HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008

CAPITOLUL I

DESPRE PONTIFUL ROMAN

Can. 43 - (= 331) Episcopul Bisericii din Roma, în care dăinuie sarcina dată de Domnul doar lui Petru, primul dintre Apostoli, care trebuie transmisă succesorilor săi, este capul Colegiului Episcopilor, Vicarul lui Hristos şi Păstorul Bisericii universale aici pe pământ; de aceea el, în virtutea sarcinii sale, are puterea ordinară supremă, deplină, nemijlocită şi universală în Biserică, [putere] pe care o poate exercita întotdeauna în mod liber.

Can. 44 - & 1. (= 332) Pontiful Roman obţine puterea deplină şi supremă în Biserică, prin alegerea legitimă acceptată de el, împreună cu hirotonirea episcopală; de aceea, alesul la pontificatul suprem, care este Episcop, obţine această putere din momentul acceptării; dacă însă caracterul episcopal îi lipseşte, va fi imediat hirotonit Episcop.

& 2. Dacă se întâmplă ca Pontiful Roman să renunţe la funcţia sa, se cere pentru validitate ca renunţarea să fie făcută în mod liber şi să fie manifestată în formele cerute; [această renunţare] însă nu trebuie aprobată de nimeni.

Can. 45 - & 1. (= 333) Pontiful Roman, în virtutea funcţiei sale, se bucură nu numai de puterea asupra Bisericii universale, ci şi de întâietatea puterii ordinare asupra tuturor eparhiilor şi grupărilor acestora; prin aceasta însă, este în acelaşi timp întărită şi garantată puterea proprie, ordinară şi imediată pe care Episcopii o au asupra eparhiei încredinţate grijii lor.

& 2. Pontiful Roman, în îndeplinirea sarcinii de Păstor suprem al Bisericii universale, este întotdeauna unit în comuniune cu ceilalţi Episcopi şi, mai mult, cu Biserica universală; cu toate acestea el are dreptul de a determina, în funcţie de necesităţile Bisericii, modul, fie personal, fie colegial, în care să fie exercitată această sarcină.

& 3. Împotriva unei sentinţe sau a unui decret al Pontifului Roman nu se acordă dreptul la apel şi nici la recurs.

Can. 46 - & 1. (cf 334) În exercitarea sarcinii sale, Pontiful Roman este ajutat de Episcopi, care pot coopera cu el în diferite moduri, printre care este Sinodul Episcopilor; în plus îi sunt de ajutor Părinţii Cardinali, Curia Romană, Legaţii pontificali precum şi alte persoane şi diferite instituţii în funcţie de necesităţile timpurilor; toate aceste persoane şi instituţii împlinesc sarcina încredinţată lor în numele şi cu autoritatea aceluiaşi Pontif Roman, pentru binele tuturor Bisericilor, conform normelor stabilite de el însuşi.

& 2. Participarea Patriarhilor şi a celorlalţi Ierarhi care prezidează Bisericile sui iuris la Sinodul Episcopilor este reglementată de normele speciale stabilite de însuşi Pontiful Roman.

Can. 47 - (cf 335) În timp ce Scaunul Roman este vacant sau împiedicat în totalitate, nu se va schimba nimic în conducerea Bisericii universale; se vor respecta însă legile speciale emise pentru acele circumstanţe.

Can. 48 - (= 361) Sub numele de Scaun Apostolic sau Sfântul Scaun se înţelege, în acest Cod, nu numai Pontiful Roman, ci şi, dacă dreptul nu dispune altfel sau nu rezultă altfel din natura lucrurilor, Dicasterele şi celelalte instituţii ale Curiei Romane.

CAPITOLUL II

DESPRE COLEGIUL EPISCOPILOR

Can. 49 - (= 336) Colegiul Episcopilor, al cărui cap este Pontiful Roman şi ale cărui membre sunt Episcopii în virtutea hirotonirii sacramentale şi prin comuniunea ierarhică dintre Capul Colegiului şi membre, şi în care corpul apostolic persistă în mod continuu, împreună cu capul său şi niciodată fără acesta, este de asemenea subiect de putere supremă şi deplină asupra Bisericii universale.

Can. 50 - & 1. (= 337) Colegiul Episcopilor îşi exercită în mod solemn puterea asupra Bisericii universale în Conciliul Ecumenic.

& 2. Colegiul Episcopilor îşi exercită aceeaşi putere prin intermediul acţiunii unite a Episcopilor răspândiţi în lume, dacă aceasta este stabilită ca atare sau primită în mod liber de Pontiful Roman, astfel încât să devină un adevărat act colegial.

& 3. Este de competenţa Pontifului Roman ca, în funcţie de necesităţile Bisericii, să aleagă şi să promoveze modurile prin care Colegiul Episcopilor îşi exercită în mod colegial funcţia asupra Bisericii universale.

Can. 51 - & 1. (= 338) Este doar de competenţa Pontifului Roman să convoace Conciliul Ecumenic, să-l prezideze personal sau prin alţii, precum şi să transfere Conciliul, să-l suspende sau să-l dizolve şi să-i aprobe decretele.

& 2. Este de competenţa aceluiaşi Pontif Roman să determine problemele ce vor fi tratate în Conciliul Ecumenic şi să constituie regulamentul ce va fi respectat în acelaşi Conciliu; Părinţii Conciliului Ecumenic pot adăuga la temele propuse de Pontiful Roman şi altele care vor fi supuse aprobării aceluiaşi Pontif Roman.

Can. 52 - & 1. (= 339) Au dreptul şi obligaţia de a participa cu vot deliberativ la Conciliul Ecumenic toţi Episcopii membri ai Colegiului Episcopilor.

& 2. La Conciliul Ecumenic mai pot fi chemaţi de către autoritatea supremă a Bisericii şi alte persoane care nu sunt învestite cu demnitatea episcopală; aceeaşi autoritate supremă este competentă în determinarea rolului lor în Conciliu.

Can. 53 - (340) Dacă se întâmplă ca Scaunul Apostolic să devină vacant în timpul desfăşurării Conciliului Ecumenic, acesta este întrerupt prin dreptul însuşi, până când noul Pontif Roman va dispune continuarea sau dizolvarea lui.

Can. 54 - (341 & 1) & 1. Decretele Conciliului Ecumenic nu au puterea de a obliga dacă nu au fost aprobate de Pontiful Roman împreună cu Părinţii Conciliului, confirmate şi promulgate prin ordonanţa acestuia.

& 2. Au nevoie de această confirmare şi promulgare pentru a avea puterea de a obliga şi decretele pe care le emite Colegiul Episcopilor atunci când face o acţiune într-adevăr colegială după un alt mod indicat sau primit în mod liber de Pontiful Roman.
TITLUL IV

DESPRE BISERICILE PATRIARHALE

Can. 55 - Conform celei mai vechi tradiţii a Bisericii, deja recunoscută de către primele Concilii Ecumenice, în Biserică rămâne în vigoare instituţia patriarhală; de aceea Patriarhii Bisericilor orientale, care prezidează fiecare în parte Biserica patriarhală ca părinte şi cap, trebuie trataţi cu o onoare deosebită.

Can. 56 - Patriarhul este un Episcop căruia îi revine puterea peste toţi Episcopii şi Mitropoliţii, precum şi peste credincioşii creştini ai Bisericii pe care o prezidează, conform normei dreptului aprobat de autoritatea supremă a Bisericii.

Can. 57 - & 1. Întemeierea, reînfiinţarea, transferarea şi suprimarea Bisericilor patriarhale sunt rezervate autorităţii supreme a Bisericii.

& 2. Numai autoritatea supremă a Bisericii poate schimba titlul recunoscut sau concesionat în mod legitim fiecărei Biserici patriarhale.

& 3. Biserica patriarhală trebuie să aibă, în limitele propriului teritoriu, acelaşi sediu cu reşedinţa Patriarhului, dacă este posibil în oraşul principal al cărui titlu îl deţine Patriarhul; acest sediu nu poate fi transferat decât din motive foarte grave, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale şi cu aprobarea Pontifului Roman.

Can. 58 - Patriarhii Bisericilor orientale au întâietate în toată lumea peste toţi Episcopii de orice grad, respectând însă normele speciale de precedenţă stabilite de Pontiful Roman.

Can. 59 - & 1. Patriarhii Bisericilor orientale, chiar dacă în timp urmează unii altora, sunt egali în demnitatea patriarhală, rămânând neschimbată între ei precedenţa de onoare.

& 2. Ordinea precedenţei Sediilor patriarhale ale Bisericilor orientale este: primul loc îl deţine Sediul Constantinopolitan, după care cel Alexandrin, apoi cel Antiohian şi în final cel Ierusalimitan.

& 3. Întâietatea între toţi Patriarhii Bisericilor orientale este orânduită după vechimea Sediului patriarhal.

& 4. Între Patriarhii Bisericilor orientale care au unul şi acelaşi titlu, dar care prezidează Biserici patriarhale diferite, are întâietate cel care a fost promovat primul la demnitatea patriarhală.

Can. 60 - & 1. Patriarhul, în bisericile care sunt destinate credincioşilor creştini ai Bisericii pe care o prezidează şi în celebrările liturgice ale aceleiaşi Biserici, are precedenţa asupra tuturor celorlalţi Patriarhi, chiar dacă sunt de grad mai înalt prin titlul de Sediu sau dacă au fost promovaţi mai devreme.

& 2. Patriarhul, care deţine în prezent puterea patriarhală, are întâietate faţă de cei care încă păstrează titlul unui Sediu patriarhal avut înainte.

Can. 61 - Patriarhul poate avea un procurator pe lângă Scaunul Apostolic, numit de el însuşi cu aprobarea dată în prealabil către Pontiful Roman.

Can. 62 - Patriarhul care a renunţat la funcţia sa îşi păstrează titlul şi onorurile, mai ales în celebrările liturgice; are şi dreptul să i se repartizeze o locuinţă demnă, cu consimţământul său, şi de asemenea să i se asigure mijloacele necesare existenţei sale din bunurile Bisericii patriarhale, pentru a trăi decent, corespunzător propriului titlu, rămânând neschimbat can. 60 & 2, cu privire la precedenţă.

CAPITOLUL I

DESPRE ALEGEREA PATRIARHILOR

Can. 63 - Patriarhul este ales canonic în Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale.

Can. 64 - Vor fi indicate, separat de dreptul particular, cele ce se cer pentru ca cineva să fie considerat apt pentru demnitatea patriarhală, rămânând neschimbate cele prescrise de can. 180.

Can. 65 - & 1. Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale trebuie să se întrunească în reşedinţa patriarhală sau în alt loc desemnat de către Administratorul Bisericii patriarhale cu consimţământul Sinodului permanent.

& 2. Întrunirea Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale trebuie să fie făcută în decurs de o lună de când Scaunul patriarhal a devenit vacant, rămânând neschimbat dreptul particular care poate prevedea un termen mai lung, însă nu mai mult de două luni.

Can. 66 - & 1. În alegerea Patriarhului au drept de vot toţi şi numai membrii Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale.

& 2. Este interzis oricui altcuiva, în afara membrilor Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, să fie prezent în aulă la alegerea Patriarhului, cu excepţia acelor clerici care, conform normei can. 71 & 1, sunt consideraţi cercetători sau intendent al Sinodului.

& 3. Nimănui nu îi este permis să se amestece într-un mod oarecare, fie înaintea Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, fie în timpul acestuia, în alegerea Patriarhului.

Can. 67 - În alegerea Patriarhului se vor observa cann. 947 - 957, fiind respinsă obiceiul contrar, exceptând cazul în care dreptul comun stabileşte altfel.

Can. 68 - & 1. Toţi Episcopii, convocaţi în mod legitim, au grava obligaţie de a participa la alegeri.

& 2. Dacă vreun Episcop consideră că este reţinut de o piedică justă, va da în scris motivele sale Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale; Episcopii prezenţi la locul desemnat la începutul sesiunii vor decide legitimitatea impedimentelor.

Can. 69 - Odată făcută convocarea canonică, dacă două treimi dintre Episcopii care ţin Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale sunt prezenţi în locul desemnat - înlăturaţi fiind cei care sunt reţinuţi de un impediment legitim -, Sinodul va fi declarat canonic şi se pot începe alegerile.

Can. 70 - Exceptând cazul în care dreptul particular stabileşte altfel, Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale pentru alegerea Patriarhului este prezidat, între cei prezenţi, de cel care a fost ales în prima sesiune; între timp prezidarea este rezervată Administratorului Bisericii patriarhale.

Can. 71 - & 1. Cercetătorii şi intendentul pot fi luaţi şi dintre preoţi şi diaconi, conform dreptului particular.

& 2. Toţi cei care participă la Sinod au grava obligaţie de a păstra secretul cu privire la scrutine, fie în mod direct fie în mod indirect.

Can. 72 - & 1. Este ales acela care a întrunit două treimi din voturi, exceptând cazul în care dreptul particular stabileşte ca, după un număr corespunzător de scrutine - cel puţin trei - să fie suficientă majoritatea absolută şi conform normei can. 183, && 3 şi 4 alegerea să fie încheiată.

& 2. Dacă alegerea nu a fost încheiată în decurs de cincisprezece zile de la deschiderea Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, chestiunea va fi înaintată Pontifului Roman.

Can. 73 - Dacă cel ales este cel puţin Episcop proclamat legitim, alegerea trebuie intimată imediat alesului de către preşedinte sau, dacă cel ales este preşedintele, de către Episcopul mai în vârstă în hirotonirea episcopală, în numele Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale, cu formula şi modalitatea obişnuită în Biserica patriarhală; însă, dacă cel ales nu este încă proclamat Episcop, păstrând secretul de către toţi cei care în orice fel au cunoscut rezultatul alegerii, chiar şi faţă de cel ales, Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale se suspendă şi se va face intimarea, dacă toate cele cerute de către canoanele privitoare la proclamarea episcopală au fost îndeplinite.

Can. 74 - Cel ales trebuie să manifeste dacă acceptă alegerea, în decurs de două zile utile socotite de la comunicare; dacă cel ales nu acceptă sau în timp de două zile nu răspunde, pierde orice drept câştigat prin alegere.

Can. 75 - Dacă cel ales a acceptat şi este Episcop hirotonit, Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale va proceda după prescrierile cărţilor liturgice la proclamarea şi înscăunarea sa ca Patriarh; dacă cel ales, însă, nu este încă Episcop hirotonit, înscăunarea nu poate fi făcută în mod valid înainte ca cel ales să fi primit hirotonirea episcopală.

Can. 76 - & 1. Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale va înştiinţa cât mai repede Pontiful Roman, prin scrisorile sinodale, despre alegerea şi înscăunarea canonică săvârşită, precum şi mărturisirea de credinţă şi promisiunea de a exercita cu fidelitate funcţia sa, pronunţate de către noul Patriarh în faţa Sinodului, conform formulelor aprobate; se vor trimite scrisori sinodale despre săvârşirea alegerii şi Patriarhilor altor Biserici orientale.

& 2. Noul Patriarh va cere cât mai repede Pontifului Roman comuniunea ecleziastică, printr-o scrisoare semnată de mâna proprie.

Can. 77 - & 1. Patriarhul ales canonic exercită în mod valid oficiul său numai de la înscăunarea prin care obţine oficiul cu drepturi depline.

& 2. Patriarhul, înainte de a primi comuniunea ecleziastică de la Pontiful Roman, nu va convoca Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale şi nici nu va hirotoni Episcopi.
CAPITOLUL II

DESPRE DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PATRIARHILOR

Can. 78 - & 1. Puterea deţinută de Patriarh, după norma canoanelor şi a obiceiurilor legitime, peste Episcopi şi peste toţi ceilalţi credincioşi creştini ai Bisericii pe care o prezidează, este ordinară şi proprie; este însă atât de personală încât nu poate constitui un Vicar pentru întreaga Biserică patriarhală, şi nici delega puterea sa altuia pentru totalitatea cazurilor.

& 2. Puterea Patriarhului poate fi exercitată în mod valid numai în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, cu excepţia cazului în care rezultă altfel din natura lucrurilor ori din dreptul comun sau particular aprobat de Pontiful Roman.

Can. 79 - În toate celelalte treburi juridice ale Bisericii patriarhale, Patriarhul însuşi o reprezintă.

Can. 80 - Patriarhul este cel care:

1. exercită drepturile Mitropolitului şi îndeplineşte obligaţiile în toate locurile unde nu sunt constituite provincii;

2. suplineşte neglijenţa Mitropoliţilor, conform normei dreptului;

3. atunci când scaunul sediului mitropolitan este vacant, exercită drepturile şi îndeplineşte îndatoririle Mitropolitului în toată provincia;

4. îl admonestează pe Mitropolitul care nu şi-a numit economul după norma can. 262, & 1; fiind făcută inutil admonestarea, numeşte el însuşi economul.

Can. 81 - Actele Pontifului Roman privitoare la Biserica patriarhală vor fi notificate Episcopilor eparhiali şi celorlalţi [destinatari] de către Patriarh, exceptând cazul în care Scaunul Apostolic prevede direct la acest caz.

Can. 82 - & 1. Patriarhul prin dreptul propriu poate:

1. emite decrete, în limitele competenţei sale, prin care sunt determinate cu mai mare precizie modalităţile de aplicare a legii sau prin care se urgentează respectarea legilor;

2. emite instrucţiuni credincioşilor creştini din toată Biserica pe care o prezidează, expunând doctrina sănătoasă, cultivând pietatea, corectând abuzurile, aprobând şi încurajând practicile care favorizează binele spiritual al credincioşilor creştini;

3. trimite scrisori enciclice întregii Biserici pe care o prezidează, despre problemele cu privire la propria Biserică şi propriul rit.

& 2. Patriarhul poate ordona Episcopilor şi celorlalţi clerici precum şi membrilor institutelor de viaţă consacrată, întregii Biserici pe care o prezidează, să fie citite în public şi expuse în propriile biserici sau case, instrucţiunile precum şi scrisorile enciclice.

& 3. Patriarhul nu va omite să audieze Sinodul permanent sau Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale ori adunarea patriarhală, cu privire la întreaga Biserică pe care o prezidează sau la treburile cele mai importante.

Can. 83 - & 1. Neschimbat fiind dreptul şi obligaţia Episcopului eparhial de a vizita canonic propria eparhie, Patriarhul are dreptul şi obligaţia de a face vizita pastorală în aceeaşi eparhie la timpurile stabilite de dreptul particular.

& 2. Patriarhul poate vizita, pentru o cauză gravă şi cu consimţământul Sinodului permanent, o oarecare biserică, localitate ori eparhie, personal sau printr-un alt Episcop şi, în timpul acestei vizite, poate îndeplini tot ceea ce este de competenţa Episcopului eparhial în vizita canonică.

Can. 84 - & 1. Patriarhul va avea cea mai mare grijă pentru ca, atât el cât şi Episcopii eparhiali ai Bisericii pe care o prezidează, împreunându-şi părerile, mai ales în adunările prevăzute de drept, cu Patriarhii şi Episcopii eparhiali ai altor Biserici sui iuris care îşi exercită puterea în acelaşi teritoriu, să promoveze unitatea de acţiune între ei şi cu toţi ceilalţi credincioşi creştini ai oricărei Biserici sui iuris şi, unindu-şi forţele, să ajute operele comune, care au ca scop promovarea binelui religios cât mai accesibil, să apere mai eficient disciplina ecleziastică, precum şi să favorizeze unitatea concordă a tuturor credincioşilor creştini.

& 2. De asemenea, Patriarhul va încuraja întâlniri frecvente între Ierarhi şi toţi ceilalţi credincioşi creştini, [întâlniri] pe care, după prudenţa sa, socoteşte de cuviinţă să le convoace pentru chestiuni pastorale şi alte treburi care privesc întreaga Biserică pe care o prezidează, sau care privesc o oarecare provincie sau regiune.

Can. 85 - & 1. Patriarhul, pentru o cauză gravă, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale şi după consultarea Scaunului Apostolic, poate întemeia, circumscrie diferit, uni, diviza, suprima provincii şi eparhii, schimba gradul ierarhic şi transfera sediul eparhial.

& 2. Este de competenţa Patriarhului, cu consimţământul Sinodului Episcopilor Bisericii patriarhale:

1. să dea Episcopului eparhial un Episcop coadjutor sau un Episcop auxiliar, respectând cann. 181, & 1, 182 - 187 şi 212;

2. să transfere, pentru o cauză gravă, Mitropolitul sau Episcopul eparhial ori titularul într-un alt sediu mitropolitan, eparhial sau titular; dacă vreunul refuză, Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale va renunţa la chestiune sau o va înainta Pontifului Roman.

& 3. Patriarhul poate, cu consimţământul Sinodului permanent, înfiinţa, muta sau suprima exarhate.

& 4. Despre aceste decizii Patriarhul va înştiinţa cât mai repede Scaunul Apostolic.

Can. 86 - & 1. Este de competenţa Patriarhului:

1. să dea scrisori patriarhale Mitropolitului sau Episcopului despre prevederea canonică;

2. să hirotonească personal Mitropoliţii sau, dacă este împiedicat, prin alţi Episcopi, precum şi, dacă dreptul particular prevede astfel, să hirotonească pe toţi Episcopii;

3. să înscăuneze Mitropolitul după hirotonirea sa episcopală.

& 2. Prin dreptul însuşi îi este dată Patriarhului facultatea de a-i hirotoni şi înscăuna pe Mitropoliţi şi pe ceilalţi Episcopi ai Bisericii pe care o prezidează, pe cei constituiţi de Pontiful Roman în afara limitelor teritoriului aceleiaşi Biserici, exceptând cazul special în care este stabilit altfel în mod expres.

& 3. Hirotonirea episcopală şi înscăunarea trebuie făcute în termenii stabiliţi de drept, în timp ce scrisorile patriarhale de prevedere canonică sunt date în timp de zece zile după proclamarea alegerii; despre hirotonirea episcopală şi despre înscăunare va fi înştiinţat cât mai repede Scaunul Apostolic.

Can. 87 - Patriarhul se poate îngriji ca în Sinodul Episcopilor Bisericii patriarhale să fie aleşi, după norma cann. 181, & 1 şi 182 - 187, câţiva Episcopi ai curiei patriarhale - cu condiţia să se prevadă corespunzător la cele necesare existenţei lor -, însă nu mai mult de trei, cărora va conferi funcţii cu reşedinţa în curia patriarhală şi îi poate hirotoni după ce a îndeplinit toate cele ce sunt cerute pentru proclamarea episcopală.

Can. 88 - & 1. Episcopii Bisericii patriarhale vor presta Patriarhului onoarea, respectul şi ascultarea cuvenită; Patriarhul îi va trata pe aceiaşi Episcopi cu reverenţa cuvenită şi îi va primi cu dragoste frăţească.

& 2. Patriarhul se va îngriji de împăcarea eventualelor controverse iscate între Episcopi, rămânând neschimbat dreptul de a le înainta oricând Pontifului Roman.

Can. 89 - & 1. Este dreptul şi obligaţia Patriarhului să-i supravegheze pe toţi clericii conform normei dreptului; dacă consideră că vreunul merită pedeapsă, îl va admonesta pe Ierarhul clericului căruia îi este imediat supus şi, dacă admonestarea se dovedeşte a fi inutilă, îl va pedepsi el însuşi pe cleric, conform normei de drept.

& 2. Patriarhul poate încredinţa sarcina de a trata treburile care privesc întreaga Biserică patriarhală oricărui cleric, după ce l-a consultat pe Episcopul său eparhial sau, dacă este vorba de vreun membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, după consultarea Superiorului său major, exceptând cazul în care dreptul particular al Bisericii patriarhale nu cere consimţământul lor; pe durata sarcinii clericul poate fi subordonat imediat sieşi.

& 3. Patriarhul poate încredinţa o demnitate recunoscută în propria Biserică patriarhală oricărui cleric, rămânând neschimbat can. 430, cu condiţia să fie adăugat consimţământul scris al Episcopului eparhial căruia clericul îi este subordonat sau, dacă este vorba despre un membru al unui institut călugăresc sau al unei societăţi de viaţă comună după model călugăresc, al Superiorului său major.

Can. 90 - Patriarhul, pentru o cauză gravă, după consultarea Episcopului eparhial şi cu consimţământul Sinodului permanent, poate sustrage un loc sau o persoană juridică ce nu aparţine unui institut călugăresc, în actul de înfiinţare, de sub puterea Episcopului eparhial şi să-l subordoneze imediat sieşi, în ceea ce priveşte administraţia şi bunurile temporale precum şi alte persoane ce ţin de acelaşi loc sau de aceeaşi persoană juridică în toate cele ce se referă la sarcina sau funcţia lor.

Can. 91 - Patriarhul trebuie să fie pomenit în Divina Liturghie şi în laudele divine, după Pontiful Roman, de către toţi Episcopii şi de către ceilalţi clerici, după prescrierile cărţilor liturgice.

Can. 92 - & 1. Patriarhul va manifesta comuniunea ierarhică cu Pontiful Roman, succesorul sfântului Petru, prin fidelitate, respect şi ascultare, care sunt datorate Păstorului suprem al Bisericii universale.

& 2. Patriarhul îl va pomeni pe Pontiful Roman în Divina Liturghie şi în laudele divine, în semn al deplinei comuniuni cu el, după prescrierile cărţilor liturgice, şi va avea grijă să fie făcută cu fidelitate de către toţi Episcopii şi ceilalţi clerici ai Bisericii pe care o prezidează.

& 3. Patriarhul va avea obiceiul de a frecventa Pontiful Roman; [acestuia] îi va prezenta, conform normelor speciale stabilite, raportul despre starea Bisericii pe care o prezidează; într-un an de la alegerea sa, iar apoi de mai multe ori, are sarcina să viziteze Roma pentru a venera mormintele sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi de asemenea să confirme în faţa succesorului sfântului Petru credinţa în primatul acestuia asupra Bisericii universale.