Proteza totală este un corp fizic care reface morfologia şi tinde să reabiliteze parţial funcţiile aparatului dento-maxilar

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 449 b.
səhifə1/6
tarix07.08.2018
ölçüsü449 b.
  1   2   3   4   5   6



Proteza totală este un corp fizic care reface morfologia şi tinde să reabiliteze parţial funcţiile aparatului dento-maxilar.

  • Proteza totală este un corp fizic care reface morfologia şi tinde să reabiliteze parţial funcţiile aparatului dento-maxilar.



Ea este cea mai mare piesă protetică inserată în cavitatea bucală şi este realizată din diferite materiale (plastice cel mai frecvent, metalice şi/sau ceramice) printr-o succesiune de etape clinice (de cabinet) şi tehnice (în laboratorul de tehnică dentară).

  • Ea este cea mai mare piesă protetică inserată în cavitatea bucală şi este realizată din diferite materiale (plastice cel mai frecvent, metalice şi/sau ceramice) printr-o succesiune de etape clinice (de cabinet) şi tehnice (în laboratorul de tehnică dentară).



considerată soluţia cea mai bună în următoarele trei decenii în ţările slab dezvoltate;

  • considerată soluţia cea mai bună în următoarele trei decenii în ţările slab dezvoltate;

  • considerată universal o lucrare protetică socială;

  • preţ de cost relativ modest;

  • parametri standard de tratament.

  • ACCESIBILITATE FOARTE LARGĂ



bază, specifică pentru maxilar şi mandibulă;

  • bază, specifică pentru maxilar şi mandibulă;

  • şei;

  • arcade artificiale (dinţii artificiali).



Acestor componente de bază li s-a adăugat în cursul timpului diverse dispozitive destinate îmbunătăţirii menţinerii şi stabilizării.

  • Acestor componente de bază li s-a adăugat în cursul timpului diverse dispozitive destinate îmbunătăţirii menţinerii şi stabilizării.







Este formată din placa protetică şi din şei. Cele două componente se continuă una cu alta, putând fi diferenţiate numai din punct de vedere topografic şi didactic. Bazele protezelor trebuie să îndeplinească anumite condiţii clasificate astfel:

  • Este formată din placa protetică şi din şei. Cele două componente se continuă una cu alta, putând fi diferenţiate numai din punct de vedere topografic şi didactic. Bazele protezelor trebuie să îndeplinească anumite condiţii clasificate astfel:



ofere un suport rigid, nedeformabil dinţilor artificiali;

    • Să ofere un suport rigid, nedeformabil dinţilor artificiali;
    • Adaptare cât mai bună la relieful câmpului protetic edentat total;
    • Extindere maximă la nivelul zonei de sprijin;


Rezistenţă la solicitările masticatorii, funcţionale şi parafuncţionale, cât şi la impactele ocazionale;

    • Rezistenţă la solicitările masticatorii, funcţionale şi parafuncţionale, cât şi la impactele ocazionale;
    • Aspect estetic rezonabil, cu posibilităţi de individualizare;
    • Fonaţie corespunzătoare;
    • Absenţa nocivităţii locale şi generale (să nu fie iritante, alergenice, toxice sau carcinogenetice).


Să permită o igienizare optimă;

    • Să permită o igienizare optimă;
    • Să nu prezinte suprafeţe poroase şi fenomene de îmbătrânire;
    • Să absoarbă o cantitate cât mai redusă de apă;


Să aibă o bună umectabilitate;

    • Să aibă o bună umectabilitate;
    • Să nu permită dezvoltarea la suprafaţă sau în profunzime a agenţilor patogeni;
    • Să poată fi dezinfectate.


Realizare tehnică simplă şi de calitate;

    • Realizare tehnică simplă şi de calitate;
    • Stabilitate dimensională în timp;
    • Posibilităţi de reparare şi reoptimizare;
    • Fixare durabilă a dinţilor.


Aspect estetic;

    • Aspect estetic;
    • Eficienţă masticatorie;
    • Confort (dimensiuni minime, greutate redusă, inodore şi insipide);
    • Stabilitate în timpul funcţiilor.


Preţ de cost redus;

    • Preţ de cost redus;
    • Rezistenţă în timp (durabilitate).


Una internă (mucozală) care are raporturi cu mucoasa fixă ce acoperă zona de sprijin a câmpului protetic. Prezintă în negativ un relief identic cu cel al mucoasei, obţinut prin amprentare şi clasic nu se lustruieşte;

  • Una internă (mucozală) care are raporturi cu mucoasa fixă ce acoperă zona de sprijin a câmpului protetic. Prezintă în negativ un relief identic cu cel al mucoasei, obţinut prin amprentare şi clasic nu se lustruieşte;



2. Alta externă, orientată către cavitatea bucală, care prezintă contact intermitent cu limba. Această faţă trebuie să fie bine lustruită pentru a nu leza limba şi pentru ca alimentele lipicioase să nu adere de ea.

  • 2. Alta externă, orientată către cavitatea bucală, care prezintă contact intermitent cu limba. Această faţă trebuie să fie bine lustruită pentru a nu leza limba şi pentru ca alimentele lipicioase să nu adere de ea.







Este numită şi placă palatinală deoarece are contact intim cu bolta palatină, este cuprinsă între bazele crestelor alveolare şi distal de-a lungul zonei „Ah” unde realizează închiderea distală a protezei, terminându-se pierdut, cu grosime redusă. Este considerată elementul de legătură între şei. Deşi este inconfortabilă pentru pacient, prezintă o serie de avantaje:

  • Este numită şi placă palatinală deoarece are contact intim cu bolta palatină, este cuprinsă între bazele crestelor alveolare şi distal de-a lungul zonei „Ah” unde realizează închiderea distală a protezei, terminându-se pierdut, cu grosime redusă. Este considerată elementul de legătură între şei. Deşi este inconfortabilă pentru pacient, prezintă o serie de avantaje:



Extinde sprijinul protezei de la nivelul crestelor la nivelul bolţii palatine;

  • Extinde sprijinul protezei de la nivelul crestelor la nivelul bolţii palatine;

  • Dispersează pe o suprafaţă mai mare presiunile ocluzale transmise şeilor;

  • Favorizează adeziunea cu rol în menţinerea protezei totale;

  • Favorizează stabilitatea mai ales la bolţile palatine adânci.



Constituie suportul arcadei dentare artificiale, acoperă crestele alveolare pe versantele vestibulare şi palatinale, unde, la baza ultimului, se continuă cu placa palatinală. Distal, de fiecare parte, acoperă tuberozităţile maxilare în totalitate. Ea în parte reface şi apofiza alveolară dispărută şi mimează şi parodonţiul (gingia) de acoperire.

  • Constituie suportul arcadei dentare artificiale, acoperă crestele alveolare pe versantele vestibulare şi palatinale, unde, la baza ultimului, se continuă cu placa palatinală. Distal, de fiecare parte, acoperă tuberozităţile maxilare în totalitate. Ea în parte reface şi apofiza alveolară dispărută şi mimează şi parodonţiul (gingia) de acoperire.



Şaua prezintă două feţe:

  • Şaua prezintă două feţe:

  • una mucozală, în contact cu mucoasa câmpului protetic şi nelustruită;

  • alta externă, lustruită.



Şi două versante:

  • Şi două versante:

  • vestibular;

  • oral (palatinal).



Versantul vestibular, în regiunea anterioară, este modelat anatoform (bose, fose, juga alveolaris, etc.) pentru a masca protezarea, iar în regiunea laterală este modelată neted, pentru a nu retenţiona alimentele. Versantul vestibular al şeii este modelat uşor concav pentru a antrena fibrele orizontale ale orbicularului şi buccinatorului în stabilitatea protezei. Gerber susţine că modelarea uşor convexă ar antrena favorabil fibrele acestor muşchi.

  • Versantul vestibular, în regiunea anterioară, este modelat anatoform (bose, fose, juga alveolaris, etc.) pentru a masca protezarea, iar în regiunea laterală este modelată neted, pentru a nu retenţiona alimentele. Versantul vestibular al şeii este modelat uşor concav pentru a antrena fibrele orizontale ale orbicularului şi buccinatorului în stabilitatea protezei. Gerber susţine că modelarea uşor convexă ar antrena favorabil fibrele acestor muşchi.



Marginea liberă a şeilor are raporturi cu zona de mucoasă neutră, situată în fundul de sac vestibular, unde este etanşeizată proteza, determinând succiunea totală a ei. Marginea liberă are o formă rotunjită, cu grosime de 1,5 - 2 mm, variază în funcţie de forma şi mărimea fundului de sac pe care îl urmăreşte, realizând extinderea funcţională a limitelor vestibulare ale protezei.

  • Marginea liberă a şeilor are raporturi cu zona de mucoasă neutră, situată în fundul de sac vestibular, unde este etanşeizată proteza, determinând succiunea totală a ei. Marginea liberă are o formă rotunjită, cu grosime de 1,5 - 2 mm, variază în funcţie de forma şi mărimea fundului de sac pe care îl urmăreşte, realizând extinderea funcţională a limitelor vestibulare ale protezei.



La nivelul frenului buzei superioare şi bridelor laterale, marginea protezei ocoleşte aceste formaţiuni permiţând mişcarea lor liberă.

  • La nivelul frenului buzei superioare şi bridelor laterale, marginea protezei ocoleşte aceste formaţiuni permiţând mişcarea lor liberă.



Este formată doar din şaua protezei. După unii autori, versantul lingual al şeii este considerat placă protetică, numit şi placă linguală.

  • Este formată doar din şaua protezei. După unii autori, versantul lingual al şeii este considerat placă protetică, numit şi placă linguală.





Acoperă versantele vestibulare şi linguale ale crestelor alveolare, distal, de fiecare parte, acoperă treimea anterioară a tuberculului piriform. Nu va depăşi această treime pentru că inserţia ligamentului pterigo-mandibular ar mobiliza proteza.

  • Acoperă versantele vestibulare şi linguale ale crestelor alveolare, distal, de fiecare parte, acoperă treimea anterioară a tuberculului piriform. Nu va depăşi această treime pentru că inserţia ligamentului pterigo-mandibular ar mobiliza proteza.



Şaua protezei prezintă o faţă internă (mucozală) în contact cu creasta alveolară şi o faţă externă lustruită care prezintă două versante:

  • Şaua protezei prezintă o faţă internă (mucozală) în contact cu creasta alveolară şi o faţă externă lustruită care prezintă două versante:



vestibular, care este modelat plan sau uşor concav;

  • vestibular, care este modelat plan sau uşor concav;

  • lingual, care este modelat plan pentru a nu lua prea mult din spaţiul vital al limbii. După Schreinemakers acest versant ar trebui modelat concav pentru a crea spaţiu pentru limbă, care aşezându-se peste proteză contribuie la etanşeizarea externă a protezei.



Marginea liberă a şeii, de formă rotunjită, cu grosime de 1,5 - 2 mm, variază în funcţie de mărimea şi forma fundurilor de sac vestibular şi respectiv lingual, ocoleşte frenul buzei inferioare, bridele laterale şi frenul limbii, permiţând mobilitatea acestor formaţiuni.

  • Marginea liberă a şeii, de formă rotunjită, cu grosime de 1,5 - 2 mm, variază în funcţie de mărimea şi forma fundurilor de sac vestibular şi respectiv lingual, ocoleşte frenul buzei inferioare, bridele laterale şi frenul limbii, permiţând mobilitatea acestor formaţiuni.



Marginea versantului lingual este mai subţire comparativ cu marginea vestibulară lucru impus de dimensiunile fundurilor de sac sublinguale şi paralinguale.

  • Marginea versantului lingual este mai subţire comparativ cu marginea vestibulară lucru impus de dimensiunile fundurilor de sac sublinguale şi paralinguale.



MATERIALELE DIN CARE SE POT REALIZA BAZELE PROTEZELOR TOTALE

  • MATERIALELE DIN CARE SE POT REALIZA BAZELE PROTEZELOR TOTALE



1937 - momentul introducerii pe scară largă a POLIMETACRILATULUI DE METIL - cotitură în tehnologia protezelor totale - cauciucul fiind definitiv abandonat.

  • 1937 - momentul introducerii pe scară largă a POLIMETACRILATULUI DE METIL - cotitură în tehnologia protezelor totale - cauciucul fiind definitiv abandonat.





1940 Kulzer „Palapont” - PMMA cu polimerizare liniară;

  • 1940 Kulzer „Palapont” - PMMA cu polimerizare liniară;

  • 1951 Bayer - „Plastupalat”- primul acrilat rezilient.



Se pot utiliza polimeri acrilici, vinilici, stirenici sau răşini diacrilice compozite. Din punct de vedere tehnologic aceste materiale pot fi termopolimerizabile (căldură umedă sau uscată), termobaropolimerizabile, autopolimerizabile şi injectabile. Condiţiile impuse pentru polimeri pentru a fi compatibili la confecţionarea protezei mobile sunt:

  • Se pot utiliza polimeri acrilici, vinilici, stirenici sau răşini diacrilice compozite. Din punct de vedere tehnologic aceste materiale pot fi termopolimerizabile (căldură umedă sau uscată), termobaropolimerizabile, autopolimerizabile şi injectabile. Condiţiile impuse pentru polimeri pentru a fi compatibili la confecţionarea protezei mobile sunt:



biocompatibilitate chimică şi funcţională;

  • biocompatibilitate chimică şi funcţională;

  • stabilitate în mediul bucal;

  • estetică bună;

  • posibilităţi de igienizare corespunzătoare;

  • prelucrabilitate uşoară în condiţii de lucru igienice;

  • dotare tehnico-materială accesibilă.



Este materialul cel mai utilizat la ora actuală, fiind introdus în practică în anul 1937 când a înlocuit cauciucul. Placa palatinală se confecţionează cu o grosime de 2 mm care este limitată de rezistenţa mecanică. Peste această grosime ia din spaţiul util al limbii şi devine inconfortabilă pentru pacient.

  • Este materialul cel mai utilizat la ora actuală, fiind introdus în practică în anul 1937 când a înlocuit cauciucul. Placa palatinală se confecţionează cu o grosime de 2 mm care este limitată de rezistenţa mecanică. Peste această grosime ia din spaţiul util al limbii şi devine inconfortabilă pentru pacient.



  • Tehnologie de realizare simplă;

  • Calităţi mecanice acceptabile;

  • Biocompatibilitate bună;

  • Realizarea unei legături optime cu dinţii artificiali polimerici;



Aspect estetic, în general utilizându-se un acrilat de culoare roz de nuanţa gingiei. La pacienţii care au alergie la colorantul din acrilat se poate folosi unul transparent;

  • Aspect estetic, în general utilizându-se un acrilat de culoare roz de nuanţa gingiei. La pacienţii care au alergie la colorantul din acrilat se poate folosi unul transparent;

  • Posibilităţi de reparaţii şi reoptimizări;

  • Preţ de cost mai redus.



Posibilitatea apariţiei de modificări dimensionale şi deformări chiar în cursul procesului de confecţionare;

  • Posibilitatea apariţiei de modificări dimensionale şi deformări chiar în cursul procesului de confecţionare;

  • Prezenţa porozităţilor care în timp se îmbibă cu lichidul bucal ducând la apariţia mirosului neplăcut (halenă fetidă);

  • Conductibilitate termică redusă;



Proprietăţi biologice discutabile (datorită monomerului rezidual din masa acrilatului);

  • Proprietăţi biologice discutabile (datorită monomerului rezidual din masa acrilatului);

  • Prezintă fenomenul de îmbătrânire;

  • Rezistenţa mecanică redusă poate duce la apariţia fracturilor.



Răşini acrilice modificate: prin adăugarea de cauciucuri sunt îmbunătăţite proprietăţile acrilatelor (creşte în special rezistenţa mecanică) dar costurile ridicate împiedică încă răspândirea metodei în practică.

  • Răşini acrilice modificate: prin adăugarea de cauciucuri sunt îmbunătăţite proprietăţile acrilatelor (creşte în special rezistenţa mecanică) dar costurile ridicate împiedică încă răspândirea metodei în practică.



Fibrele de carbon: sunt obţinute din poliacrilonitrat prin încălzire în aer la 200 -250*C şi apoi în atmosferă inertă la 1.200*C. Sunt utilizate atât ca fibre libere cât şi în ţesături. Totuşi manipularea dificilă, posibilitatea descoperirii fibrelor la finisare şi lustruire, aspectul estetic modificat (prin prezenţa fibrelor de culoare neagră) şi toxicitatea potenţială face ca utilizarea fibrelor de carbon să nu fie curentă.

  • Fibrele de carbon: sunt obţinute din poliacrilonitrat prin încălzire în aer la 200 -250*C şi apoi în atmosferă inertă la 1.200*C. Sunt utilizate atât ca fibre libere cât şi în ţesături. Totuşi manipularea dificilă, posibilitatea descoperirii fibrelor la finisare şi lustruire, aspectul estetic modificat (prin prezenţa fibrelor de culoare neagră) şi toxicitatea potenţială face ca utilizarea fibrelor de carbon să nu fie curentă.



Fibre aramidice: sunt compuşi organici sintetici dar au culoare galbenă şi la suprafaţa protezelor determină feţe rugoase care nu pot fi lustruite;

  • Fibre aramidice: sunt compuşi organici sintetici dar au culoare galbenă şi la suprafaţa protezelor determină feţe rugoase care nu pot fi lustruite;



Fibre de sticlă: acestea îmbunătăţesc proprietăţile mecanice ale bazelor acrilice. Armarea se poate face prin simpla amestecare a fibrelor de sticlă cu pasta acrilică sau prin laminare cu folie de sticlă.

  • Fibre de sticlă: acestea îmbunătăţesc proprietăţile mecanice ale bazelor acrilice. Armarea se poate face prin simpla amestecare a fibrelor de sticlă cu pasta acrilică sau prin laminare cu folie de sticlă.



Armarea poate să fie totală, când fibrele sunt dispuse pe toată suprafaţa protezei, sau parţială, care se face în momentul reparării protezelor, când fibrele sunt dispuse perpendicular pe direcţia de solicitare a protezei. În vederea asigurării unei adeziuni corespunzătoare între fibrele de sticlă şi matricea acrilică trebuie utilizate diferite sisteme adezive.

  • Armarea poate să fie totală, când fibrele sunt dispuse pe toată suprafaţa protezei, sau parţială, care se face în momentul reparării protezelor, când fibrele sunt dispuse perpendicular pe direcţia de solicitare a protezei. În vederea asigurării unei adeziuni corespunzătoare între fibrele de sticlă şi matricea acrilică trebuie utilizate diferite sisteme adezive.



Inserturi metalice: sunt adăugate în structura maselor plastice sub formă de sârmă, plăci, reţele sau umpluturi. Armătura trebuie poziţionată perpendicular pe linia de fractură anticipată.

  • Inserturi metalice: sunt adăugate în structura maselor plastice sub formă de sârmă, plăci, reţele sau umpluturi. Armătura trebuie poziţionată perpendicular pe linia de fractură anticipată.



O armătură unică şi groasă oferă rezistenţă şi rigiditate, dar discontinuitatea pe care o produce în relieful protezei este inconfortabilă şi nedorită. De aceea se vor utiliza una sau mai multe armături, de grosimi mai reduse, dispuse la distanţă de câţiva milimetri.

  • O armătură unică şi groasă oferă rezistenţă şi rigiditate, dar discontinuitatea pe care o produce în relieful protezei este inconfortabilă şi nedorită. De aceea se vor utiliza una sau mai multe armături, de grosimi mai reduse, dispuse la distanţă de câţiva milimetri.





Tot în această categorie intră şi protezele totale cu schelet tridimensionat. Acesta asigură o rigiditate deosebită protezei şi totodată posibilitatea reoptimizării ei pe măsura atrofiei naturale a câmpului protetic. Structura metalică poate fi concepută în „T”, suspendată sau în dublă structură, iar suprafaţa mucozală va fi în întregime polimerică.

  • Tot în această categorie intră şi protezele totale cu schelet tridimensionat. Acesta asigură o rigiditate deosebită protezei şi totodată posibilitatea reoptimizării ei pe măsura atrofiei naturale a câmpului protetic. Structura metalică poate fi concepută în „T”, suspendată sau în dublă structură, iar suprafaţa mucozală va fi în întregime polimerică.



Polietilenă cu modul de elasticitate ultraridicat: sub formă de fibre sau straturi de reţele (de la 3 la 10) determină îmbunătăţirea proprietăţilor mecanice ale produselor.

  • Polietilenă cu modul de elasticitate ultraridicat: sub formă de fibre sau straturi de reţele (de la 3 la 10) determină îmbunătăţirea proprietăţilor mecanice ale produselor.



Ca răşinile poliamidice, epoxidice, vinilice şi policarbonatele, polistirenul, etc. Aceste materiale nu s-au impus fie datorită tehnologiilor laborioase şi pretenţioase cerute, fie proprietăţilor lor care nu le întrec pe cele ale polimetacrilatului de metil.

  • Ca răşinile poliamidice, epoxidice, vinilice şi policarbonatele, polistirenul, etc. Aceste materiale nu s-au impus fie datorită tehnologiilor laborioase şi pretenţioase cerute, fie proprietăţilor lor care nu le întrec pe cele ale polimetacrilatului de metil.



Dintre materialele alternative polimetacrilatului de metil, din care se încearcă să se realizeze baza protezei parţiale şi totale, fac parte:

  • Dintre materialele alternative polimetacrilatului de metil, din care se încearcă să se realizeze baza protezei parţiale şi totale, fac parte:



  • Acestea sunt materiale termoplastice din care se pot realiza proteze moi şi elastice prin tehnica injectării. În medicina dentară aceste materiale se folosesc la:



Proteze parţiale mobilizabile cu bază flexibilă;

  • Proteze parţiale mobilizabile cu bază flexibilă;

  • Proteze totale;

  • Şei pentru proteze scheletate;

  • Croşete;

  • Coroane şi proteze parţiale fixe provizorii;

  • Şine ocluzale;

  • Stâlpi implantari;

  • Dispozitive ortodontice.



Materialele termoplastice pe bază de poliamide şi copoliamide par a fi ideale pentru realizarea protezelor parţiale mobilizabile şi totale flexibile datorită următoarelor proprietăţi:

  • Materialele termoplastice pe bază de poliamide şi copoliamide par a fi ideale pentru realizarea protezelor parţiale mobilizabile şi totale flexibile datorită următoarelor proprietăţi:

  • Rezistenţă la oboseală crescută şi memorie elastică deosebită;

  • Prezintă o elasticitate mare;



Prezintă un echilibru excelent între rezistenţa mecanică, ductilitatea, termorezistenţa şi flexibilitatea inerentă;

  • Prezintă un echilibru excelent între rezistenţa mecanică, ductilitatea, termorezistenţa şi flexibilitatea inerentă;

  • Structura lor poate fi uşor modificată pentru a creşte rigiditatea şi rezistenţa la uzură;

  • Prezintă o greutate specifică mică;

  • Nu au monomer rezidual;



Absenţa porozităţilor;

  • Absenţa porozităţilor;

  • Impermeabile la fluidele din mediul bucal;

  • Păstrarea dimensiunilor şi a culorilor în timp;

  • Teoretic nu se fracturează.



La ora actuală, pe piaţă există mai multe sisteme care promovează materialele termoplastice, dintre care menţionăm:

  • La ora actuală, pe piaţă există mai multe sisteme care promovează materialele termoplastice, dintre care menţionăm:



Valplast – Valplast Int.Corp.;

  • Valplast – Valplast Int.Corp.;

  • Flexite – The Flexite Company;

  • Flexiplast – Bredent;

  • Succes FRS – Dentsply;

  • Proflex System – DR Dental Resource Inc.;

  • The.R.Mo.Free – If Dental.



Dintre criticile care se aduc acestui material, amintim:

  • Dintre criticile care se aduc acestui material, amintim:

  • Nu menţine dimensiunea verticală de ocluzie sub solicitările ocluzale directe;

  • Nu se poate lustrui foarte bine;

  • Nu are o rezistenţă suficientă la abrazie;

  • Se pigmentează în timp;

  • Acumulează placă.



  • Firma DeguDent (Austria) propune o răşină ECLIPSE fotopolimerizabilă care nu conţine polimetil metacrilat şi peroxid de benzoil. Compoziţia materialului este:



Oligomer uretan acrilic (TBDMA);

  • Oligomer uretan acrilic (TBDMA);

  • Dimetacrilat uretan (HDIDMA);

  • Acrilat de octadecil;

  • Dimetacrilat hexandiol;

  • Fotoiniţiatori;

  • Pigmenţi.



Se elimină o serie de etape ca realizarea machetei din ceară a viitoarei proteze, ambalarea ei, îndepărtarea cerii din tipar, introducerea acrilatului, polimerizarea şi dezambalarea;

  • Se elimină o serie de etape ca realizarea machetei din ceară a viitoarei proteze, ambalarea ei, îndepărtarea cerii din tipar, introducerea acrilatului, polimerizarea şi dezambalarea;

  • Finisarea protezei este uşoară, nefiind gips pe ea;

  • Timp mai redus de lucru;



Dinţii nu sunt dislocaţi în timpul lucrului;

  • Dinţii nu sunt dislocaţi în timpul lucrului;

  • Consum redus de materiale clasice;

  • Reparaţia protezei se poate face cu acest material sau cu acrilate convenţionale (invers nu este posibil);

  • Reduce necesitatea ajustării protezei de către medicul dentist;



Biocompatibilitate prin absenţa monomerului;

  • Biocompatibilitate prin absenţa monomerului;

  • Materialul are o flexibilitate excelentă;

  • Este rezistent la rupere şi impacturi;

  • Confort crescut pentru pacient deoarece materialul este mai uşor decît acrilatul clasic.



Bazele metalice pot fi:

  • Bazele metalice pot fi:

    • Integrale, utilizate la pacienţii cu intoleranţă la acrilate. Fixarea dinţilor artificiali se face prin sisteme de retenţie mecanică şi fizico-chimică. Au dezavantajul aspectului inestetic (culoarea metalului) al gingiei artificiale.


Parţiale, cel mai des utilizate datorită compromisului eficient între rezistenţa mecanică a ansamblului şi aspectul fizionomic al gingiei artificiale. La maxilar, bazele parţiale acoperă bolta palatină incomplet sau în întregime, trimiţând retenţii mecanice sub formă de reţele, ochiuri, filamente, etc., la nivelul şeilor şi uneori spre zona ,,Ah” în vederea acoperirii acestor zone cu acrilat. În aceste situaţii şaua protetică are două componente:

    • Parţiale, cel mai des utilizate datorită compromisului eficient între rezistenţa mecanică a ansamblului şi aspectul fizionomic al gingiei artificiale. La maxilar, bazele parţiale acoperă bolta palatină incomplet sau în întregime, trimiţând retenţii mecanice sub formă de reţele, ochiuri, filamente, etc., la nivelul şeilor şi uneori spre zona ,,Ah” în vederea acoperirii acestor zone cu acrilat. În aceste situaţii şaua protetică are două componente:




Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə