Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

capete, şi cu acestea vatămă. (Apocalipsa 9.19)

Poate să-ţi vină smerenia după slavă şi se poate ca, după smerenie, să ridici capul până la slavă.

(Ecclesiasticul 20.10)

Rugăciunea este capul tuturor virtuţilor. 4.7

Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie. (Părintele Arsenie Boca)

Şi capul lui a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. Şi, venind ucenicii lui, au luat

trupul lui şi l-au înmormântat şi s-au dus să dea de ştire lui Iisus. (Matei 14.11, 12)

Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru

toate. (Coloseni 1.18)

Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea

Lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia

şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat

cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. (Matei 27.29-31)

Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan

Botezătorul. (Marcu 6.25)

Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze.

Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. (Marcu 6.26, 27)

Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul

capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. (Luca 7.38)

Tăcerea capul filosofiei este. (Dimitrie Cantemir)

Un cap bun şi o inimă bună sunt întotdeauna o formidabilă combinaţie. (Nelson Mandela)

Caracterul are drept fundament voinţa şi inteligenţa. (Boccaccio)

Caracterul celui care vorbeşte este acela care convinge, nu vorba. (Menandru)

Caracterul este întruchiparea unor principii generale de acţiune. (Titu Maiorescu)

Caracterul este o deprindere îndelungată. (Plutarh)

Caracterul este proprietatea ce nu se poate preţui. (Samuel Smiles)

Caracterul fără înţelepciune poate mult, dar înteligenţa fără caracter nu valorează nimic. (Cicero)

Caracterul unui om poate fi judecat după gusturile sale muzicale. (Platon)

Caracterul unui om se formează în generaţii şi se transmite genetic. (Platon)

Caracterul/ Acţiunea înseamnă caracter. (Francis Scott Key Fitzgerald)

Adevăratele trăsături ale ignoranţei sunt vanitatea, mândria şi aroganţa. (Samuel Butler)

Adevăratul test al caracterului unui om este cum se comportă cu cei de care nu are nevoie.

(Lee Corso)

Blândeţea firii şi umilinţa inimii să-l caracterizeze pe preot. (Sfântul Vasile cel Mare)

Caracteristica vinovaţilor este neliniştea. (Seneca)

Ce este toleranţa? Este consecinţa umanitătii. Cu toţii suntem caracterizaţi de slăbiciuni şi erori; să

ne iertăm reciproc pentru acest lucru – acesta este cea dintâi lege a naturii. (Voltaire)

Cea mai scumpă podoabă a capului este coroana caracterului frumos. (Valeria Mahok)

Ceea ce deosebeşte ştiinţa teologică de ştiinţa umană e tocmai caracterul nemodificabil al Revelaţiei,

care e obiectul ei. (Nichifor Cainic)

Cel mai bun caracter are momente de răutate şi cele mai mari genii, îngustimi de spirit.

(Arthur Schopenhauer)

Copilul imită tot ceea ce vede. Totul îi este pildă în formarea obiceiurilor, gesturilor, apucăturilor, vorbi-

rii şi caracterului său. (Samuel Smiles)

Destinul conduce jumătate din viaţa unui om. Pe cealaltă o conduce caracterul. (Alfred de Vigni)

Eşecul ne învaţă despre tăria noastră de caracter. Ne provoacă să săpăm mai adânc în resursele noas-

tre atunci când ne lovim de piedici. (Hal Urban)

Între caractere şi inteligenţe n-ar trebui să existe alegere. Inteligenţele se găsesc foarte adesea, carac-

terele foarte rar. (Mihai Eminescu)

Mama este exemplul viu pe care copiii îl au necontenit în faţa ochilor, pe care-l urmăresc şi pe care-l

imită. Obiceiurile mamei devin acelea ale copiilor, iar caracterul ei se reflectă vădit într-al lor.

(Samuel Smiles)

Mulţi şi-au mărit nenorocirea din cauză că nu au ştiut să o suporte. Mai mult decât întâmplarea sau no-

rocul, le-a fost potrivnic propriul lor caracter. (Accius)

Munca unui om se poate plăti. Caracterul, cultura lui, nicicând. (Mihai Eminescu)

Nenorocirea dă pe faţă caracterul, iar fericirea îl ascunde. (Horaţiu)

O naţiune nu are caracter decât atunci când este liberă. (Madame de Staël)

Podoaba vieţii este talentul, cununa talentului - caracterul. (Simion Mehedinţi)

Trebuie să învăţăm muzica pentru împodobirea şi liniştirea caracterului. (Cuviosul Clement

Alexandrinul)

Carnea/ Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace; fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie

împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne

nu pot să placă lui Dumnezeu. (Romani 8.6-8)

Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viaţa lui. Dar ia

întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de osul şi de carnea lui! Să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!" Şi

Domnul a zis către Satan: "Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viaţa lui". (Iov 2.4-6)

În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă! Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea

s-au făcut. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea. De glasul

suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. (Psalmi 101.3-6)

În pustia aceasta toată obştea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi Aaron. Şi au zis către ei fiii lui Is-

rael: "Mai bine muream bătuţi de Domnul în pământul Egiptului, când şedeam împrejurul căldărilor cu

carne şi mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-aţi adus în pustia aceasta, ca toată obştea aceasta

să moară de foame". (Ieşrea 16.2, 3)

Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă.

(Solomon 17.1)

Milă fie-vă de mine, aveţi milă de mine, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit! De ce mă

prigoniţi cu urgia lui Dumnezeu şi nu vă mai săturaţi de carnea mea? (Iov 19.21, 22)

Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi

înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel

de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi

vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. (Luca 24.36-39)

Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă şi cu ierburi amare.

(Ieşirea 12.8)

Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde. Numai carne cu

sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi. (Facerea 9.3)

Trupul poate să supravieţuiscă şi fără carne şi toate celelalte. Problema pleacă tot din mintea noastră; aco-

lo se petrec dorinţele de a mânca de frupt în zi de post şi tot acolo se găsesc şi argumentele pentru

care am fi îndreptăţiţi să nu postim. Aşa dar, să ne cercetăm fiecare şi să vedem ceea ce putem

face şi ce nu. … (vezi Trupul/)

Uitaţi-vă la mine şi miraţi-vă foarte şi puneţi mâna la gură. Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza şi toată

carnea de pe mine tremură. Pentru ce ticăloşii au viaţă, ajung la adânci bătrâneţe şi sporesc în putere?

Urmaşii lor se ridică voinici în faţa lor şi odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor. (Iov 21.5-8)

Cartea e ca şi o conversaţie cu un om deştept. (Lev Tolstoi)

Cartea/ Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta; şterşi să fie din cartea celor vii şi cu

cei drepţi să nu se scrie. (Psalmi 68.31, 32)

Am văzut apoi, în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron, o carte scrisă înăuntru şi pe dos, pecetluită cu şap-

te peceţi. Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas mare: Cine este vrednic să deschidă cartea şi

să desfacă toate peceţile ei? Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă car-

tea, nici să se uite în ea. Şi am plâns mult, fiindcă nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să

se uite în ea. Şi unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge. Iată, a biruit leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui

David, ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei. Şi am văzut, la mijloc, între tron şi cele patru fiin-

ţe şi în mijlocul bătrânilor, stând un Miel, ca înjunghiat, şi care avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt

cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. Şi a venit şi a luat cartea, din dreapta Celui

ce şedea pe tron. (Apocalipsa 5.1-7)

Arta medicinei nu poate fi moştenită şi nici nu poate fi copiată din cărţi. (Paracelsus, alchimist, medic,

astrolog şi filosof elveţian)

Biblia nu este doar o carte - este putere vie. (Napoleon Bonaparte)

Biblie – Cartea cea mai veche din lume. (Gustave Flaubert)

Memoria este biblioteca minţii. (Francis Fauvel-Gouraud)

Cărţile sunt oglinzile sufletului. (Virginia Woolf)

Cărţile, ca şi proverbele, dovedesc valoare prin pecetea şi stima timpurilor pe care le-au străbătut.

(Sir William Temple)

Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi nu voi şterge deloc numele lui din cartea vieţii şi voi

mărturisi numele lui înaintea părintelui Meu şi înaintea îngerilor Lui. (Apocalipsa 3.5)

Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi

nici una din ele nu va fi nescrisă. (Psalmi 138.16)

Conştiinţa este o carte naturală; cel ce o citeşte cu fapta, face experienţa ajutorului dumnezeiesc. Domnul

e ascuns în poruncile Sale şi cel ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. (Sfântul

Marcu Ascetul)

Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

(Ioan 20.30)

Doar binele e cartea de indentitate a fiecărui creştin. (Părintele Dumitru Păduraru)

Drept aceea orice descoperire este pentru voi ca graiurile dintr-o carte pecetluită. Dacă le dai cuiva care ştie

carte şi-i zici: "Citeşte!" el iţi răspunde: "Nu pot, căci ea este pecetluită!" Şi dacă o dai cuiva care nu ştie

carte şi-i zici: "Citeşte!", el îţi va răspunde: "Nu ştiu carte!" Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta

se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea

Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni. (Isaia 28.11-13)

Este un lucru bun să citeşti cărţi de citate, pentru că citatele, atunci când sunt gravate în memorie,

îţi aduc gânduri bune. (Winston Churchill)

Eu cred că Biblia este cel mai mare dar dat omului. Tot ce este mai bun de la Mântuitorul lumii ne este dat

prin intermediul acestei cărţi. (Abraham Lincoln)

Eu în lume las o dâră/ De o carte tăinuită/ Care face după moarte/ Toată viaţa mea, vădită. (Sfântul Ioan

Iacob de la Neamţ)

Ficţiunea este doar adevărul scriitorului, ţipând la pagină. (Monique Lloyd)

Fiecare dintre noi e ca o carte neclintită pentru vecinii de viaţă. (Ionel Teodoreanu)

Între coperţile unei singure cărţi, Biblia, sunt toate răspunsurile la toate problemele cu care ne confruntăm

azi – numai să le citim şi să le credem. (Ronald Reagan)

Înţelepciune fără carte şi fapte, nu se poate, / Înţelepciune fără credinţă, nu e cu putinţă. (Valeria Mahok)

Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieţii se va înţelepţi.

(Ecclesiasticul 38.26)

Limba este cartea de nobleţe a unui neam. (Vasile Alecsandri)

Mamă va zice Sionului omul şi om s-a născut în el şi Însuşi Cel Preaînalt l-a întemeiat pe el. Domnul va po-

vesti în cartea popoarelor şi a căpeteniilor acestora, ce s-au născut în el. (Psalmi 86.4, 5)

Noul Testament este cea mai bună carte care a fost sau va fi cunoscută în lume. (Charles Dickens)

Nu trebuie să confundăm (cum fac unii oameni complexaţi) orice ironie cu batjocura, desconsiderarea, in-

sulta. Ironia civilizată face parte din panoplia dialogului. S-au scris cărţi despre ironie (Jankélé-

vitch). (George Pruteanu)

O cameră fără cărţi este ca un corp fără suflet. (Cicero)

O carte de succes de public este mormântul poleit al unui talent mediocru. (Logan Pearsall Smith)

Prima şi probabil singura carte care merită să fie studiată de toţi este Biblia. Vorbesc în cunoştinţă de cau-

ză: Studiaţi Scripturile! (John Quincy Adams)

Şi iudeii se mirau zicând: Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat? (Ioan 7.15)

Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele

tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era

în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. Şi apoi mi-a zis: Tu

trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi. (Apocalipsa

10.9-12)

Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac

de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele, şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul îşi

leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de

piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor. (Apocalipsa 6.12-14)

Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau, şi îi

cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus. (Faptele Apostolilor 4.13)

Un ziar este o bibliotecă de împrumut cu hipertensiune. (Bugs Baer)

Casa/ Acolo unde este biserica, acolo este cea mai sigură casă a cugetului nostru. (Sfântul Ambrozie al

Mediolanului)

Apoi s-a dus repede în cortul unde era sălaşul Iuditei, dar n-a găsit-o. Şi alergând apoi în mulţime, a strigat:

"O, roabe viclene! O singură femeie evreică a făcut de ocară casa regelui Nabucodonosor. Olofern zace

la pământ, cu capul retezat!" (Iudita 14.17, 18)

Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, şi a zis Domnul: "Vezi cum s-a smerit

Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui,

ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!" (III Regi 21.28, 29)

Casele memoriale sunt templele unui popor. (Ana Blandiana)

Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă

nefăcută de mână, veşnică, în ceruri. (II Corinteni 5.1)

Cel care îşi zideşte casă cu bani străini asemenea este celui care îşi adună pietre de mormânt.

(Ecclesiasticul 21.9)

"Cerul este tronul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele. Ce casă Îmi veţi zidi Mie? - zice Domnul – sau

care este locul odihnei Mele? Nu mâna Mea a făcut toate acestea?" (Faptele Apostolilor 7.49, 50)

Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul

şi mergi la casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. (Matei 9.6, 7)

De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul Dumnezeu: pocăiţi-

vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu vă fie piedică. (Iezechiel 18.30)

De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a

clădit casa lui pe stâncă. (Matei 7.24)

Era frumoasă vremea când casele erau biserici, faţă de acum, când bisericile sunt case. (Sfântul Ioan

Gură de Aur)

Fericire: să ai căldură în iglu, petrol în lampă şi linişte în suflet. (Proverb eschimos)

Ia seama la relele tale, nu ale altuia; şi nu se va jefui de tâlhari casa de lucru a minţii tale.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta.

Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea

calea Ta. (Psalmi 5.7, 8)

Mic eram între fraţii mei şi tânăr în casa tatălui meu; păşteam oile tatălui meu. Mâinile mele au făcut harpa şi

degetele mele au întocmit psaltirea. (Psalmi 151.1, 2)

Nebunul se uită în casă din uşă, iar omul cel învăţat stă afară. Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel

înţelept se va îndepărta de astfel de necinste. (Ecclesiasticul 21.25, 26)

Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea; dar când a fost prins, el dă îna-

poi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui. (Solomon 6.30, 31)

Nu-ţi lega inima ta de casă, în vremea pelerinajului tău pământesc. Niciun om chibzuit nu-şi zideşte casă

trainică în timpul când este călător. (Avva Feren)

Omul care descoperă pe Dumnezeu se trezeşte ca dintr-o beţie: întreaga lui viaţă i se pare o pierdere

de timp. Dar omul necredincios face şi vorbeşte lucruri vrednice de râs; dacă-i dai bani se bucură

şi dacă îl lauzi te slujeşte ca un catâr. De tânăr îşi părăseşte casa în care s-a născut şi pleacă de-şi

pierde frumuseţea şi cinstea printre străini. (Părintele Savatie Baştovoi)

Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale. Mai bun

e un vecin aproape de tine, decât un frate departe. (Solomon 27.10)

Prin înţelepciune se ridică o casă, prin bună chibzuială se întăreşte şi prin ştiinţă se umplu cămările ei de tot

felul de avuţie scumpă şi plăcută. (Solomon 24.3, 4)

Şansa bate de mai multe ori la uşă, dar de cele mai multe ori nu este nimeni acasă. (William Rogers)

Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Şi a in-

trat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat

în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti

tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine

Maica Domnului meu? (Luca 1.39-43)

Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a

clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa

aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare. (Matei 7.26, 27)

Şi venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri. Şi S-a atins de mâna ei,

şi au lăsat-o frigurile şi s-a sculat şi Îi slujea Lui. (Matei 8.14, 15)

Toată albina îşi apără căscioara cu acele şi cu veninul său. (Grigore Ureche)

Cauza bolilor: desfrânarea. Medicamentul: înfrânarea. (Părintele Arsenie Boca)

Cauza principală a dezordinii din noi înşine este căutarea realităţii promise de o altă persoană. (Krishnamurti,

filosof indian)

Cauza/ Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăţi din cauza ambiţiei. (Aristotel)

Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai

prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci temete; căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu

te va cruţa. (Romani 11.19-21)

Din cauza păcatelor cu care aţi păcătuit înaintea lui Dumnezeu, veţi fi duşi robi în Babilon de Nabucodono-

sor, regele Babilonului. Şi după ce veţi intra în Babilon, veţi rămâne acolo ani mulţi şi pentru mult timp,

până la al şaptelea neam; iar după aceea vă voi scoate în pace de acolo. Şi veţi vedea în Babilon dum-

nezei de argint şi de aur şi de lemn, purtaţi pe umeri şi care insuflă teamă neamurilor. Păziţi-vă! Nu vă

asemănaţi cu cei de alt neam şi teama să nu vă cuprindă înaintea acestor dumnezei, (Epistola lui

Ieremia 1.1-4)

Din cauza păcatului neascultării protopărinţilor nostri, Adam si Eva, am pierdut haina de lumină protectoare

dumnezeiască. 4.12

E mai bine să mori din cauza proştilor decât să fii lăudat de ei. (Anton Pavlovici Cehov)

E mai bine să plângă copilul din cauza tatălui, iar nu tatăl din cauza copilului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ia seama, nu te duce la nedreptate, căci ea este adevărata cauză a suferinţei. (Iov 36.21)

Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi, femeia, văzându-

se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a

atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit.

Mergi în pace. (Luca 8.46-48)

Iubirea de sine, pentru orice om, este cauza tuturor păcatelor. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Întristarea din cauza durerilor trupului este un ajutor de a păzi poruncile lui Dumnezeu. (Patericul)

La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, a fost cuvântul acesta de la Domnul: "Aşa zice Domnul: Stai

în curtea templului Domnului şi grăieşte tuturor cetăţilor lui Iuda, care vin la închinare în templul Domnului,

toate cuvintele ce îţi voi porunci să le grăieşti, să nu laşi nici un cuvânt. Poate vor asculta şi se vor întoarce

de la calea cea rea şi atunci Îmi va părea rău de nenorocirea pe care aveam de gând să le-o fac din