Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

orizontal (curtea constituțională – instanțe străine). Legislația și jurisprudența străină pot furniza elemente folositoare pentru a consolida motivarea judiciară în cazurile constituționale. În acest caz, Curtea Supremă din Slovenia¹³⁰, Curtea Supremă din Massachuttes,¹³¹ Consiliul de Coroană și Curtea Supremă din Canada.

Acest caz este un prim exemplu al utilizării unei metode comparative de a îmbunătăți motivarea judiciară în adjudecarea drepturilor fundamentale. În mod interesant, și oarecum diferit de celelalte cazuri din acest manual, această hotărâre judecătorească este un răspuns la contestarea prevederilor care stabilesc drepturile avansate ale persoanelor de același sex (în celelalte cazuri, procedurile își au de obicei originea în contestarea lipsei unor prevederi asemănătoare, sau invocări ale tratamentului egal de către membrii unui grup discriminat). Cu alte cuvinte, în acest exemplu, cauza reclamanților este construită pe presupunerea că tratamentul egal nu servește scopului egalității, din moment ce se referă la două situații care sunt atât de diferite, încât obiectivitatea ar impune ca legea să le trateze diferit. Fiind o chestiune de natură pur constituțională, Tribunalul dorește să apeleze la surse externe și să efectueze o analiză comparativă pentru a-și susține opinia. Utilizarea intensivă a exemplelor normative și judiciare din alte jurisdicții este orientată spre demonstrarea faptului că o tendință globală este în desfășurare, și că, prin urmare, stabilitatea constituțională a legii contestate nu intră în discuție.

Fișa de caz nr. 11, Curtea Constituțională din Austria, Cauza B166/2013, 13 martie 2014

Cauza se referă la un cuplu homosexual din Olanda care dorește să își reînnoiască jurămintele de nuntă în Tyrol, Austria.

1. 
   Reprezentare pe axa temporală
   

2. 
   Descrierea jurisprudenței
   

La data de 18 august 1998, reclamanții, doi bărbați de naționalitate olandeză, au încheiat un parteneriat înregistrat în Olanda, care a fost transformat în căsătorie prin legea din 11 iunie 2002. Timp de câțiva ani, cei doi reclamanți au locuit în Tyrol. Deoarece se confruntau în mod constant cu incertitudini legate de posibilitatea în care căsătoria lor, care a fost oficiată în conformitate cu legislația din Olanda, este sau nu valabilă în Austria, reclamanții au solicitat reînnoirea jurămintelor de nuntă în Austria. Printr-o decizie finală a ultimei instanțe din 13 decembrie 2012, această cerere a fost respinsă de Landeshauptmann din Tyrol.

Landeshauptmann din Tyrol a afirmat că, în conformitate cu legislația din Austria, cuplurile heterosexuale și homosexuale aparțin de instituții juridice diferite, întrucât un parteneriat înregistrat ar putea să fie justificat de cuplurile homosexuale, iar o căsătorie era posibilă doar pentru cuplurile heterosexuale. În conformitate cu Secțiunea 16 a Legii Federale din 15 iunie 1978 privind Dreptul Internațional Privat, BGBl 34/1978, așa cum a fost modificată de Legea Federală, cerințele formale pentru încheierea legislației din Austria au fost stabilite în Austria. Respingerea cererii reclamanților privind reînnoirea jurămintelor de nuntă în Olanda reprezintă un motiv de apel. Autoritatea face referire la hotărârea judecătorească a Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 iunie 2010 în cauza Schalk și Kopf, precum și concluziile Curții Constituționale VfSlg 19.492 / 2011. Din perspectiva acestor decizii, nu este evident că drepturile reclamanților au fost încălcate.

În apelul lor la Curtea Constituțională, în baza Art. 144 B-VG, cei doi reclamanți motivează că decizia contestată încalcă drepturile garantate constituțional la tratament egal și nediscriminare pe motiv de sex și orientare sexuală. În concluzie, apelanții și-au bazat argumentele pe faptul că, în conformitate cu Articolul 13 al Ordonanței privind Implementarea și Completarea Legii pentru Unificarea Legii Dreptului și Arbitrajului pe Teritoriul Austriei și Regatului Reichului (Legea Matrimonială) din 27 iulie 1938 , DRGBl. 1938, 923 (DVOEheG), aceștia au dreptul de a-și reînnoi jurămintele de nuntă în conformitate cu regulile aplicabile căsătoriei (și nu unui simplu parteneriat înregistrat) în caz de incertitudini cu privire la valabilitatea căsătoriei în Olanda. Prin respingerea cererii, reclamantul a discriminat între sexe și din motive de orientare sexuală, subliniind faptul că noțiunea de căsătorie este disponibilă doar pentru cuplurile de sexe diferite în Austria. În special, acest lucru încalcă drepturile reclamanților care rezultă din interdicțiile relevante de discriminare, în special Art. 7 B-VG, Art. 14 în conjuncție cu Art. 8 al Convenției, și Art 21. De asemenea, decizia autorității limitează capacitatea reclamantului de a-și exercita dreptul în calitate de cetățean al Uniunii și dreptul la libera circulație în cadrul Uniunii Europene. Prin urmare, reclamanții au sugerat și faptul că respectiva chestiune legată de discriminarea nejustificată, interzisă prin Articolul 21 (1), trebuie să fie prezentată Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare în conformitate cu Articolul 267 al TFUE.

3. 
   Analiză
   

Autoritățile austriece nu au permis reînnoirea jurămintelor de nuntă în Tyrol, iar cuplul a susținut că drepturile constituționale garantate prin Articolele 8 și 14 ale Convenției și Articolul 21 al Cartei au fost încălcate prin această decizie. Cu privire la hotărârea anterioară¹³², în care Curtea Constituțională a decis că drepturile înscrise în Cartă pot fi prezentate Curții Constituționale ca drepturi garantate constituțional și că acestea vor fi utilizate ca nivel adecvat în domeniul competenței Cartei, Curtea a pus problema posibilității în care Articolul 21 al Cartei a fost aplicabil în prezenta cauză. Curtea a constatat că prevederile naționale ale legii privind căsătoria nu au ca scop implementarea legislației UE. Prin urmare, Curtea a decis că prevederile Cartei nu se aplică.¹³³

În decizia privind aplicabilitatea principiului de nediscriminare (Articolul 21) al Cartei, Curtea Constituțională concluzionează cu o declarație ipotetică. Bazându-se pe jurisprudența CEDO, Curtea Constituțională concluzionează că, în cazul în care Carta s-ar aplica pentru cauza dată, rezultatul nu ar fi unul diferit. Așa cum a arătat CEDO în cauza Schalk și Kopf (Cauza 30141/04) – așa cum subliniază Curtea Constituțională – decizia privind posibilitatea în care cuplurile homosexuale trebuie să aibă același drept de acces la căsătorie ca și cuplurile heterosexuale presupune evaluarea dezvoltărilor sociale, care ar putea fi diferite în statele membre ale UE. Revenind la legislația UE, Curtea afirmă: „Cu privire la chestiunea accesului la căsătorie pentru cuplurile de același sex, lipsește competența pentru Uniune; prin urmare, [Articolul 21 al Cartei] nu se opune faptului că cerințele care rezultă din interzicerea discriminării diferă de la un stat membru la altul, atâta timp cât – lucru care este valabil pentru cauza respectivă așa cum arată jurisprudența CEDO – înțelegerea și scopul de aplicare a interzicerii discriminării corespund cu Art. 14 al Convenției [...].”

1.