Funcţionarii bisericeşti. Ierarhii de toate rangurile s-au folosit în exercitarea atribuţiilor lor de diferite persoane cărora le încredinţau anumite însărcinări, de regulă, administrative. Astfel, în Răsărit, pe lângă patriarh funcţiona un consiliu de archonţi, constituiţi mpentade (grupuri de câte cinci sfetnici); în Apus consiliul era format din cardinali. Alţi funcţionari bisericeşti erau: ecdicul (avocat bisericesc), apocrisiarhul (sol sau ambasador între eparhii), economul (administratorul bunurilor bisericeşti), schevofilaxul (păstrător al obiectelor de cult), hartofilaxul (responsabil al corespondenţei şi al arhivei).
Sinoade locale. În afară de Sinoadele Ecumenice (7 recunoscute de Biserica Ortodoxă, 21 considerate de Biserica Romano-Catolică), s-au ţinut nenumărate sinoade locale. Unele dintre acestea au emis canoane cu valoare normativă pentru întreaga Biserică, precum:
Sinodul de la Ancira (anul 314) – a emis 25 de canoane;
Sinodul de la Neocezareea (anul 315) – a emis 15 canoane;
Sinodul de la Gangra (anul 340) – a emis 21 de canoane;
Sinodul de la Antiohia (anul 341) – a emis 25 de canoane;
Sinodul de la Laodiceea (anul 343) – a emis 60 de canoane;
Sinodul de la Sardica (anul 343) – a emis 21 de canoane;
Sinodul de la Cartagina (anul 419) – a emis 133 de canoane;
Sinodul de la Constantinopol (numit şi Sinodul I-II, anul 861) – a emis 7 canoane.
Dostları ilə paylaş: |