Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Faptele Apostolilor 18.12-16)

E mai greu să-l convingi pe un om că e prost decât să-l minţi că e deştept. (Jean d`Ormesson)

Este extrem de greu să convingi un elev de liceu că va întâlni o mulţime de probleme mult mai dificile

decât cele din algebră şi geometrie. (E. W. Howe)

Inteligenţa nu este vorbire şi raţionament de logică; este pătrundere şi convingere. (Thomas Carlyle)

Mulţi filosofi şi savanţi au ajuns la convingerea că Dumnezeu există, dar n-au ajuns să-L cunoască

pe Dumnezeu. 1.1

Nimeni nu este destul de inteligent ca să-l poată convinge pe un prost că e prost.

(Jean de La Fontaine)

O iluzie care nu convinge e o minciună evidentă. (Jack London)

Rădăcina convingerilor este experienţa. (Nicolae Iorga)

Rugăciunea constituie o înălţare a intelectului către Dumnezeu; ea este o conversaţie a intelectului

cu Domnul. (Evagrie Ponticul)

Scopul cuvântării nu este de a impune, ci de a convinge. (Iacob Negruzzi)

Toleraţa nu implică lipsa de dedicare a cuiva faţă de convingerile sale. Mai curând, condamnă opre-

siunea şi persecutarea altora. (John F. Kennedy)

Trebuie să ne menţinem întotdeauna speranţa, credinţa, convingerea că există o viaţă mai bună, o

lume mai bună, dincolo de orizont. (Franklin D. Roosevelt)

Copacul/ Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! Se va aduce apă să Vă spălaţi pi-

cioarele şi să Vă odihniţi sub acest copac. Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în dru-

mul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fă, precum ai zis!" După aceea a aler-

gat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: "Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime!"

(Facerea 18.3-6)

Atunci se vor bucura toţi copacii pădurii, de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.

(Psalmi 95.12)

Căci aşa zice Domnul Savaot: "Tăiaţi copaci şi faceţi val împotriva Ierusalimului; această cetate trebuie pe-

depsită, pentru că în ea se află numai nedreptate. Cum aruncă izvorul apă din sine, aşa aruncă şi ea din

sine răutate; în ea se aude împilare şi jaf şi pururea se văd înaintea feţei Mele dureri şi răni.

(Ieremia 6.6, 7)

Copacii sunt efortul nesfârşit al Pământului de a vorbi cu cerul. (Rabindranath Tagore)

Deci zicea: Cu ce este asemenea împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna? Asemenea este grăunte-

lui de muştar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa, şi a crescut şi s-a făcut copac, iar

păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui. (Luca 13.8, 9)

Diferenţa dintre o armă şi un copac este diferenţa de tempo. Copacii explodează în fiecare primăvară.

(Ezra Pound)

Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi în-

fige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne

ispăşim păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin

cioplire şi lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)

În ziua întâi să luaţi ramuri de copaci frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunzele late şi sălcii de

râu şi să vă veseliţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, şapte zile. (Leviticul 23.40)

La umbra marilor copaci nu creşte nimic. (Constantin Brâncuşi)

M-a dărâmat de jur împrejur şi sunt în ceasul morţii şi nădejdea mea a scos-o din rădăcină ca pe un

copac. (Iov 19.10)

Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au

pus veşmintele, iar El a şezut peste ele. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii

tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale, iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau

după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!

Osana întru cei de sus! (Matei 21.6-9)

Şi ajungând la Iordan, s-au apucat de tăiat copaci. Şi când a prăvălit unul o bârnă, i-a căzut toporul în apă

şi a strigat acela şi a zis: "Ah, stăpânul meu! Acesta îl luasem împrumut!" A zis omul lui Dumnezeu: "Un-

de a căzut?" Şi acela i-a arătat locul. Iar Elisei a tăiat o bucată de lemn şi, aruncând-o acolo, a ieşit to-

porul deasupra. Apoi a zis: "Ia-ţi-l!" Şi acela a întins mâna şi l-a luat. (IV Regi 6.4-6)

Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe nişte copaci umblând. După aceea a pus iarăşi

mâinile pe ochii lui, şi el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit. (Marcu 8.24, 25)

Şi le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii: Când înfrunzesc aceştia, văzându-i, de la voi înşivă

ştiţi că vara este aproape. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este

împărăţia lui Dumnezeu. (Luca 21.29-31)

Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi nici o verdeaţă şi nici un copac, fără numai pe oamenii

care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor. (Apocalipsa 9.4)

Un arbore mi-e mai drag decât un om, în pădure mă simt fericit – ferict în pădure unde fiecare copac gră-

ieşte prin tine. Doamne ce minunăţie! În păduri, pe dealuri e linişte, linişte spre a Te slăvi! (Ludwig

van Beethoven)

Un copac, de pildă, tot are nădejde, căci dacă-l tai, el creşte din nou şi vlăstarii nu-i vor lipsi. (Iov 14.7)

Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hris-

tos cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi

pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. (I Ioan 2.1-3)

Copiii sunt educaţi de comportamentul adultului, nu de cuvintele sale. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog

elveţian)

Copiii trebuie să fie cuviincioşi şi să se distingă prin cuminţenie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Copiii/ Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis: "Doamne Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci

rău, omorând pe fiul ei?" Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: "Doamne Dum-

nezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!" Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors su-

fletul copilului acestuia în el şi a înviat. Şi a luat Ilie copilul şi s-a coborât cu el din foişor în casă şi l-a

dat mamei sale şi a zis Ilie: "Iată copilul tău este viu!" Atunci a zis femeia către Ilie: "Acum cunosc şi eu

că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!" (III Regi 17.20-24)

Bărbaţii sunt ca nişte copii. Plini de mândrie prostească. (James Clavell)

Calul neîmblânzit ajunge nărăvaş, aşa şi un copil lăsat în voia lui ajunge rău-crescut. (Ecclesiasticul 30.8)

Că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o cu noi, copiii lor, înviindu-L pe Iisus, precum este scris şi în Psalmul

al doilea: "Fiul Meu eşti Tu; Eu astăzi Te-am născut". (Faptele Apostolilor 13.33)

Când nu mai eşti copil, ai murit de mult. (Constantin Brâncuşi)

Când statul nu plăteşte profesorii, copiii vor fi cei care vor plăti. (Guy Bedos)

Ce folos are păcătosul de curviile sale din tinereţe, dacă la bătrâneţe ajunge povară pentru copiii săi?

(Părintele Savatie Baştovoi)

Ce greşeală este să crezi că un copil, pentru că e mic, poartă în el visuri minuscule. (George Enescu)

Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme. (Solomon 13.24)

Copile, eu mă bucur de succesele tale, cum mă bucur de succesele mele! (Părintele Serafim Popescu, citat

de părintele Teofil Pârâin, căruia i-a adresat aceste cuvinte)

Copilul imită tot ceea ce vede. Totul îi este pildă în formarea obiceiurilor, gesturilor, apucăturilor, vorbirii şi

caracterului său. (Samuel Smiles)

Copilul învaţă fără strădanie prin simpla imitaţie, ca şi cum ar primi învăţătura prin porii pielei.(Samuel Smiles)

Copilul nu trebuie să mulţumească părinţilor că l-au născut, ci că l-au educat. (Nicolae Iorga)

Copilul să-nvaţă când nu se răsfaţă. (Anton Pann)

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun

şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă

copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în momentul

în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)

Dacă nu alăptaţi copii, veţi alăpta cancer. (Părintele Arsenie Boca)

Dacă nu poţi explica ceva unui copil de şase ani, atunci nici tu nu ai înţeles. (Albert Einstein)

Dacă nu poţi vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei. (Părintele Arsenie Boca)

Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă către alţii, zi-

când: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit. (Matei 11.16, 17)

Depărtaţi-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. Iar după ce mulţimea a fost scoasă

afară, intrând, a luat-o de mână, şi copila s-a sculat. (Matei 9.24, 25)

Depriderile copiilor se descoperă mai uşor în timpul jocurilor. (Quintilianus)

Deschide gura să-ţi dau papa! – Nu e papa, e Doamne-Doamne! (Cuvintele unui copil de 3-4 ani

care se împărtăşea)

Dumnezeu ne ia ca pe nişte copii şi ne arată într-o legănare iubirea Sa divină. (Părintele Dumitru Stăniloae)

E mai bine să fie ţinuţi în frâu copiii prin sentimentul ruşinii şi prin îngăduinţă decât prin frică. (Terenţiu)

E mai bine să plângă copilul din cauza tatălui, iar nu tatăl din cauza copilului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doam-

ne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus

i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

(Matei 15.26-28)

Este mare lucru să fie cineva părinte, căci, chiar când suferă din pricina copiilor, el nu-i urăşte. (Sofocle)

Este o cruce destul de grea pentru părinţi să fie modele pentru copii. (Sfinţii Părinţi)

Fiecare copil este un artist. Problema care se pune este cum să rămână un artist şi după ce va creşte.

(Pablo Picaso)

Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câştigăm. (Victor Hugo)

Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.

(I Corinteni 14.20)

Geniul este persistenţa copilăriei în maturitate. (Garabet Ibrăileanu)

Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată şi drept vorbind, acesta-i

adevărul. (Ion Creangă)

Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.

(Luca 2.40)

Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel. (Luca 1.80)

Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui. Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz,

aşa sunt copiii părinţilor tineri. (Psalmi 26.3, 4)

Întăriţi inimile copiilor voştri în frica lui Dumnezeu, pentru ca ele să nu se clatine din pricina smintelilor.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

La doisprezece ani pictam ca Rafael, dar mi-a trebuit o viaţă ca să învăţ să pictez ca un copil.

(Pablo Picaso)

Literatura … este redescoperirea copilăriei. (Georges Bataille)

Majoritatea celor care vor călca pe urmele mele vor fi copii, prin urmare muzica să ţină ritmul cu pasul ce-

lor mici. (Hans Christian Andersen)

Mama este exemplul viu pe care copiii îl au necontenit în faţa ochilor, pe care-l urmăresc şi pe care-l imită.

Obiceiurile mamei devin acelea ale copiilor, iar caracterul ei se reflectă vădit într-al lor. (Samuel Smiles)

Minunea, copilul iubit al credinţei. (Johann Wolfgang von Goethe)

Naivitatea este slăbiciunea omului matur dar puterea copilului. (Charles Lamb)

Nimic nu este mai dulce pentru un copil decât mama. Da, copii, iubiţi-vă mama! Viaţa nu vă aduce nicio

altă dragoste care să facă atâta bine. (Euripide)

Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi. (I Corinteni 4.14)

Nu e nimic mai frumos pe lumea asta decât copilăria, dar îţi dai seama de asta abia când ajungi la o anumită

vârstă. (Marin Moraru)

Omul mândru nu atrage pe nimeni. Şi dacă atrage pe cineva, acela se va îndepărta repede! Legătura duhov-

nicească este indisolubilă numai atunci când există suflet de copil, nevinovăţie şi sfinţenie. (Părintele

Amfilohie Makris din Patmos)

Omul nu e niciodată atât de mare ca atunci când se lasă în genunchi să ajute un copil. (Pitagora)

Pentru copii nu este nimic mai intens şi mai amarnic decât nedreptatea. (Charles Dickens)

Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil. (Alphonse Daudet)

Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, vă-

zând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împă-

răţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra

în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. (Marcu 10.13-16)

Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te! Şi îndată s-a

sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare. (Marcu 5.41, 42)

Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.

Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului,

a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu

la această pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios,

dar era sută la sută sincer.”]

Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David!

Fiica mea este rău chinuită de demon. (Matei 15.22)

Şi intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. (Luca 5.39)

Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă

şi pe copiii voştri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au

născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi;

şi dealurilor: Acoperiţi-ne. (Luca 23.28-30)

Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi îi vor ucide.

Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui.

(Marcu 13.12-13)

Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să

plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi pe toate câte le are, ca să se

plătească. (Matei 18.24, 25)

Toate problemele din lume – exploatarea copiilor, corupţia – sunt simptome ale unei maladii spirituale: lipsa

de comunicare. (Tenzin Gyatso)

Tocmai atunci regele vorbea cu Ghehazi, sluga omului lui Dumnezeu, şi a zis: "Povesteşte-mi tot ce este mai

însemnat din câte a făcut Elisei!" Şi pe când istorisea el regelui despre copilul înviat de Elisei, a ru-

gat pe rege pentru casa sa şi pentru ţarina sa. Şi a zis Ghehazi: "Stăpânul meu rege, aceasta este chiar

femeia aceea şi el este acel fiul al ei pe care l-a înviat Elisei". (IV Regi 8.4, 5)

Trei feluri de oameni spun adevărul: proştii, copiii şi beţivii. (Proverb german)

Trei lucruri ne-au rămas din paradis: stelele nopţii, florile zilei şi ochii copiilor. (Dante Alighieri)

Uitaţi-vă la copii şi fiţi ca ei. (Arhiepiscopul Casian)

Viaţa noastră e scurtă, ca să ajungem mai repede în rai! (Răspunsul unui copil de clasa a 5-a)

Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti

să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi ur-

mează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. (Matei 19.20-22)

Corect/ Cine nu cugetă decât pe jumătate, acela nu crede nici în Dumnezeu; dar cine cugetă corect, acela trebuie

să creadă în Dumnezeu. (Isaac Newton)

Corectează-mă dacă greşesc, dar nu cumva linia dintre normalitate şi nebunie devine tot mai subţire?

(George Price)

Dacă orice credinţă mântuieşte, atunci jertfa lui Hristos este fără rost. Dacă orice interpretare a Bibliei este

corectă, atunci toată istoria Bisericii este o absurditate. (Părintele Constantin Necula)

Geometria este arta de a găsi rezultate corecte pe figuri incorecte. Geometria analitică este arta de a găsi

rezultate corecte fără figuri. (Profesorul Marin Dumitrescu)

Geometria este arta de a raţiona corect pe figuri incorecte. (Henri Poincaré)

Integritatea nu are nevoie de reguli. (Albert Camus)

Îţi faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, aşa ca să nu se ştie ce înseamnă, ci un semn al

crucii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt. Concentrează-te bine, adună-ţi

toate gândurile şi întreaga ta persoană în acest semn. Simţi cum te cuprinde în întregime? De ce? Este

semnul Universului şi este semnul mântuirii. Pe cruce Domnul nostru Iisus Hristos i-a mântuit pe oameni.

El îl sfinţeşte pe om în întregime până la cea din urmă fibră a fiinţei sale. De aceea facem semnul crucii

înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gândurile şi inima şi voinţa în

Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de

primejdii. (Romano Guardini, 8.7)

Legea nu înseamnă dreptate. Legea este un mecanism cu multe imperfecţiuni. Dacă apeşi butoanele corecte

şi mai ai şi noroc s-ar putea să apară dreptatea. Legea s-a dorit a fi un doar un mecanism.

(Raymond Chandler)

Procedează întotdeauna corect, vei face plăcere unora şi vei produce uimire altora. (Mark Twain)

Măreţia omului este reală, atunci când el îşi cunoaşte limitele. Cel care rezistă tendinţelor de mărire, acela

este corect situat în existenţă şi stăpân pe însuşirile sale spirituale. Fericit este cel care nu se evaluează

pe sine în săvârşirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socoteşte pe sine a fi lucrat ceva demn de la-

udă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recunoaşterea meritelor, a reuşitelor,

ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu. “Sunt smerit, dar vreau să se ştie!”, sună un

cuvânt care revendică dobândirea unei virtuţi întotdeauna discrete, niciodată atinsă, atunci când

proclami că o deţii. (Blaise Pascal)

Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă. (Neale Donald

Walsch)

Smerenia înseamnă să te evaluezi în mod corect. (Charles Spurgeon)

Un om corect cu viaţa nu se minte. (Betty Marcovici)

Coroana literaturii este poezia. (William Somerset Maugham)

Coroana vieţii noastre este această încredere în noi. (Ion Agârbiceanu)

Coroana/ Atunci a adunat David tot poporul şi s-a dus asupra cetăţii Raba, s-a luptat împotriva ei şi a luat-o. Şi a

luat David de pe capul regelui ei coroana, care era de un talant de aur şi cu pietre scumpe, şi a pus-o

pe capul său; a luat şi foarte multă pradă din cetate. (II Regi 12.29, 30)

Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi; iar coroana color nebuni este nebunia. (Solomon 14.24)

Ca să porţi coroana de om trebuie să ai trei etaje: minte, obraz şi inimă. (Liubiţa Raichici)

Când a venit vremea Esterei, fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o luase la sine ca fiică, să meargă

la rege, atunci ea nu a cerut nimic, decât numai ceea ce-i zisese Hegai, eunucul regelui, păzitorul femei-

lor. Ea a aflat trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau. Estera a fost luată la regele Artaxerxe şi dusă

în casa lui domnească în luna a zecea, adică în luna Tebet, în al şaptelea an al domniei lui. Şi a iubit re-

gele pe Estera mai mult decât pe toate femeile, şi ea a dobândit bunăvoinţa lui şi trecere mai mult de-

cât toate femeile, şi el a pus coroana domnească pe capul ei şi a făcut-o regină în locul Vastei.

(Estera 2.15-17)

Cea mai scumpă podoabă a capului este coroana caracterului frumos. (Valeria Mahok)

Cele mai înţelepte planuri neîncoranate de succes se numesc nebunii. (Mihai Eminescu)

După aceea l-au adus pe rege şi i-au pus coroana şi podoabele, i-au dat să ţină în mână legea şi l-au făcut

rege; iar ungerea a săvârşit-o Iehoiada preotul şi fiii lui, zicând: "Să trăiască regele!"