În tipare de gips (de preferinţă de tip moldano) în care se imprimă în prealabil garnituri de dinţi diferite ca formă şi mărime. Imprimarea lor se face în poziţie orizontală pentru a exista posibilitatea repartizării culorilor. Tiparul este realizat în cele două jumătăţi ale chiuvetei după tehnica de ambalare pentru faţete, coroane sau punţi din acrilat.
În tipare de gips (de preferinţă de tip moldano) în care se imprimă în prealabil garnituri de dinţi diferite ca formă şi mărime. Imprimarea lor se face în poziţie orizontală pentru a exista posibilitatea repartizării culorilor. Tiparul este realizat în cele două jumătăţi ale chiuvetei după tehnica de ambalare pentru faţete, coroane sau punţi din acrilat.
Dinţii obţinuţi în tipare de gips, care au pereţii mai puţin rigizi, prezintă următoarele dezavantaje:
Dinţii obţinuţi în tipare de gips, care au pereţii mai puţin rigizi, prezintă următoarele dezavantaje:
Necesită o prelucrarea mai intensă;
Tiparele se deteriorează (se fracturează marginile) la îndepărtarea dinţilor;
Pentru evitarea abaziei la dinţii laterali din acrilat, unii autori recomandă ca aceştia să fie confecţionaţi cu suprafeţe ocluzale metalice, obţinute prin turnare.
În amprente-tipar din materiale siliconate, este o metodă mai laborioasă care presupune următoarele etape:
În amprente-tipar din materiale siliconate, este o metodă mai laborioasă care presupune următoarele etape:
Amprentarea unei anumite garnituri de dinţi cu un material siliconic aşezat într-un cadru care să-i păstreze o anumită grosime;
Amprentarea unei anumite garnituri de dinţi cu un material siliconic aşezat într-un cadru care să-i păstreze o anumită grosime;
După priza materialului de amprentă în negativul amprentei-tipar se picură ceară topită, realizându-se prin modelare individualizată macheta de ceară a dinţilor artificiali;
Machetele sunt detaşate din macheta-tipar şi ambalate în masă de gips, obţinându-se tiparul;
Machetele sunt detaşate din macheta-tipar şi ambalate în masă de gips, obţinându-se tiparul;
Prepararea, introducerea şi polimerizarea răşinii acrilice;
Dezambalarea şi prelucrarea individuală a dinţilor.
Legătura chimică dintre baza protezei şi dinţii artificiali din polimetacrilat de metil se obţine foarte uşor. În acest sens este indicat a se îndepărta prin sablare stratul sticlos (neted) de pe suprafaţa dinţilor, ceea ce asigură legătura cu baza protezei.
Legătura chimică dintre baza protezei şi dinţii artificiali din polimetacrilat de metil se obţine foarte uşor. În acest sens este indicat a se îndepărta prin sablare stratul sticlos (neted) de pe suprafaţa dinţilor, ceea ce asigură legătura cu baza protezei.
Sunt mai rar utilizaţi deşi au o rezistenţă mecanică crescută faţă de cei din polimetacrilat de metil. Ei prezintă o serie de avantaje ca:
Nu s-au impus în practica de zi cu zi datorită unor mari neajunsuri:
Nu s-au impus în practica de zi cu zi datorită unor mari neajunsuri:
Prin uzura lor se descoperă capetele fibrelor de sticlă cu potenţial iritativ asupra părţilor moi orale;
Modificări cromatice evidente;
Elasticitate redusă;
Tehnologie de realizare laborioasă.
Deşi prezintă o serie de proprietăţi favorabile (rezistenţă mecanică crescută, absenţa porilor), datorită tehnologiei pretenţioase nu s-au impus în practică.
Sunt realizaţi numai industrial, poartă numele şi de dinţi minerali şi în compoziţia lor intră următoarele materiale de bază:
Sunt realizaţi numai industrial, poartă numele şi de dinţi minerali şi în compoziţia lor intră următoarele materiale de bază:
Feldspatul care are rolul de a creşte transluciditatea (peste 90%);
Feldspatul care are rolul de a creşte transluciditatea (peste 90%);
Cuarţul care le dă rezistenţă (0 - 30%);
Caolinul care determină opacitatea (0 -2%);
Lianţi;
Coloranţi;
Compuşi alcalini.
Dinţii artificiali ceramici sunt utilizaţi mai ales în cazul edentaţiilor totale bimaxilare, în condiţiile unor câmpuri protetice bine exprimate şi atunci când există suficient spaţiu protetic între crestele edentate.
Dinţii artificiali ceramici sunt utilizaţi mai ales în cazul edentaţiilor totale bimaxilare, în condiţiile unor câmpuri protetice bine exprimate şi atunci când există suficient spaţiu protetic între crestele edentate.
Au o culoare identică cu cea a dinţilor naturali datorită translucidităţii;
Au stabilitate cromatică în timp;
Au o structură compactă fiind impenetrabili;
Inerţie chimică, fiind insolubili în majoritatea solvenţilor;
Inerţie chimică, fiind insolubili în majoritatea solvenţilor;
Rezistenţă crescută la uzură, nu se abrazează, eficienţa masticatorie nu se modifică în timp, de asemenea nu permit modificarea dimensiunii verticale de ocluzie.
Sunt casanţi, se pot sparge chiar în timpul prelucrării sau în contact cu corpuri dure;
Sunt casanţi, se pot sparge chiar în timpul prelucrării sau în contact cu corpuri dure;
Se fisurează la şocuri termice, la impacte sau solicitări tip pârghie;
Se leagă mecanic de şaua protezei (putându-se desprinde mai ales dacă nu au fost bine curăţaţi de ceară), chimic (prin silanizare) sau prin ambele metode;
Necesită utilizarea articulatorului la montarea lor;
Nu permit individualizarea ocluzală prin frezaj pentru că îşi pierd luciul;
Nu permit modificări de formă şi volum din aceleaşi motive;
Duritatea lor foarte mare abrazează dinţii arcadei antagoniste de altă compoziţie (dinţi naturali, acrilici, aliaje nobile);
Dacă dinţii ambelor arcade sunt ceramici, la intercuspidare rezultă un zgomot specific (,,de castagnete”);
Sunt neeconomici necesitând numeroase garnituri;
Au un preţ de cost mai ridicat.
Legătura mecanică între dinţii artificiali de porţelan şi şaua protezei se face pe o suprafaţă redusă cu ajutorul:
Legătura mecanică între dinţii artificiali de porţelan şi şaua protezei se face pe o suprafaţă redusă cu ajutorul:
Crampoanelor scurte butonate din crom-nichel sau aurificate pentru dinţii frontali;
Cavităţilor retentive pentru dinţii laterali.
Alegerea unui anumit tip de dinte artificial trebuie să se facă individualizat, pentru fiecare pacient în parte, pentru a se obţine cel mai bun compromis între funcţie, stabilitate şi confort. În stabilirea unei decizii se va ţine seama de următoarele:
Alegerea unui anumit tip de dinte artificial trebuie să se facă individualizat, pentru fiecare pacient în parte, pentru a se obţine cel mai bun compromis între funcţie, stabilitate şi confort. În stabilirea unei decizii se va ţine seama de următoarele:
Calitatea câmpului protetic şi raportul dintre creste;
Experienţa pacientului cu un anumit tip de dinţi artificiali;
Pretenţiile sale estetice.
Din analiza avantajelor şi dezavantajelor dinţilor artificiali din acrilat şi a celor ceramici, se recomandă montarea dinţilor de ceramică la proteza maxilară şi a celor acrilici la proteza mandibulară deoarece:
Din analiza avantajelor şi dezavantajelor dinţilor artificiali din acrilat şi a celor ceramici, se recomandă montarea dinţilor de ceramică la proteza maxilară şi a celor acrilici la proteza mandibulară deoarece:
Dinţii maxilari fiind mai vizibili necesită o refacere cât mai estetică;
Dinţii maxilari fiind mai vizibili necesită o refacere cât mai estetică;
Proteza maxilară superioară are condiţii mai bune de menţinere şi stabilitate;
Duritatea diferită a dinţilor artificiali de pe cele două arcade neutralizează o parte din sarcinile ocluzale transmise către câmpul protetic mandibular;
Duritatea diferită a dinţilor artificiali de pe cele două arcade neutralizează o parte din sarcinile ocluzale transmise către câmpul protetic mandibular;
Dinţii din acrilat ai protezei inferioare sunt ajustaţi funcţional de către dinţii ceramici mai duri ai protezei superioare. După o perioadă de timp însă, se ajunge la o abrazare contraproductivă a dinţilor inferiori.
Unii autori recomandă montarea dinţilor artificiali ceramici şi la proteza inferioară deoarece aceştia fiind mai grei duc la creşterea greutăţii protezei şi implicit la creşterea menţinerii pe câmpul protetic, mai ales în cazul crestelor atrofiate, neretentive.
Unii autori recomandă montarea dinţilor artificiali ceramici şi la proteza inferioară deoarece aceştia fiind mai grei duc la creşterea greutăţii protezei şi implicit la creşterea menţinerii pe câmpul protetic, mai ales în cazul crestelor atrofiate, neretentive.
Numărul dinţilor la o proteză totală este de 14, al treilea molar nu se montează. Prezenţa acestuia ar genera contacte distale care ar disloca proteza. În cazuri de atrofie accentuată a crestei alveolare maxilare sau de direcţie ascendentă pronunţată a crestei alveolare mandibulare, se montează 12 dinţi, renunţându-se la al doilea molar sau la unul dintre premolari.
Numărul dinţilor la o proteză totală este de 14, al treilea molar nu se montează. Prezenţa acestuia ar genera contacte distale care ar disloca proteza. În cazuri de atrofie accentuată a crestei alveolare maxilare sau de direcţie ascendentă pronunţată a crestei alveolare mandibulare, se montează 12 dinţi, renunţându-se la al doilea molar sau la unul dintre premolari.
Dinţii se realizează cel mai frecvent pe cale industrială (prefabricaţi) şi se găsesc în comerţ intr-o gamă foarte variată de forme, mărimi şi culori. Cheile de culori utilizate pentru alegerea culorii dinţilor artificiali, în funcţie de nuanţele pigmenţilor utilizaţi, cuprind patru grupe distincte:
Dinţii se realizează cel mai frecvent pe cale industrială (prefabricaţi) şi se găsesc în comerţ intr-o gamă foarte variată de forme, mărimi şi culori. Cheile de culori utilizate pentru alegerea culorii dinţilor artificiali, în funcţie de nuanţele pigmenţilor utilizaţi, cuprind patru grupe distincte:
Brună
Brună
Gălbuie
Gri-albăstruie
Roz-portocaliu
La rândul ei fiecare nuanţă poate să aibă mai multe intensităţi ale culorii, în funcţie de firma producătoare.
Dinţii artificiali se livrează în garnituri fixate pe o bucată din material plastic prin intermediul unei benzi de ceară, grupaţi în următoarele tipuri de garnituri:
Dinţii artificiali se livrează în garnituri fixate pe o bucată din material plastic prin intermediul unei benzi de ceară, grupaţi în următoarele tipuri de garnituri:
Garnituri a câte 6 dinţi frontali superiori;
Garnituri a câte 6 dinţi frontali superiori;
Garnituri a câte 6 dinţi frontali inferiori;
Garnituri a câte 12 dinţi frontali superiori şi inferiori;
Garnituri a câte 8 dinţi laterali superiori;
Garnituri a câte 8 dinţi laterali inferiori;
Garnituri a câte 16 dinţi laterali superiori şi inferiori;
Garnituri a câte 28 dinţi superiori şi inferiori.
Pe fiecare garnitură sunt marcate prin însemne specifice tipul, mărimea, forma (în dreapta) şi culoarea (în stânga).
Pe fiecare garnitură sunt marcate prin însemne specifice tipul, mărimea, forma (în dreapta) şi culoarea (în stânga).
În alegerea dinţilor artificiali trebuie să se ţină seama şi de caracteristicile lor reprezentate de următoarele:
În alegerea dinţilor artificiali trebuie să se ţină seama şi de caracteristicile lor reprezentate de următoarele:
1. Culoarea dinţilor: este un element care participă activ la realizarea armoniei dento-faciale. Marea diversitate a nuanţelor de culori este determinată de:
1. Culoarea dinţilor: este un element care participă activ la realizarea armoniei dento-faciale. Marea diversitate a nuanţelor de culori este determinată de:
Vârstă: la pacienţii mai în vârstă dinţii au nuanţă mai galbenă şi mai puţin transparentă;
Sex: femeile în general au dinţii mai deschişi la culoare decât bărbaţii;
Sex: femeile în general au dinţii mai deschişi la culoare decât bărbaţii;
Tipul constituţional: tipii atletici au dinţii mai galbeni, mai pigmentaţi;
Culoarea părului, a ochilor, a pielii se armonizează cu dinţii care prezintă o culoare mai deschisă.
2. Volumul dinţilor este variabil existând o gamă diversă de mărimi, fiind dependentă şi de tipul constituţional al pacientului.
2. Volumul dinţilor este variabil existând o gamă diversă de mărimi, fiind dependentă şi de tipul constituţional al pacientului.
3. Forma dinţilor: este o caracteristică în special a dinţilor frontali. Diferă de la caz la caz şi participă la realizarea unor proteze individualizate. Conturul geometric în care se înscriu marginile feţelor vestibulare poate fi variat. Conturul feţei vestibulare a incisivului central superior, dintele cu rol principal în fizionomie, poate fi corelat cu conturul facial. Astfel incisivii centrali superiori se pot înscrie într-un pătrat, dreptunghi, triunghi sau oval.
3. Forma dinţilor: este o caracteristică în special a dinţilor frontali. Diferă de la caz la caz şi participă la realizarea unor proteze individualizate. Conturul geometric în care se înscriu marginile feţelor vestibulare poate fi variat. Conturul feţei vestibulare a incisivului central superior, dintele cu rol principal în fizionomie, poate fi corelat cu conturul facial. Astfel incisivii centrali superiori se pot înscrie într-un pătrat, dreptunghi, triunghi sau oval.
Relieful feţei vestibulare, cu un aspect mai mult sau mai puţin convex, apropiat de cel plan, este de asemenea în corelaţie cu profilul facial.
Relieful feţei vestibulare, cu un aspect mai mult sau mai puţin convex, apropiat de cel plan, este de asemenea în corelaţie cu profilul facial.
Aspectul marginii incizale poate să păstreze nemodificat conturul primar sau să fie unul secundar, rezultat în urma abraziunii. Se produce o uzură mai ale la nivelul muchiilor incizale în decursul anilor de contacte dento-dentare, margini care pot deveni mai ascuţite sau dimpotrivă se transformă în suprafeţe incizale.
