Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor
Yüklə 1,23 Mb. Pdf görüntüsü
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Tolerarea comportamentelor neobişnuite.
| Boală psihică-boală organică.
Thomas Szasz, în lucrarea sa „Mitul bolii psihice" (1967), evidenţia un argument aparent irefutabil: dacă „mintea" nu există, cum ar putera fi bolnavă? Lucrarea lui a fost scrisă într-o perioadă în care comportamentul manifest era considerat de o importanţă majoră, iar orice conflict mintal care preceda un astfel de comportament era privit cu neîncredere. Probabil Szasz a avut, fără să-şi dea seama, o perspectivă prea instrumentală asupra conceptului de „minte" sau „psihic". Astăzi, psihologii sunt gata să recunoască importanţa conceptului de psihic. Aşa cum argumenta Clare (1980), ideea de psihic fără corp nu are suport ştiinţific, ca şi ideea de corp fără psihic; cele două sunt direct legate şi intercondiţionate. Szasz consideră că, dacă o aşa-numită „boală psihică" (sau mintală) are o cauză fizică certă, precum deteriorarea creierului sau a sistemului nervos, dezechilibrul chimic sau hormonal, atunci acel pacient are o boală şi nu o boală psihică, deci va trebui tratat medical. Dacă „boala" nu are origini fizice, atunci nu este boală, ci o „problemă de viaţă", care trebuie denumită ca atare. Pacientul trebuie ajutat, dacă doreşte aceasta, să-şi modeleze comportamentul problematic, astfel încât să ajungă la un compromis cu societatea. Oamenii trebuie să-şi dea seama că sunt responsabili pentru propriile comportamente. Tolerarea comportamentelor neobişnuite. Szasz acuză societatea de rigiditate în expectanţele sale faţă de indivizi. Nu suntem identici, argumentează el şi, de aceea, nu putem aştepta comportamente similare, în situaţii date, de la indivizi diferiţi. Societatea ar trebui să fie mai tolerantă faţă de comportamentele neobişnuite;oamenii sunt trataţi ca bolnavi psihici doar pentru că sunt 150 Diferenţe interîndividuale diferiţi de ceilalţi (s-ar putea" ca persoanele care trăiesc cu un schizofren sau cu un depresiv să nu fie de acord cu această afirmaţie; Szasz ar răspunde că ei doar îşi împlinesc soarta). Szasz consideră că societatea are o nevoie disperată de comportamente predictibile; în caz contrar, dacă oamenii fac lucruri ciudate, imprevizibile, sunt etichetaţi ca „nebuni" sau „bolnavi psihici". Această etichetare este o „captură" simbolică, care precede „capturarea" fizică a spitalizării, medicamentelor, tratamentelor. înainte de crearea azilurilor, în secolul al XlX-lea discriminarea bolnavilor psihici nu era cunoscută - afirmă Szasz - societatea era mai tolerantă şi permitea bolnavilor psihici să convieţuiască cu ceilalţi membri ai societăţii. Excepţia o formau „vrăjitoarele", care erau arse pe rug şi cu care nu puteau face faţă unei vieţi grele, murind de foame sau extenuare. Trebuie să remarcăm faptul că, astăzi, sunt diagnosticate şi tratate mult mai multe boli fizice, faţă de trecut, când cei aflaţi în suferinţă mureau fără a se cunoaşte cauza şi fără a se încerca un tratament. Puncte de vedere. Intre Laing şi Szasz există o diferenţă majoră: Laing nega existenţa unei boli numită schizofrenie, dar oferea sugestii pentru tratarea acesteia; Szasz neagă faptul că schizofrenia există şi o consideră doar o etichetă pusă de societate pentru a descrie comportamentele cărora nu le poate face faţă. Bailey (1979) se declara de acord cu Szasz în două puncte: 1.O boală psihică cu cauze organice este doar o boală fizică, manifestată prin simptome psihice. 2. Bolile psihice funcţionale (fără cauze fizice sau organice) nu sunt boli, ci tulburări de funcţionare psihosexuală sau interpersonală; simptomele psihice manifestate oferă argumente pentru alegerea tipului de terapie. Bailey consideră că pacienţii au nevoie de o adaptare a comportamentului lor nu pentru a determina societatea să fie mai tolerantă, ci pentru a se putea înscrie în normele acceptate social. |