Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Calvinismul.

Personalitatea dominantă a celei de-a doua etape a Reformei, care va înrâuri un spaţiu geografic mult mai amplu decât reforma zwingliană, este Jean Chauvin (1509-1564), mai cunoscut după numele latinizat Calvin.

Părintele calvinismului s-a născut Ia 10 iulie 1509, în orăşelul Noyon (la nord de Paris). Tatăl său, care era secretar episcopal, l-a ajutat să studieze teologia filozofia şi dreptul la Paris, Orleans şi în alte centre universitare franceze.

În jurul anului 1533 se converteşte la protestantism. Francezii îl declară eretic şi îl urmăresc; de aceea, el se refugiază în Elveţia stabilindu-se, în cele din urmă, la Geneva. În martie 1536 îşi tipăreşte aici tratatul de teologie dogmatică, în limba latină, Instituţia (doctrina) credinţei creştine, opera fundamentală a lui Calvin şi a protestantismului francez. Traducerea franceză a acestei opere s-a făcut într-o elegantă limbă franceză. Ea a cunoscut mai multe ediţii.

După doi ani de refugiu la Strasbourg (Franţa), se întoarce în Geneva în 1540 şi va începe opera sa reformatoare, rămânând în acest oraş până la sfârşitul vieţii (27 mai 1564). Calvin a dorit şi a reuşit (ca oarecând Savonarola la Florenţa) să facă din Geneva un oraş sfanţ. El alcătuieşte un proiect de statut ecleziastic ce va fi acceptat şi aplicat apoi de Consistoriu, autoritatea supremă care avea dreptul să excomunice şi să judece problemele matrimoniale. Oraşul va fi condus prin Ordonanţe bisericeşti. Membrii acestui Consistoriu (pastori protestanţi şi laici) controlau permanent viaţa particulară a credincioşilor şi luau masuri severe, până la pedeapsa capitală. Prezenţa la slujbe şi la orele de catehizare era obligatorie (cine absenta era amendat); pentru adulter se aplica execuţia; dansul, luxul, beţia, jocurile de noroc erau sancţionate cu mustrare publică sau chiar cu pedepse mai grele. Calvin a îmbrăţişat practi­cile Inchiziţiei pentru a pedepsi pe „eretici" şi blasfemiatori. Au avut loc zeci de execuţii, fapt care a nemulţumit şi revoltat poporul.

Fanatismului şi intoleranţei lui Calvin i-au căzut pradă şi unele personalităţi ale vremii, precum medicul şi teologul spaniol Miguel Şervet (descoperitorul circulaţiei pulmonare a sângelui), acuzat de erezie şi ars pe rug (1553), călugărul carmelit Ieronim Balsen ş.a. Istoricii recunosc însă lui Calvin şi unele realizări pozitive, precum: încurajarea instrucţiei, promovarea comerţului şi agriculturii, care au favorizat apariţia capitalismului.

Calvin a lăsat şi alte scrieri, în afară de tratatul de dogmatică. Astfel s-au păstrat Comentariile biblice, Necesitatea refor­mării Bisericii, Tratat despre veşnica predestinaţie a lui Dumnezeu, sute de predici, scrieri liturgice şi catehetice, psalmi versificaţi etc.