Lumina lumii
Yüklə 1,01 Mb.
|
| Ce păcat!
în timpul războiului, în Essen au venit tot felul de sol- daţi - pentru perioade de timp mai lungi sau mai scurte. Printre ei au fost creştini care auziseră undeva de mine şi care au căutat să mă întâlnească. 44 De-a lungul timpului, prin aceste vizite a ajuns să se formeze un cerc de soldaţi, care se aduna într-o anumită zi în locuinţa mea. Atunci cercetam Cuvântul lui Dumne- zeu, ne povesteam experienţele spirituale şi în final ser- veam împreună cina, cu puţinul pe care-1 aveam. Deşi membrii grupului erau mereu alţii, s-a format to- tuşi aici o părtăşie strânsă. Şi noi, toţi cei care am partici- pat la acele seri, ni le amintim ca pe o oază minunată în acele vremuri pustiitoare de război. într-o zi, ni s-a alăturat un bărbat de vârstă mijlocie. Accentul 1-a trădat imediat: era din Bavaria. Avea o fire tăcută, plăcută, retrasă. Abia pe parcurs am descoperit că era un om deosebit de cult, care a trecut prin greutăţi de nedescris. Din cauza mărturisirii lui sincere a fost închis mult timp într-un lagăr de concentrare. în cele din urmă i s-a dat drumul şi a fost înrolat imediat în armată. Superio- rii duri îl considerau desigur un deţinut suspect dintr-un lagăr de concentrare. Şi astfel a ajuns să se obişnuiască să ducă o viaţă liniştită şi retrasă. însă, într-o seară, şi-a descărcat sufletul. Şi atunci ne-a relatat o mică întâmplare, care ne-a impresionat pe toţi profund. Locuia într-o cameră cu alţi vreo zece soldaţi. Mereu era gălăgie în cameră. Era mai ales un tânăr din Ham- burg, care avea întotdeauna ceva de comentat. în mod evident, se bălăcise prin toate mocirlele marelui oraş. Şi acum umplea camera cu vorbele lui murdare. înjurături şi obscenităţi la tot pasul. Iar ceilalţi din cameră îi ţineau isonul. însă nimeni nu-1 băga în seamă pe bărbatul tăcut, care-şi avea patul într-un colţ. într-o zi, s-a împărţit poşta. în camerele lor, soldaţii şi- au deschis pachetele şi şi-au citit scrisorile. Şi tânărul din Hamburg a primit un pachet. O fată oarecare se gândise la el. Şi în timp ce a arătat mândru conţinutul pachetului: 45 ţigări şi bomboane - a povestit, dându-şi aere, despre mul- tele lui aventuri ticăloase. Da, şi atunci a sosit clipa în care omul cel tăcut nu a mai rezistat. Spre mirarea tuturor, a ieşit în faţă şi a spus în felul lui grav şi categoric: - Săracul de tine! După murdăria care iese din tine, mă întreb cum trebuie să fii pe dinăuntru! Păcat de tine! Apoi a părăsit camera. Şi, în mod ciudat, dintr-o dată s-a lăsat tăcerea, în timp ce a închis uşa în spatele lui. Nu se depărtase însă prea mult pe coridor, când celă- lalt a alergat după el:
Omul tăcut s-a oprit. Şi apoi a spus din nou în felul lui ciudat de categoric: - Dumnezeu a vrut să facă ceva din tine. Şi tu eşti creat de El. Şi acum - ce murdărie! Ce păcat! Da, cama- rade, când ştii, că Dumnezeu a vrut ceva de la tine, nu poţi să spui decât: Păcat de tine! Imediat după aceea a urmat apelul. Omul tăcut s-a dus la locul lui. Dintr-ö dată, în timp ce se formau rândurile, a simţit că cineva din spate îl prinde de mână. Şi în palmă cineva i-a apăsat o bomboană. Când s-a întors, 1-a văzut în spatele lui pe tânărul din Hamburg. Totuşi, atunci nu a fost timpul potrivit pentru o discu- ţie. Dar când s-a terminat apelul, omul tăcut 1-a întrebat: - De ce îmi faci tocmai mie un bine? Eu ţi-am spus doar în faţă părerea mea. Atunci, celălalt a spus: - Eşti singurul om care m-a luat în serios în toată viaţa mea! Tu crezi cu adevărat că aş putea avea o valoare! 46 Aşa ne-a relatat omul tăcut în cercul nostru de soldaţi. Mult timp, nimeni nu a spus nimic. Fiecare se gândea, că probabil majoritatea oamenilor - la fel ca acel tânăr din Hamburg - poartă o mască, în spatele căreia adevăratul om, cu necazul şi dorul lui, este în siguranţă. în cele din urmă, unul dintre noi a întrebat: - Şi ce s-a întâmplat mai departe? Omul tăcut a zâmbit: - Acum suntem prieteni. Da, mai mult: fraţi! Citim împreună Biblia. Şi prietenul meu 1-a găsit pe Domnul Isus şi ştie, că El este Mântuitorul lui. Uneori, firea veche, cu aerele ei, mai vrea să răzbată în afară. Dar atunci se sperie dintr-o dată şi se uită la mine. Şi eu citesc atunci din privirea lui întrebarea: Crezi că Isus mai are încă răb- dare cu mine? Noi ştim însă amândoi că trăim prin răbda- rea lui Isus.- L-am pierdut din vedere pe acest bărbat tăcut. Nici măcar nu ştiu dacă mai trăieşte. Poate că este îngropat undeva în Rusia. Istoria lumii nu i-a imortalizat viaţa. Dar cred că o astfel de întâmplare, ca cea despre tână- rul din Hamburg, este mai importantă şi are mai mult sens în lumina veşniciei decât toate marile bătălii ale acestui război îngrozitor. Yüklə 1,01 Mb. Dostları ilə paylaş:
|