Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale
Yüklə 0,8 Mb.
|
| Rolul Cartei
A permis o definiție mai largă a dreptului la religie identic cu cel din Convenție. A deschis legislația UE împotriva discriminării la contestații prin libertatea contractuală ca parte a libertății de a exercita o activitate comercială. Domeniul de aplicare integral al celei din urmă nu a fost însă conturat.
CJUE: dreptul la religie este recunoscut atât în Cartă, cât și în Convenție, înțelesul și domeniul lor de aplicare fiind larg și identic. Conceptul de religie, deși nu este definit în Articolul 1 din Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, ar trebui interpretat ca acoperind atât forum internum and externum, și anume dreptul de a avea o credință și de a manifesta credință religioasă. Făcând referire la Eweida și alții împotriva Regatului Unit, CJUE a susținut că libertatea de a exercita o activitate comercială poate restricționa dreptul la religie. Totuși, nu a desfășurat în mod adecvat testul de proporționalitate și a ajuns la o altă concluzie decât CEDO. În mod important, hotărârea asigură o interpretare restrictivă a Directivei privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă care contrazice poziția organismului pentru egalitate care a intervenit (UNIA), precum și a statului belgian.
Trimitere preliminară. Rămâne de văzut cum va reacționa instanța de trimitere, deoarece CJUE a lăsat o mare libertate de apreciere, în special în ceea ce privește evaluarea faptelor.
Este o hotărâre extrem de dezbătută, al cărei impact va depinde în foarte mare măsură de abordările instanțelor superioare naționale. Esența criticii este că, în ciuda disponibilității statului membru de a nu permite acest tip de discriminare religioasă, CJUE a arătat un prea mare respect chiar instanței naționale care a făcut trimiterea preliminară pentru a obține legitimarea pentru furnizarea protecției naționale. Mai important, totuși, este faptul că hotărârea are deficiențe doctrinare din două puncte de vedere. În primul rând, într-o situație clară de discriminare directă a stabilit discriminarea indirectă pe motiv religios fără a desfășura în mod adecvat testul de proporționalitate. În al doilea rând, se permite libertatea de a executa o activitate comercială pentru a funcționa ca o restricție a interdicției de discriminare, fără a defini în mod real acest drept. Aceasta reprezintă o amenințare clară pentru întreaga legislație UE împotriva discriminării, și anume pe alte motive și în alte domenii. Fișa de caz nr. 14 – Curtea Supremă din Ungaria, Kfv.III.37.848/2014/6, 29 octombrie 2014 După ce o adolescentă a fost ucisă în Kiskunlacháza, primarul localității a instigat la o atitudine de discriminare a romilor prin diferite acte de vorbire. Comitetul Helsinki din Ungaria, în calitate de reclamant actio popularis, a formulat o plângere împotriva acestuia cu Autoritatea pentru Tratament Egal (denumită în continuare „ATE”). În urma unui lung proces, Curtea Supremă a susținut decizia ATE conform căreia primarul se făcea răspunzător de hărțuirea unui membru al minorității naționale rome, și a dispus publicarea deciziei. În această cauză, publicarea deciziei face parte dintr-o serie de căi de atac care consolidează ideea că sancționarea discursurilor instigatoare la ură implică transmiterea unui mesaj puternic către comunitate, și anume acela de a nu tolera comportamentul discriminatoriu și de a preveni escaladarea conflictului. Definiția hărțuirii, domeniul de aplicare personal și material al Legii privind Tratamentul Egal, limitările discursrului liber, publicarea deciziei ca și cale de atac.
|