Manualul testelor

Capitolul 3

ABILITATEA GENERALĂ DE ÎNVĂŢARE.

MANUALELE TESTELOR

 

INTRODUCERE

 

Abilitatea Generală de Învăţare reprezintă aptitudinea de a asimila informaţii noi, de a le reorganiza şi de a opera cu aceste informaţii. Astfel, abilitatea generală de învăţare apare ca un construct cu trei faţete: asimilare selectivă de noi cunoştinţe, aceasta implică concentrarea atenţiei şi rezistenţa la interferenţă; a capacităţii de organizare a informaţiilor în memorie, care implică inhibiţia cognitivă şi memoria de scurtă durată; şi o componentă de operare, acesta implicând: raţionamentul analitic,  transfer analogic, memorie de lucru şi flexibilitatea în categorizare.

 

 
 

3.1. MANUALUL TESTULUI DE RAŢIONAMENT ANALITIC

 

 

 

3.1.1. INTRODUCERE

 

Atunci când o persoană trage o concluzie dintr-un set de premise pe baza legilor logice, spunem că este implicată într-o sarcină de raţionament. Tot raţionamentul intervine însă, şi în situaţiile în care rezolvăm un rebus, ne facem planuri pentru a cumpăra o casă nouă sau încercăm să ne dăm seama care este cel mai avantajos drum pentru a ajunge dintr-un oraş în altul.

 

În termeni generali se poate spune că raţionamentul este o procedură prin care se obţin informaţii noi din combinarea celor deja existente. Raţionamentul reclamă, deci, o trecere dincolo de informaţia dată, o producere de noi cunoştinţe din cele deja existente (Sternberg, 1977).

 

Raţionamentele se împart în două mari categorii, inductive şi deductive. Deducţia reprezintă trecerea de la general la particular, iar inducţia este trecerea de la particular la general. Cele două forme de raţionament diferă prin faptul că, în cazul unui raţionament deductiv rezolvat corect concluzia derivă cu necesitate din premise, iar în cazul raţionamentului inductiv concluzia derivă cu cea mai mare probabilitate.

 

Datele de cercetare actuale indică faptul că raţionamentul deductiv joacă un rol esenţial în activităţile profesionale şi extraprofesionale cotidiene, reprezentând abilitatea cognitivă esenţială pentru activităţi de planificare, decizie, argumentare etc (Byrne şi colab., 1995). Raţionamentul inductiv face parte din multe teste de inteligenţă, în cadrul căreia se consideră că joacă un rol hotărâtor. Acest fapt este exprimat de majoritatea teoriilor psihometrice moderne care dovedesc legătura strânsă dintre raţionamentul inductiv şi factorul g al inteligenţei (Snow, 1980; Marshaleck şi colab., 1983; Carrol, 1993).

Abilitatea de raţionament joacă un rol deosebit în: profesiile care presupun rezolvarea unor probleme complexe (inginer construcţii, manager), inferenţe pe baza unor informaţii date (avocat, medic etc.).

 

În literatura psihologică se face adesea distincţia între raţionamentul formal, decontextualizat şi raţionamentul informal, imersat în contextul vieţii cotidiene. În primul caz ceea ce contează este forma unui argument, se pune accentul pe adevăruri logice, pe consistenţa logică dintre premise şi concluzii. Cunoştinţele subiectului sunt socotite irelevante şi se urmăreşte ca procesul de raţionament să nu fie contaminat de acestea. Toată informaţia de care subiectul are nevoie este cuprinsă în setul de premise care i se oferă, el fiind rugat să găsească concluzia. În acest caz răspunsul corect este sigur şi clar.

 

Raţionamentul informal, de zi cu zi, este contextualizat, se referă la un anumit aspect al lumii, iar scopul subiectului este acela de a obţine o reprezentare a realităţii înconjurătoare. Cunoştinţele cu care se operează sunt derivate din experienţă, iar rezultatul corect depinde de validitatea acestor cunoştinţe. Raţionamentul informal se caracterizează adesea prin incertitudine în validitatea concluziei şi lipsa unei cantităţi suficiente de informaţie. Se întâmplă uneori să existe mai multe răspunsuri acceptabile, iar concluzia finală este probabilă, nu certă.

 

Ţinând cont de aceste considerente, s-a optat pentru construirea unor sarcini care să respecte principiile raţionamentului formal. În acest fel măsurăm foarte acurat capacitatea de raţionament a subiectului, indiferent de cunoştinţele de care el dispune la un moment dat. Testul permite, în plus, o evaluare exactă a corectitudinii raţionamentului efectuat de persoană.

 

 

3.1.2. CE MĂSOARĂ TESTUL?

 

Scopul Testului de Raţionament Analitic este de a evalua capacitatea subiectului de a descoperi reguli şi de a utiliza aceste reguli pentru a rezolva probleme de raţionament

Deoarece, aşa cum am arătat, raţionamentele se împart în două mari categorii, inductive şi deductive testul de Raţionament Analitic cuprinde două subscale corespunzătoare fiecăruia dintre aceste tipuri.

 

a) Subscala de raţionament inductiv (Raţionament A)

Raţionamentul inductiv constă în producerea unor cunoştinţe generale pe baza unor date particulare. Mecanismele de procesare implicate în rezolvarea sarcinilor de raţionament inductiv sunt organizate pe trei nivele. Primul nivel corespunde creării unui model mintal privind atributele şirului de litere şi imagini şi al regulilor de relaţionare a acestora (Carpenter, 1990). Al doilea nivel constă din recunoaşterea paralelismului dintre regulile descoperite şi variantele de răspuns prezentate (Mulholland şi colab., 1980). Al treilea nivel presupune aplicarea acestor reguli în vederea elaborării reprezentării adecvate care permite alegerea răspunsului corect (Sternberg, 1977).

 

Sarcinile prototipice de evaluare a acestui tip de raţionament sunt cele care presupun inducerea anumitor reguli pornind de la şiruri/paternuri de litere sau figuri geometrice. Subscala de raţionament inductiv a Testului de Raţionament Analitic este elaborată pe baza aceloraşi principii. Fiecare dintre itemii testului constă din seturi organizate de figuri geometrice/litere care respectă un anumit număr de reguli. Sarcina subiecţilor  este de a descoperi şi generaliza aceste reguli astfel încât să poată decide care dintre cele patru opţiuni prezentate este varianta corectă de răspuns.

 

În elaborarea itemilor probei am ţinut cont de criteriile de dificultate şi complexitate identificate pe baza teoriei analizei răspunsului la itemi. Acestea sunt: număr de elemente şi reguli, tipuri de reguli şi organizarea perceptivă (Primi, 2001). În cadrul Testului de Raţionament Analitic, subscala Raţionament A, complexitatea itemilor sporeşte, aşadar, în funcţie de numărul de elemente sau reguli şi de tipul de organizare perceptivă.

 

b) Subscala de raţionament deductiv (Raţionament B)

Inferenţa deductivă constă într-o serie de calcule guvernate de reguli de deducţia astfel încât din anumite premise o concluzie derivă cu necesitate logică.

Itemii scalei de raţionament deductiv au fost elaboraţi pe baza teoriei modelelor mentale, teoria dominantă privind mecanismele implicate în rezolvarea sarcinilor de deducţie. Modelele mentale sunt reprezentări dinamice ale unui sistem, construite de  o persoană în scopul predicţiei comportamentului sistemului (Johnson-Laird, 1999). Această teorie postulează că deducţia unei concluzii din premise se bazează pe manipularea unor modele mentale. Teoria oferă o explicaţie unitară privind deducţiile asupra ceea ce este posibil, probabil şi necesar. În condiţiile în care premisele sunt adevărate concluzia este posibilă dacă ea susţine cel puţin un model construit pe baza premiselor. Probabilitatea acesteia depinde de proporţia de modele construite şi este necesară în cazul în care susţine toate modelele construite pe baza premiselor. Teoria modelelor mentale abordează problema cuantificatorilor logici, de tipul “toţi” sau “unii” şi a operatorilor logici (negaţie, afirmaţie). Modul de combinare al operatorilor şi cuantificatorilor determină gradul de dificultate al unei deducţii prin activarea unui anumit număr de modele mentale (Johnson-Laird, 1999).

 

Toate considerentele enumerate mai sus susţin faptul că sarcinile de raţionament inductiv şi deductiv cuprinse în acest test reprezintă o măsură validă a capacităţii subiectului de a opera cu reguli în diverse contexte profesionale şi extraprofesionale Itemii testului nu presupune cunoştinţe specifice unui anumit domeniu; ca urmare acest tip de sarcină poate fi utilizat cu succes în evaluarea abilităţilor  de raţionament indiferent de domeniul de expertiză sau ocupaţie.

 

 

3.1.3. DESCRIEREA ITEMILOR

 

Testul de Raţionament Analitic conţine două subscale: Raţionament A (raţionament inductiv) şi Raţionament B (raţionament deductiv). Fiecare dintre ele este formată din 12 itemi.

 

Subscala Raţionament A conţine două tipuri de itemi: şiruri de litere (Ex. 1) şi şiruri de imagini (Ex. 2). Sarcina subiectului este de a identifica regulile de formare a şirurilor şi de a selecta pe baza lor acea variantă de răspuns care permite o continuare corectă a acestuia.

 

 

 

 

 

              

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În cadrul subscalei Raţionament B, persoanei examinate îi sunt prezentate premisele, sub forma unor situaţii, şi 4 concluzii, dintre care trebuie să o aleagă pe cea care care decurge cu necesitate din afirmaţiile anterioare ei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

3.1.4. Administrarea şi Cotarea

 

3.1.4.1. Administrarea testului

 

Testul de Rationament Analitic are două variante: creion-hârtie şi soft. Ca şi conţinut, cele două variante ale testului sunt similare. Se recomandă aplicarea variantei creion-hârtie persoanelor nefamiliarizate cu utilizarea calculatorului.

 

A. Varianta creion-hârtie

 

Materiale necesare

         Caietul Testului de Raţionament Analitic

         Caietul de răspuns

         Instrument de scris

         Cronometru

 

Condiţii de administrare

         Mediu securizant şi ferit de zgomote

         Subiectul să fie motivat pentru realizarea testului şi odihnit

         Testul se aplică individual

 

Instrucţiuni de aplicare

Se începe testarea cu Subscala de Raţionament A.

Aplicarea subscalei debutează cu prezentarea scopului evaluării. Persoanei examinate i se spune:

 

Această probă măsoară capacitatea Dvs. de a descoperi reguli şi de a utiliza aceste reguli pentru a rezolva probleme de raţionament.

 

Persoanei examinate i se prezintă instrucţiunea testului:

 

Vi se vor prezenta şiruri formate din litere sau din imagini. Sarcina Dvs. este de a identifica regula după care este construit fiecare şir şi de a alege dintre cele 4 variante de răspuns pe cea care se potriveşte cu regula identificată. Încercuiţi, pe foaia de răspuns (secţiunea Raţionament A), litera corespunzătoare variantei alese.

Pentru a asigura o mai bună înţelegere a sarcinii, se  prezintă două exemple de itemi, spunând persoanei examinate: