatoria. Oraş situat în Ucraina, în cadrul peninsulei Crimeea, la NV de oraşul Simferopol, cu circa 120 000 loc. Este port de pescuit la Marea Neagră şi staţiune balneoclimaterică.
Eupen. Localitate în E Belgiei, la E de Liége, înspre graniţa cu Germania.
Eurasia. Denumire folosită pentru prima dată de geologul Eduard Suess pentru a desemna ansamblul continental format din Europa şi Asia, care ocupă 36,7% din suprafaţa uscatului (54,5 milioane kmp şi 2,75 milioane kmp insulele adiacente, fiind cea mai mare masă continentală a Terrei) şi este locuit de circa 3/4 din populaţia globului (circa 4 miliarde loc.).
Eure. (eor). 1. Râu (225,3 km lungime şi 5 500 kmp suprafaţa bazinală) în N Franţei, afluent al Senei în care se varsă aproape de Rouen. Traversează oraşele Chartres şi Dreux. 2. Departament în Franţa, la V de Paris, cu centrul la Évreux.
Eure-et-Loir. (eor e loar). Departament în Franţa, la SV de Paris, cu centrul la Chartres.
Eureka. 1. Oraş în V S.U.A. (statul California), pe ţărmul Oceanului Pacific. 2. Localitate în NV S.U.A. (Montana), aproape de graniţa cu statul Canada, la NV de lacul Flathead. 3. Localitate în S.U.A. (Nevada), la SV de lacurile Franklin şi Ruby şi la E de oraşul Austin. 3. Localitate în S.U.A. (Utah), la SV de Marele Lac Sărat şi de oraşul Salt Lake City.
Europa. 1. Continent în emisfera nordică, întins de la N la S pe 4 000 km, între Capul Nord (71o11' lat. N) din Peninsula Scandinavică şi Capul Tarifa (36o lat. N) din Peninsula Iberică. De la V la E se extinde pe 6 000 km, punctele extreme fiind Capul Roca (9o30' long. V) din Peninsula Iberică şi partea de NE a Uralului polar (67o20' long. E). Suprafaţa atinge 10,4 mil kmp şi circa 800 milioane loc. Pe teritoriul continentului se află 44 de state. Ţărmurile sunt crestate puternic şi sunt scăldate la N de Oceanul Arctic, la V de Oceanul Atlantic, iar la S de Marea Mediterană şi Marea Neagră. Limita fizico-geografică dintre Europa şi Asia urmăreşte poalele estice ale Munţilor Ural, fluviul Ural, depresiunea Kuma-Manici şi Marea Neagră, Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele, Marea Egee (după unii, limita este următoarea: poalele de est ale Munţilor Ural, râul Emba, Marea Caspică, S Munţilor Caucaz şi Marea Neagră). Cu Asia formează ansamblul continental Eurasia. Relieful prezintă o mare varietate, datorită mişcărilor tectonice diferenţiate şi istoriei formării diverselor ei părţi. Europa vestică are ţărmuri dantelate, relief variat, tectonică complicată şi climă oceanică, iar Europa estică un relief monoton, stabilitate tectonică mare şi climă continentală. Munţii ocupă circa 17% din suprafaţa continentului (1,5% având înălţimi mai mari de 2 000 m). Predominant rămâne relieful de câmpie. Altitudinea medie a continentului este de 300 m, iar cea maximă de 4 807 m (vf. Mont Blanc). Unele regiuni (S Câmpiei Caspice şi ţărmurile Mării Nordului) se află sub nivelul Oceanului Planetar. Câmpia Rusă şi Câmpia Germano-Poloneză, reprezentând împreună aproape 50% din suprafaţa Europei, ocupă părţile de E şi de N ale continentului. Partea de E este străjuită pe direcţia N-S de lanţul Munţilor Ural a căror înălţime maximă atinge, în vârful Narodnaia, 1 894 m. Fundamentul Platformei Ruse apare la suprafaţă în NV Europei, formând scutul cristalin baltic (gnaisuri, şisturi cristaline, roci eruptive vechi), de care se leagă strâns cutele caledoniene ale Peninsulei Scandinave. Împreună, ele alcătuiesc Fenoscandia (Scutul Baltic), al cărei relief se caracterizează prin predominarea în V şi N a Munţilor Scandinavi, erodaţi şi puternic fragmentaţi, a Munţilor Hibini din Peninsula Kola şi a unei câmpii joase de denudaţie, cu unele regiuni mai înălţate, în E şi S. În Europa de V, micile câmpii alternează frecvent cu munţii diferenţiaţi după înălţime, structură şi relief. La S teritoriilor descrise se găseşte regiunea munţilor hercinici, puternic fragmentaţi de mişcări tectonice, având, datorită eroziunii îndelungate, altitudini mijlocii şi culmi domoale, teşite. Această regiune cuprinde munţii din Marea Britanie şi Islanda, Masivul Central Francez, Munţii Vosgi, Munţii Ardeni, Pădurea Neagră, Masivul Şistos Renan, Masivul Boemiei, în alternanţă cu câmpii deluroase având relief de cueste, situate în bazine tectonice, umplute cu depozite mezozoice şi terţiare din N Franţei (Bazinul Parisului), SE Angliei (Bazinul Londrei), Suabia şi Franconia. Regiunile cu înălţimi mijlocii deluroase şi câmpii înalte, sunt mărginite de munţi cutaţi, rezultaţi în cadrul orogenezei alpine. Cei mai înalţi sunt Alpii, cu relief glaciar, continuaţi către E de Munţii Carpaţi. În depresiunile tectonice umplute cu sedimente marine, lacustre şi fluviatile aflate în imediata apropiere a munţilor, s-au format câmpiile eluviale (Padului, Panonică şi Română). Relieful Europei mediteraneene este predominant muntos. Sunt caracteristici munţii hercinici, cu pante abrupte, cei cutaţi (de vârstă alpină), în care prezenţa pe suprafeţe întinse a unei pături groase de calcare a favorizat dezvoltarea puternică a reliefului carstic, ca şi platourile joase sau mijlocii cu relief uniform. Aceasta este o regiune de mişcări tectonice recente şi actuale, cu o seismicitate accentuată şi un puternic vulcanism actual. Clima Europei este în funcţie de poziţia sa, în special, în zona temperată, de altitudinea şi de orientarea liniilor mari ale reliefului, ca şi de circulaţia generală a atmosferei, predominant vestică, dinspre Oceanul Atlantic, caracterul ei continental accentuâdu-se de la V la E. Deasupra continentului acţionează masele de aer temperat-continental şi maritim la latitudini medii, masele de aer tropical-continental şi maritim în S şi masele de aer arctic în N. Circulaţia acestor mase de aer este determinată de maximul azoric, minimul islandic şi dorsala anticiclonului siberian de iarnă. Vara, temperatura medie a lunii celei mai calde scade de la 26-28o în S până la 3-5o în N, iar iarna temperatura medie a lunii celei mai reci scade de la 10-12oC în S şi SV până la -18oC şi -20oC în NE. Precipitaţiile sunt excedentare în NV (Marea Britanie, Scandinavia), unde depăşesc 1 000 mm/an, şi deficitare în SE (Câmpia Precaspică), unde scad sub 500 mm/an. Zona climatică temperată ocupă cea mai mare parte a continentului. Părţii de V îi este caracteristică clima temperat-maritimă, cu amplitudini termice anuale mici (8-18oC), ierni blânde, veri calde în S şi răcoroasă în N, cu precipitaţii abundente, căzând regulat de-a lungul anului, mai ales sub formă de ploi. Părţii de E îi corespunde o climă temperat-continentală, cu amplitudini termice anuale mari (30 sau 35oC), cu iarnă lungă şi geroasă, având un strat de zăpadă stabil (exceptând partea de S) şi cu vară caldă, pe alocuri fierbinte. Hidrografia se caracterizează printr-o densitate mare a râurilor şi a lacurilor. Marile fluvii se găsesc pe Platforma Rusă, ele aparţinând bazinelor Mării Caspice, Mării Negre şi Mării Azov. Cel mai mare este Volga, care, laolaltă cu afluenţii săi, constituie o importantă sursă de alimentare cu apă a Mării Caspice. În Marea Neagră se varsă Dunărea, Nistrul şi Niprul, iar în Marea Azov, Donul. Oceanul Arctic primeşte fluviile Peciora şi Dvina de Nord, iar Oceanul Atlantic, Marea Baltică şi Marea Nordului pe Neva, Niemenul, Vistula, Oderul şi Elba. Toate aceste fluvii au cursuri liniştite, în albii slab înclinate şi puternic meandrate. Principalele fluvii ale Europei de V aparţin fie Oceanului Atlantic (Rinul, Sena, Loara, Garonne), fie Mării Mediterane (Ronul, Padul). Râurile Europei sudice se varsă în Oceanul Atlantic (Duero, Tajo, Guadiana, Guadalquivir) şi, respectiv, în Marea Mediterană (Tibru, Arno, Vardar). Gheţarii acoperă o suprafaţă de 119 900 kmp, dintre care 109 800 kmp se află în insulele arctice, 5 000 kmp în Munţii Scandinavici şi 5 100 kmp în Alpi. Vegetaţia şi solurile sunt repartizate latitudinal şi etajat, în funcţie de climă şi de relief. Insulele ocupă o suprafaţă de 730 000 kmp (Marea Britanie, Islanda, Irlanda, Sicilia, Sardinia, Novaia Zemlea, Spitzbergen ş.a.). Printre principalele peninsule ale Europei se enumeră: Scandinavă, Iberică, Italică, Balcanică, Kola, Iutlanda. 2. Insulă (Réunion) situată în Strâmtoarea Mozambic, între continentul african şi Insula Madagascar. 3. Cap în SSV Spaniei, la SSE de Gibraltar, în Marea Mediterană.
Europort. Port al oraşului Rotterdam (Olanda).
Eurotunel. Galerie cu cale feroviară şi rutieră, subacvatică, realizată între anii 1987-1994, pe sub Marea Mânecii, între Folkestone (Marea Britanie) şi Calais (Franţa), la o adâncime de 40 m. Lungimea măsoară 50,5 km (al doilea din lume, după tunelul Seikan din Japonia). Conectează reţelele feroviare din Marea Britanie cu cele din Franţa şi Belgia. Se mai numeşte Tunelul Mânecii.
Euskirchen. (oizchirchen). Localitate în V Germaniei, pe râul Erft, la V de Bonn.
Eustace. (eustas). Centru minier (plumb, pirită) în E Irlandei.
Eutin. Localitate în N Germaniei, pe malul V al golfului Lübeck, în SE peninsulei Iutlanda, la NNV de oraşul Lübeck.
Eutrizsch. (oitriţş). Cartier al oraşului Leipzig (Germania).
Evangelista de Sousa. (evanghelista de susa). Localitate în Brazilia, la NV de oraşul Santos, pe Rio Clara şi la SV de lacul de acumulare Rio Grande.
Evans. 1. Pas în S.U.A., la V de oraşul Cheyenne, în SE statului Wyoming. 2. Golf al golfului Port Nicholson, la SE de oraşul Wellington (Noua Zeelandă).
Evanston. (evenstăn). 1. Localitate în S.U.A. (Illinois), pe malul SV al lacului Michigan, la N de oraşul Chicago. 2. Localitate în S.U.A. (Wyoming), la E de Marele Lac Sărat şi la NE de oraşul Salt Lake City.
Evansville. (evănzvil). 1. Oraş în centrul S.U.A. (Indiana), pe Ohio, cu circa 300 000 loc. Centru industrial şi nod de comunicaţii. 2. Localitate situată în S.U.A. (Wisconsin), la SV de oraşul Milvaukee şi la SSE de oraşul Madison.
Evart. (evert). Localitate în S.U.A. (Michigan), pe râul Muskegon, aflată la NE de oraşul Grand Rapids.
Evaton. (evetăn). Localitate în Republica Africa de Sud, la SV de oraşul Johannesburg.
Eveleth. (eveles). Localitate în N S.U.A. (Minnesota), aşezată la NV de oraşul Duluth.
Evenki. (evenchii). Regiune în Siberia (Rusia), la N şi NE de râul Tunguska Inferioară.
Evensk. Localitate în extremitatea NE a Siberiei (Rusia), pe ţărmul golfului Selenhov (Marea Ohotsk-Oceanul Pacific), la NE de localitatea Tavatum.
Eveotos. v. Iri.
Everard. (evererd). Lac în S Australiei, la SV de Lacul Torrens.
Evere. (ever). Localitate în V Belgiei, aşezată în apropierea oraşului Mouscron.
Everest. v. Chomolungma.
Everett. 1. Localitate situată în S.U.A. (Pennsylvania), la SE de oraşele Pittsburgh şi Johnstown. 2. Localitate situată în NV S.U.A. (Washington), la NE de Seatle.
Evergem. (everghem). Localitate aflată în NV Belgiei, la NV de oraşul Gent.
Everglades. (evărgleids). Regiune întinsă (12 000 kmp) mlăştinoasă în SE S.U.A. (Florida), în SE peninsulei Florida. Aici s-a creat un parc naţional (5 600 kmp în 1947) cu vegetaţie de mangrove, floră tropicală, numeroase specii de păsări şi reptile.
Evergreen. (evărgrin). Localitate în SE S.U.A. (Alabama), la SV de oraşul Montgomery.
Everöd. (evereod). Localitate situată în S Suediei, la NE de oraşul Malmö.
Evesham. (eveşem). Localitate în Anglia (Marea Britanie), la S de oraşul Birmingham, pe râul Avon.
Evette. (evet). Localitate în E Franţei, la NV de oraşul Belfort.
Évia. v. Eubeea.
Evian-les-Bains (Evian). (evia-le-ben). Oraş situat în E Franţei (Savoia), pe malul sudic al Lacului Geneva, cu circa 7 000 loc. Constituie staţiune balneoclimaterică. Aici a avut loc recunoaşterea independenţei Algeriei de către Franţa (martie 1962).
Evingsen. (evingzăn). Localitate în Germania, pe râul Lenne (afluent al râului Ruhr), la SE de oraşul Hagen.
Evisa. Localitate în VNV insulei Corsica (Franţa), la ESE de oraşul Porto.
Evje. (evie). Localitate minieră (nichel) în SE Norvegiei, la NE de Kristiansand.
Evolène. (evolen). Localitate în SSV Elveţiei, la SE de oraşul Sion.
Évora. Oraş în partea central-sudică a Portugaliei, cu circa 35 000 loc. Este un centru comercial pentru cereale şi uleiuri vegetale.
Évreux. (evro). Oraş situat în N Franţei (Normandia), la V de Paris şi la SE de Rouen, cu circa 70 000 loc. Centru industrial (electronică).
Evripos. Strâmtoare între peninsula Atica şi insula Eubeea (Grecia).
Evron. (evro). Localitate în NV Franţei, la NV de oraşul Le Mans.