Marea cameră Hotărârea (fond)

D. Situaţia din Golestan

43. Versiunile părţilor diferă, de asemenea, în ceea ce priveşte situaţia actuală din Golestan. Guvernul armean, terţ intervenient, a prezentat, de asemenea, observaţii cu privire la acest aspect.

1. Argumentele părţilor

a) Reclamantul

44. Reclamantul afirmă că Republica Azerbaidjan controlează Golestan şi, în special, că deţine poziţii în interiorul satului şi în vecinătatea acestuia. Potrivit acestuia, nu există nicio dovadă că Golestan se află, aşa cum susţine guvernul pârât, pe linia de contact dintre forţele azere şi cele ale „RNK”.

45. În etapa anterioară deciziei privind admisibilitatea, reclamantul a prezentat o declaraţie scrisă din data de 11 august 2010, provenită de la un ofiţer al forţelor „RNK”, care afirmă sub anonimat că Golestan este de facto sub controlul forţelor militare ale Azerbaidjanului (infra, pct. 51 şi 58). Acesta adaugă că şi alţi săteni au încercat în repetate rânduri să se întoarcă, dar au fost de fiecare dată dat forţaţi să renunţe să revină, preferând, potrivit acestuia, să nu rişte să fie împuşcaţi de forţele azere.

b) Guvernul pârât

46. Guvernul a admis pe tot parcursul procedurii că Golestan se află pe teritoriul recunoscut internaţional al Republicii Azerbaidjan.

47. În declaraţiile anterioare deciziei privind admisibilitatea, a afirmat că satul era situat fizic pe linia de contact dintre forţele azere şi forţele armene stabilită prin acordul de încetare a focului din mai 1994, că satul era abandonat şi că linia de contact era păzită de forţele armate staţionate pe ambele părţi şi prin utilizarea la scară largă a minelor antipersonal. Prin urmare, consideră că nu putea exercita niciun control asupra acestei zone, nici să aibă acces la ea.

48. Ulterior deciziei privind admisibilitatea, Guvernul a declarat că Azerbaidjanul nu exercita un control suficient asupra satului. Pe baza declaraţiilor mai multor soldaţi care fuseseră în regiunea Goranboy şi care au depus mărturie cu privire la situaţia din Golestan (infra, pct. 62), Guvernul a afirmat, în special, că satul, situat pe partea de nord a văii în formă de „V” a râului Indzachay, se afla pe linia de contact, astfel că era prins între forţele armate azere, pe de o parte (nord şi est), şi cele armene, pe de altă parte (sud şi vest). Guvernul a explicat că forţele armene ocupau poziţii favorabile strategic pe o pantă abruptă împădurită la sud de râu, în timp ce poziţiile azere, pe malul de nord, se aflau pe un teren situat mai jos şi relativ deschis. Astfel, potrivit afirmaţiilor Guvernului, Golestan nu era de fapt sub controlul efectiv al niciuneia dintre părţi. Este vorba despre un teritoriu controversat şi periculos: satul şi împrejurimile sale erau minate, iar încălcările armistiţiului erau frecvente în acel loc. Nu existau clădiri sigure în zonă, satul fiind distrus şi abandonat.

49. La şedinţa din 5 februarie 2014, Guvernul a explicat, în cadrul pledoariei sale, că Golestan era expus la focurile de armă provenite din poziţiile deţinute de militarii armeni de pe partea cealaltă a râului, pe un teren abrupt. El a susţinut că raportul AAPS privind Golestan (infra, pct. 74 şi 75) confirmă nu doar că satul se afla pe teritoriul Azerbaidjanului, ci şi că regiunea învecinată era muntoasă, că era teatrul unei activităţi militare susţinute şi că satul fusese distrus. Guvernul a afirmat că zona era minată şi complet inaccesibilă civililor.

c) Guvernul armean, terţ intervenient

50. Guvernul armean a susţinut pe tot parcursul procedurii că guvernul pârât exercita un control deplin şi efectiv asupra Golestanului.

51. La şedinţa din 15 septembrie, 2010, a contestat afirmaţia guvernului pârât că Golestanul se afla pe linia de contact. Agentul guvernului armean a declarat că a fost prezent personal atunci când ofiţerul superior din cadrul forţelor armate ale „RNK” aflat în serviciu în aproprierea Golestanului a dat, sub acoperirea anonimatului, la 11 august 2010, declaraţia prezentată de reclamant şi i-a confirmat exactitatea. Pe baza acestei declaraţii, guvernul armean a susţinut că, în zona în cauză, linia frontului dintre forţele armate ale „RNK” şi cele ale Republicii Azerbaidjan urma defileul râului Indzachay. În opinia sa, Golestanul, situat pe malul de nord, era sub controlul forţelor armate azere, care deţineau poziţii militare în sat şi în vecinătatea acestuia, în timp ce forţele „RNK” erau staţionate pe celălalt mal. În acest sens, guvernul armean, făcând trimitere la imaginile filmate ale satului care apar pe DVD-ul transmis Curţii de reclamant în 2008 (infra, pct. 56), a afirmat că persoana care este văzută mergând printre case era un soldat azer. A adăugat că nici forţele „RNK”, nici vreun armean nu puteau intra în sat.

52. Ulterior deciziei privind admisibilitatea, guvernul armean a devoalat, la solicitarea Curţii, identitatea ofiţerului „RNK” care a dat declaraţia sub anonimat: este vorba despre colonelul Manukyan, din armata de apărare a „RNK”. Guvernul armean a adăugat că, graţie unei autorizaţii din partea autorităţilor „RNK”, agentul său, domnul Kostanyan, a avut posibilitatea de a vizita regiunea Golestan în mai 2012, de unde a adus DVD-uri şi transcrieri ale discuţiilor pe care le-a avut cu trei ofiţeri ai „RNK”, care i-au descris situaţia de pe teren din Golestan şi din vecinătatea satului (infra, pct. 71). La întrebarea a Curţii în ceea ce priveşte declaraţia făcută la şedinţa din 15 septembrie 2010, potrivit căreia bărbatul care putea fi văzut mergând printre ruine pe DVD-ul transmis de reclamant în 2008 era un soldat azer, guvernul armean a răspuns că nu este în măsură să comenteze cu privire la identitatea bărbatului respectiv, dar că, potrivit ofiţerilor „RNK”, poziţiile militare erau deţinute în Golestan de azeri, fără ca vreun civil să fi fost prezent în acel loc.

53. În cadrul şedinţei din 5 februarie 2014, guvernul armean a oferit din nou aceeaşi descriere a situaţiei din Golestan. A adăugat că prezenţa militară azeră în regiune a fost confirmată şi de raportul AAPS.

2. Probe comunicate de către părţi

54. Părţile au prezentat o documentaţie vastă în sprijinul respectivelor teze. Punctele care urmează descriu pe scurt principalele probe furnizate.

a) Reclamantul

i. Harta Golestanului

55. Harta Golestanului şi a zonelor învecinate – Această hartă pare să fie o copie a unui hărţi oficiale. Numele indicate pe hartă sunt în limba azeră. Harta localizează întregul sat pe malul de nord al unui râu (Indzachay). Presupusele poziţii ale forţelor azere sunt următoarele: una în sat, alte câteva în extremitatea de nord, în timp ce altele sunt distribuite de-a lungul malului de nord al râului, dar mai îndepărtate, majoritatea fiind aparent situate pe dealurile din jurul satului.

ii.
 DVD

56. DVD-ul anexat la observaţiile din 21 februarie 2008, care conţine imagini filmate ale Golestanului şi zonelor învecinate – Se observă un sat situat pe un deal, multe case fiind în ruină. Cu toate acestea, unele case au acoperişul intact. Se observă cum se ridică fumul de la unele dintre hornuri. În momentul înregistrării, se poate vedea un bărbat care merge printre ruine. Pe un deal la o oarecare distanţă de sat, se pot vedea construcţii care par a fi posturi de tragere.

iii. Declaraţii ale agenţilor „RNK” şi ale unor foşti locuitori ai satului Golestan

57. Scrisoarea ministrului Apărării „RNK” datată 14 februarie 2008, în care ministrul descrie situaţia de pe teren din Golestan şi care afirmă, în special, că forţele armate azere deţin câteva poziţii şi posturi de tragere chiar în interiorul satului.

58. Declaraţia din 11 august 2010 a unui ofiţer superior al forţelor „RNK” dintr-o unitate care deţinea o poziţie în apropiere de satul de Golestan în 2005 (a se vedea rezumatul acestei declaraţii, supra, pct. 51) – Declaraţia este însoţită de o hartă a Golestanului şi a zonelor învecinate, desenată de mână, şi mai multe fotografii ale zonei. Identitatea ofiţerului, care a rămas iniţial anonimă, a fost ulterior dezvăluită: este vorba despre colonelul Manukyan, din armata de apărare a „RNK”.

Declaraţia domnului Aloyan, colaborator al reprezentantului reclamantului, care a consemnat declaraţia ofiţerului „RNK” la faţa locului, adică în incinta unităţii militare de lângă Golestan – domnul Aloyan confirmă conţinutul declaraţiei şi certifică faptul că fotografiile au fost făcute dintr-o poziţie militară a „RNK”.

Declaraţia domnului Kostanyan, agent guvernamental armean, în a cărui prezenţă a fost consemnată declaraţia ofiţerului „RNK” la sediul unităţii militare aflate în apropierea Golestanului.

59. Declaraţiile date în martie 2012 de trei foşti locuitori ai Golestanului care afirmă ca au încercat fără succes să revină în respectivul loc între 2002 şi 2004 – Ar fi încercat să se apropie de zona controlată de „RNK” în temeiul acordului de încetare a focului. Doi dintre ei indică faptul că, de pe culmile Napatului, puteau vedea satul situat în partea de jos, dar soldaţii „RNK” care îi însoţeau nu i-au lăsat să se apropie mai mult, din cauza riscului de a fi vizaţi de focurile de armă trase de forţele inamice. Unul dintre aceştia afirmă că, folosind un binoclu, a putut vedea mai multe tranşee săpate în sat şi un soldat care stătea ascuns într-una dintre tranşee.

b) Guvernul pârât

i. Hărţi

60. Harta Golestanului şi a zonelor învecinate – Pe această hartă, satul este situat în întregime pe malul de nord al râului Indzachay, poziţiile militare azere fiind deopotrivă pe malul de nord, mai ales pe dealurile din jurul satului, şi poziţiile „RNK” sunt pe malul de sud, cea mai apropiată fiind chiar în faţa satului.

Harta Nagorno-Karabah, prezentată de guvernul armean în cauza Chiragov şi alţii împotriva Armeniei (citată anterior). Pe această hartă, Golestan se află exact la graniţa „RNK”, la nord de un râu.

Harta Azerbaidjanului, publicată în 2006 de comisia naţională pentru teritoriu şi cartografiere a Republicii Azerbaidjan – Pe această hartă, Golestan se află exact la graniţa zonei ocupate de „RNK”. Teritoriile ocupate sunt haşurate şi delimitate cu o linie roşie. Golestan se află pe această linie roşie, dar în afara zonei haşurate, la nord de un râu.

ii. DVD

61. Două DVD-uri conţinând imagini filmate ale Golestanului şi zonelor învecinate (transmise unul în septembrie 2008, celălalt în iulie 2012) – Pe primul DVD se poate vedea un sat într-un peisaj deluros, cu numeroase case în ruină, şi câteva clădiri care par a fi posturi de tragere pe vârful unui deal. Cel de-al doilea DVD prezintă din nou satul (case în ruină şi maşini agricole distruse) şi zonele învecinate. Acesta este însoţit de un text care explică în special din ce motiv nu există nicio casă locuită în sat şi că satul este controlat, folosindu-se arme de mare calibru, de forţele armene staţionate pe o pantă împădurită, forţele azere aflându-se la o distanţă de aproximativ 2,5 km şi neavând asupra satului decât control vizual.

iii. Declaraţii ale unor ofiţeri ai armatei azere, ale unor agenţi ai statului azer şi ale unor locuitori din satele învecinate

62. Declaraţiile date în martie 2012 de şase ofiţeri ai armatei azere (colonelul Babayev, care s-a aflat într-o unitate staţionată în regiunea Goranboy din 1994 până în 1997, şi locotenent-coloneii Abdulov, Mammadov, Ahmadov, Abbasov şi Huseynov, care s-au aflat în unităţile staţionate în regiunea Goranboy în diferite perioade între 1999 şi 2009) – Iată cum descriu aceşti militari situaţia din teren în Golestan:

– Golestan era situat pe malul de nord al râului Indzachay.

– Poziţiile militare azere se aflau, de asemenea, pe malul de nord, la est şi nord-est de Golestan, în jos, la distanţe între unu şi 3 kilometri de sat, care ar fi fost distrus.

– Poziţiile militare armene se aflau pe malul de sud, la vest şi sud-vest de Golestan, pe amplasamente mult mai favorabile strategic întrucât erau la înălţime (teren abrupt acoperit de păduri). Distanţa dintre poziţiile armene cele mai apropiate varia, potrivit autorului declaraţiei, între 200-300 de metri şi un km.

– Încălcările acordului de încetare a focului de către forţele armene erau frecvente.

– Contrar celor susţinute de guvernul armean, niciuna dintre casele din sat nu ar fi fost reparată şi folosită ca poziţie militară de forţele azere.

– Poziţiile azere şi satul erau în raza focurilor de armă trase dinspre poziţiile armene (cu arme automate de calibru mare) şi militarii azeri nu se putea deplasa, prin urmare, în mod liber, fiind obligaţi să folosească anumite rute.

– Nu existau civili în sat.

– Cele mai multe dintre clădirile din sat (aproximativ o sută de case) fuseseră distruse în timpul ostilităţilor. Întrucât satul fusese complet abandonat în 1992, casele erau în ruină, acoperişurile erau prăbuşite şi copacii creşteau acum în interiorul caselor distruse. Nu mai exista nicio clădire locuibilă. După încheierea ostilităţilor, forţele armene au minat terenul, iar minele erau uneori declanşate de animale.

– Locotenent-colonelul Abdulov a declarat că a văzut militari armeni deplasându-se printre ruinele din partea de sud a Golestanului. Locotenent-colonelul Mammadov a spus că a văzut militari artilerişti armeni părăsindu-şi poziţiile pentru a ajunge mai aproape de râu. Locotenent-coloneii Abbasov şi Huseynov declară că au văzut forţele militare armene distrugând clădiri şi folosind materiale astfel recuperate pentru a-şi construi propriile fortificaţii.

63. Informaţii provenite de la Ministerul Apărării din Azerbaidjan referitoare la perioada 2003-2010 – Aceste informaţii indică pierderi umane în regiunea Golestan din cauza exploziilor minelor antipersonal (cinci soldaţi ucişi în data de 5 august 2003) sau încălcări ale armistiţiului (un soldat ucis în data de 25 februarie 2005), încălcări care ar fi devenit mai frecvente începând cu anul 2008 (20 de încălcări în 2008, 35 în 2009 şi 52 în 2010).

64. Scrisoarea directorului Agenţiei naţionale pentru lupta împotriva minelor antipersonal din data de 12 iulie 2010, care indică faptul că satul Golestan din regiunea Goranboy este „definit ca o zonă plină de mine antipersonal şi muniţii neexplodate”.

65. Declaraţii date de opt locuitori din localităţile vecine (satul Meshali şi oraşul Yukhari Aghjakand) datate martie 2012 – Potrivit acestor declaraţii, satul Golestan este abandonat şi zonele învecinate sunt minate şi fac în mod regulat obiectul focurilor de armă trase dinspre poziţiile armene.

iv. Comunicate de presă

66. Două comunicate de presă din surse armene din octombrie 2006 privind o misiune de supraveghere a liniei de demarcaţie dintre Nagorno-Karabah şi Azerbaidjan în apropiere de satul Golestan, efectuate de OSCE.

67. Numeroase comunicate de presă ale agenţiei de presă azere emise între iunie 2010 şi mai 2012, potrivit cărora s-au produs încălcări ale armistiţiului în locuri diferite, inclusiv în regiunea Golestan – Aceste comunicate sunt, în mare, formulate după cum urmează: „Forţele armate armene au tras focuri de armă asupra forţelor armate azere de pe poziţiile stabilite în apropierea satului Golestan” sau „[...] de pe poziţii stabilite pe dealurile din apropierea satului Golestan” sau „unităţi inamice au deschis focul asupra forţelor armate azere de pe poziţii [...] stabilite în apropiere de satul Golestan, în regiunea azeră Goranboy.ˮ Unul dintre aceste comunicate, datat 3 martie 2012, raportează că „locotenentul azer Gurban Huseynov a călcat peste o mină antipersonal în satul Golestan, situat pe linia frontului în regiunea Goranboy, pierzându-şi astfel un picior”.

68. Declaraţia Campaniei Internaţionale pentru Interzicerea Minelor Terestre (International Campaign to Ban Landmines) din 20 septembrie 2013 exprimă îngrijorarea faţă de creşterea numărului minelor terestre plasate de autorităţile din Nagorno-Karabah de-a lungul liniei de contact dintre Armenia şi Azerbaidjan, în estul şi nordul teritoriului disputat.

c) Guvernul armean, terţ intervenient

i. Harta

69. Harta Golestanului şi a zonelor învecinate – Pe această hartă, satul este situat în întregime pe malul de nord al râului Indzachay, poziţiile militare azere fiind deopotrivă pe malul de nord, foarte aproape de sat (la est, vest şi limita nordică a acestuia), iar poziţiile „RNK” se află pe malul de sud, cea mai apropiată fiind chiar în faţa satului.

ii.
 DVD

70. DVD-ul comunicat în iulie 2012 şi care conţine imagini filmate ale Golestanului şi ale zonelor învecinate, precum şi discuţiile purtate la faţa locului de agentul guvernamental, domnul Kostanyan, cu trei ofiţeri ai armatei „RNK” repartizaţi în unitatea staţionată lângă Golestan (conţinutul acestor discuţii este raportat infra, pct. 71) – Se poate vedea satul, cele mai multe case fiind în ruină, şi zonele învecinate. Spre sfârşitul filmului, o turmă de oi şi câteva persoane se văd mergând în partea din spate a satului distrus.

iii. Declaraţii ale unor ofiţeri ai „RNK”

71. Transcrieri ale discuţiilor, înregistrate în mai 2012, cu comandantul unităţii Sevoyan, cu sergentul Petrosyan şi cu ofiţerul Vardanyan, repartizaţi în unitatea militară a „RNK” staţionată lângă Golestan – Aceşti ofiţeri descriu cum urmează situaţia de pe teren.

– Forţele militare azere deţineau poziţii în sat şi, uneori, efectuau misiuni de luptă, dar punctul lor de staţionare permanentă era în spatele satului.

– Nu existau civili în sat.

– Nu ar fi existat mine antipersonal în interiorul satului, dar în zonele învecinate ar fi plasate mine de către forţele azere (din când în când un animal declanşa câte o mină).

– Azerii încălcau uneori armistiţiul; soldaţii „RNK” care nu erau atenţi riscau să fie vizaţi de lunetiştii azeri.

– În mai multe rânduri, foştii locuitori ai Golestanului au venit în regiune cu intenţia de a reveni în sat. Având în vedere prezenţa lunetiştilor şi focuri de armă trase dinspre poziţiile azere, soldaţii „RNK” nu îi lăsau pe aceştia să se apropie de sat.

3. Probele obţinute de către Curte

72. La 12 septembrie 2013, Curtea a solicitat Asociaţiei Americane pentru Progresul Ştiinţei (American Association for the Advancement of Science – „AAPS”), în cadrul Programului pentru tehnologii geospaţiale şi drepturile omului (Geospatial Technologies and Human Rights programme) al acestei organizaţii să-i furnizeze un raport privind amplasarea de structuri militare, cum ar fi tranşee şi fortificaţii în sat şi în zonele învecinate, pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Convenţiei în Azerbaidjan (15 aprilie 2002) şi prezent, precum şi cu privire la starea de conservare a clădirilor şi cimitirelor din satul Golestan la data menţionată.

73. AAPS a comunicat Curţii, în noiembrie 2013, raportul său intitulat Evaluare privind Golestan pe baza interpretării imaginilor din satelit de înaltă rezoluţie, Azerbaidjan 2002-2012 (High-resolution satellite imagery assessment of Golestan, Azerbaijan 2002-2012). Pe baza interpretării imaginilor din satelit de înaltă rezoluţie, luate în 2005, 2009 şi 2012, şi obţinute din surse publice, acest raport oferă informaţiile de mai jos.

74. În ceea ce priveşte structurile militare, raportul menţiona prezenţa pe imaginile din 2005 şi 2009 a unui număr mai mare în cele din 2009 de tranşee şi fortificaţii la marginea şi în interiorul satului. Se pare însă că, după 2009, tranşeele nu au mai fost utilizate: acestea sunt într-adevăr mai puţin vizibile pe imaginea din 2012. În jurul Golestanului, este vizibilă activitate militară. Amenajările militare realizate între 2005 şi 2009 (tranşee, fortificaţii, clădiri militare, vehicule şi piste carosabile) au fost continuate între 2009 şi 2012, dar într-o formă diferită: tranşeele şi fortificaţiile au fost abandonate treptat, în timp ce numărul de clădiri şi vehicule militare a continuat să crească.

75. În ceea ce priveşte starea clădirilor, raportul indică faptul că cele mai multe din cele 250 de case din sat au fost distruse, termen care este folosit pentru a însemna că nu mai sunt intacte. Deteriorarea clădirilor şi acoperirea lor cu vegetaţie împiedică identificarea cu exactitate a locaţiei clădirilor şi face dificilă numărarea lor. În timp ce în anul 2005 puteau fi numărate aproximativ 33 de clădiri rămase intacte, au rămas doar 17 în 2009 şi 13 în 2012. În cele mai multe dintre clădirile distruse, pereţi exteriori si interiori s-au păstrat, dar acoperişurile s-au prăbuşit. Starea clădirilor sugerează că au fost incendiate, dar raportul subliniază faptul că imaginile din satelit nu pot determina cauza exactă a distrugerii lor şi că nu este întotdeauna posibil să se afirme dacă distrugerea a fost deliberată sau nu. Nu se poate identifica niciun cimitir pe imaginile din satelit. Autorii raportului presupun că acest lucru se poate datora creşterii vegetaţiei, care ar fi acoperit totul.