Sfântul Vasile cel Mare (330-379, prăznuit la l ianuarie), este părinte bisericesc capadocian, a cărui personalitate domină veacul al IV-lea. S-a născut în Cezareea Capadociei (azi Kayseri, în Turcia)), credinţa creştină fiindu-i insuflată de evlavioasa sa mamă Emilia şi de bunica sa, Macrina. A studiat la Cezareea Capadociei, Constantinopol şi Atena, însuşindu-şi cultura clasică a vremii. La Atena, între alţii, a fost coleg cu viitorul împărat Iulian Apostatul (361-636) şi cu Grigorie, viitor episcop de Nazianz, de acesta din urmă legându-l o prietenie statornică. Ca studenţi, Sfinţii Vasile şi Grigorie cunoşteau doar două drumuri: unul la Biserică şi altul la şcoală.
După şase ani de slujire ca preot (364-370), în anul 370 devine arhiepiscop al Cezareei Capadociei, unde păstoreşte până la moartea sa (l ianuarie 379).
Sfântul Vasile cel Mare va milita pentru combaterea ereziilor, îndeosebi a arianismului şi păstrarea, şi afirmarea credinţei ortodoxe. Lucrările sale sunt, după continui, dogmatice, ascetice, liturgice, canonice, omiletice. Dintre acestea consemnăm: Contra lui Eunomiu, în trei cărţi (364), combătând erezia anomeilor (un arianism extremist); Despre Sfântul Duh, dedicată Sf. Amfilohie de Iconium; Omilii la Hexaimeron (o interpretare literală, de mare talent, a primelor cinci zile ale creaţiei); Omilii la psalmi (cu explicarea doar a câţiva psalmi); Către tineri (în care îi îndeamnă pe tinerii studenţi să ia din studiile autorilor profani doar ceea ce este de folos pentru suflet, aşa cum culege albina nectarul din flori), Panegirice precum la Cei 40 de martiri din Sevasta.
De la Sfântul Vasile ne-au rămas în colecţiile canonice 92 de canoane care îmbrăţişează diferite aspecte ale vieţii şi disciplinei bisericeşti. Tot Sfântul Vasile cel Mare este şi autorul Liturghiei care-i poartă numele şi care se săvârşeşte de 10 ori pe an şi al rugăciunilor de alungare a demonilor, cunoscute sub numele „Molitfele Mari ale Sfântului Vasile".
Dostları ilə paylaş: |