Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

Căi de atac

CJUE a recunoscut autonomia statelor membre la stabilirea sancțiunilor pentru actele discriminatorii, însă a indicat că nu se poate considera că sancțiunile pur simbolice îndeplinesc cerința de eficiență, proporționalitate și disuasivitate.¹⁵⁰ În plus, obligația instanțelor naționale de a interpreta legislația națională în conformitate cu directivele¹⁵¹ poate duce la concluzia că limita de timp pentru impunerea unei amenzi contravine scopului Directivei și, prin urmare, nu trebuie interpretată (trebuie înlăturată) din acțiunea principală.

3. 
   Impactul hotărârii CJUE
   

CJUE și-a emis clarificările în C-81/12 în primul său caz de discriminare la angajare pe motiv de orientare sexuală.

În mod interesant, Curtea de Apel, continuând acțiunea principală în lumina hotărârii preliminare, nu a constatat nicio discriminare.¹⁵² Instanța română a efectuat o analiză comprehensivă a faptelor (conform încurajării CJUE) însă a ignorat parțial instrucțiunile CJUE cu privire la lege. A ignorat confirmarea CJUE a hotărârii Firma Feryn (care stabilește răspunderea angajatorului pentru acte comise de o persoană fără competență de angajare) și a denaturat instrucțiunea „căii de atac efective” pentru a constata că avertismentul a fost suficient și proporțional.

ACCEPT a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție ca ultimă cale de atac disponibilă. În hotărârea sa nr. 2224, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins apelul formulat de ACCEPT împotriva hotărârii Curții de Apel București. În motivare, Înalta Curte menționează doar cauza C-81/12 pentru a sublinia că chiar și CJUE în hotărârea sa preliminară a recunoscut că instanța națională este singura competentă să evalueze faptele cauzei. Nu este nicio analiză sau încorporare a liniilor directoare generale furnizate de CJUE în cauză. Cu privire la avertismentul aplicat domnului Becali drept sancțiune în prima instanță, care a fost contestat de reclamant ca nefiind disuasiv, proporțional și adecvat într-o cauză de discriminare, Înalta Curte a declarat: „contrar declarațiilor reclamantului, un avertisment (drept sancțiune) nu este incompatibil cu Art. 17 din Directiva 2000/78/CE și nu poate fi considerat de plano drept sancțiune pur simbolică. Hotărârea mai declară că „Înalta Curte mai concluzionează că asociația reclamantă nu poate justifica încălcarea unui interes public legitim în înțelesul Art. 2 (1), litera r, din Legea 554/2004 (Legea Contenciosului Administrativ), dat fiind faptul că CNCD a emis un avertisment pentru George Becali și nu o amendă administrativă.

Urmarea hotărârii preliminare a CJUE este instructivă: deoarece CJUE nu poate invalida măsurile statului și practicile naționale, instanța națională are ultimul cuvânt. În plus, deoarece testul de proporționalitate indicat de CJUE este predat judecătorului național, chiar și într-o cauză simplă, liniile directoare ale CJUE pot fi denaturate în sensul confirmării legalității practicii naționale care precede întrebarea preliminară. Doar prin litigii și clarificări ulterioare ale CJUE poate fi eliminată în viitor o neînțelegere (neintenționată sau intenționată) precum cea susținută de Curtea de Apel română și confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție.¹⁵³

1. 
   Extern
   

Hotărârile Firma Feryn și Accept au fost citate în instanțele naționale ale altor state membre UE prin interpretare coerentă. În Croația, în 2010, patru organizații pentru drepturile omului au introdus o acțiune comună împotriva lui Z.M., directorul executiv al celui mai popular club de fotbal și vicepreședintele Asociației croate de fotbal, din cauza declarației sale publice că persoanele homosexuale nu pot juca în echipa sa națională de fotbal. După un lung șir de hotărâri naționale, Curtea Supremă și-a întemeiat hotărârea pe „cauza Feryn”, constatând că faptele din cele două cauze erau similare. Curtea a constatat că Z.M. avea o asemenea reputație și autoritate publică încât declarația sa ar putea încuraja alte persoane să trateze persoanele homosexuale cu prejudecată. Curtea a concluzionat că declarația lui era un act care putea pune o persoană (un bărbat homosexual) într-o poziție mai puțin favorabilă decât a altor persoane (un bărbat heterosexual) într-o situație comparabilă și, prin urmare, reprezenta discriminare directă. Curtea a mai afirmat că declarațiile pot fi acte de discriminare în ciuda libertății de exprimare constituționale.¹⁵⁴ În Italia, în 2014, un avocat renumit a declarat într-un interviu difuzat într-o emisiune radio că nu ar angaja niciodată un avocat homosexual în cabinetul său. Instanța a considerat că, chiar dacă firma de avocatură nu făcuse niciun anunț de recrutare, declarația era discriminatorie pe motive de orientare sexuală deoarece descuraja persoanele de orientare homosexuală de la candidarea pentru acele posturi. În acest sens, Curtea a citat Articolul 9 din Directiva 2000/78/CE, cauza Asociația Accept C-81/12; cauza Feryn NV C-54/07.¹⁵⁵

Ipoteze