George r. Walter

CAP 6.43. Spuneţi lucrurilor pe nume!
Sunteţi la un interviu pentru o slujbă şi directorul de personal vrea să ştie ce realizări aţi avut la firma unde aţi lucrat înainte.

Spuneţi cu voce tare:

„E o întrebare foarte bună şi îmi pare bine că aţi pus o. În primul rând, un lucru pe care aş vrea să l spun este că, vorbind la modul general, în departamentul meu era o dezordine cumplită înainte să vin eu. Peste circa şase luni, lucrurile mergeau foarte bine."

Apoi spuneţi:

„Realizarea de care sunt cel mai mândru a fost reor­ganizarea departamentului pe care l-am condus. Era foarte dezorganizat când am fost promovat ca manager. În primele şase luni, am folosit un plan de acţiune în cinci faze, care a redus cu 30% mun­ca de birou."

Cine este candidatul mai interesant pentru orice post? Cine dă impresia că „bate şaua să priceapă iapa"?

Am asistat la întâlnirea unui client cu avocatul lui şi am fost surprins cât de puţin se spunea — şi în cât de multe cu­vinte. Clientul voia să ştie dacă, din punct de vedere legal, avea voie să înregistreze convorbirile telefonice dintre an­gajaţi şi clienţi. Este o chestiune complicată, deorece pot fi implicate atât legile din statul respectiv, cât şi cele federale. Răspunsul, totuşi, ar fi trebuit să fie ceva de genul „Da" sau „Nu".

Insă avocatul îi dădea înainte:

„Este o problemă interesantă şi aş vrea să mi spun punctul de vedere în această privinţă. Bineânţeles, trebuie să înţelegeţi că aceasta este doar părerea mea la momentul prezent. Aş înclina să cred — şi, desi­gur, nu trebuie să uitaţi că acest domeniu este supus unui număr de interpretări — că în mod normal se poate presupune că anumite considerente legale in­fluenţează capacitatea patronului de a face acest lu­cru. Acum permiteţi mi să vă întreb ceva. Aş vrea să ştiu dacă..."

Am încetat să mai ascult — şi clientul la fel. Nu înţeleg de ce avocatul nu putea să spună pur şi simplu: „Da, dacă ai ton." sau „Nu, sub nici o formă." Sau: „Da şi nu: în ca­zul apelurilor către clienţii din alte state, legile federale, care sunt mai liberale, permit înregistrarea; pentru apeluri­le în cadrul aceluiaşi stat, nu puteţi sub nici o formă să în­registraţi convorbirile."

Cred că dacă eşti plătit pe oră — deci, pe numărul de cuvinte — este avantajos să baţi câmpii o vreme. Probabil că toate glumele acelea cu avocaţi sunt bazate pe experien­ţele clienţilor. Fireşte, nu toţi sunt atât de logoreici. Avoca­tul meu merită tot respectul pentru răspunsurile lui clare şi concise. (Mulţumesc, Scott!)
Nu vreau să i învinovăţesc pe avocaţi; o mulţime de oa­meni vorbesc mult fără să spună nimic. Voi enumera aici câteva dintre expresiile mele „preferate", iar dumneavoas­tră probabil că puteţi adăuga zeci de alte exemple.

In acest moment. Asta vrea să spună „acum"? Am un partener de afaceri care foloseşte tot timpul această expre­sie. Singura justificare pe care am găsit o este că, probabil, are impresia că sună mai interesant decât „acum". Dar nu i adevărat. Nu face decât „să se dea mare", înlocuiţi expre­sia „la momentul acela" cu „atunci". Ori de câte ori puteţi spune ceva cu cuvinte mai puţine şi mai simple, faceţi o.