Cauza C 25/03 – Finanzamt Bergish Gladbach c. Hans U. Hundt-Eßwein, Curtea constata ca sotii Hundt-Eßwein au achizitionat un teren pe care au edificat o casa familiala, participarea la achizitie si edificarea imobilului facandu-se in cote diferite. Deoarece sotul desfasura o activitate liberala (impozabila), acesta a decis sa afecteze o parte din imobil acestei activitati. Facturile emise si pentru care era solicitata deductibilitatea TVA (proportional cu cota parte din imobil afectat activitatii impozabile) erau emise pe numele ambilor soti fara o distinctie clara cu privire la cota parte ce revenea fiecarui sot.
In motivarea deciziei se arata ca (…) daca doi soti, in cadrul comunitatii matrimoniale, achizitioneaza un bun de capital din care o parte este utilizata in scop profesional si in mod exclusiv de catre unul dintre sotii coproprietari, acesta beneficiaza de dreptul de deducere pentru totalitatea TVA platite in amonte care greveaza partea din imobil care este utilizata in scop profesional, in masura in care suma dedusa nu excede limitele cotei-parti pe care acesta o detine din bunul in cauza.
In motivarea deciziei se arata ca (…) daca doi soti, in cadrul comunitatii matrimoniale, achizitioneaza un bun de capital din care o parte este utilizata in scop profesional si in mod exclusiv de catre unul dintre sotii coproprietari, acesta beneficiaza de dreptul de deducere pentru totalitatea TVA platite in amonte care greveaza partea din imobil care este utilizata in scop profesional, in masura in care suma dedusa nu excede limitele cotei-parti pe care acesta o detine din bunul in cauza.
La final Curtea constata ca in speta, nu exista nici un risc de frauda sau de abuz (…), astfel incat este exclus ca facturile, chiar emise “domnului si doamnei HE” si fara mentiunea fractiunii de pret si de TVA care corespunde cotei-parti a fiecaruia, sa poata fi utilizate de sotul care nu este persoana impozabila sau de catre comunitate pentru a obtine inca o data deducerea aceluiasi cuantum al TVA.
Cauza C 85/95 – Reisdorf, Curtea constata ca (…) nu este necesar originalul facturii, fiind suficienta si copia acesteia. Art. 18 (1) (a) si art. 22 (3) din Directiva a VI-a permite statelor membre sa considere documente justificative nu numai factura in original, ci orice alt document care tine loc de factura si indeplineste conditiile in cauza. Pe cale de consecinta, norma comunitara da posibilitatea persoanelor impozabile sa prezinte si alte mijloace de proba decat factura in original, dand astfel prevalenta fondului asupra formei (echivalentul principiului prevalentei economicului asupra juridicului statuat de art. 11 din Codul Fiscal român).
Cauza C 85/95 – Reisdorf, Curtea constata ca (…) nu este necesar originalul facturii, fiind suficienta si copia acesteia. Art. 18 (1) (a) si art. 22 (3) din Directiva a VI-a permite statelor membre sa considere documente justificative nu numai factura in original, ci orice alt document care tine loc de factura si indeplineste conditiile in cauza. Pe cale de consecinta, norma comunitara da posibilitatea persoanelor impozabile sa prezinte si alte mijloace de proba decat factura in original, dand astfel prevalenta fondului asupra formei (echivalentul principiului prevalentei economicului asupra juridicului statuat de art. 11 din Codul Fiscal român).
A fortiori, daca acceptam ca document justificativ un alt mijloc de proba decat factura in original , cu atat mai mult poate fi acceptata o copie a facturii (care poate fi verificata pentru conformitate prin eforturi rezonabile de catre fisc).
Aplicand acest principiu, CEJ a statuat ca masurile pe care statele membre le pot adopta, in temeiul dispozitiilor articolului 22 (8) al Directivei a VI-a, pentru justa asezare si colectare a TVA si pentru prevenirea fraudei fiscale nu pot depasi nivelul necesar pentru atingerea acestor obiective (…) prin urmare, nu pot afecta principiul neutralitatii TVA, principiu fundamental al sistemului de TVA si statuat prin legislatia Comunitara relevanta (cauza C – 454/98, Schmeink & Cofreth si Strobel)
Facturile de corecţie se întocmesc pentru TVA stabilită suplimentar de către autorităţile fiscale printr-o decizie de impunere emisă după 1 ianuarie 2010, indiferent de perioada supusă controlului.
Facturile de corecţie se întocmesc pentru TVA stabilită suplimentar de către autorităţile fiscale printr-o decizie de impunere emisă după 1 ianuarie 2010, indiferent de perioada supusă controlului.
Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal în urma căruia au fost constatate erori în ceea ce priveşte stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite facturi de corecţie către beneficiari care se vor înscrie că sunt emise după control şi vor fi înregistrate într-o rubrică separată în decontul de taxă şi jurnalele de de vânzări, fără a avea obligația colectării TVA; beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în aceste facturi;
Prevederile se aplică inclusiv în cazul întreprinderilor mici care nu s-au înregistrat în scopuri de TVA la depăşirea plafonului de înregistrare şi pentru care organele de inspecţie fiscală au stabilit diferenţe de taxă colectată de plată.
S-a extins numărul cazurilor Curţii Europene de Justiţie referitor la transferul de business, cum ar fi C-77/01 Empresa de Desenvolvimento Mineiro (EDM), C-497/01 Zita Modes.
