James Joyce ulise



Yüklə 3,4 Mb.
səhifə73/73
tarix17.01.2019
ölçüsü3,4 Mb.
#99768
1   ...   65   66   67   68   69   70   71   72   73


fie condusă de femeile care sunt în ea nu le-ai vedea pe femei să se-apuce să se omoare între ele şi să se măcelărească când ai mai văzut vreo femeie să se bălăbănească pe picioare de beţie cum fac ei sau să joace ultimul ban pe care-l au şi să-l piardă pe cai de curse da pentru că o femeie orice ar face ştie când să se oprească sigur ei nici n-ar fi apărut pe lume dacă n-am fi fost noi ei habar n-au ce înseamnă să fii femee şi mamă cum ar putea unde ar fi ei cu toţii dacă n-ar fi avut o mamă să aibă grijă de ei ceea ce eu n-am avut niciodată de-asta mi-nchipui că umblă el bezmetic acum noaptea şi-şi lasă cărţile şi învăţătura şi nu stă la el acasă din cauză că-i totdeauna scandal în casa aia cred şi eu de mare nenorocire că ăia care au un băiat reuşit ca ăsta nu sunt satisfăcuţi şi eu n-am niciunul n-a fost el în stare să facă băiat n-a fost vina mea amândoi am terminat atunci odată când mă uitam la câinii ăia doi cum s? suie pe ea pe la spate în mijlocul străzii pustii asta mi-a frânt inima de tot cred n-ar fi trebuit să-l îngrop în jache-ţica aia de lină pe care am împletit-o plmgând atunci mai bine să i-o fi dat la un copil sărac dar ştiam bine că n-o să mai avem niciodată altul a fost prima noastră moarte n-am mai fost niciodată aceiaşi oameni de atunci O n-are rost să-mi mai fac acuma gânduri negre cu asta mă întreb de ce n-a stat în noaptea asta să doarmă aici am simţit eu toată vremea că a adus pe cineva străin în loc să bată uliţele prin oraş să se întâlnească cu cine ştie ce pasăre de noapte şi hoţi maică-şi săraca nu i-ar place de loc dac-ar trăi se nenoroceşte pe toată viaţa poate dar vezi e o oră plăcută acuma aşa tăcută îmi plăcea să mă întorc acuma acasă după bal aerul nopţii ei au prieteni au cu cine schimba o vorbă noi n-avem sau unul care vrea ce n-are să capete sau vreo femee gata să bage cuţitul în tine nu pot să le văd pe femeile care fac asta nu-i de mirare că ei se poartă cu noi aşa suntem toate nişte căţele cred că sunt toate necazurile astea pe care le avem de astea suntem aşa ţâfnoase eu nu sunt aşa ar fi putut foarte bine să doarmă aici pe canapea în camera ailaltă cred că din cauză că e timid ca un băieţaş pentru că-i aşa tânăr deabia 20 de ani şi cu mine în camera de alături m-ar fi auzit pe oală mda mare pagubă Dedalus nu ştiu o fi ca numele alea din Gibraltar Delapaz D^lagracia aveau nume ale dracului de nostime acolo părintele Vial plana de Santa Măria care mi-a dat rozariile Rosales y OReilly de pe Căile las Siete Revueltas şi Pisimbo şi Madam Opisso pe strala Governor O ce nume m-aş duce şi m-aş îneca în primul râu care mi-ar ieşi în cale cu un nume ca al ei O Doamna şi toate străduţele alea Paradise ramp şi Bedlam ramp şi Rodgers ramp şi Crut-chetts ramp şi scările Râpei Dracului nu-i nici o mirare atunci că am ajuns şi eu aşa un fel de zăpăcită ştiu că sunt niţel într-o parte dar Doamne nu mă simt nici cu o zi mai bătrână decât eram atunci mă întreb dacă mai sunt în stare să-mi sucesc limba puţin pe spanioleşte como esta ustsd muy bien gracias y usted vezi n-am uitat chiar de tot credeam c-am uitat-o decât gramatica substantivul este numele a orice e persoană loc sau lucru păcat că n-am încercat să citesc romanul ăla pe care zgârcita aia de madam Ru-bio mi l-a împrumutat de Valera cu semnele de întrebare în ea puse pe dos şi în amândouă felurile întotdeauna am ştiut că până la urmă scăpăm de acolo eu pot să-i spun pe spanioleşte şi el să-mi spună pe italiană atunci are să vadă că nu sunt chiar aşa de ignorantă ce păcat că n-a rămas sunt sigură că săracul de el era obosit mort şi ar fi avut mare nevoie de un somn bun i-aş fi adus eu micul dejun la pat cu pâinea prăjită o bucată uite aşa lungă dacă n-o fac pe vârful cuţitului că poartă ghinion sau dacă ar fi trecut femeea cu măcriş şi ceva bun şi gustos mai sunt măsline în bucătărie poate îi plac eu nu puteam să le văd în ochi în Abrines aş fi făcut eu pe criada camera acuma arată foarte bine de când am schimbat-o am aranjat-o invers vezi îmi spunea mie ceva toată vremea să mă prezint singură el nu m-a văzut în viaţa lui nostim de tot ar fi fost eu sunt nevasta lui sau ziceam că am fi în Spania şi el pe jumătate adormit şi încă habar n-având unde e dos huevos estrallados senor Doamne ce lucruri trăsnite-mi mai trec prin cap uneori ce nostim ar fi să zicem c-ar sta aici cu noi de ce nu e, camera de sus goală şi patul lui Milly din camera din spate ar putea să scrie şi să înveţe la masă aici pentru cită mâzgăleală are el nevoie şi dacă-i place să citească în pat dimineaţa ca mie dacă el tot pregăteşte micul dejun pentru o persoană poate foarte bine s-o facă pentru două doar nu-şi închipuie c-o, să iau chiriaşi la întâmplare de pe stradă să-i fac lui plăcere dacă a închiriat o casă ca un gesabo ca un han ca asta mi-ar place să am şi eu o discuţie lungă cu o fiinţă inteligentă educată mi-aş cumpăra nişte papuci frumoşi roşii cum vindeau turcii ăia cu fes sau galbeni şi un capot de dimineaţă frumos semitrans-parent de care am atâta nevoie sau o jachetă de interior ca florile de piersic ca aia de demult la Walpole numai 8 şilingi şi şase pence sau 18 şilingi şi şase să-i mai dau o şansă una singură am să mă scol devreme dimineaţa tot m-am săturat până-n gât de vechitura asta de pat al lui Co-hen în orice caz aş putea chiar să mă duc până la hale să mă uit la legume şi varză şi cartofi şi morcovi şi tot felul de fructe grozave care tocmai atunci vin frumoase şi proaspete cine ştie cine ar putea să fie primul bărbat care să-m. iasă în cale acolo cu toţi. ies la vânătoare după asta devreme dimineaţa aşa spunea Mamy Dillon şi şi noaptea ăsta era. mersul ei la biserică la liturghie mi-ar place acuma

0 pară mare zemoasă să ţi. se. topească în. gură ca atunci când mi-era poftă când pe urmă am să-i fac ouăle şi ceaiul în ceaşca aia mare cu mustăţi pe care i-a dat-o ea ca să-i făcătura mai mare mi-nchipui i-ar place şi crema mea aia bună ştiu cum. să fac am să mă învârtesc veselă dar nu prea multfredonând câte-o măsură când şi când mi fa pietă Masetto pe urmă am să încep să mă îmbrac ca pentru ieşit în oraş presto non son piu forte am să-mi pun cămăşuţa cea mai bună şi chiloţeii să-l las să se uite bine aşa ca să



1 se scoale mititica aia a lui şi-am să-l şi anunţ dacă asta vrea să afle că. nevasta lui e servită da şi-ncă al dracului de bine servită umplută până aproape sus la gât nu de dumnealui de cinci sau şase ori la rând uite şi urma spermei lui aici pe cearceaful curat n-am să-mi dau osteneala nici măcar s-o scot la spălat aşa că asta ar trebui să-l convingă dacă nu mă crezi pune mâna pe burta mea să simţi decât dacă n-am să-l fac chiar să se scoale şi să mi-o bage în mine am de gând să-i spun totul tot şi să-l pun s-o facă în faţa mea aşa-i trebuie e numai vina lui dacă sunt o femeie adulteră cum striga nenorocitul ăla de la galerie O ce de mai vorbe despre asta dacă asta ar fi tot răul pe care l-am făcut în valea asta a plângerii Dumnezeu ştie că nu-i prea mult n-o face toată lumea adică numai că ei se-ascund mi-nchipui că pentru asta sunt făcute femeile sau nu ne-ar fi făcut El în felul ăsta cum ne-a făcut să-i atragem aşa pe bărbaţi pe urmă dacă vrea să mă sărute în fund am să-mi desfac pantalonaşii şi am să i-l scot bine drept în faţă în mărime naturală poate să-şi întindă limba şapte mile în sus în gaura mea dacă tot e-acolo în partea mea întunecată pe urmă am să-i spun că vreau 1 liră sau poate 30 de şilingi am să-i spun că vreau să-mi cumpăr desuuri pe urmă dacă mi-i dă bine dacă nu păcat eu nu vreau să-l storc de tot ca alte femei aş fi putut de multe ori să-mi scriu singură un cec frumos şi să-l semnez cu numele lui pentru vreo două lire de câteva ori a uitat să-l încuie pe urmă însemna că n-o să-i mai cheltuiască el l-aş lăsa să mi-o facă pe la spate cu condiţia să nu-mi murdărească pantalonaşii buni Mda presupun că atunci n-aş avea ce face am să fac pe indiferenta una sau două întrebări ştiu eu după cum răspunde când e aşa nu se poate ascunde de loc îl cunosc eu şi pe faţă şi pe dos am să-mi strâng bine fundul şi-am să las câteva vorbe mai porcoase mirositoare sau să-mi lingă treaba mare sau prima chestie mai nebunească care să-mi treacă prin cap şi pe urmă am s-aduc vorba despre da O aşteaptă niţel acuma vine şi rândul meu că mă bucuram să fiu cât mai bine dispusă şi prietenoasă O uite că uitasem chestia asta nenorocită care mi-a venit pf ui nici nu ştii să râzi sau să plângi suntem o amestecătură ca o marmeladă de prune şi mere nu are să trebuiască să-mi pun tot lucrurile vechi cu atât mai bine are să fie şi mai la obiect nici n~are să mai ştie dacă el a făcut-o sau nu acolo e destul de bună pentru tine orice vechitură pe urmă am să-mi şterg bine de pe mine ca pe o treabă de nimica omisiunea aia a lui pe urmă plec în oraş îl las cu ochii-n tavan unde s-o fi dus acum să-l fac să mă dorească să-mi simtă lipsa asta-i singura tactică un sfert după ce oră groaznică mi-nchipui că acuma în China tocmai se scoală îşi pieptănă cozile pentru ziua care urmează cu-rând-curând se-apucă şi călugăriţele să sune angelusul ele r.-au pe nimeni să li se întoarcă acasă noaptea să le strice somnul decât vreun preot doi pentru slujba de noapte deşteptătorul de alături la primul eântat auzi-l cum sună de-şi zbu-eiumă tot ceasul să văd dacă pot să aţipesc 1 2 3 4 5 ce fel de flori or mai fi şi astea pe care le-au inventat ca stelele tapetul din strada Lombard era mult mai drăguţ şorţul pe care mi l-a dat el era cam în genul ăsta aşa ceva numai că numai că l-am pus doar de două ori să mai cobor lampa asta şi să mai încerc odată ca să pot să mă scol devreme am să mă duc la Lambe acolo lângă Findlaters să-i pun să ne trimită nişte flori să mai pun prin casă pentru cazul că-l aduce mâine astăzi vreau să spun nu nu vinerea e zi nefastă întâi trebuie să mai fac puţină curăţenie pe aici s-a pus praful gros parcă prin somn pe urmă putem să facem muzică să fumăm pot să-l acompaniez întâi să curăţ clapele pianului cu lapte ce să-mi pun eu să-mi pun un trandafir alb sau prăjiturelele alea mititele de la Lipton îmi place cum miroase o prăvălie mare de lux la 7 pence şi jumătate măsura sau celelalte cu vişine înăuntru şi zahărul roz cu 11 pence sigur şi o floare frumoasă să pun la mijloc pe masă asta o găsesc mai ieftină ia stai unde le-am văzut nu de mult îmi plac aşa mult florile ce n-aş da să le avem în toată casa să-notăm prin ele Doamne Dumnezeule nimic nu-i mai frumos ca natura munţii sălbatici pe urmă marea şi valurile rostogolindu-se pe urmă aşa frumos la ţară cu câmpurile de secară şi grâu şi tot felul de lucruri şi toate turmele bogate care mişună pe acolo ţi-ar unge inima să vezi râuri şi lacuri şi flori de tot felul de forme şi mirosuri şi culori răsărind chiar şi de prin şanţuri primeroze şi violete naturale asta pentru ei e ca şi cum ai zice că nu există Dumnezeu nu mai pot eu de toată învăţătura lor de ce nu se apucă ei să creeze ceva mereu l-am întrebat şi pe el ateiştii sau cum şi-or mai fi zicând mai întâi să se-apuce să-şi spele jegul de pe ei pe urmă încep să urle după preot când sunt pe moarte şi de ce de ce pentru că le e frică de iad din cauză că n-au conştiinţa curată ha da îi ştiu eu bine cine a fost prima persoană în univers înainte de a fi fost cineva care le-a făcut pe toate cine aha asta ei n-o mai ştiu nici eu nu ştiu aşa că vezi la fel de bine ar putea să-ncerce să oprească soarele să mai răsară mâine soarele pentru tine străluceşte mi-a spus el în ziua când eram întinşi printre rododendroni pe landa de la Howth cu costumul lui de tweed verde şi pălăria de paie în ziua când l-am convins să mă ceară da întâi i-am dat bucăţica de. prăjitură cu susan pe care o aveam eu în gură şi era un an bisect ca acuma da acum 16 ani Doamne Dumnezeule după sărutul ăla lung aproape-mi pierdusem respiraţia da zicea el eu eram ca o floare de munte da cu toţii suntem nişte flori trupul femeii da ăsta a fost singurul lucru adevărat pe care l-a spus el în viaţa lui şi soarele pentru tine străluceşte astăzi da de asta mi-a plăcut el pentru că am văzut că el înţelegea sau simţea ce înseamnă să fii femee şi am ştiut că am să pot totdeauna să-l joc cum vreau şi i-am dat toată plăcerea pe care m-arn priceput să i-o dau l-am condus eu până când m-a rugat să spun da şi eu n-am vrut să răspund la început mă uitam numai departe peste mare şi cer mă gândeam la atât de multe lucruri pe care nu le ştia el Mulvey şi domnul Stanhope şi Hester şi tata şi bătrânul căpitan Groves şi marinarii jucându-se de-a toate păsările zboară şi-ţi spun eu şi-apleacă-te şi spală vasele cum spuneau ei pe debarcader şi sentinela din faţa casei guvernatorului cu chestia aia jur împrejurul căştii lui albe săracul de el pe jumătate codndu-se acolo şi fetele spanioloaice care râdeau sub şalurile lor şi pieptenii lor înalţi şi licitaţiile dimineaţa grecii şi ovreii şi arabii şi dracu' mai ştie cine încă din toate colţurile Europei şi strada Ducelui şi piaţa de păsări toate cârâind în faţă la Larby Sharon şi măgăruşii săracii alune-când pe jumătate adormiţi şi tipii ăia pe care nici nu-i distingeai bine în mantiile lor diformi în umbra treptelor şi roţile mari de la căruţele cu boi şi castelul vechi de mii de ani da şi maurii ăia aşa frumoşi numai în alb şi cu turbane ca nişte regi care te invitau să iei loc în prăvălioarele lor mititele şi Ronda cu ferestrele vechi de la posadas ochi furişi fereastră ascunsă sub grilaj şi iubitul ei să sărute bara de iler şi vinăriile deschise pe furiş noaptea şi castanietele şi noaptea când am scăpat corabia la Algeciras garda de noapte cu pasul încet cu lampa lui şi O torentul acela îngrozitor adine şi repede O şi marea marea purpurie uneori ca focul şi amurgurile încărcate de splendoare şi smochinii în grădinile Alamedei da şi toate străduţele alea sucite şi casele roze şi albastre şi galbene şi grădinile de trandafiri şi iasomia şi muşcatele şi cactuşii şi Gibraltarul ca o fată unde eu eram Floarea de munte da când mi-am pus trandafirul în păr cum făceau fetele din Andaluzia sau să-mi pun unul roşu da şi cum m-a sărutat el sub zidul maur şi m-am gândit bine la fel de bine el ca altul şi atunci i-am cerut din ochi să mă întrebe iar da şi atunci el m-a întrebat dacă vreau da să spun da floarea mea de munte şi întâi mi-am petrecut braţele pe după umerii lui da şi l-am tras în jos spre mine să-mi simtă sinii numai parfum da şi-i bătea inim& nebuneşte şi da i-am spus da vreau. Da.

Triest-ZUr'ch -Paris, 1914-1921



SFÂRŞIT

1 Episodul al 13-lea – Nausicaa – reproduce întâlnirea lui Ulise pe ţărmul insulei Feacilor cu frumoasa cu acest nume – aici reprezentată de ceea ce literatura de mai tâi-ziu ar fi numit o nirn-fetă, tânăra Gerty MacDowell, o fată de condiţie modestă, ieşită la o plimbare pe malul mării la ceasul de înserare în tovărăşia unor prietene şi a frăţiorilor acestora, şi care, mai mult deliberat decât inconştient, cochetează cu Leopold Bloom, oprit şi el câteva momente pe nisipurile plajei. Gerty ar reprezenta tipul sentimental – şi frivol – gândind, simţind, trăind după clişeele unei literaturi îndoielnice (dealtfel, chiar numele personajului în roman este copiat după cel al eroinei unui roman sentimental de circulaţie la începutul secolului în lumea anglo-saxonă; şi întregul episod este sens într-un stil voit lacrimogen, încărcat de clişee şi efecte „literare” proprii romanelor de acest fel). Idila, nu chiar foarte romantică, despre care, mai ales din punctul de vedereal tinerei, ar fi vorba aici, este de fapt în economia romanului un comentariu – mai violent decât în alte capitole – în acelaşi sens al demitizării şi dezeroizării care prezidează întregul roman. (De altminteri, episodul a fost violent atacat la vremea apariţiei, şi în mare măsură el a determinat interzicerea romanului timp de câţiva ani în Anglia şi în Statele Unite.)

2 Boii soarelui, episodul al 14-lea, este una din cele mai impresionante demonstraţii de virtuozitate stilistică din literatura modernă. Referirea homerică este la popasul lui Ulise pe insula zeului soare Helios (Trinacria – actuala Sicilie) unde, împotriva poruncii lui Ulise, tovarăşii săi sacrifică şi mănâncă unele din vitele sacre ale zeului, săvârşind astfel un păcat împotriva fecundităţii. (Tot astfel cum personajele secundare, care însoţesc peregrinările odiseice ale lui Bloom în cursul romanului, aflate aici pe un asemenea tărâm al fertilităţii, la maternitatea dublinezâ de pe strada Holles, păcătuiesc împotrrva principiului sacru al naşterii petre-cându-şi timpul în băutură şi „vorbe deşarte” în vreme ce o femeie naşte în chinuri în preajma lor.) Joyce a scris acest episod într-o succesiune de stiluri urmărind însăşi evoluţia limbii literare, de la texte arhaice, trecând prin fraza întortocheată a cronicilor latineşti transpuse, fără preocupări aparent stilistice, şi apoi, în succesiunea diferitelor etape ale cristalizării limbii (în engleză caracterizate prin diferite stiluri ale unor scriitori clasici, roma i-tici, moderni) şi până la slangul contemporan. Versiunea românească a încercat să urmărească această succesiune, în mod fatal mai concentrată în desfăşurarea cronologică, dar poate la fel de bogată în nuanţe, după primele pagini, în care transpunerea stilului de cronici străine nu reprezintă propriu-zis un stil al limbii naţionale, de la cronicari, trecând prin primele texte literare clasice, în evoluţia limbii şi până la violenţele verbale ale limbajelor colocviale şi, în măsura posibilului, argotice. (Joyee declara că a recurs la o asemenea succesiune pentru a sugera evoluţia fetusului în pântecele matern şi până la naştere.)

Primele rânduri ale textului, de exemplu, reproduc succesiunea de trei formule rituale calchiate după aşa-numitul imn arva-lic (adică al preoţilor arvali ai Romei antice, a căror funcţie era conducerea ceremoniilor publice în onoarea zeiţei belşugului şi fertilităţii. „Fiecare din versurile imnului se repeta de câte trei ori, iar Triumful final de şase ori” (Gifford şi Seidman). în versiunea lui Joyce, primele rânduri s-ar traduce după cum urmează: Deshil, în irlandeză, înseamnă „să ne întoarcem către dreapta, să ne întoarcem către soare”; Holles este denumirea străzii pe care se află maternitatea unde se petrece acţiunea episodului; Eamus, în latină, – „să mergem”. Urmează invocaţia către zeul soare, sursă a fecundităţii, Horhorn îl sugerează pe doctorul Horne, directorul instituţiei şi în acelaşi timp reprezintă o aluzie la vitele sacre ale soarelui (horn – coarne). Hopşaşa etc – este (de asemenea după comentatorii citaţi mai sus) – „strigătul cu care moaşa celebrează naşterea unui băiat atunci când ii saltă pentru a-i activa respiraţia”.

3 Episodul al 15-lea, Circe, reprezintă într-un alt sens „o demonstraţie comparabilă de virtuozitate cu cea din capitolul precedent. Aşa cum Ulise, pe insula Circei, este ţinta ispitelor şi farmecelor vrăjitoarei, care-i şi preschimbă pe unii dintre însoţitorii săi în porci (simbol al capitulării în faţa tentaţiilor trupeşti), Bloom şi Stephen Dedalus sunt obiectele ispitelor în „cartierul de noapte” dublinez, mai exact într-unui din bordelurile locala. Tehnica este cea a halucinaţiei (scriitorul însuşi declarând că s-a inspirat din episoade comparabile din Ispitirea sfântului Anton de Flaubert, dintr-o carte cu oarecare succes (de scandal) în epocă, Venus în blănuri, de Leopold von Sacher-Masoch („inventatorul” masochismului ca perversiune sexuală), din episodul Noaptea Valpurgiei din Faust-ul lui Goethe şi mai ales din Psychopatia Sexualis de psihologul şi „expertul” în asemenea chestiuni Kraf't-Ebing. Transformările rapide ale statutului şi înfăţişării personajelor, schimbarea abruptă a locului acţiunii, violenţele de limbaj – şi de situaţii – ar încerca să sugereze ameţeala (şi oboseala) personajelor, care au trecut prin libaţiuni repetate în cursul vizitei la maternitate (şi după aceea la un bar apropiat) precum şi obsesiile lor, mai mult sau mai puţin freudiste, atât în atmosfera specifică a locului unde se află cât şi în rememorarea, mai mult sau mai puţin coerentă, a unor împrejurări de mai devreme din cursul zilei.

4 Cu episodul 16, Eumeu (acesta fiind numele bătrmului porcar al lui Ulise care-l primeşte, fără a-l recunoaşte, însă cu ospitalitate şi omenie, la reîntoarcerea sa în Ithaca) începe cea de a treia secţiune a romanului, întoarcerea. După ce drumurile li s-au încrucişat de câteva ori în cursul zilei, şi după ce s-au întâlnit, fără a comunica mai^susţinut în cele două episoade precedente, Bloom şi Stephan Dedalus îşi încep împreună, rămaşi numai ei singuri, călătoria spre casă. Cum se spune într-un comentariu, amintindu-se de episoadele corespunzătoare din Odiseea, unde odată cu Ulise însuşi, se reîntoarce în Ithaca şi Telemac, pornit mai devreme în căutarea sa, „Reuniţi, tatăl şi fiul îşi plănuiesc întoarcerea spre casă”…în episodul actual din roman, ei fac un popas la „Adăpostul vizitiului”, o tavernă „populară” deschisă la ceasul târziu de noapte când se desfăşoară acţiunea, unde atmosfera, discuţiile, gândurile diferitelor personaje, sunt legate în mod corespunzător, de rătăcirea – la propriu şi la figurat – pe mare.



5 După ce episodul precedent evoluase prin tehnica narai, iunii tradiţionale (cu inserţiuni ironice, în maniera, să spunem, romanului clasic) actualul episod, penultimul, intitulat Ithaca, povestind ultima parte a drumului de întoarcere şi clipele „de comuniune” petrecute acasă la Bloom, este expus la modul catihetic, prin întrebări, în aparenţă impersonale, – şi cât mai precise, ştiinţifice, cu putinţă – şi răspunsuri, urmărind, cu seriozitate pedantă, o similară precizie, ţiupă unele comentarii, înţelesul cărţii – afirmarea posibilităţii de comunicare, de comuniune (fie că o interpretăm ca având loc între două fiinţe omeneşti pur şi simplu, fie că îi atribuim sensurile mai adânci ale reuniunii între principiul patern şi cel filial pe care le-ar reprezenta cele două personaje centrale) se produce aici, acasă Ia Bloom, şi celebrarea acestei conjuncţii sufleteşti s-ar înfăptui, la modul ironic, caracteristic viziunii joyciene, prin consumarea împreună a unei ceşti de cacao, sugerându-se şi acompaniamentul unor cântece sau imnuri rituale corespunzând formaţiilor respective ale celor doi participanţi. Ultimele pagini ale capitolului, când Bloom, rămas singur, se reintegrează patului conjugal, reproduc în fraze tot mai relaxate alunecarea treptată în somn a personajului care şi-a încheiat ziua.

6 Ultimul episod, Penelopa, reprezintă în monologul interior (preluat de Joyce de la un seriilor francez, devenit prin aceasta celebru, Edouard Dujardin) gândurile şi amintirile confuze, ale doamnei Bloom, care, şi ea în felul ei, a avut o zi „plină”. Cruditatea de exprimări a personajului, amoralismul şi egotismul său categoric, i-au făcut pe unii comentatori să se întrebe chică viziunea scriitorului, care a1 încredinţat finalul cărţii sale acestei figuri, nu e, la urma urmelor, de condamnare şi mai aspră nu numai a tarelor morale ale contemporanilor săi, ci şi chiar de infirmare a posibilităţilor de recuperare omenească pe care s-ar părea că o susţine întreaga carte prin încercările repetate de a stabili o comunicare umană şi o valorificare a constantelor omeneşti. Mai multă dreptate au, desigur, cei care văd în monologul final, cu toate impulsivităţi/e şi incoerenţele lui superficiale, o afirmare a principiului vital însuşi, şi în figura lui Molly Bâoom o întruchipare a forţei telurice, Geea,. a pământului care acceptă şi susţine viaţa în toate manifestările ei, bu”e şi rele şi, în fond – căci e evident i că nu în chip întâmplător ulâimul cuvânt al acestei lungi şi complicate cărţi este Ca – o afirmare a acestei vieţi aşa cum o trăiesc şi îi dau semnificaţie oamenii înşişi.
Yüklə 3,4 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   65   66   67   68   69   70   71   72   73




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin