Odontoterapie



Yüklə 3,31 Mb.
səhifə10/18
tarix29.07.2018
ölçüsü3,31 Mb.
#62004
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   ...   18

PARODONTOLOGIE


  1. *Din punct de vedere anatomic, parondonţiul este format din:

A. ligament parodontal, os alveolar, cement

B. gingie, ligament parodontal, os alveolar, cement

C. gingie

D. gingie şi aparat de susţinere (os alveolar, ligament parodontal)

E. ligament parodontal care este format din fibre de colagen
B


  1. Epiteliul sulcular:

A. este un epiteliu keratinizat

B. se întinde de la creasta gingiei marginale şi nivelul coronar al epiteliului joncţional

C. fiind keratinizat şi gros, nu permite penetrarea produşilor biofilmului dentar spre ţesutul conjunctiv al gingiei

D. nu prezintă digitaţii în condiţii normale

E. este format din două straturi celulare bazal şi spinos
BDE


  1. Ţesutul conjunctiv gingival:

A. este alcătuit din celule, fibre de colagen, substanţă fundamentală

B. este alcătuit din celule, fibre de colagen

C. în condiţii fiziologice în ţesutul conjunctiv nu există celule plasmatice ţi neutrofile

D. există trei tipuri de fibre de colagen gingivodentare, circulare, transseptale

E. elementul celular preponderent în ţesutul gingival este fibroblastul
ADE


  1. Parametrii clinici de evaluare a stării de sănătate gingivală:

A. culoarea gingiei sănătoase - roz roşietică

B. conturul gingiei sănătoase – în lamă de cuţit

C. dimensiunea gingiei sănătoase - mărită

D. textura gingiei în condiţii patologice – hiperplazică

E. consistenţa gingiei sănătoase - fermă şi rezilientă
BE


  1. Ligamentul parodontal:

A. este format din fibre de colagen, elemente celulare şi substanţă fundamentală

B. celulele participă la formarea şi rezorbţia osului alveolar şi a cementului

C. îndeplineşte funcţia mecanică prin ataşarea dintelui de osul alveolar, însă nu absoarbe forţele exercitate pe dinte

D. nu se remodelează

E. odontoblastele sunt celule formatoare de os alveolar
AB


  1. *Osul alveolar:

A. în condiţii normale procesul alveolar se află la 1-2mm sub JSC

B. în condiţii normale procesul alveolar se află la 1-2mm deasupra JSC

C. în condiţii normale precesul alveolar se alfă la nivelul JSC

D. în condiţii patologice procesul alveolar se află la 1-2mm sub JSC

E. în condiţii patologice precesul alveolar se află la 1-2mm deasupra JSC
A


  1. Cementul:

A. se formează doar până la erupţia dinţilor

B. acelular se află la nivelul porţiunii coronare a rădăcinii

C. celular se află la nivelul treimii apicale a rădăcinii şi la nivelul furcaţiilor

D. JSC – în 60-65% din cazuri smalţul depăşeşte cementul

E. JSC – în 30% din cazuri există o conexiune cap la cap a smalţului şi a cementului
BCE


  1. *Parodontita cronică forma moderată se caracterizează prin:

A. mobilitate între 3-4mm

B. adâncime de sondaj între 3-4mm

C. pierdere de ataşament de 3-4mm

D. recesie de 3-4mm

E. pungi gingivale de 3-4mm
C



  1. Medicaţia care poate induce modificări gingivale:

A. modificările induse nu sunt corelate cu prezenţa biofilmului dentar

B. poate produce modificări de volum ale gingiei

C. sunt fenitoina, ciclosporina, nifedipina, beta blocantele

D. sunt fenitoina, ciclosporina, nifedipina, blocante ale canalelor de calciu

E. produce recesii gingivale marcante
BD






  1. Parodontita cronică:

A. apare numai la adulţi, la copii şi tineri apare numai parodontita agresivă

B. se caracterizează prin progresia lentă, moderată a bolii

C. forma generealizată afectează > 30 de dinţi

D. poate fi asociată cu diabet zaharat, HIV, fumat, stres

E. se caracterizează predominant prin alveoliză localizată verticală severă
BD


  1. *Parametrul clinic care stabileşte diagnosticul diferenţial între parodontită şi gingivită este:

A. sângerarea la sondaj

B. pierderea ataşamentului epitelial

C. gradul de inflamaţie gingivală

D. adâncimea de sondaj

E. mobilitatea dentară
B


  1. Parodontita agresivă:

A. se asociază cu prezenţa semnificativă a biofilmului şi tartrului dentar

B. există numai forma localizată care afectează molarii şi incisivii

C. progresia bolii este rapidă

D. mecanismele genetice sunt implicate în apariţia bolii

E. rolul factorilor locali este foarte important în apariţia bolii
CD


  1. Leziunile primar endodontice:

A. necroza parodontală precede apariţia necrozei pulpare

B. necroza pulpară precede apariţia leziunilor parodontale

C. leziunea pulpară poate disemina la nivelul furcaţei determinând alveoliză

D. clinic, se caracterizează prin apariţia de pungă falsă (gingivală)

E. clinic, punga parodontală este adâncă spre apex
BCE


  1. Indicele de placă Silness&Löe:

A. în determinare se folosesc cele patru suprafeţe dentare laterale

B. apreciază grosimea depunerii plăcii la nivelul marginii gingivale dentare

C. în determinare se folosesc substanţe revelatoare de placă

D. cod 2 semnifică placă abundentă vizibilă doar cu sonda care acoperă mai mult de o treime , dar nu mai mult de două treimi ale unei suprafeţe dentare

E. are 4 scoruri posibile
ABE


  1. *Indicele de igienă orală OHI:

A. este un indice de igienă orală şi gingivoragie

B. are două componente - una care descrie depozitele de placă la nivel coronar şi alta la nivel radicular

C. implică măsurarea suprafeţelor a 4 dinţi

D. se folosesc suprafeţele vestibulare ale dinţilor 1.6, 1.1, 2.6, 3.1 şi suprafeţele linguale ale dinţilor 3.6 şi 4.6

E. scor 1 = placa acoperă două treimi din suprafaţa examinată
D


  1. Indicele gingival simplificat (GI-S Lindhe 1983) şi Indicele de sângerare gingivală (GBI, Ainamo&Bay 1975):

A. înregistrează gingivoragia spontană a celor patru suprafeţe dentare

B. se apreciază ca fiind prezentă sau absentă

C. sunt indici procentuali

D. nu sunt foarte utili în reevaluările terapeutice

E. scor 1 = gingivoragie punctiformă izolată, unică
BC







  1. *Codul 1 CPITN necesită următorul tratament:

A. detartraj, periaj şi educarea igienei orale

B. educarea igienei orale

C. SRP şi educarea igienei orale

D. Îndepărtarea tuturor factorilor de microiritaţie, detartaj, periaj şi educarea igienei orale

E. FMD
B


  1. Parodontita agresivă:

A. se caracterizează prin distrucţia rapidă a parodonţiului

B. are o prevalenţă mai mare decât parodontita cronică

C. microorganismul identificat în această formă de parodontită este Aggreggatibacter actinomycetemcomitans

D. mecanismele genetice nu sunt implicate în apariţia bolii

E. este dată de factori de microiritaţie locală şi biofilmul dentar
AC


  1. Selectaţi răspunsurile corecte cu privire la parodontita cronică:

A. este precedată întotdeauna de gingivită

B. nu este întotdeauna precedată de gingivită

C. nu toate gingivitele se transformă în parodontite

D. toate gingivitele de transformă în parodontite

E. nu se poate stabili care leziuni de gingivită se transformă în parodontită
ACE


  1. *Factorul determinant al afecţiunilor parodontale este:

A. tartrul supragingival şi subgingival

B. materia alba, resturile alimentare şi coloraţii

C. placa bacteriană

D. igiena orală deficitară

E. fumatul
C


  1. *În aproape toate cazurile de parodontită agresivă, agentul etiologic primar este reprezentat de:

A. Porphyromonas gingivalis

B. Aggregatibacter actinomycetemcomitans

C. Prevotella intermedia

D. Fusobacterium nucleatus

E. Tanerella forsythia
B


  1. *În cazul gingivitei cronice:

A. există doar o cantitate redusă de placă bacteriană supragingivală

B. flora microbiană este reprezentată în principal de coci gram-pozitivi

C. există placă bacteriană supragingivală şi subgingivală

D. nu este legată de prezenţa plăcii bacteriene

E. microflora prezentă în gingivită nu prezintă variaţii legate de durata şi prezenţa biofilmului şi a bolii
C


  1. Factorii de rezistenţă locali care protejează de acţiunea factorilor etiologici ai bolii parodontale sunt:

A. reacţiile imune complexe

B. fluidul sulcular

C. reacţiile citotoxice

D. bariera epitelială

E. factorii anatomici
BDE


  1. Dintre factorii etiologici locali ai afecţiunilor parodontale, fac parte:

A. factori funcţionali: obturaţii debordante, edentaţia, contacte proximale deschise

B. factori iatrogeni: coroane neadaptate marginal, restaurări dentare supraconturate

C. factori predispozanţi: obiceiuri şi traumatisme autoinduse, fumatul

D. factori funcţionali: parafuncţiii, malocluzia

E. factori sistemici: boli metabolice, boli hematologice
BCD


  1. Procesul de formare a biofilmului plăcii bacteriene implică trei etape majore:

A. faza I cu creşterea numărului fuzobacteriilor ţi spirochetelor

B. formarea peliculei glicoproteice

C. colonizarea şi maturarea plăcii cu formarea biofilmului

D. faza II în care apare proliferarea cocilor ţi bacililor gram-negativi

E. aderarea iniţială a bacteriilor, urmată de ataşarea acestora la smalţ
BCE


  1. Microorganismele biofilmului plăcii îşi exercită acţiunea distructivă asupra parodonţiului prin următoarele mecanisme:

A. modificări de ultrastructură a florei microbiene

B. producerea de endotoxine sau exotoxine

C. producerea de antigeni

D. invazia directă a ţesutului gingival

E. producerea de colagenaze şi proteaze
BCDE


  1. Factorii sistemici incriminaţi în etiologia bolii parodontale:

A. scad rezistenţa parodonţiului

B. nu sunt întotdeauna corelaţi cu factori locali

C. includ factorii emoţionali şi ereditari

D. deficienţele şi dezechilibrele nutriţionale nu modifică progresia bolii

E. pot fi factori medicamentoşi
ACE


  1. *Organismul controlează colonizarea microbiană la nivelul cavităţii orale prin factori imunologici, factorii locali fiind reprezentaţi de:

A. factori serici

B. salivă şi ţesutul gingival

C. periaj dentar şi măsuri de igienă orală

D. fagocitoză

E. răspunsul gazdei
B


  1. *În boala parodontală, interreacţia dintre anticorpi şi bacterii are loc la nivelul:

A. mucoasei orale

B. zonei subgingivale

C. suprafeţelor dentare

D. papilei interdentare

E. osului alveolar
B


  1. Moleculele imunităţii naturale înnnăscute prezente în fluidul salivar, care contribuie la reacţiile de apărare ale gazdei sunt:

A. IgA de tip secretor (SigA.

B. lactoferinele

C. lizozimul

D. IgG


E. peroxidazele salivare
BCE


  1. Fluidul sulcular gingival:

A. derivă din patul capilar gingival

B. conţine IgG şi IgA

C. nu poate conţine celule de tip inflamator

D. are o acţiune mecanică de curăţire

E. în inflamaţia gingivală îşi modifică compoziţia
ABDE


  1. Din punct de vedere imunologic, în gingivită:

A. predomină limfocitele T în formele incipiente

B. creşte titrul proteinelor plasmatice la nivelul fluidului sulcular

C. nu se produc modificări

D. creşte titrul anticorpilor serici

E. nivelul IgA este scăzut
ABD


  1. În parodontita cronică, în infiltratul inflamator:

A. nu sunt prezenţi mediatori ai inflamaţiei

B. nivelul PGE2 este crescut

C. nivelul citokinelor creşte

D. apar concentraţii crescute ale anticorpilor faţă de Porphyromonas gingivalis

E. celulele predominante sunt fibroblastele
BCD



  1. Componentele sistemului imun, active în boala parodontală, sunt:

A. sistemul imun secretor

B. sistemul imunoreglării

C. fluidul sulcular

D. neutrofile, anticorpi, complement

E. limfocite, macrofage, limfokine
ABDE


  1. Invazia bacteriană a parodonţiului, la nivelul şanţului gingival este limitată de:

A. bariera fizică reprezentată de joncţiunea epitelială

B. anticiorpi şi complement

C. tartrul subgingival

D. celule polimorfonucleare (PMN)

E. ţesutul conjunctiv
ABD


  1. *În inflamaţia parodontală, prima linie de apărare din jurul dintelui este:

A. ţesutul epitelial

B. neutrofilele

C. mecanismele de apărare ale gazdei

D. saliva

E. structura ţesutului gingival
B


  1. *Ca stadiu în patogeneza inflamaţiei parodontale, leziunea avansată:

A. este o leziune reversibilă

B. este bine localizată

C. nu sunt afectate fibrele ligamentului parodontal

D. nu se extinde la osul alveolar

E. este caracteristică parodontitei
E


  1. *Localizarea leziunii iniţiale, ca prim stadiu în patogeneza inflamaţiei parodontale, este:

A. la nivelul osului alveolar

B. la nivelul şanţului gingival

C. la nivelul ligamentului parodontal

D. la nivelul papilei interdentare

E. la nivelul gingiei ataşate
B



  1. Secvenţele patogenice ale inflamaţiei parodontale sunt delimitate în următoarele stadii:

A. leziunea iniţială

B. leziunea precoce

C. leziunea medie

D. leziunea avansată

E. leziunea incipientă
ABD


  1. Leziunea iniţială, ca stadiu al inflamaţiei parodontale:

A. este un stadiu intermediar

B. apare în 2-4 zile de la depunerea biofilmului

C. este expresia unei reacţii de apărare faţă d invazia bacteriană

D. afectează ţesutul epitelial

E. corespunde gingivitei
BCDE


  1. Formarea pungilor parodontale presupune:

A. in primă fază, prezenţa bacteriilor la nivel supragingival

B. insinuarea bacteriilor între dinte şi epiteliu joncţional

C. acţiunea macrofagelor

D. detaşarea inserţiei epiteliale

E. migrarea neutrofilelor prin epiteliul joncţional
ABDE


  1. Leziunea stabilizată, ca stadiu al inflamaţiei parodontale:

A. este caracteristică parodontitei

B. apare la 2-3 săptămâni de la acumularea plăciii bacteriene

C. este cantonată strict la nivelul ţesutului conjunctiv

D. se caracterizează prin persistenţa manifestărilor acute

E. este o leziune ireversibilă
BD


  1. În cadrul leziunii iniţiale, în cursul patogenezei inflamaţiei parodontale, apar următoarele modificări:

A. vasoconstricţie

B. marginaţie leucocitară

C. dispariţia colagenului perivascular

D. alterări ale fibroblastelor

E. apariţia unui exudat
BCE



  1. În funcţie de distribuţia reacţiei inflamatorii, gingivita poate avea următoarele forme:

A. papilară

B. marginală

C. difuză

D. generalizată

E. localizată
ABC


  1. Parametrii clinici ai gingivitei sunt reprezentaţi de:

A. gingivoragia la sondaj

B. modificări de culoare ale gingiei

C. modificări de textură ale gingiei

D. modificări de contur ale gingiei

E. modificări de formă ale gingiei
ABCD


  1. Afecţiunile hematologice care sunt asociate cu apariţia gingivoragiei sunt reprezentate de:

A. deficienţa vitaminei C

B. deficienţa vitaminei A

C. hiperprotrombinemia

D. deficienţa de factor plachetar trombocitoplastic

E. purpură hematopoetică
AD



  1. Principalii factori endogeni care produc modificări de culoare ale gingiei sunt:

A. melanină

B. bilirubină

C. bismutul

D. fierul

E. argintul
ABD


  1. *Printre caracteristicile clinice ale gingivitei cronice enumerăm:

A. textura – aspect de “coajă de portocală”

B. tendinţa de hemoragie – gingivită spontană

C. modificările de culoare încep de la nivelul gingiei ataşate şi se extind la nivelul gingiei interdentare şi marginale

D. debut – lent, de lungă durată

E. durerea - de obicei, gingivita cronică este dureroasă
D


  1. În gingivita cronică putem avea următoarele modificări histologice:

A. vasoconstricţie, distrucţia fibrelor de colagen

B. microulceraţii epiteliale, dilataţii capilare

C. edemul laminei dura

D. staza vasculară şi retenţia de fluid gingival

E. depunere în exces de fibre de reticulină, asociate cu gingivita cronică de lungă durată
BCD


  1. *Manifestările gingivale în leucemie sunt reprezentate de:

A. culoarea gingiei predominant violacee

B. contur hipertrofic, fără apariţia de pseudotumori

C. tendinţa la hemoragie nu este accentuată

D. gingia este moale, friabilă, cu suprafaţă mată

E. la nivelul gingiei pot să apară ulceraţii, necroze şi pseudomembrane
E


  1. *În gingivita din graviditate, răspunsul gingival exagerat apare în:

A. luna I

B. luna I-II

C. luna II-III

D. trimestrul II

E. trimestrul III
C


  1. *Forma uşoară de gingivită descuamativă cuprinde următoarele aspecte:

A. pacientul prezintă dureri

B. senzaţie de usturime la modificările de temperatură

C. gingivita generalizată, inclusiv la nivelul gingiei palatului

D. perioadele de exacerbare alternează cu cele de remisiune

E. gingia apare gri-albăstruie, cu descuamarea suprafeţei epiteliale
D


  1. ANUG poate fi corelată şi cu deficienţe sau boli sistemice, cum ar fi:

A. deficienţe proteice

B. hemofilie

C. diabet

D. avitaminoze A,C

E. mononucleoză infecţioasă
ACDE


  1. Gingivita acută herpetică primară este confundată frecvent cu:

A. gingivită asociată cu leucemia

B. ANUG


C. gingivită asociată cu avitaminoza C

D. gingivita alergică

E. gingivita descuamativă
BE


  1. *Primul pas în formarea pungii parodontale îl constituie prezenţa:

A. bacteriilor gram negative la nivelul zonei subgingivale

B. bacteriilor gram negative la nivelul zonei supragingivale

C. bacteriilor gram pozitive la nivelul zonei supragingivale

D. bacteriilor gram pozitive la nivelul zonei subgingivale

E. bacteriilor gram pozitive în asociere cu cele gram negative
C


  1. Adâncirea şanţului gingival este consecinţa:

A. deplasării marginii gingivale spre apical

B. deplasării inserţiei epiteliale spre coronar

C. deplasării marginii gingivale spre coronar

D. deplasării inserţiei epiteliale spre apical

E. retracţiei gingivale
CD


  1. După topografie, pungile se clasifică în :

A. gingivale

B. parodontale

C. supraalveolare

D. infraalveolare

E. circumferenţiale
CD



  1. După numărul de pereţi, pungile se clasifică în:

A. pungi cu 4 pereţi

B. pungi cu 3 pereţi

C. pungi cu 2 pereţi

D. pungi cu 1 perete

E. pungi fără pereţi
BCD


  1. Următoarele afirmaţii sunt adevărate în legatură cu pungile parodontale:

A. în general, pungile parodontale nu au distribuţie simetrică dreapta –stânga

B. parodontita afectează specific anumite zone, cei mai afectaţi fiind premolarii şi incisivii

C. formarea pungilor parodontale are ca şi consecinţă pierderea de ataşament gingival

D. perioadele de activitate ale pungilor parodontale alternează cu perioadele de remisiune

E. perioadele de remisiune au ca şi consecinţă pierderi de ataşament
CD


  1. *În parodontita cronică localizată, zonele afectate de boală reprezintă mai puţin de: (c; Parodontologie clinică, Doina Onisei, Dan Onisei, Editura Mirton, Timişoara, 2011, p. 140)

A. 20%

B. 25%


C. 30%

D. 40%


E. 50%


  1. *În forma moderată de parodontită cronică, pierderea de ataşament epitelial este de:

A. 2-3mm

B. 4-5mm


C. 1-2mm

D. 3-4mm


E. peste 5mm
D


  1. Se consideră ca elemente indicatoare ale modificărilor alveolare în parodontita următoarele:

A. creasta osului alveolar este cu cel puţin 4mm mai apical faţă de joncţiunea smalţ-cement

B. osul alveolar crestal este bine definit

C. zonele de bifurcaţie sau trifurcaţie ale rădăcinilor molarilor prezintă zone de radiotransparenţă

D. creşte opacitatea, densitatea osului interdentar

E. apar resorbţii alveolare orizontale sau angulare
CE



  1. Diagnosticul parodontitei cronice se bazează pe următoarele elemente de diagnostic:

A. pierderea de ataşament clinic

B. alveoliză orizontală şi verticală

C. prezenţa pungilor parodontale

D. gingivoragia la sondaj

E. modificările inflamatorii cronice ale gingiei marginale
ABCE


  1. Prognosticul parodontitelor depinde de:

A. posibilităţile pacientului şi ale medicului de a controla factorii etiologici

B. implantaţia dinţilor restanţi

C. numărul pungilor parodontale

D. gradul solicitărilor ocluzale ale dentiţiei

E. numărul şi distribuţia dinţilor restanţi
ABDE


  1. *Tratamentul parodontitelor cuprinde:

A. 2 etape

B. 3 etape

C. 4 etape

D. 5 etape

E. 6 etape
B


  1. Terapia iniţiala parodontală poate cuprinde:

A. educarea pacientului şi instrucţia controlului plăcii

B. scaling şi root planing (SRP)

C. terapia ortodontică

D. tratament chirurgical de reducere al pungilor

E. contenţia temporară a dinţilor
ABE



  1. Terapia corectoare din parodontite poate cuprinde:

A. şlefuiri ocluzale

B. contenţia temporară a dinţilor

C. tratamentul cariilor şi leziunilor endodontice

D. terapia ortodontică

E. tratamentul chirurgical de reducere a pungilor
ADE


  1. Parodontita agresivă localizată se caracterizează prin:

A. afectarea localizată a molarilor primi/incisivilor centrali

B. migrarea mezio-labială a incisivilor superiori

C. durere profundă, fără iradiere

D. recesii ale dinţilor afectaţi

E. formarea rareori de abcese dentare
AD


  1. Modificările radiografice din parodontita agresivă localizată prezintă următoarele aspecte:

A. alveoliza orizontală la nivelul molarilor primi şi incisivilor

B. defectele osoase sunt mai puţin adânci decât cele din parodontită cronică

C. alveoliza verticală la nivelul molarilor primi şi incisivilor

D. defectele osoase sunt mai extinse decât cele din parodontita cronică

E. alveoliza se detectează la pubertate
CDE


  1. Principalele afecţiuni sistemice asociate parodontitei agresive generalizate sunt:

A. diabetul

B. sindromul Down

C. neutropenia

D. nefropatiile

E. dermatozele
ABCE


  1. Microorganismele cel mai frecvent identificate la nivelul biofilmului în parodontita agresivă sunt reprezentate de:

A. A. actinomycetemcomitans

B. F. nucleatum

C. T. forsythia

D. P. gingivalis

E. S. mutans
ACD


  1. În etiologia parodontitelor agresive sunt incriminaţi următorii factori:

A. bacteriile gram negative anaerobe

B. caracterul familial

C. defectele funcţionale ale trombocitelor

D. bacteriile gram pozitive aerobe

E. autoimunitatea redusă
AB


  1. Semnele clinice ale traumei ocluzale parodontale sunt reprezentate de:

A. migrări dentare

B. sensibilitate dentară la presiune

C. durere spontană

D. creşterea mobilităţii dentare

E. fremitus
ABDE



  1. În faza degenerativă a traumei ocluzale parodontale se observă:

A. distrucţia fascicolelor ligamentare

B. lărgirea spaţiului periodontal

C. modificări epiteliale gingivale sau joncţionale

D. absenţa distrucţiilor cementare

E. prezenţa celulelor de tip inflamator la nivelul spaţiului periodontal
AB


  1. Situaţiile care cresc mărimea sau frecvenţa forţelor ocluzale sunt reprezentate de:

A. lucrări protetice fixe sau mobile

B. malpoziţii dentare

C. parafuncţii în poziţii extreme excentrice

D. forţele ce rezultă din interferenţele ocluzale

E. parafuncţii – bruxism, sugerea pipei, interpunerea de obiecte între dinţi
AE



  1. Situaţii care modifică direcţia forţelor ocluzale sunt reprezentate de:

A. tratamente restaurative sau protetice incorect conturate care generează forţe ocluzale oblice, înclinate

B. sugerea pipei

C. dinţi înclinaţi, basculaţi

D. forţele ce rezultă din interferenţele ocluzale

E. bruxism
ACD


  1. Profilaxia traumei ocluzale este posibilă prin următoarele procedee:

A. conservarea pe cît posibil a dinţilor existenţi, iar dinţii extraşi să fie înlocuiţi protetic

B. şlefuiri ocluzale profilactice în orice situaţie

C. terapia inflamaţiei parodontale

D. realizarea unor restaurări prin obturaţii sau lucrări protetice care să nu creeze discrepanţe ocluzale sau forţe oblice

E. direcţionarea forţelor ocluzale axial prin terapie ortodontică
ACDE


  1. Un aspect particular al retracţiei gingivale îl reprezintă:

A. fisurile Miller

B. despicături înguste orientate de la nivelul gingiei în direcţie apicală

C. migrarea marginii gingivale şi a inserţiei epiteliale spre apex

D. fisurile Stillman

E. despicături înguste orientate de la nivelul gingiei în direcţie coronară
BD


  1. *Miller a clasificat retracţia în:

A. 2 clase

B. 3 clase

C. 4 clase

D. 5 clase

E. 6 clase
C


  1. *Clasa III Miller de retracţie gingivală se caracterizează prin:

A. retracţia gingivală depăşeşte joncţiunea muco-gingivală, fără afectare proximală

B. retracţie gingivală severă extinsă la ţesuturile moi şi dure

C. se recomandă acoperirea rădăcinii denudate

D. şanse absente de acoperire

E. retracţie gingivală cu distrucţie proximală
E


  1. Se consideră importanţi în apariţia şi dezvoltarea retracţiei gingivale următorii factori:

A. placa bacteriană

B. periajul vertical cu periuţe dure

C. forţe ocluzale excesive

D. inserţii joase ale frenului şi bridelor muscular

E. margini gingivale neregulate
ACE


  1. Tratamentul tipic al retracţiei gingivale cuprinde următoarele etape:

A. controlul plăcii în zona afectată de retracţie gingivală

B. recomandarea periajului intrasulcular cu o perie dură, cu mişcări vibratorii

C. detartraj supra şi subgingival

D. netezire radiculară

E. reevaluarea statusului parodontal local după 6 luni
ACD


  1. În tratamentul retracţiei gingivale se indică următoarele tipuri de intervenţii chirurgicale:

A. translaţia laterală a unui lambou pediculat de la dintele vecin

B. lambou dublu papilar

C. grefă autogenă liberă, mai ales din mucoasa linguală din dreptul molarilor

D. lambou poziţionat apical

E. dacă există frenuri şi bride muscular cu inserţie inferioară în zona de retracţie gingivală, se recomandă frenectomie şi incizia bridelor
AB


  1. *Care dintre urmatoarele răspunsuri nu fac parte din caracteristicile clinice ale pericoronaritei?

A. trismusul

B. halena

C. necroza pulpară

D. durerile iradiante

E. dintele erupt sau parţial erupt
C


  1. Care sunt complicaţiile bolii parodontale? (a, b, c; Parodontologie clinică, Doina Onisei, Dan Onisei, Editura Mirton, Timişoara, 2011, p. 171)

A. pericoronarita

B. abcesul gingival

C. chistul parodontal

D. chistul periapical

E. abcesul vestibular







  1. Unde se localizează cel mai frecvent pericoronarita?

A. molar de minte maxilar

B. molar de minte mandibular

C. molar prim maxilar

D. molar doi maxilar

E. molar doi mandibular
BE


  1. Cauzele apariţiei pericoronaritei sunt?

A. înghesuirile dentare

B. resturile alimentare

C. iritaţiile mecanice ocluzale

D. lucrarile protetice necorespunzatoare

E. placa bacteriană
BCE


  1. Abcesul parodontal apare:

A. când nu există pungă parodontală

B. când există pungă parodontală

C. când orificiul pungii nu este blocat

D. când orificiul pungii este blocat parţial

E. când orificiul pungii este blocat total
BDE


  1. Abcesele parodontale se formează cel mai frecvent în zonele cu: (a, e; Parodontologie clinică, Doina Onisei, Dan Onisei, Editura Mirton, Timişoara, 2011, p. 176)

A. pungi osoase foarte adânci

B. recesii gingivale

C. carii radiculare

D. fisuri Stillman

E. bifurcaţii şi trifurcaţii afectate parodontal


  1. Unde se localizează cel mai frecvent chistul parodontal?

A. în dreptul caninilor, pe faţa lor linguală

B. în dreptul caninilor, pe faţa lor vestibulară

C. în dreptul premolarilor, pe faţa lor vestibulară

D. în dreptul premolarilor, pe faţa lor linguală

E. în dreptul premolarilor, pe faţa lor palatinală
AD


  1. Examinarea parodonţiului determină:

A. leziunile odontale

B. dacă parodonţiul este sănătos sau bolnav

C. malpoziţiile dentare

D. activitatea şi extinderea afectării tisulare

E. caracteristicile bolii parodontale
BDE


  1. Prezenţa bolii parodontale se determină prin:

A. culoarea gingiei

B. leziuni carioase

C. consistenţa gingiei

D. conturul gingival

E. culoarea mucoasei mobile
ACD


  1. Aprecierea extinderii distrucţiei parodontale se face prin:

A. testarea vitalitatii pulpare

B. evaluarea nivelului atasamentului epitelial

C. evaluarea topografiei si clasificarii pungilor parodontale

D. afectarea furcatiei, in cazul dintilor pluriradiculari

E. prezenta defectelor muco-gingivale
BCDE


  1. Sondajul parodontal se realizează cu ajutorul:

A. sondei dentare

B. sondei CPITN

C. spatulei

D. sondei Nabers

E. sondei Williams
BDE


  1. Afectarea furcaţiei se clasifică în:

A. clasa I

B. clasa II

C. clasa III

D. clasa IV

E. clasa V
ABC


  1. Mobilitatea dentară poate fi:

A. vestibulară

B. vestibulo-orală

C. vestibulo-orală şi mezio-distală

D. orală


E. vestibulo-orală, mezio-distală şi axială
BCE


  1. Prin examenul radiografic se evaluează:

A. cantitatea şi tipul distrucţiei alveolare

B. densitatea osului medular

C. mărimea spaţiului periodontal ligamentar

D. prezenţa depozitelor de tartru

E. prezenţa plăcii bacteriene
ABCD


  1. *Defectele muco-gingivale, de tipul II, caracterizează gingia marginală prin:

A. consistenţa fermă, acoperită cu epiteliu cheratinizat

B. consistenţa moale, acoperită cu epiteliu necheratinizat

C. consistenţa fermă, acoperită cu epiteliu necheratinizat

D. consistenţa moale, acoperită cu epiteliu cheratinizat

E. consistenţa moale, neacoperită cu epiteliu
B


  1. Factorii sistemici şi de mediu care influenţeaza prognosticul în boala parodontală sunt:

A. fumatul

B. diabetul

C. stresul

D. obturaţiile debordante

E. impactul alimentar
ABC


  1. În cadrul bolii parodontale, la bolnavii diabetici apar:

A. modificări în mediul subgingival

B. modificări în mediul extern

C. modificări în răspunsul imunoinflamator al gazdei

D. modificări în controlul plăcii bacteriene

E. alterarea homeostaziei ţesuturilor şi a procesului de vindecare
ACE


  1. Factorii locali care influenţează prognosticul în boala parodontală sunt:

A. placă bacteriană şi tartrul

B. restaurările subgingivale

C. factorii anatomici

D. mobilitatea dentară

E. obturaţiile ocluzale
ABCD


  1. Care sunt factorii de risc parodontal?

A. gingivoragia la sondaj şi pungile parodontale mai mari sau egale cu 5 mm

B. numărul dinţilor pierduţi

C. raportul alveoliză/ vârsta pacientului

D. factorii sistemici, factorii genetici şi factorii de mediu

E. recesiile gingivale
ABCD


  1. Gingivoragia,la sondajul parodontal, reflectă:

A. activitatea pungilor parodontale

B. numărul dinţilor pierduţi

C. abilitatea pacienţilor de a-şi controla placa bacteriană

D. mobilitatea dinţilor prezenţi

E. eficienţa tratamentului parodontal aplicat
ACE


  1. Medicamentele care favorizează apariţia hiperplaziilor gingivale,cu acumulare consecutive de placă bacteriană, sunt:

A. ibuprofenul

B. nifedipinul

C. fenitoina

D. hidantoina

E. ciclosporinele
BCDE


  1. În boala parodontală, un prognostic grav presupune:

A. pierdere osoasă avansată

B. indicaţii de extracţie

C. furcaţie de gradul I

D. prezenţa factorilor,sistemici sau de mediu, necontrolaţi

E. zone imposibil de menţinut în limitele unei igiene corespunzătoare
ABDE


  1. *Prognosticul discutabil nu prezintă:

A. factori de risc sau de mediu

B. pierdere osoasă minimă

C. suprafeţe inaccesibile mijloacelor de igienizare

D. mobilitate dentară

E. furcaţie de gradul II sau III
B


  1. Tratamentul parodontal se împarte în 3 faze:

A. Faza І – terapia corectoare

B. Faza ІІ – terapia de menţinere

C. Faza І – terapia iniţială

D. Faza ІІІ – terapia de menţinere

E. Faza ІІІ – terapia corectoare
CD



  1. Terapia iniţială constă în:

A. Eliminarea factorilor etiologici

B. Controlul factorilor etiologici

C. Terapia restauratoare definitivă

D. Terapia endodontică

E. Chirurgia regeneratoare
ABD


  1. Terapia corectoare cuprinde:

A. Terapia chirurgicală parodontală

B. Terapia restaurativă provizorie

C. Terapia ortodontică

D. Terapia chirurgicală mucogingivală

E. Terapia endodontică
ACD


  1. Şedinţa de control din cadrul terapiei de menţinere include următoarele aspecte:

A. Evaluarea antecedentelor generale şi stomatologice

B. Reevaluarea statusului parodontal

C. Tratamentul ortodontic

D. Şlefuiri ocluzale

E. Detartraj şi periaj dentar
ABE


  1. Metoda Bass (periajul intrasulcular):

A. Este cea mai recomandată metodă de periaj

B. Îndepărtează placa de pe 1/3 ocluzală a dinţilor

C. Capul periuţei se plasează sub un unghi de 90° faţă de axul dintelui

D. Periajul nu trebuie să fie viguros

E. Capetele ascuţite ale periilor pătrund în şanţul gingival
AD


  1. Metoda de periaj Charters:

A. Se indică atunci când gingia interdentară umple ambrazurile

B. Se indică dacă spaţiile interproximale ale ambrazurilor sunt libere

C. Perii se plasează la fel ca în tehnica Bass şi Stillmann

D. Vârful periilor pătrund în spaţiile interproximale

E. Se aplică mişcări rotator-vibratorii
BDE


  1. Cauzele cele mai frecvente ale periajului traumatic sunt:

A. Presiuni excesive

B. Angulatie corectă

C. Duritate moderată a periilor

D. Direcţie corectă de periaj

E. Folosirea de perii uzate
AE


  1. Mijloacele suplimentare ale igienei bucale sunt:

A. Mătasea dentară

B. Periuţe electrice

C. Stimulatoarele

D. Periuţe manuale

E. Periuţe interdentare
ACE


  1. Agenţii topici de primă generaţie sunt:

A. Antibioticele

B. Compuşi de amoniu cuaternal

C. Compuşi fenolici

D. Clorhexidină

E. Sanguinarină
ABCE


  1. În instrumentarea pungilor parodontale există 3 etape distinctive:

A. Debridarea subgingivală, care îndepărtează tartrul

B. Scalingul, care îndepărtează tartrul

C. Rootplaningul, care îndepărtează tartrul radicular şi cementul necrotic

D. Scalingul, care îndepărtează biofilmul

E. Debridarea subgingivală, care îndepărtează cementul necrotic
BC


  1. Avantajele SRP sunt următoarele:

A. Intervenţie relativ simplă

B. Se face în absenţa vizibilităţii directe (procedeu ,,orb)

C. Traumatismul este minim

D. Avantaj estetic

E. Pot rămâne porţiuni de placă reziduală şi tartru subgingival
ACD


  1. Instrumentele parodontale prezintă 3 părţi componente:

A. Mânerul

B. Lama


C. Umărul

D. Gâtul


E. Partea activă
ACE



  1. Instrumentele folosite în detartrajul manual sunt:

A. Secera

B. Sapa


C. Sonda

D. Chiureta

E. Pila
ABDE


  1. Evaluarea vindecării după scaling şi rootplaning, după 1-2 săptămâni, are următoarele criterii:

A. Dispariţia edemului gingival

B. Retracţia marginii gingivale

C. Absenţa unor pungi moderate

D. Prezenţa secreţiilor la nivelul şanţului gingival

E. Absenţa tartrului
ABE


  1. Efectele secundare ale FMD sunt:

A. Dureri

B. Abces parodontal

C. Febră

D. Ulceraţii

E. Herpes labial
ACDE


  1. Contraindicaţiile detartrajului ultrasonic sunt:

A. Îndepărtarea excesului de ciment în cimentări ortodontice

B. Pacienţi cu pacemaker

C. Pacienţi cu risc respirator

D. Detartraj coronar al depozitelor masive de tartru

E. Implante
BCE


  1. *Terapia corectoare cuprinde:

A. Tratamentul urgenţelor

B. Şlefuiri ocluzale preliminare

C. Tratamentul restaurator definitiv

D. Obturarea provizorie a leziunilor carioase avansate

E. Tratament ortodontic preliminar
C


  1. *Stimulatoarele de lemn:

A. Sunt circulare pe secţiune

B. Se indică în zonele în care gingia umple ambrazurile

C. Sunt confecţionate din lemn moale de Balsa

D. Sunt utile în îndepărtarea plăcii vestibulare

E. Ajută la stimularea şi reconturarea gingiei pe feţele orale ale dinţilor
C


  1. *Agenţii topici de generaţia a doua sunt:

A. Antibioticele

B. Compuşi de amoniu cuaternal

C. Clorhexidina

D. Compuşi fenolici

E. Sanguinarina
C


  1. *Indicaţiile detartrajului ultrasonic:

A. Pacienţi cu pacemaker

B. Pacienţi cu afecţiuni transmisibile

C. Detartrajul coronar al depozitelor masive de tartru, depuneri, coloraţii

D. Implante

E. Restaurări ceramice
C


  1. *Chiuretele Gracey se folosesc astfel:

A. Gracey # 1-2 şi 3-4: dinţii frontali şi premolari

B. Gracey # 5-6: feţele meziale ale dinţilor laterali

C. Gracey # 7-8 şi 9-10: feţele libere ale dinţilor laterali

D. Gracey # 11-12: feţele distale ale dinţilor laterali

E. Gracey # 13-14: feţele meziale ale dinţilor laterali
C



  1. Printre indicaţiile chirurgiei parodontale se numără:

A. gingivectomia

B. tratamentul leziunilor carioase

C. detartrajul ultrasonic

D. intervenţiile cu lambou

E. terapia laser
AD


  1. Printre indicaţiile gingivectomiei se numără:

A. defectele muco-gingivale

B. pungi intraalveolare

C. gingivită hiperplazică

D. alungirea coroanei clinice a dinţilor

E. osteoplastia
CD







  1. Tratamentul hipersensibilităţii radiculare:

A. nu obligă la perfectarea controlului plăcii

B. nu include utilizarea unor agenţi desensibilizanţi

C. implică utilizarea unor agenţi desensibilizanţi

D. controlul plăcii previne în totalitate apariţia hipersensibilităţii dentare

E. agenţii desensibilizanţi acţionează prin stimularea formării de dentină secundară sper pulpă
CE


  1. În chirurgia parodontală, clasificarea lambourilor ţine cont de:

A. expunere osoasă după reflectarea lamboului

B. cantitatea şi calitatea gingiei implicate

C. prezervarea papilei gingivale

D. tipul anesteziei efectuate la începutul intervenţiei

E. poziţionarea finală a lamboului
ACE


  1. După tipul intervenţiei, intervenţiile cu lambou se clasifică în:

A. intervenţia Widman modificată

B. intervenţia cu lambou nerepoziţionat

C. intervenţia cu lambou dublu pediculat

D. intervenţia cu lambou repoziţionat apical

E. intervenţia cu lambou excizional
ABD


  1. Avantajele chiuretajului gingival includ:

A. nu afectează osul

B. favorizează un ataşament gingival deficitar

C. retracţie postoperatorie mare

D. mărirea accesului la suprafeţele radiculare

E. aplicaţie limitată
AD



  1. Vindecarea, după gingivectomie se apreciază prin:

A. coloraţie normală a gingiei(roşu violaceu)

B. consistenţă fermă

C. coloraţie normală a gingie (roz coral)

D. şanţ gingival nou creat, de 3-4 mm adâncime

E. şanţ gingival nou creat, de 1-2 mm adâncime
BCE







  1. Pansamentele parodontale:

A. sunt de două tipuri: pe bază de ZnO eugenol şi pe bază de mercur

B. sunt de 3 tipuri

C. sunt de 2 tipuri: pe bază de ZnO eugenol şi fără ZnO eugenol

D. se indică înaintea terapiei chirurgicale parodontale, prezentând proprietăţi terapeutice

E. se indică după terapia chirurgicală parodontală, neavând proprietăţi terapeutice
CE


  1. Scopul şlefuirilor selective este să restabilească rapoartele ocluzo articulare normale, care se caracterizează prin:

A. spaţiu până la 3 mm între poziţia de intercuspidare şi ocluzia centrică

B. absenţa interferenţelor în zona de sprijin la mişcarea protruzivă şi de lateralitate pe partea activă

C. spaţiu până la 1 mm între poziţia de intercuspidare şi ocluzia centrică

D. mişcare de propulsie liberă, cu contacte unilaterale pe dinţii frontali

E. mişcare de propulsie liberă, cu contacte bilaterale şi multiple pe dinţii frontali
CE


  1. Metoda de desensibilizare include:

A. ionoforeza cu florură de staniu

B. aplicaţii topice de paste cu florură de sodiu la nivelul rădăcinilor radiculare sensibile

C. ionoforeza cu florură de sodiu

D. ape de gură cu 0,5 % florură de staniu

E. ape de gură cu conţinut de minim 2% florură de staniu
BCD



  1. După controlul inflamaţiei, dezechilibrele ocluzale se tratează prin una sau asocierea mai multor metode:

A. igienizări blânde

B. controlul parafuncţiilor

C. detartraje ultrasonice succesive

D. contenţia provizorie sau definitivă a dinţilor mobili

E. şlefuiri selective
BDE


  1. Din punct de vedere al asigurării sanatăţii parodonţiului marginal, contează următoarele aspecte ale restaurărilor dentare:

A. calitatea materialului din care este confecţionată restaurarea

B. toleranţa biologică a ţesutului gingival faţă de materialul din care este confecţionată restaurarea

C. conturul coronar

D. morfologia ocluzală

E. adaptarea marginală a lucrării restauratoare
CDE


  1. *Contenţia temporară a dinţilor:

A. poate fi intra- şi extracoronara

B. se foloseşte în timpul fazei inactive de tratament

C. poate înlocui cu succes contenţia definitivă

D. nu se folosesc legături de sârmă

E. nu are aplicabilitate clinică, prezentând doar valoare istorică
A


  1. *Pansamentele parodontale pe bază de ZnO eugenol:

A. se prezintă în sistem bicomponent: pudră de zincoxid şi pulbere

B. se prezintă în sistem monocomponent sub formă de pastă

C. eugenolul este tolerat biologic de către ţesutul gingival, neproducând hiperemie sau senzaţii de arsură

D. se prezintă sub formă de lichid şi o pudră de zincoxid

E. pansamentele pe bază de ZnO eugenol reprezintă a treia categorie de pansamente parodontale
D


  1. *În cadrul terapiei chirurgicale parodontale, intervenţiile cu lambou:

A. nu se mai realizează, fiind de domeniul trecutului

B. lambourile se clasifică în funcţie de 5 criterii

C. sunt intervenţiile cele mai frecvente în cadrul terapiei chirurgicale parodontale

D. nu se realizează în cazul corectării defectelor muco gingivale

E. nu pot asigura accesul şi vizibilitatea la nivelul suprafeţelor radiculare
C


  1. *Gingivectomia:

A. nu face parte din categoria intervenţiilor de chirurgie parodontală

B. este intervenţia chirurgicală care asigură îndepărtarea parţială a ţesuturilor moi care formează peretele gingival al pungii

C. nu se indică în situaţiile clinice, când se doreşte alungirea coroanei clinice a dinţilor

D. este procedeul chirurgical de îndepărtare în totalitate a ţesuturilor moi care formează peretele gingival al pungii

E. se indică, în special, în cazul pungilor intraalveolare
D


  1. *Vindecarea după intervenţiile cu lambou:

A. nu se produce niciun fel de vindecare

B. ataşamentul epitelial se formează la o luna de la intervenţia cu lambou

c.) la 3 luni de la intervenţie, se constituie un şanţ gingival complet epitelizat cu un ataşament solid

d.) fibrele de colagen apar la 2 luni postoperator

e.) fibrele de colagen apar la 2 săptămâni postoperator
E


  1. *Tehnica Widman modificată:

A. urmăreşte ca principal scop reducerea adâncimii pungilor prin readaptarea şi reataşarea ţesuturilor parodontale

B. nu poate asigura o readaptare bună a ţesuturilor parodontale faţă de procesele radiculare

C. tehnica Widman nu poate fi realizată în asociere, în vederea stimulării regenerării tisulare, cu grefe osoase sau heterogrefe

D. nu prezintă nici o deosebire faţă de intervenţiile cu lambou repoziţionat apical

E. peretele gingival al pungii este readaptat şi reatasat biologic la o înălţime diferită faţă de situaţia preoperatoare
A


  1. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. terapia orodontică poate induce afectarea parodonţiului

B. terapia orodontică este apanajul pacienţilor tineri

C. boala parodontală poate să afecteze estetica şi funcţionalitatea dinţilor

D. aparatele ortodontice nu pot determina apariţia inflamaţiei gingivale

E. aparatele ortodontice acţionează ca factori retentivi pentru biofilmul plăcii
ACE


  1. Riscurile parodontale la pacienţii cu aparate ortodontice sunt?

A. retracţiile gingivale

B. rezorbţiile osoase

C. inflamaţia gingivală

D. leziunile carioase

E. necroza dentară
ABC


  1. Clasificarea leziunilor endoparodontale?

A. Clasa II- leziunile primar endodontice

B. Clasa I- leziunile primar endodontice

C. Clasa II- leziunile primar parodontale

D. Clasa I- leziunile primar parodontale

E. Clasa III- leziuni combinate
BCE


  1. *În cazul leziunilor din prima clasa care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. infecţia se produce dinspre punga parodontală pe calea furcaţiei

B. se poate sonda o pungă parodontală care constituie punctul de plecare al leziunii

C. fistula se deschide spre mijlocul rădăcinii, furcaţie sau spre orice altă porţiune radiculară

D. infecţia pulpei se produce de la nivelul apexului sau canalelor laterale

E. există o combinaţie între cele două tipuri de leziuni
D


  1. În cazul leziunilor din clasa a II-a următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. există o combinaţie între leziunile endodontice şi cele parodontale

B. leziunile se produc de la nivelul apexului sau a canalelor laterale

C. infecţia se produce dinspre punga parodontală pe calea furcaţiei

D. infecţia se produce dinspre punga parodontală pe calea apexului

E. infecţia se produce dinspre punga parodontală pe calea canalelor laterale
CDE


  1. Următoarele afirmaţii despre leziunile combinate sunt adevărate:

A. fac parte din Clasa a III-a

B. infecţia se produce de la nivelul apexului sau canalelor laterale

C. există o combinaţie între leziunile endodontice şi cele parodontale

D. se poate sonda o pungă parodontală care constituie punctul de plecare al leziunii

E. mai pot include şi leziuni cauzate de factori iatrogeni
ACE


  1. Pe baza căror criterii se poate pune diagnosticul de leziune endoparodontală?

A. durere

B. sondaj parodontal

C. mobilitate dentară

D. teste de vitalitate

E. coloraţia dintelui
ABCD


  1. Care sunt caracteristicile durerii de origine endodontică?

A. acută

B. cronică

C. severă

D. intensitate moderată

E. în stadiile incipiente poate fi spontană şi nelocalizată
ACE


  1. Care sunt caracteristicile durerii de origine parodontală?

A. acuta

B. cronica

C. intensitate moderată

D. intensitatea poate ajunge la paroxism

E. răspunde la analgezice uşoare
BCE



  1. *Care sunt caracteristicile durerii de origine combinată?

A. durerea şi presiunea sunt minime

B. durerea se intensifică odată cu prinderea ligamentului parodontal

C. durerea nu cedează la analgezice

D. drerea este spontană şi nelocalizată

E. durerea este acută şi severă

A


  1. Care dintre următoarele afirmaţii în legătură cu abcedarea cauzată de infecţia cu origine endodontică sunt adevărate?

A. apare la nivel muco-gingival

B. apare la nivelul gingiei ataşate

C. diseminează spre planurile faciale

D. nu apare diseminarea regională

E. direcţia de drenaj e determinată de inserţiile fascicolelor musculare şi lungimea rădăcinii dintelui
ACE


  1. Care dintre următoarele afirmaţii în legătură cu abcedarea cauzată de infecţia cu origine parodontală sunt adevărate?

A. apare de obicei la nivelul mucoasei gingivale

B. apare de obicei la nivelul gingiei ataşate

C. apare diseminarea în planurile faciale

D. nu apare diseminarea în planurile regionale

E. direcţia de drenaj e determinată de inserţiile fascicolelor musculare
BD


  1. *Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la testele de vitalitate sunt adevărate?

A. percuţia şi palparea sunt pozitive în cazul etiologiei parodontale

B. percuţia şi palparea sunt negative în cazul etiologiei parodontale

C. testele termice sunt pozitive în cazul inflamaţiei ireversibile şi a necrozei

D. testul electric este negativ în cazul pulpei vitale

E. testul cavităţii se realizează cu anestezie
B


  1. Care sunt timpii şi prognosticul tratamentului unei leziuni primar parodontale?

A. se efectuează mai întâi tratamentul endodontic conservativ însoţit sau nu de tratamentul parodontal

B. se efectuează mai întâi tratamentul parodontal, iar tratamentul endodontic se va efectua în funcţie de vitalitatea dintelui

C. tratamentul este complex constând din tratamentul parodontal şi endodontic obligatoriu

D. prognosticul depinde de gradul de afectare parodontală

E. prognosticul este favorabil în condiţiile unui tratament endodontic corect
BD


  1. Care este atitudinea terapeutică faţă de leziunile combinate endoparodontale?

A. atitudinea terapeutică va fi ghidată de gradul distrucţiei parodontale

B. tratamentul este complex constând din tratamentul parodontal şi endodontic obligatoriu

C. se efectuează tratamentul endodontic conservativ însoţit sau nu de tratamentul parodontal

D. dacă există fracturi radiculare oblice sau apicale se poate efectua rezecţia apicală sau hemisecţia

E. dacă există fracturi radiculare verticale sau alveoliză avansată se va proceda spre extracţia dintelui
ABDE


  1. Care sunt obiectivele în terapia de menţinere?

  1. păstrarea suportului osos

B. menţinerea unui nivel stabil al ataşamentului clinic

C. controlul inflamaţiei

D. reevaluarea şi perfecţionarea măsurilor de igienă

E. refacerea lucrărilor protetice


ABCD


  1. Cauzele care pot duce la recidiva bolii parodontale sunt:

A. incompleta îndepărtare a plăcii subgingivale

B. recolonizarea bacteriană de la nivelul ţesuturilor orale

C. prezenţa plăcii supragingivale

D. prezenţa leziunilor carioase

E. reducerea motivaţiei pacienţilor în efectuarea unei bune menţineri personale
ABE


  1. Secvenţele controlului periodic de menţinere sunt:

A. evaluarea controlului plăcii

B. reevaluarea antecedentelor generale

C. evaluarea exudatului faringian

D. examinarea parodonţiului

E. SRP şi lustruire
ABDE


  1. Factorii care influenţeaza determinarea intervalului optim între controale sunt:

A. severitatea bolii

B. eficienţa igienei personale

C. controlul inflamaţiei

D. răspunsul gazdei

E. controlul parafuncţiilor
ABCD


  1. *Care sunt intervalele optime în determinarea periodicităţii controalelor?

A. intervalul optim este de 3 luni în cadrul unei terapii de menţinere efectuate în primii 4-5 ani după

terapia activă

B. intervalul optim este de 1 lună în primii 3 ani după terapia activă

C. intervalul optim este de 6 luni în primii 4-5 ani după terapia activă

D. intervalul optim este de 4 luni în primii 3 ani după terapia activă

E. intervalul optim este de 2 luni în primii 5 ani după terapia activă


A


  1. *Ce mijloace de igienă se recomanda pacienţilor purtători de aparate ortodontice fixe?

A. periuţă manuală cu cap mare şi peri duri

B. periuţe interdentare

C. scobitori

D. stimulatoare gingivale

E. periuţe manuale cu cap mare şi peri moi
B


  1. *Din punct de vedere clinic, ţesutul gingival este inflamat dacă:

A. prezintă rezilienţă la penetrarea sondei

B. placa subgingivală e absentă

C. tartrul subgingival e absent

D. există sângerare la sondaj

E. nu există sângerare la sondaj
D


Yüklə 3,31 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   ...   18




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin