Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Activitatea Sfinţilor Apostoli şi a ucenicilor lor

La Înălţarea Mântuitorului, credincioşii Lui formau două grupuri mai cunoscute: unul în Galileea, altul la Ierusalim, trăind în rugăciune, în aşteptarea Mângâietorului promis şi a botezului cu Duhul Sfânt. După 10 zile de la Înălţare, făgăduinţa făcută de Iisus s-a împlinit, prin Pogorârea Sfântului Duh, care a întărit pe Apostoli cu puteri şi daruri supranaturale pentru misiunea lor în lume.

La originea Bisericii Creştine, întemeiată de Sfinţii Apostoli după învăţătura şi puterea Mântuitorului, stă acest fapt extraordinar din ziua praznicului Cincizecimii. Efectul Pogorârii Sfântului Duh a fost imediat şi revelator. Grăind în limbile mulţimii de iudei şi de prozeliţi adunaţi la Ierusalim pentru praznic, Apostolii au convertit din prima zi „ca la trei mii de suflete”.

Prima comunitate creştină era astfel formată. Se trăia o viaţă nouă, „stăruind în învăţătura Apostolilor, în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciuni”. Aceşti trei mii de primi creştini, iudei şi prozeliţi, dovedesc succesul prodigios al predicii apostolice şi caracterul supranatural al evenimentului care stă la începutul Bisericii.

Aceşti primi creştini mergeau la templu, pentru rugăciune, şi constituiau o comunitate proprie, având un cult special, frângerea pâinii şi un nou mod de viaţă. Numărul lor creştea zilnic. Apostolii încredinţau cu mărturia lor Învierea lui Hristos, pe care se întemeia predica lor, iar acest fapt tulbura şi mânia pe iudeii care-l condamnaseră la moarte. Cuvântul cald şi puternic al Apostolilor era crezut, încât numărul credincioşilor a crescut în curând ca la cinci mii de bărbaţi (Fapte 4, 4). Credincioşii din Ierusalim au realizat benevol şi parţial comunitatea bunurilor: cei care aveau case sau ţarini le vindeau şi aduceau preţul „la picioarele Apostolilor”, pentru ajutorarea tuturor, dându-se fiecăruia „după trebuinţă”.

Cu toată împotrivirea Sinedriului, Apostolii continuă să predice cu succes. Vin la ei şi bolnavi ca să-i vindece prin minuni. Apostolii respectiv, sunt arestaţi, ameninţaţi cu moartea. Prigoana se întinde asupra întregii comunităţi. Credincioşii se răspândesc în provincie, Apostolii rămân în Ierusalim. Saul prigoneşte cu patimă pe creştini, căutându-i prin case şi târându-i la judecată. Credincioşii împrăştiaţi propovăduiesc credinţa lor prin Samaria, ajung în Fenicia, în Cipru, la Antiohia.

Antiohia, perla Orientului, era reşedinţa imperială şi cel mai mare oraş al Imperiului Roman, după Alexandria. Acolo au predicat creştinismul mai întâi iudeo-creştinii din diasporă, care s-au dovedit a fi misionari zeloşi, aducând pe mulţi la creştinism. Aici, la Antiohia, pe teren păgân, creştinismul se răspândeşte într-un mediu nou şi cu un nume nou, cel de creştin. Numele de creştin este şi o idee nouă. Creştinii, care în mediul iudaic se numeau ucenici, credincioşi, fraţi sfinţi, se vor numi de acum înainte cu numele lui Hristos.

Altă comunitate creştină însemnată s-a format în Siria.

La Ierusalim, domnia lui Irod Agripa (41-44) aduse tulburare creştinilor. Deşi, prigoniţi, nu toţi Apostolii au părăsit Ierusalimul. Prezenţa lor se constată peste câţiva ani, cu prilejul aşa-numitului Sinod Apostolic ţinut în anul 50, care a rezolvat problema privitoare la situaţia creştinilor dintre păgâni, pusă la Antiohia.

După uciderea lui Iacob al lui Zevedeu şi după plecarea lui Petru din Ierusalim, urma Apostolilor se pierde în Faptele Apostolilor. Pe scena istoriei cunoscute, rămâne dominată, mai mult de 2 decenii, figura uriaşă a Sfântului Apostol Pavel. Activitatea celorlalţi Apostoli este mai puţin cunoscută, iar a unora nicidecum.

Apostolii şi ucenicii s-au împrăştiat în toată lumea şi au predicat creştinismul. Se ştie că:

• 
  Toma a predicat la parţi, apoi şi în Persia şi India;
  
• 
  Andrei în Asia Mică, Galatia, Capadocia, Pont, Bitinia, Tracia, Sciţia Mică;
  
• 
  Ioan în Asia;
  
• 
  Petru în Galatia, Bitinia, Capadocia şi Asia Proconsulară;
  
• 
  Bartolomeu în India, Arabia Sudică, după o tradiţie orientală şi în Armenia;
  
• 
  Matei printre iudei, apoi la alte neamuri, chiar şi în Etiopia;
  
• 
  Tadeu în Palestina şi Persia;
  
• 
  Filip în Frigia;
  
• 
  Matia în Iudeea şi Etiopia.
  

Apostolii au avut şi numeroşi ucenici şi colaboratori. Cei 70 (72) de ucenici ai Domnului Hristos mergeau predicând doi câte doi, alţii însoţeau pe Apostoli sau lucrau în legătură cu ei.