Proteza totală este un corp fizic care reface morfologia şi tinde să reabiliteze parţial funcţiile aparatului dento-maxilar

Fonaţie corespunzătoare;

• Fonaţie corespunzătoare;
• Refacerea estetică prin susţinerea părţilor moi;
• Absenţa nocivităţii locale şi generale.

Să poată fi dezinfectaţi;

• Să poată fi dezinfectaţi;

• Să permită o igienizare corectă;

• Să nu prezinte suprafeţe poroase şi fenomene de îmbătrânire;

• Să absoarbă o cantitate cât mai redusă de apă;

• Să nu permită dezvoltarea agenţilor patogeni în suprafaţă sau profunzime.

Realizare tehnică simplă;

• Realizare tehnică simplă;

• Fixare durabilă în bazele protezelor;

• Posibilităţi de reparare şi reoptimizare.

Aspect estetic;

• Aspect estetic;

• Confort;

• Eficienţă masticatorie.

Preţ de cost redus;

• Preţ de cost redus;

• Durabilitate.

Dinţii frontali trebuie să răspundă fundamental cerinţelor fizionomice şi fonetice. Dinţii laterali trebuie să satisfacă în principal dezideratelor eficienţei masticatorii şi stabilităţii protezelor, rolul lor estetic fiind mai puţin pronunţat. Din această cauză dinţii frontali sunt întotdeauna anatomici pe când cei laterali pot fi grupaţi în trei mari categorii:

• Dinţii frontali trebuie să răspundă fundamental cerinţelor fizionomice şi fonetice. Dinţii laterali trebuie să satisfacă în principal dezideratelor eficienţei masticatorii şi stabilităţii protezelor, rolul lor estetic fiind mai puţin pronunţat. Din această cauză dinţii frontali sunt întotdeauna anatomici pe când cei laterali pot fi grupaţi în trei mari categorii:

1.Dinţi anatomici (cuspidaţi) concepuţi de Alfred Gysi şi care prezintă suprafaţa ocluzală, vestibulară şi o parte din cea orală asemănătoare cu a dinţilor naturali. Au înclinarea pantelor cuspidiene de 30 - 33° în scopul obţinerii articulării cu balans general. Aceste valori sunt în concordanţă cu o pantă condiliană de 33° şi o traiectorie incisivă tot de 33°. După Gysi aceste valori reduc forţele orizontale şi este astfel îmbunătăţită stabilitatea protezei.

• 1.Dinţi anatomici (cuspidaţi) concepuţi de Alfred Gysi şi care prezintă suprafaţa ocluzală, vestibulară şi o parte din cea orală asemănătoare cu a dinţilor naturali. Au înclinarea pantelor cuspidiene de 30 - 33° în scopul obţinerii articulării cu balans general. Aceste valori sunt în concordanţă cu o pantă condiliană de 33° şi o traiectorie incisivă tot de 33°. După Gysi aceste valori reduc forţele orizontale şi este astfel îmbunătăţită stabilitatea protezei.

• Estetică corespunzătoare;
• Eficienţă masticatorie.

• Posibilitatea destabilizării protezelor;

• Traumatizarea ţesuturilor din vecinătate mai ales atunci când resorbţia crestelor este accentuată.

Tot în această categorie pot fi incluşi şi dinţii semianatomici (uşor cuspidaţi) cu o înclinare a pantelor cuspidiene la 10 - 20°. Aceste valori corespund unei traiectorii condiliene de 33° şi a unei traiectorii incisive de 0°. Reducerea înclinării pantelor cuspidiene nu determină în mod necesar eliminarea solicitărilor laterale la nivelul protezelor.

• Tot în această categorie pot fi incluşi şi dinţii semianatomici (uşor cuspidaţi) cu o înclinare a pantelor cuspidiene la 10 - 20°. Aceste valori corespund unei traiectorii condiliene de 33° şi a unei traiectorii incisive de 0°. Reducerea înclinării pantelor cuspidiene nu determină în mod necesar eliminarea solicitărilor laterale la nivelul protezelor.

Mai uşor de montat şi echilibrat;

• Mai uşor de montat şi echilibrat;

• Dau o mai mare libertate mişcărilor mandibulei;

• Solicitările laterale transmise protezelor sunt mai reduse.

• Dezavantajul lor major îl reprezintă aspectul estetic mai redus.

2) Dinţii neanatomici (necuspidaţi) prezintă faţa ocluzală fără relief având următoarele avantaje:

• 2) Dinţii neanatomici (necuspidaţi) prezintă faţa ocluzală fără relief având următoarele avantaje:

• Construcţia protezelor este simplă atât ca tehnică cât şi ca aparatură;

• Realizarea raporturilor dento-dentare pe o arie de contact crescută;

Generare de solicitări orizontale minime;

• Generare de solicitări orizontale minime;

• Autoîntreţinere bună a raporturilor ocluzale.

• Dezavantajele dinţilor neanatomici sunt reprezentate de:

• Estetică redusă;

• Eficienţă masticatorie scăzută.

• Aceşti dinţi au indicaţie majoră la pacienţii cu corelare musculară deficitară.

3) Dinţii speciali ce sunt construiţi pe principii mecanice în vederea sporirii eficienţei masticatorii şi stabilităţii protezelor totale. În general reprezintă tehnici de autor, în cadrul unor scheme ocluzale distincte, contribuind în anumite condiţii la îmbunătăţirea masticaţiei. Ei însă sunt respinşi de majoritatea pacienţilor şi practicienilor datorită morfologiei lor diferite de a dinţilor naturali cât şi datorită marii dificultăţi de obţinere a unei articulări balansate.

•