1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

131. Năeni, com. Năeni, jud. Buzău

Punct: Zănoaga

Cod sit: 47863.01
Colectiv: Ion Motzoi - Chicideanu - responsabil (IAB), Dorin Sârbu (MJ Buzău), Meda Tache (IAB), Bogdan Tănăsescu (MJ Giurgiu), Tiberiu Vasilescu (UCDC Bucureşti), Constantin Ciuculescu
În conformitate cu înţelegerea dintre Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti şi Muzeul Judeţean Buzău au fost reluate cercetările arheologice din complexul de locuire de epoca bronzului din comuna Năeni, judeţul Buzău. Complexul de locuire, aparţinând culturii Monteoru, este situat în punctul Zănoaga, pe o culme stâncoasă ce domină dinspre N zona comunei Năeni. În campaniile precedente, începute în 1982 şi continuate cu întreruperi până în 1998, săpăturile s-au făcut în două sectoare: Cetatea 1 - un platou situat chiar pe creasta stâncoasă - şi Cetatea 2 - un platou situat pe un promontoriu ce se desprinde la N din creasta stâncoasă.

De-a lungul celor 14 campanii au fost cercetate o locuire preistorică din epoca bronzului, resturile unei locuiri din sec. IV - V p. Chr., în afara acestora mai fiind descoperite un mormânt de inhumaţie triplu aparţinând culturii Monteoru şi un mormânt de incineraţie din epoca Latène. În tot timpul cercetărilor obiectivul principal l-a constituit locuirea din epoca bronzului, care se întinde de-a lungul întregii evoluţii a culturii Monteoru, ceea ce face din staţiunea de la Năeni-Zănoaga una dintre cele mai importante staţiuni monteorene.

Cetatea 1. Între 1982 şi 1986 a fost secţionată pe axa E - V aşezarea de pe platoul Cetatea 1. În cursul acestor cercetări au fost identificate mai multe complexe, dintre care amintim - ca mai importante - resturile unui atelier metalurgic şi cele ale unuia pentru prelucrarea osului şi cornului. Succesiunea stratigrafică de pe Cetatea 1 atestă locuiri de la mijlocul culturii Monteoru şi până în etapa sa finală. Sporadic şi în poziţie secundară au fost descoperite materiale arheologice şi din etape mai vechi.

Cercetarea din anul 2000 a început prin trasarea unei suprafeţe (denumită S. II) cu dimensiunile de 3 x 8,3 m, dispusă perpendicular pe vechea secţiune (S. I), în dreptul suprafeţei S. I N. Obiectivele urmărite prin deschiderea acestei noi suprafeţe sunt: 1. verificarea observaţiilor stratigrafice din campaniile precedente; 2. cercetarea în plan a resturilor de locuire monteorene. După trasare şi decapare s-a ajuns într-un strat de pământ negru măzăros, a cărui grosime creşte de la S spre N, în sensul pantei uşoare a platoului. Materialul arheologic descoperit se compune din ceramică, oase de animale, obiecte de piatră. Stratul negru măzăros este aşezat direct peste o masă de bolovani de calcar care, la rândul lor, sunt aşezaţi - în special în jumătatea de S a suprafeţei S. II - direct pe stânca dealului. Printre bolovanii de calcar au fost descoperite două râşniţe, lustruitoare din piatră, un fragment de Krummesser, un topor de piatră fragmentar. În aceeaşi poziţie au fost găsite bucăţi de chirpic de la locuinţe de suprafaţă şi fragmente de lipitură de vatră. La o primă vedere oasele de animale aparţin în cea mai mare parte bovinelor, cărora le urmează în mod corespunzător ovicaprinele şi, mai puţin, porcinele.

Materialul ceramic adiacent, deşi fragmentar, pune în evidenţă un repertoriu alcătuit din: vase de uz dintr-o pastă cu cioburi pisate, cu ardere inegală; vase cu gura trompetiformă dintr-o pastă intermediară; ceşti cu o toartă în bandă, precum şi câteva fragmente (margini, pereţi cu torţi) ce pot proveni de la vase de tip askos, din pastă fină. Decoraţia - prin incizie, cu motive ca triunghiuri haşurate, crestături, impresiuni punctiforme - este specifică etapei finale a culturii Monteoru, cu analogii la Cândeşti, Pietroasa Mică, precum şi în ultimul nivel al staţiunii eponime a culturii Monteoru. Ceea ce distinge însă ceramica din nivelul superior de pe Cetatea 1 de alte descoperiri monteorene târzii este prezenţa ceramicii de uz cu suprafaţa exterioară brăzdată de striuri, element care în prezent se mai cunoaşte doar la Petrişoru, com. Racoviţeni, sporadic la Pietroasa Mică şi în locuirea Monteoru târzie de la Berca - Cetate (jud. Buzău). Această specie ceramică, caracteristică ultimului nivel de locuire de pe Cetatea 1, este însoţită şi de unele apariţii cum sunt: brâurile simple dispuse pe marginea sau pe gâtul vasului şi brâurile alveolare de pe vasele de provizii, ce amintesc de ceramica culturii Noua.

De o importanţă aparte sunt două piese de bronz descoperite anul acesta în nivelul superior de pe Cetatea 1. Prima este o daltă-străpungător lungă de 7 cm, cu secţiune rectangulară, piesă specifică bronzului târziu din Sudul Moldovei şi de la Curbura Carpaţilor. Cea de-a doua piesă este un ac cu tija în torsadă. Din păcate piesei îi lipseşte capul, dar pe baza dimensiunii - cca. 10 cm - şi a tijei în torsadă, acul de pe Cetatea 1 poate fi apropiat de acele cu placă rombică la cap, specifice bronzului târziu. Reamintim că în cursul săpăturilor dintre anii 1983 şi 1985 în acelaşi nivel de pe Cetatea 1 au fost descoperite cinci forme de turnare, fragmente de duze şi vase creuzet, fragmente de zgură, care documentează o activitate metalurgică în această aşezare. Împreună cu acestea, în aceleaşi campanii au mai fost descoperite alte dălţi-străpungător, ace şi fragmente de ace, precum şi un pumnal cu limbă la mâner. Toate acestea scot în evidenţă un caracter aparte al locuirii de pe Cetatea 1 de la Năeni-Zănoaga. Săpătura de anul acesta s-a oprit la cota de -0,4 m, urmând a fi reluată în campaniile viitoare.

Cetatea 2. Cercetările începute în 1988 pe platoul desprins către N din culmea stâncoasă au dus la descoperirea celei mai vechi locuiri cunoscute până în prezent a culturii Monteoru. Toate cele opt campanii precedente au avut drept scop cercetarea, cât mai amplă a acestei locuiri. Succesiunea stratigrafică de pe Cetatea 2 este următoarea: depunere lutoasă castaniu-cenuşie, groasă de cca. 0,2 - 0,3 m, denumită convenţional Zănoaga I; depunere cenuşie, groasă de cca. 0,4 - 0,6 m, denumită convenţional Zănoaga II; sol negru-cenuşiu, afânat, denumit convenţional Zănoaga III. Atât în cadrul depunerii Zănoaga I, cât şi în cadrul depunerii Zănoaga II au putut fi distinse câte două straturi denumite Zănoaga Ia şi Ib, respectiv Zănoaga IIa şi IIb. Nivelele Zănoaga Ia şi Ib sunt caracterizate printr-un repertoriu ceramic ce cuprinde ceşti cu o toartă în bandă trasă din buză, castroane semisferice cu buza lăţită, vase de provizii dintr-o pastă conţinând calcar pisat, precum şi o serie de fragmente ceramice cu decor de tradiţie Folteşti. Ceramica nivelelor IIa şi IIb este întru-totul corespunzătoare celei descoperite în nivelul Ic4-1 de la Sărata Monteoru. Caracteristica este dată de ceştile cu toartă trasă din buză, supraînălţată, cu creastă. În stratul Zănoaga III, aflat imediat sub solul vegetal, s-au găsit materiale amestecate Ic4-3, Ic2, Ia şi IIa. Precizăm că locuirea preistorică a fost descoperită numai pe panta de răsărit a promontoriului, pe platoul propriu-zis al Cetăţii 2 locuirea preistorică fiind atestată doar prin câteva gropi cu material monteorean târziu şi prin mormântul triplu de inhumaţie descoperit în 1993.

Săpăturile arheologice de pe Cetatea 2 au constat din deschiderea unor secţiuni care au traversat platoul pe axa N - S (S. I) şi pe axa E - V (S. II şi S. III). În 1992 a fost trasată secţiunea S. IV, constituită din suprafeţe de 4 x 4 m, însemnate de la V spre E cu sigle de la A la J. După descoperirea în 1993 a mormântului Monteoru târziu din marginea de V a platoului, au mai fost deschise în această zonă alte suprafeţe. În 1996 a fost trasată suprafaţa S. IV K, care ulterior fiind lungită, a căpătat dimensiunile de 4 x 10 m. Deoarece pe panta răsăriteană a Cetăţii 2 stratul de cultură are o grosime ce depăşeşte adesea 1,5 m, săpăturile au atins întotdeauna adâncimi de peste -2 m. Suprafaţa S. IV K, trasată imediat la E de S. IV J şi la S de S. II, a fost destinată încă de la început cercetării în plan a resturilor de locuire monteorene timpurii, precum şi verificării observaţiilor stratigrafice din S. II şi S. III. Încă din 1997 au fost descoperite resturile unei locuiri cu o olărie corespunzând stilului ceramic Monteoru Ic2. Precizăm că, deşi cioburi Monteoru Ic2 mai fuseseră descoperite în cursul săpăturilor precedente, nu fusese descoperită până atunci şi o depunere arheologică corespunzătoare. Cercetarea arheologică în S. IV K s-a făcut prin crearea unor trepte de săpătură pentru cercetare în plan. Către finele campaniei 1998 se creaseră astfel trei trepte succesive, atingându-se cotele de -2 m, -1 m şi -0,6 m, fără a se epuiza obiectivul. La sfârşitul campaniei 1998 întreaga suprafaţă a fost astupată complet pentru protecţie. Din cauza întreruperii de un an, profilele suprafeţei S. IV K au fost afectate de îngheţ până la cota de cca. -0,5 m. Anul acesta, după destuparea suprafeţei, au fost taluzate încă o dată profilele de N şi de S, iar apoi a fost reluată cercetarea prin săpătură numai la şpaclu a resturilor de locuire monteorene. În caroul 1S, în chiar colţul de SV al S. IV K, fuseseră descoperiţi la finele campaniei din 1998 câţiva bolovani de calcar.

Reluându-se săpătura, anul acesta a fost dezvelită o aglomerare de bolovani de calcar de dimensiuni medii, unii dintre ei cu urme puternice de arsură, întinşi în neorânduială pe o suprafaţă de cca. 2,5 m². La N de aceştia, în carourile 1 şi 2, se găsea o masă de pământ ars şi cenuşă, având în plan o formă aproximativ ovală şi intrând sub profilul de N. Din punct de vedere stratigrafic masa de pământ ars şi cenuşă, aparţinând nivelului Zănoaga II, suprapune nivelul în care se găsesc bolovanii din colţul de SV al S. IV K. Aceeaşi lentilă de pământ ars şi cenuşă suprapunea un vas întregibil, spart pe loc, care tipologic se încadrează în Zănoaga IIa. Aglomerarea de bolovani se găsea parţial într-un lut galben murdar (purtat), ceea ce poate indica apartenenţa lor la o structură (construcţie ?). În aceeaşi poziţie stratigrafică cu bolovanii se găsesc lentile de lut galben bătut, care, deşi disparate, documentează o podină distrusă din vechime. În afara resturilor de podină au mai fost descoperite pietre risipite, cioburi şi oase de animale; printre acestea s-au găsit câteva fragmente de lipitură de vatră, precum şi bucăţi de chirpic. Masa de bolovani suprapune, după cum s-a putut observa pe profilele de V şi de S, o depunere intermitentă, care anul acesta în S. IV K a fost numai atinsă. Corespunzător secvenţei stratigrafice amintite mai sus, masa de bolovani aparţine nivelului Zănoaga IIa (= Monteoru Ic4-1).

Materialul ceramic adiacent poate fi împărţit din punct de vedere tehnic în trei categorii: de uz, intermediară şi fină. Important de menţionat este faptul că la vasele de uz pasta are în compoziţie calcar pisat. Cum calcarul care se găseşte din abundenţă la Zănoaga este cochilifer, vasele din categoria de uz sunt întru-totul asemănătoare speciei cu scoică în pastă, cunoscută şi în alte medii culturale ale bronzului timpuriu. Categoria de uz este reprezentată prin vase de provizii cu profilul în “S” mai mult sau mai puţin alungit, cu buza răsfrântă şi îngroşată. Decorul constă din crestături sau alveole pe buză şi proeminenţe sau segmente de brâuri alveolare aplicate pe gât. Categoria intermediară - cu o pastă în care calcarul pisat este mai rar - este prezentă în special prin amfore pântecoase cu fund plat, adesea cu prag la umăr, gât scurt cilindric şi gura uşor trompetiformă; la partea inferioară a pântecului amforele au câte două torţi tubulare şi două sau trei proeminenţe dispuse alternativ. Tot din pastă intermediară - dar mai puţin frecvente în această categorie - sunt şi unele castroane tronconice sau semisferice cu buza lăţită sau teşită. Categoria de ceramică fină este caracterizată de pasta foarte bună, uniformă, amestecată cu nisip fin cernut. Vasele din această grupă sunt arse de obicei la negru, mai rar la roşu-cărămiziu, având suprafaţa acoperită cu un slip foarte bine lustruit, ceea ce le conferă un luciu metalic. Formele categoriei fine sunt: ceştile cu una sau două torţi, trase din buză şi supraînălţate; castroanele cu gât cilindric şi două sau patru torţi; castroanele cu profil semisferic sau tronconic, cu buza lăţită sau teşită.

În jumătatea răsăriteană a suprafeţei S. IV K - mai precis în caroul 3 - la cota de -1,5 m (măsurat pe profilul de N), a apărut “platforma” de pietre de calcar şi lut, descoperită în 1989 în secţiunea S. II. Curăţată şi cercetată cu şpaclul, s-a observat că această “platformă”, care coboară în pantă spre răsărit, nu reprezintă resturile unei amenajări umane, ci este o formaţiune naturală pe care s-a călcat în epoca bronzului. Imediat sub “platformă” se găseşte un lut galben, curat, cu concreţiuni calcaroase, steril din punct de vedere arheologic. Către N, peste “platformă”, se află nişte bolovani de calcar mai mari, printre care şi sub care se găsesc cioburi şi oase de animal. Depunerea de peste “platformă” aparţine nivelului Zănoaga II, după ceramica cu totul tipică. Subliniem cantitatea foarte mare de oase de animale (cca. 40% din totalul materialului arheologic) şi lipsa totală în acest an a materialului litic. Mai notăm şi descoperirea câtorva unelte de os: dălţi, răzuitoare, străpungătoare, ace.

Relaţia dintre “platformă” şi aglomerarea de bolovani din colţul de SV al S. IV K rămâne a fi stabilită în cursul campaniilor viitoare. Faţă de campaniile precedente elementele de noutate din anul acesta sunt următoarele: resturile structurilor de piatră, reprezentând probabil fundaţii seci de la o locuinţă de suprafaţă; grosimea depunerii Zănoaga II, care a distrus (“răzuit”) locuirea anterioară.

Planşa 45