Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

Reprezentarea pe axa temporală

2. 
   Descrierea jurisprudenței¹³⁷
   

La data de 12 iunie 2006, dna Achbita, recepționistă, a fost concediată de G4S Secure Solutions, angajatorul ei, din cauza purtării vălului islamic. Acest comportament a fost considerat de angajatorul ei drept incompatibil cu principiul de neutralitate al companiei și, în special, cu regula companiei conform căreia „angajaților li se interzice să poarte la locul de muncă orice însemne vizibile ale credințelor lor politice, filosofice sau religioase și/sau de la exprimarea oricărui ritual care rezultă din acestea”. În mod interesant, regula internă a neutralității religioase și politice a fost modificată

Dna Achbita, împreună cu Centrul Belgian pentru Oportunități Egale și Combaterea Rasismului, a contestat fără succes concedierea ei în cadrul Curții pentru Litigii de Muncă (Anvers) și Curții Superioare pentru Litigii de Muncă (în apel). Curtea de Casație belgiană a trimis hotărârea preliminară la Curtea de Justiție.¹³⁸

Avocatul General Kokott a opinat că această cauză ar putea reprezenta discriminare indirectă pe motive religioase, nu discriminare directă și că în cauza de față este justificată, luând în calcul regula de neutralitate a companiei și libertarea desfășurării unei activități comerciale.

CJUE a fost de acord cu clasificarea discriminării indirecte și a constatat că regulamentul intern poate fi indirect discriminatoriu pe baza „unei anumite religii” dacă nu este justificat în mod obiectiv, ceea ce trebuie să constate instanța de trimitere.

3. 
   Analiză
   

În Opinia sa, pronunțată la 31 mai 2016, Avocatul General Kokott a considerat că:
„1)      În situația în care unei lucrătoare de religie musulmană i se interzice să poarte un văl islamic la locul de muncă, nu se produce nicio discriminare directă pe motiv de apartenență religioasă în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/78/CE, atunci când această interdicție se bazează pe o regulă internă privind interdicția de a purta la locul de muncă semne exterioare care exprimă o convingere politică, filozofică și religioasă, iar nu pe stereotipuri sau prejudecăți împotriva unei religii sau a anumitor religii sau împotriva convingerilor religioase în general. Cu toate acestea, interdicția în discuție poate produce o discriminare indirectă pe motive de apartenență religioasă în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) litera (b) din directivă.

2)      O asemenea discriminare poate fi justificată, pentru a impune o politică de neutralitate urmărită de angajator, din perspectiva apartenenței religioase și a convingerilor, în măsura în care astfel se respectă principiul proporționalității.

În acest context, trebuie să se țină seama de:

–        dimensiunea și vizibilitatea semnului care exprimă convingerea religioasă;

–        natura activității lucrătoarei;

–        contextul în care trebuie să exercite această activitate, precum și

–        de identitatea națională a statului membru respectiv.”
Avocatul General Kokott s-a mai referit și la Articolul 10 (libertarea de religie) și 16 (libertatea de a exercita o activitate comercială) din Cartă pentru a interpreta anumite concepte stipulate de Directivă (mai exact, conceptul discriminării directe și indirecte, pe de o parte, și posibilele motive pentru justificarea unei discriminări indirecte, pe de altă parte.
CJUE argumentează că dreptul de a exercita o activitate comercială stipulat în Articolul 16 din Cartă include dorința unui angajator de a proiecta o imagine de neutralitate față de clienți. Întemeindu-se pe hotărârea din cauza Eweida și alții împotriva Regatului Unit (par. 94.) CE:ECHR:2013:0115JUD004842010, susține că libertatea de religie poate fi restricționată în urmărirea acestei dorințe/obiectiv, dacă neutralitatea este urmărită într-o manieră constantă și sistemică (Hartlauer, C-169/07 și Petersen, C-341/08).

Conform indicațiilor comentatorilor, totuși, CEDO nu a considerat că politica de neutralitate a societății private era proporțională în cauza Eweida (strasbourgobservers, Chaib, S. O. și David, V.). Mai mult, CJUE nu a echilibrat libertatea de a exercita o activitate comercială cu dreptul la religie al doamnei Achbita, care reprezintă testul utilizat de CEDO (Jolly, S.). În cele din urmă, subliniază că CJUE nu a luat în calcul faptul că consiliul de administrație al societății a modificat reglementările de lucru în sensul interzicerii simbolurilor vizibile religioase, etc. ca urmare a faptului că doamna Achbita a continuat să poarte vălul în timpul programului de lucru (Lahuerta, S. B.).

Chaib și David indică corect faptul că o reglementare internă bazată pe convingeri religioase și filosofice nu poate fi privită ca fiind aparent neutră în ceea ce privește religia.

McCrea indică dificultatea luării unei hotărâri în această cauză având în vedere contextul politic și felicită CJUE pentru tratarea cu multă atenție a unui subiect extrem de delicat, în special prin acordarea dreptului de a lua o hotărâre finală instanței naționale în lumina faptelor.

1.