Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Sfântul Ioan Gură de Aur (354 - 407, prăznuit la 13 ianuarie). Cel mai reprezentativ exponent al culturii teologice din veacul al IV-lea a fost Sfântul Ioan, supranumit pentru calităţile sale oratorice excepţionale - Gură de Aur (Hrisostom, în greceşte, Zlataust, în slavonă). S-a născut în Antiohia, în anul 354.

După ce în perioada anilor 368 - 372 s-a botezat, dascăl în cunoaşterea Scripturii i-a fost Diodor din Tars (393), iar coleg, în asketerion-ul lui Diodor şi Carterie, i-a fost Teodor, viitorul episcop,de Mopsuestia. între anii 372-378, când arienii persecutau violent pe ortodocşi, Sfântul Ioan s-a retras, ca ascet, în grotele de pe Muntele Silpios din Antiohia. Această retragere ascetică s-a datorat tentativei de a fi hirotonit, fuga sa fiind motivată mai târziu în lucrarea Tratat despre preoţie, o capodoperă a literaturii teologice, în care preaslăveşte sublimitatea slujirii sacerdotale, îmbolnăvindu-se de rinichi, se întoarce în capitala Siriei şi este hirotonit diacon, iar după şase ani (în 386) preot.

Prin intervenţia ministrului Eutropiu, Sfântul Ioan este numit Patriarh al Constantinopolului, fiind hirotonit arhiereu la 26 februarie 398. Ca patriarh a iniţiat o serie de reforme şi măsuri pentru curmarea abuzurilor, a luxului şi a corupţiei în rândul clerului. El însuşi a adoptat viaţa simplă, călugărească în Palatul patriarhal, a fixat reguli de vieţuire în rândul călugărilor, monahiilor şi văduvelor şi s-a îngrijit de extinderea activităţii filantropice în rândul celor săraci şi neajutoraţi.

Către sfârşitul anului 403, se inaugurează o statuie a împărătesei Eudoxia aproape de biserica în care slujea Sfântul Ioan, producându-se grave neorânduieli. Patriarhul critică această stare de lucruri, iar Eudoxia, în colaborare cu Teofil al Alexandriei, pune la cale îndepărtarea din nou a sfântului, în preajma Paştilor din anul 404, Sfântul Ioan este arestat în secret şi după Rusalii exilat la Cucuz (Armenia Mică) şi trei ani mai târziu deportat la Pityus (pe malul răsăritean al Mării Negre). Moare însă pe drum, în localitatea Comana din Pont, la 14 septembrie 407, ultimele sale cuvinte fiind „ Slavă lui Dumnezeu pentru toate! ".

Între alte lucrări, mai importante sunt: Despre preoţie, capodopera literară şi teologică a Sfântului Ioan, scrisă între 381-386, pe când era diacon, Cuvântări panegirice, Predici la sărbătorile mari ale Mântuitorului etc.

Corespondenţa sa cuprinde 236 de scrisori care s-au păstrat, după cum am amintit deja.

Sfântul Ioan este şi autorul Liturghiei care-i poartă numele şi care se săvârşeşte cel mai des în Biserica Ortodoxă. De asemenea, este şi autorul mai multor rugăciuni intrate în cultul Bisericii (Molitfele, rugăciuni în Canonul pentru Sfânta împărtăşanie etc.).

Alesul părinte capadocian, care a primit în secolul al Vl-lea meritatul cognomen de „Gură de Aur", este cel mai mare orator creştin al tuturor timpurilor şi unul din cei mai mari patriarhi ai Bisericii Ortodoxe.