Art. 127 al. (1) Cod fiscal: este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi.
Art. 9(1) din Directiva 2006/112/CE: orice persoana care desfășoara in mod independent orice activitate economica, indiferent de scopul sau de rezultatul acesteia, este considerata o persoana impozabila.
activitate economica” este definita de art. 9 (1) par. II, ca incluzand “toate” activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii si, conform jurisprudentei CEJ, include toate stadiile productiei, distributiei si prestarea de servicii (a se vedea in special Cauza C 186/89 – Van Tiem, si MGK – Kraftfahrzeuge- Factoring, par. 42).
activitate economica” este definita de art. 9 (1) par. II, ca incluzand “toate” activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de servicii si, conform jurisprudentei CEJ, include toate stadiile productiei, distributiei si prestarea de servicii (a se vedea in special Cauza C 186/89 – Van Tiem, si MGK – Kraftfahrzeuge- Factoring, par. 42).
persoana impozabila actionand ca atare” conform jurisprudentei anterioare, o persoana impozabila actioneaza intr-o asemenea capacitate atunci cand efectueaza tranzactii in cursul activitatii sale impozabile (a se vedea, in acest sens, Cauza C 291/92 – Armbrecht, si Cauza C 77/01 – EDM).
Cauza C 260/98 – Comisia c. Grecia, o analiza a definitiilor termenilor persoana impozabila si activitate economica arata ca sfera de aplicare a notiunii de activitate economica este foarte larga si ca acest termen are un caracter obiectiv, in sensul ca activitatea este luata in calcul per se si fara considerarea scopului sau rezultatelor sale (a se vedea de asemenea Cauza C235/85 – Comisia c. Olanda, Cauza C 268/83 – Rompelman, Cauza C 497/01 – Zita Modes).
Acest principiu are la baza argumentul ca, intr-o epoca in care toate operatiunile efectuate intr-un context profesional sunt impozabile, nu este admisibila evitarea impozitarii unor activitati ilicite sanctionabile.
Este evident ca intr-o astfel de situatie, in materie de TVA, caracterul sanctionatoriu este cu atat mai pronuntat cu cat recunoasterea unui drept de deducere nu este posibil nici pe fond (lipsa activitatii economice…), nici pe forma (lipsa documentelor doveditoare…).
Cauza C 158/98 – Coffeeshop Siberie: diferenta de tratament fiscal intre inchirierea unei mese intr-un local in vederea vinderii de droguri si o inchiriere obisnuita duce implicit la incalcarea principiului neutralitatii masurilor fiscale. In opinia Curtii, este irelevant faptul ca scopul inchirierii este unul ilicit, conformandu-se textului art. 9 din Directiva TVA (…indiferent de scopul sau rezultatul activitatii respective…) atat timp cat inchirierea s-a realizat ca parte a unei activitati economice taxabile.
Cauza C 158/98 – Coffeeshop Siberie: diferenta de tratament fiscal intre inchirierea unei mese intr-un local in vederea vinderii de droguri si o inchiriere obisnuita duce implicit la incalcarea principiului neutralitatii masurilor fiscale. In opinia Curtii, este irelevant faptul ca scopul inchirierii este unul ilicit, conformandu-se textului art. 9 din Directiva TVA (…indiferent de scopul sau rezultatul activitatii respective…) atat timp cat inchirierea s-a realizat ca parte a unei activitati economice taxabile.
Cauza C 111/92 – Wifried Lange: încalcarea obligatiilor legale stabilite printr-o autorizatie de export nu exclude beneficiul regimului fiscal de export atat timp cat operatiunea a fost realizata efectiv insa spre o alta destinatie decat cea din autorizatie. Si in acest caz CEJ isi fundamenteaza solutia pe faptul ca principiul neutralitatii se opune operarii unor distinctii de ordin general intre tranzactiile legale si cele ilegale.
Cauza C 289/86 – Happy Family: o solutie, identica cu cea din cauza Coffeeshop Siberie ar duce la incalcarea principiului neutralitatii fiscale prin egalitatea de tratament intre o activitate economica si una nereglementata, in afara unei piete concurentiale (vanzarea de droguri, marfuri contrafacute, etc.), atat timp cat activitatea nereglementata nu are nici macar aparent un scop economic.
În cazul construirii de bunuri imobile de către persoanele fizice, în vederea vânzării, activitatea economică este considerată începută în momentul în care persoana fizică respectivă intenţionează să efectueze o astfel de activitate, iar intenţia persoanei respective trebuie apreciată în baza elementelor obiective, de exemplu, faptul că aceasta începe să angajeze costuri şi/sau să facă investiţii pregătitoare iniţierii activităţii economice. Activitatea economică este considerată continuă din momentul începerii sale, incluzând şi livrarea bunului sau părţilor din bunul imobil construit, chiar dacă este un singur bun imobil.
În cazul achiziţiei de terenuri şi/sau de construcţii de către persoana fizică în scopul vânzării, livrarea acestor bunuri reprezintă o activitate cu caracter de continuitate dacă persoana fizică realizează mai mult de o singură tranzacţie în cursul unui an calendaristic.
