Republica moldova

ARTICOLUL 10
Este necesar de menţionat că, în pofida situaţiei precare existente la moment în instituţiile penitenciare, s-a obţinut totuşi un rezultat semnificativ în acest sens prin prisma recomandărilor formulate de către Comitetul european pentru prevenirea torturii (CPT). În conformitate cu prevederile pct. 141 al Raportului cu privire la vizita CPT în Republica Moldova, efectuată în perioada 20-30 septembrie 2004, Republica Moldova urma să prezinte, într-un termen de şase luni, informaţia despre mersul implementării recomandărilor CPT, precum şi reacţiile la cerinţele şi constatările CPT, cu excepţia punctelor 62 şi 101, informaţie care a fost expediată într-un termen de trei luni.

Pentru implementarea recomandărilor CPT, a fost elaborat şi aprobat un Plan de măsuri, cu expedierea acestuia în penitenciare pentru realizare. Dat fiind faptul că bugetul Departamentului Instituţiilor Penitenciare nu dispune de mijloace financiare necesare (finanţarea sistemului penitenciar în anul 2005 constituind 47- 48% din necesităţi) pentru implementarea integrală şi în termeni restrînşi a unor recomandări CPT, acestea vor putea fi implementate doar în decursul unei perioade îndelungate (spre exemplu, pînă în anul 2013, conform Concepţiei reformării sistemului penitenciar, în partea ce ţine de asigurarea spaţiului locativ de 4m² pentru un deţinut şi crearea condiţiilor de întreţinere a cîte 2-4 persoane în celulă). Astfel s-au realizat următoarele:

1. În paragrafele 54-56 şi 59 din Raportul CPT se descrie situaţia generală din instituţiile penitenciare vizitate, cu constatarea schimbărilor neesenţiale şi regăsirea problemelor identificate deja pe parcursul vizitelor din 1998 şi 2001 ce ţin de condiţiile materiale şi regimul de detenţie. Printre principalele probleme, revendicate în Raportul CPT se evidenţiază şi cea a suprapopulării. În acest scop, a fost elaborată şi aprobată la 31 decembrie 2003, prin Hotărîrea Guvernului nr. 1624, Concepţia reformării sistemului penitenciar pe parcursul anilor 2003-2013, anticipînd în acest fel adoptarea şi intrarea în vigoare a noului Cod de executare. În baza acestei Concepţii, a fost iniţiată reutilarea penitenciarelor, pentru crearea condiţiilor de detenţie conform standardelor minimale europene de detenţie şi prevederilor noii legislaţii execuţional - penale, cu respectarea normei spaţiului de locuit – 4 m² pentru un deţinut. La finele anului 2004 a fost dat în exploatare un bloc de regim cu o capacitate de 100 locuri în Penitenciarul nr. 1 – Taraclia şi prima etapă a spitalului de tuberculoză din Penitenciarul nr. 17 – Rezina. În anul 2005 au continuat lucrările de construcţie la aceste penitenciare. Astfel, la finele anului menţionat au fost date în exploatare încă un bloc de regim – în Penitenciarul nr. 1 – Taraclia şi un bloc diagnostic cu unele anexe – în spitalul din Penitenciarul nr. 17 - Rezina, cu capacitatea fiecăruia de 100 locuri, din calculul 4 m² pentru un deţinut.

Spre regret, austeritatea bugetului de stat permite finanţarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar doar la nivel de 30-37%, fapt ce creează mari impedimente la realizarea integrală a ei.

Referitor la recomandarea privind utilizarea tuturor mijloacelor posibile pentru aplicarea în practică a dispoziţiilor pertinente a noii legislaţii penale, intrate în vigoare în anul 2003, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a adoptat Hotărîrea nr. 16 din 31 mai 2004 ,,Cu privire la aplicarea în practica judiciară a principiului individualizării pedepsei penale”, în care se tratează modul de aplicare în practica judiciară a principiului individualizării pedepsei penale, precum şi cel al aplicării măsurilor alternative privaţiunii de libertate.

În vederea micşorării limitelor sancţiunilor pedepselor penale, precum şi majorarea numărului componenţelor de infracţiune pentru care pot fi aplicate pedepse alternative, a fost elaborat proiectul Legii pentru modificarea şi completarea Codului penal, acest proiect fiind adoptat prin Legea nr. 184 din 29.06.2006.

Pentru reglementarea procedurii de re-transfer a deţinuţilor din penitenciare spre localurile organelor de urmărire penală, s-a preconizat pentru anul 2006 modificarea şi completarea Codului de procedură penală. De asemenea, la 16 august 2004 a fost adoptată Legea nr. 278 privind amnistia în legătură cu aniversarea a X-a de la adoptarea Constituţiei RM, prin care s-a reuşit a reduce indicele suprapopulării. Ca urmare a aplicării acestei legi, pînă la 01.07.2005, au fost eliberaţi de la executarea pedepsei 1323 condamnaţi, iar la un număr de 3320 condamnaţi li s-a redus termenul de executare a pedepsei.

2. Potrivit paragrafului 57 al Raportului CPT, se recomandă intervenţia tuturor autorităţilor moldave competente în aplicarea în practică a Concepţiei reformării sistemului penitenciar. Însă, din considerentul austerităţii bugetului de stat, la 18.02.2004, cu nr. 1227 au fost elaborate şi expediate scrisori în adresa organismelor internaţionale, inclusiv Fondului Monetar Internaţional, Băncii Mondiale, Consiliului Europei, Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi altor organisme, precum şi ambasadelor şi reprezentanţelor diplomatice ale statelor străine acreditate în Republica Moldova, privind acordarea asistenţei tehnico-materiale în vederea realizării Concepţiei reformării sistemului penitenciar în anii 2004-2013, dar fără careva rezultate pozitive.

Reieşind din cele expuse, Concepţia în cauză este realizată parţial, în limitele investiţiilor bugetare. Cît priveşte măsurile din Concepţie, care nu necesită finanţare, acestea sunt realizate practic integral.

3. În paragrafele 60-62, 131 ale Raportului CPT se afirmă despre tratamente inumane şi degradante, în special lovituri de pumni şi lovituri de picioare, aplicate de către personal faţă de deţinuţi. Ţinem să menţionăm, că pe parcursul ultimului an careva adresări din partea deţinuţilor, referitor la aplicarea nelegitimă a forţei fizice şi mijloacelor speciale, nu au parvenit. Mai mult ca atît, intervenţia la forţa fizică şi la mijloacele speciale se face în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, cu informarea procuraturii despre fiecare caz de aplicare a acestora.

Tratamentele degradante ale deţinuţilor din partea personalului penitenciar nu sunt acceptate de către administraţia penitenciară. În acest context, pentru contracararea şi prevenirea fenomenului în cauză, personalul penitenciar frecventează cursuri de instruire iniţială şi perfecţionare continuă.

Privitor la aplicarea în izolatorul disciplinar în timpul percheziţiilor faţă de deţinuţi a gazului, acestea n-au avut loc, deoarece în penitenciar gazul nu este utilizat de 5-7 ani din cauza lipsei lui în dotare.

4. Conform paragraful 63 al Raportului CPT, a fost solicitată informaţia privind numărul de recursuri la forţă începînd cu 1 iulie 2004 şi numărul celor ce au fost controlaţi de către procurori, precum şi măsurile întreprinse ulterior efectuării acestor controale. Astfel, de la 01 iulie 2004 pînă la 01 septembrie 2005 în penitenciarele republicii au avut loc 279 cazuri de aplicare a forţei fizice şi mijloacelor speciale. Pe toate aceste cazuri au fost întocmite documentele respective cu informarea Departamentului Instituţiilor Penitenciare şi a Procuraturii Generale. În procesul controlului efectuat de reprezentanţii Procuraturii Generale cazuri de aplicare ilegală a forţei fizice nu au fost stabilite. Mai mult ca atît, în prezent cu colaboratorii sistemului penitenciar se desfăşoară regulat seminare şi lecţii privind respectarea principiului umanismului şi neadmiterea aplicării faţă de deţinuţi a torturii şi violenţei fizice şi psihice.

5. Privitor la prevederile paragrafelor 64-69, 132, privind repartizarea deţinuţilor pe caste (grupări după o careva ierarhie şi autoritate) şi, respectiv, violenţa care apare între aceste grupări, nu se acceptă de personalul penitenciar, fiind realizate măsuri de rigoare pentru contracarare. Însă, luînd în considerare faptul că acest fenomen constituie deja o tradiţie în mediul penitenciar, stabilită cu anii, diminuarea lui prezintă mari dificultăţi.

Administraţia penitenciară întreprinde toate măsurile posibile privind neadmiterea agresiunilor fizice între condamnaţi. Activitatea colaboratorilor se organizează în aşa mod ca reprezentanţii administraţiei să se afle cu minorii de la deşteptare pînă la stingere. Lîngă încăperile pentru dormit ale deţinuţilor este instalat un post pentru exercitarea supravegherii permanente pe timp de noapte.

La apariţia vreunui pericol pentru viaţa şi sănătatea unor deţinuţi sau a pericolului comiterii de către unii deţinuţi a unor crime împotriva altor deţinuţi şi pentru lichidarea circumstanţelor ce pun în pericol viaţa şi sănătatea ultimilor, reprezentanţii administraţiei penitenciare întreprind măsuri urgente pentru transferarea şi izolarea acestora într-un loc sigur unde le este asigurată securitatea cu lichidarea circumstanţelor ce pun în pericol viaţa şi sănătatea acestora.

În scopul contracarării cazurilor de violenţă între deţinuţi, conform recomandărilor CPT menţionate în paragraful 69, Departamentul Instituţiilor Penitenciare a elaborat şi a aprobat prin ordinul nr. 168 din 02 septembrie 2005 Strategia privind combaterea violenţei în penitenciare, care are drept scop orientarea şi majorarea activităţii de respectare a drepturilor şi libertăţilor persoanelor aflate în detenţie, prin diminuarea violenţei, atît în mediul deţinuţilor cît şi în relaţiile de serviciu al personalului cu deţinuţii din penitenciar. Sarcinile de bază ale Strategiei sînt: respectarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale deţinuţilor, precum viaţa, sănătatea şi demnitatea acestora; prevenirea şi abţinerea de la orice acţiune care presupune discriminarea deţinuţilor pe temei de etnie, rasă, naţionalitate, sex, religie, limbă, opinie sau alte temeiuri; manifestarea obiectivităţii faţă de problemele deţinuţilor, în corespundere cu regulile de ordine şi disciplină stabilite în penitenciar; influenţarea pozitivă a comportamentului deţinuţilor prin încurajarea acestora de a-şi asuma răspunderea pentru faptele comise şi de a participa la activităţi social utile; crearea condiţiilor de detenţie adecvate normelor sanitaro-igienice şi în corespundere cu standardele minime internaţionale; prevenirea conflictelor între deţinuţi şi exercitarea măsurilor pentru neadmiterea lor în viitor.

6. Conform paragrafelor 70-75 şi 133 din Raportul CPT, se recomandă de a revizui politica de gestiune penitenciară a condamnaţilor la detenţiune pe viaţă, care în prezent constituie 70 persoane. În acest context, în Penitenciarul nr. 17 – Rezina au fost reparate şi date în exploatare 3 celule noi pentru condamnaţi pe viaţa – în anul 2004 şi 6 celule – în anul 2005. Aceasta a permis majorarea plafonului de detenţie a acestei categorii de condamnaţi.

Pentru antrenarea condamnaţilor la detenţie pe viaţă din Penitenciarul nr. 17 – Rezina în activităţi educative, s-a efectuat reparaţia a trei încăperi, care parţial au fost utilate şi în care se desfăşoară: activităţi pentru instruirea deţinuţilor la calculator; activităţi pentru instruirea în domeniul muzicii, activităţi pentru practicarea sportului, activitate de producere a obiectelor de artă.

Condamnaţii la detenţiune pe viaţă permanent sunt vizitaţi de reprezentanţii diferitor confesiuni religioase şi organizaţii non guvernamentale cu diferite programe culturale şi nu este limitat accesul lor la mass-media, programele televizate şi radio.

În scopul creării unor condiţii normale pentru întrevederile condamnaţilor la detenţiune pe viaţă din Penitenciarul nr. 17 – Rezina cu rudele, s-a efectuat reparaţia curentă a camerelor de întrevederi de scurtă durată şi s-a preconizat schimbarea gratiilor de fier din camera de întrevederi, cu un perete din sticlă organică.

Referitor la practica încătuşării condamnaţilor pe viaţă, renunţarea totală la moment, din considerente de securitate, nu este posibilă. În prezent cătuşele se aplică la această categorie de condamnaţi doar în momentul escortării lor.

7. În paragrafele 76-85, 135 ale Raportului CPT, sunt relevate condiţiile de detenţie din penitenciarele vizitate. În contextul recomandărilor făcute de CPT şi conform Planului de măsuri urgente pentru ameliorarea situaţiei din Penitenciarul nr.13 - Chişinău, a fost desfăşurată reparaţia curentă a 129 celule, aflate în stare deplorabilă şi utilarea lor cu paturi şi cazarmamentul necesar deţinuţilor. În privinţa celulelor nr. 17 şi 38 din acest penitenciar, în lipsa spaţiului pentru detenţie şi din cauza suprapopulării, a fost luată decizia de a le utiliza în viitor în calitate de camere pentru carantină, pentru detenţia persoanelor pe o perioadă de cel mult 3 - 6 zile, pînă la plasamentul lor în alte camere.

Alimentarea deţinuţilor în penitenciare se efectuează conform normelor alimentare stabilite prin Hotărîrea de Guvern citată la articolul 2, raţia alimentară a acestora fiind completată la nivelul necesar cu crupe, ulei vegetal, legume, ceai, zahăr şi pîine. În limita mijloacelor financiare alocate la acest compartiment, în raţiile alimentare a tuturor categoriilor de deţinuţi sunt incluse produse din carne. Categoriile cele mai vulnerabile de deţinuţi (bolnavi, minori şi femei) sunt aprovizionate cu lactate şi produse din peşte. De asemenea, raţia alimentară a deţinuţilor se îmbunătăţeşte şi cu produse alimentare acordate drept ajutoare umanitare şi de binefacere de către diferite organizaţii non guvernamentale.

Reducerea numărului de deţinuţi în celule şi asigurarea lor cu un spaţiu de cel puţin 4m², precum şi îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie va fi posibil de efectuat treptat, pe măsura implementării Concepţiei reformării sistemului penitenciar.

8. Pentru asigurarea unor programe de activităţi, conform paragrafelor 86-88, 114, 136 ale Raportului CPT, s-au întreprins măsuri în vederea deschiderii a trei sectoare noi de producere: pentru producerea ţiglei din polimer; pietrei de pereţi (fortan) şi a pietrei de pavaj (trotuar). De asemenea, în luna august 2005 curent în Penitenciarul nr. 4 – Cricova a fost majorat volumul de producere la cusutul manual al încălţămintei, unde suplimentar au fost încadraţi circa 20 condamnaţi.

În scopul organizării activităţilor sportive şi de agrement în penitenciare, există programe educative. Este de menţionat faptul, că în penitenciare activează psihologi, asistenţi sociali, care petrec programe de mediere, treninguri, programe de reintegrare socială. Activităţi diverse desfăşoară şi reprezentanţii confesiunilor religioase, care acordă condamnaţilor asistenţă spirituală, de asemenea organizaţiile neguvernamentale, care în comun acord cu administraţia instituţiilor penitenciare organizează activităţi educative, culturale şi sportive. Cu suportul organizaţiilor neguvernamentale se desfăşoară instruirea profesională a personalului în domeniul respectării drepturilor omului, se acordă ajutor pentru deţinuţi în domeniul asistenţei sociale, juridice şi medicale. Însă, pentru a majora spectrul de activităţi sportive este necesară alocarea surselor financiare suplimentare în vederea procurării inventarului necesar, care la moment nu este disponibil.

În contextul acordării unei priorităţi înalte dezvoltării învăţământului şi a însuşirii unei profesii, s-a iniţiat o serie de întîlniri cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi Tineretului, unde s-a pus în discuţie procedura şi modul de implementare a unui program de instruire educativă a deţinuţilor minori.

Întru organizarea şi implementarea în Penitenciarul nr. 13 – Chişinău a programelor de activităţi educative şi de sport pentru minori, s-a efectuat reparaţia încăperii pentru practicarea sportului. Aceste încăperi sînt parţial înzestrate cu inventar sportiv unde, în afara orelor de plimbare, minorilor li se acordă posibilitatea ca zilnic, pe parcursul a 2 ore, să practice sportul.

9. Pentru implementarea recomandărilor prevăzute de paragrafelor 89-91 ale Raportului CPT, personalul de infirmieri din Penitenciarul nr. 4 – Cricova a fost suplinit doar cu 2 unităţi de felcer, deoarece respectivele acordă numai asistenţă medicală de ambulator (asistenţa medicală specializată şi calificată se acordă în spitalul penitenciar) şi numărul de medici este optimal pentru această instituţie. De asemenea, statele unităţilor medicale ale altor penitenciare au fost suplinite cu unităţi pentru personalul medical.

Privitor la asigurarea cu medicamente, conform paragrafele 94, 137, trebuie de menţionat că la compartimentul „Asistenţă medicală” în anul 2004 a fost alocată suma de 800.000 lei, iar în anul 2005 – 1 mln. lei, fapt ce nu permite a asigura pe deplin necesităţile sistemului penitenciar în medicamente.

Potrivit recomandărilor din paragrafele 95-96, în anul 2005 statele Penitenciarului nr. 16 – Pruncul (spitalul penitenciar din Pruncul) au fost suplinite cu următoarele funcţii: medic laborant - 1 funcţie; medic radiolog - 1,5 funcţii; medic pediatru - 0,5 funcţie; infirmieri – 3 funcţii; felceri – 2 funcţii.

În contextul recomandărilor din paragrafele 103-104, 137 ale Raportului CPT, precum şi luînd în consideraţie p. 9 al Observaţiilor finale ale CDO, este de menţionat faptul că, în instituţiile curative penitenciare informarea deţinuţilor bolnavi de tuberculoză referitor la evoluţia naturală a bolii şi la eventualele efecte secundare a tratamentului se efectuează prin intermediul conversărilor cu medicul în timpul vizitei, instruirea bolnavilor prin radio, desfăşurarea concursului la cel mai bun buletin sanitar privind activitatea de tratare a tuberculozei. De asemenea, această problemă este elucidată şi în „Programul Naţional de control şi profilaxie a tuberculozei (PNCT) pentru anii 2006-2010 (Strategia X)”, „Organizarea şi realizarea activităţilor de comunicare, informare şi educaţie”, care prevede:

a) Stabilirea unui coordonator naţional de comunicare în tuberculoză şi a unui grup tehnic de lucru;

b) Organizarea unor campanii de comunicare în dependenţă de obiectivele Programului Naţional;

c) Formarea unor grupuri de sprijin pentru pacienţii de tuberculoză şi familiile acestora prin programe de peer-education, inclusiv în penitenciare, în scopul:

- formării unei atitudini corecte faţă de tratarea tuberculozei în conformitate cu strategia DOTS;

- îmbunătăţirii cunoştinţelor pacienţilor privind tratamentul tuberculozei multidrogrezistente şi a co-infecţiei TB/HIV/SIDA.

De asemenea, se organizează şi alte activităţi ca:

- difuzarea, prin intermediul mijloacelor de informare în masă, a informaţiilor privind căile de transmitere, prevenirea, diagnosticarea şi tratamentul tuberculozei.

- organizarea editării broşurilor, foilor volante, posterelor cu informaţie despre tuberculoza clasică, tuberculoza multidrogrezistentă şi co-infecţia TB/HIV/SIDA.

- organizarea unor activităţi de comunicare, cum ar fi săptămîna „Education TB week”, în rîndul grupurilor vulnerabile (migranţi, şomeri, etc.).

- organizarea realizării unor, filme documentare, emisiunii TV şi radio despre situaţia privind tuberculoza, diagnosticarea, tratamentul, prevenirea acestuia, etc.

- organizarea activităţilor de Ziua Mondială a luptei contra tuberculozei.

Referitor la constatările paragrafului 105 al Raportului CPT, durabilitatea aprovizionării cu medicamente contra tuberculozei şi efectuarea antibioticogramelor de cercetare a eventualelor farmacorezistente este asigurată de către Banca Mondială şi Fondul Global, inclusiv pînă în anul 2008.

Un factor important este asigurarea continuităţii tratamentului la pacienţii cu tuberculoză după eliberarea din detenţie. Pentru aceasta, PNCT de comun cu Asociaţia Obştească „Carlux” şi Organizaţia Regală Olandeză pentru tuberculoză în Moldova, au elaborat un mecanism model de motivare materială a pacienţilor pentru a finisa tratamentul antituberculos. Pacienţii, cazuri noi şi recidive, sunt motivaţi lunar cu 170 lei.

Odată cu implementarea Proiectului-pilot DOTS-Plus, in decembrie 2005 în Spitalul de tuberculoza din P-16 au fost luaţi în cohortă 10 pacienţi cu tuberculoză multidrogrezistentă, care în prezent se tratează, fiind motivaţi material cu 320 lei lunar pentru a asigura continuitatea tratamentului pentru 24 luni. Pentru suportul şi asigurarea tratamentului pacienţilor cronici din spitalele Instituţiilor penitenciare au fost distribuite preparate antituberculoase din sursele centralizate.Pentru sporirea calificării cadrelor medicale din Instituţiile Penitenciare în domeniul noii strategii DOTS şi DOTS-Plus, au fost organizate 13 cursuri de instruire a medicilor, asistentelor medicale şi a laboranţilor.

Potrivit „Programului Naţional de aplicare a tratamentului antiretroviral a persoanelor cu infecţia HIV/SIDA” pînă în prezent în sistemul penitenciar au beneficiat de tratamentul antiretroviral 30 persoane, în rezultatul căruia, conform investigaţiilor de laborator, la 20 persoane s-a îmbunătăţit statusul imunologic.

Referitor la condiţiile de întreţinere a deţinuţilor care au declarat greva foamei (paragraful 107 al Raportului CPT), prin ordinul Ministerului Justiţiei nr. 529 din 26 noiembrie 2004, coordonat cu Ministerul Sănătăţii a fost aprobată „Instrucţiunea cu privire la condiţiile de întreţinere în penitenciare a persoanelor, care au declarat greva foamei şi ordinea alimentării enterale în cazul renunţării la grevă”. Instrucţiunea dată reglementează condiţiile de întreţinere în penitenciare a persoanelor, care au declarat greva foamei. Conform acesteia se interzice de a aplica mijloace de constrîngere fizică sau psihică, în cazul alimentării parenterale a deţinuţilor aflaţi în greva foamei.

Necesitatea alimentării parenterale a deţinuţilor aflaţi în greva foamei, se determină de medic, conform stării sănătăţii. Pentru fiecare caz de alimentare parenterală se efectuează o inscripţie în fişa medicală (data, preparatele administrate, volumul, reacţiile postinfuzionale, semnătura persoanei responsabile). Alimentaţia parenterală trebuie însoţită de examene paraclinice necesare, efectuate în dinamică.

Alimentarea parenterală nu poate fi aplicată sau urmează a fi încetată în cazul, cînd deţinutul, aflat în stare de conştiinţă, refuză să fie alimentat, sau înfăptuieşte orice acţiuni ce creează dificultăţi la aplicarea tratamentului. Problema abordată trebuie să fie soluţionată individual, reieşind din relaţia medic-pacient. La ameliorarea stării sănătăţii deţinutului alimentaţia parenterală se întrerupe, fapt consemnat în fişa medicală.

În perioada de reabilitare după renunţarea la greva foamei, alimentaţia deţinuţilor se efectuează prin majorarea treptată a raţiei alimentare.

Conform paragrafului 108, în Penitenciarele nr. 4 şi nr. 15 – Cricova, nr. 7 - Rusca, nr. 18 – Brăneşti şi nr. 6 – Soroca derulează, din luna iunie 2005, Programul de schimb de seringi la persoanele consumatoare de droguri. În aceste penitenciare de către reprezentanţii serviciilor de medicină şi colaboratorii aparatului educativ (asistenţi sociali, psihologi), cu atragerea reprezentanţilor organizaţiilor non-guvernamentale, se desfăşoară programe de reabilitare socială cu deţinuţii HIV-infectaţi: lecţii, treninguri şi consultaţii sociale juridice etc. De asemenea, s-a iniţiat tratamentul de substituţie cu Metadonă, a persoanelor consumatoare de droguri opiate. Astfel, după desfăşurarea întregului complex a măsurilor de pregătire pentru iniţierea acestui program, la 19 iulie 2005, sub supravegherea unui medic care a trecut reciclarea în domeniu, în cadrul Secţiei de boli contagioase a Penitenciarului nr. 16 – Pruncul, a fost lansat tratamentul în cauză.

10. Cît priveşte informarea deţinuţilor plasaţi în izolatoare disciplinare, conform paragrafelor 109 şi 138, asupra drepturilor şi obligaţiunilor generale de care dispun aceştia, li se aduc la cunoştinţă la sosire în penitenciar, precum şi se expun pe panourile de informare vizuală. Cît priveşte dreptul la contestarea deciziei de plasare în izolatorul disciplinar, odată cu adoptarea Codului de executare, pe lîngă posibilităţile anterioare de contestare a acestor tipuri de decizii, a fost prevăzută şi înfiinţarea Comitetului de plîngeri, la care deţinuţii se adresează, începînd cu 01 ianuarie 2006, inclusiv pentru contestarea deciziilor privind plasarea în izolatorul disciplinar. În momentul examinării legalităţii plasării în izolator, decizia respectivă a administraţiei penitenciare va fi suspendată, pînă cînd Comitetul de plîngeri se va expune asupra legalităţii, ori ilegalităţii acesteia. Mai mult, asemenea decizii pot fi contestate în faţa avocatului parlamentar, precum şi în alte instanţe naţionale.

11. Vizînd condiţiile materiale din izolatoarele disciplinare, stabilite în paragrafele 110, 113 ale Raportului CPT, reparaţia curentă (cosmetică) a încăperilor izolatoarelor disciplinare din Penitenciarele nr. 4 şi nr.1 5 din or. Cricova, nr. 17 - Rezina şi nr. 13 – Chişinău se efectuează anual. Actualmente însă, reparaţia capitală a acestora nu este posibilă din cauză lipsei resurselor financiare. Izolatoarele disciplinare din aceste penitenciare au fost utilate cu mese şi scaune bine fixate. În Penitenciarul nr. 2 – Lipcani a fost desfăşurată reparaţia curentă a cinci celule ale izolatorului disciplinar, în procesul căreia au fost instalate ţevi pentru aprovizionarea cu apă potabilă, schimbate ţevile la sistema de încălzire, reparate scaunele şi mesele. La fel, încăperile de tip celulă din toate penitenciarele urmează fi reconstruite în vederea creării condiţiilor regimului iniţial de detenţie, conform cerinţelor Codului de executare.

Vis-a-vis de prevederile paragrafului 111 privind acordarea plimbărilor deţinuţilor plasaţi în izolatoarele disciplinare, într-adevăr, conform legislaţiei execuţional - penale vechi, deţinuţii plasaţi în izolatorul disciplinar pentru încălcarea regimului de detenţie erau lipsiţi de dreptul la plimbare zilnică în afara celulei. Însă, conform prevederilor art. 234 Cod de executare, începînd cu 1 iulie 2005, această categorie de deţinuţi beneficiază de plimbări zilnice cu durata de 1 oră – pentru maturi, şi 2 ore – pentru minori.

12. Privitor la recomandările prevăzute în paragrafele 112, 115 ce ţin de condamnaţii declaraţi „violatori frauduloşi”, este necesar a concretiza că, în conformitate cu prevederile Codului de executare, plasarea în încăperi de tip celule a acestei categorii de condamnaţi nu se va mai efectua. Ca rezultat, conform prevederilor legislaţiei execuţional - penale, această categorie de condamnaţi vor fi reîntorşi pentru executarea pedepsei în regimul iniţial al penitenciarului în care au fost plasaţi, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor, caracteristice acestui tip de regim, inclusiv drepturi la întrevederi de scurtă durată.

Privitor la deciziile anterioare de declarare a condamnaţilor „violatori frauduloşi ai regimului de detenţie”, în perioada lunilor iulie - august anul 2005, în penitenciare s-a desfăşurat reexaminarea tuturor acestor decizii, precum şi a celor de plasare a deţinuţilor în încăperi de tip celulă. Încălcări de lege în emiterea deciziilor în cauză nu au fost depistate. În momentul controlului s-a stabilit că la examinarea cazului deţinuţilor li se prezintă informaţia despre cauzele emiterii acestor decizii, care sînt aduse la cunoştinţa lor sub semnătură. În caz de refuz, se întocmeşte un act pe acest fapt. De asemenea, conform prevederilor legislaţiei în vigoare, deţinuţii pot depune recurs împotriva deciziilor administraţiei cu care ei nu sunt de acord. Recursul poate fi adresat atît procurorului, judecătorului, avocatului parlamentar şi altor organe de stat, cît şi conducerii Departamentului Instituţiilor Penitenciare. Menţionăm că, începînd cu 01 ianuarie 2006, activează Comitetul de plîngeri, organ competent în examinarea şi soluţionarea problemelor de detenţie.

13. Referitor la condiţiile de petrecere a vizitelor şi corespondenţă, remarcate în paragrafele 116-117, comunicăm că, administraţia penitenciară, conform prevederilor legislaţiei în vigoare poate şi acordă vizite preveniţilor doar cu autorizaţia organului de urmărire penală care examinează cauza.

Referitor la plata taxei pentru vizite, prin dispoziţia Departamentului Instituţiilor Penitenciare nr. 79d din 03 mai 2005 a fost interzisă administraţiei penitenciarelor perceperea acesteia pentru vizite de scurtă durată. Taxa pentru vizite de lungă durată în condiţiile actuale nu poate fi exclusă, deoarece sistemul penitenciar nu are suport financiar pentru acoperirea cheltuielilor date (în aceste cheltuieli intră: energia electrică consumată pe parcursul întrevederii, apa şi alte servicii comunale).

14. CPT-ul menţionează în paragrafele 66, 119-121, 138 faptul că, recrutarea şi formarea adecvată a personalului penitenciar constituie garanţia cea mai eficientă împotriva tratamentelor inumane. În scopul formării unui cadru de personal profesionist, pentru pregătirea iniţială şi perfecţionarea colaboratorilor sistemului penitenciar, prin Hotărîrea Guvernului nr. 1119 din 14 octombrie 2004 a fost creat Centrul instructiv al Departamentului Instituţiilor Penitenciare. În acest context, pentru implementarea prevederilor de perfecţionare profesională a personalului cu privire la neadmiterea tratamentelor inumane şi aplicarea în practică a unei politici eficiente de instruire iniţială şi continuă a acesteia, pentru anul 2005 s-au elaborat 2 planuri instructive, care se completează reciproc şi sunt preconizate în simbioză să contribuie la realizarea cerinţelor CPT.

Primul plan didactic se referă la instruirea continuă a personalului, organizată cu efectivul în cadrul subdiviziunilor penitenciare în decursul întregului an, conform unui program de pregătire profesională aprobat de conducerea Departamentului Instituţiilor Penitenciare. Planul secund vizează organizarea pregătirii iniţiale (cu o durată de 1 şi 3 luni) şi perfecţionării efectivului penitenciar (pînă la o săptămână) repartizat pe grupe de profil, în cadrul Centrului menţionat, în urma cărora cunoştinţele efectivului instruit sunt apreciate prin intermediul probelor de examinare. Este de remarcat, că în planurile de studii la toate nivelele de instruire ale efectivului penitenciar, sunt incluse ore de instruire în domeniul drepturilor omului cu studierea Convenţiei pentru prevenirea torturii şi tratamentelor degradante sau inumane, precum şi a altor acte internaţionale cu reglementări în domeniul respectiv. Pentru mărirea eficienţei procesului de instruire, în cadrul sistemului penitenciar, în baza Planului Naţional pentru Apărarea Drepturilor Omului, s-au organizat 3 seminare instructive: unul - cu şefii-adjuncţi pe lucrul educativ, în calitate de promotori şi două seminare cu inspectorii pe pregătirea profesională, în calitate de formatori care, în cadrul pregătirii profesionale vor promova şi instrui personalul din penitenciare, privind respectarea şi apărarea drepturilor omului, acordând o atenţie deosebită la neadmiterea tratamentelor inumane.

În contextul dat şi luând în considerare recomandările Consiliului Europei, s-a elaborat Codul Etic al colaboratorului sistemului penitenciar, aprobat prin ordinul Ministerului Justiţiei nr. 307 din 04 august 2005, care prin prevederile sale va contribui la propagarea unui comportament demn şi adecvat, incompatibil cu tratamentul inuman şi promovarea unei noi politici în domeniul cadrelor. De asemenea, au fost elaborate Criteriile de evaluare a performanţelor activităţii profesionale a colaboratorilor sistemului penitenciar, la care se va anexa Fişa de evaluare cu obiective de apreciere care, după aprobare, vor fi utilizate la selectarea eficientă şi aprecierea justă a personalului penitenciar, conform standardelor şi cerinţelor înaintate.

Vizînd condiţiile de muncă ale personalului penitenciar, menţionăm că acestea de asemenea, sunt dependente de situaţia economică generală din ţară. Este de menţionat faptul că, la 23.12.2005 a fost adoptată Legea nr. 355 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, care prevede majorări de salarii inclusiv pentru persoanele cu funcţii specifice apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice. De asemenea, s-au elaborat şi urmează a fi promovate şi unele modificări şi completări la Legea privind sistemul penitenciar (nr.1036 din 17.12.1996), ce au drept scop îmbunătăţirea protecţiei sociale a colaboratorilor sistemului penitenciar.

Referitor la acest capitol, menţionăm, că în perioada anului 2005, din locurile de detenţie au fost eliberaţi 2551 de cetăţeni. Prin prisma adresărilor la Centrul pentru Drepturile Omului, atestăm că adaptarea lor socială este anevoioasă. Multe persoane, la eliberarea din instituţiile de corijare, nu dispun de acte de identitate, haine decente, surse financiare pentru a se deplasa la locul de trai permanent, spaţiu locativ.

Incontestabil, statul întreprinde măsuri concrete întru ameliorarea situaţiei acestora.

De la 01 ianuarie 2006 au intrat în vigoare modificările la Legea nr.297 din 24.02.1999 cu privire la adaptarea socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie, conform cărora persoanele care şi-au ispăşit pedeapsa privativă de libertate, beneficiază de o indemnizaţie unică, care se achită la data eliberării, de către penitenciarul respectiv, Guvernul, aprobînd Regulamentul privind modul de plată a indemnizaţiei unice pentru persoanele eliberate din locurile de detenţie. Pînă la intrarea în vigoare a modificărilor respective, de îndemnizaţii se bucurau doar posesorii buletinelor de identitate.

Lipsa actelor de identitate este un alt impediment pentru integrarea deplină a foştilor deţinuţi în societate, actele de identitate provizorii (model F-9), eliberate de Ministerul dezvoltării informaţionale, fiind doar o soluţie temporară.

Lipsa banilor nu este unicul motiv de imposibilitate a obţinerii actelor de identitate, ci şi lipsa spaţiului locativ şi, respectiv, a domiciliului stabil este o piedică serioasă în procesul reintegrării sociale. Se ştie că în multe cazuri rudele apropiate ale persoanelor care îşi ispăşesc pedeapsa recurg la diverse tranzacţii imobiliare, în urma cărora deţinuţii pierd dreptul asupra spaţiului locativ, iar direcţiile de evidenţă şi documentare a populaţiei cer neîntemeiat prezentarea vizei de reşedinţă la perfectarea actelor de identitate. Acest cerc vicios nu permite soluţionarea multor probleme şi realizarea drepturilor acestei categorii la libera circulaţie, muncă, ocrotirea sănătăţii.
Deţinerea separată a condamnaţilor în penitenciare este prevăzută de art. 224 a Codului de executare. Astfel în penitenciare se deţin separat:

a) femeile – de bărbaţi;

b) minorii – de adulţi;

c) persoanele aflate sub arest preventiv – de condamnaţi;

d) persoanele condamnate pentru prima dată – de persoanele condamnate care anterior au executat pedeapsa arestului sau închisorii şi care au antecedente penale nestinse;

e) condamnaţii la pedeapsa arestului – de condamnaţii la pedeapsa închisorii;

f) condamnaţii la pedeapsa detenţiunii pe viaţă – de ceilalţi condamnaţi;

g) condamnaţii pentru săvîrşirea infracţiunii cu participaţie – de ceilalţi participanţi la aceeaşi infracţiune;

h) condamnaţii transferaţi în regim iniţial de deţinere în calitate de sancţiune disciplinară – de condamnaţii aflaţi în regim iniţial pentru prima dată;

i) condamnaţii care, în virtutea funcţiilor ocupate anterior, pot fi ameninţaţi cu răzbunarea – de ceilalţi condamnaţi;

j) condamnaţii care beneficiază de dreptul de a se deplasa fără escortă sau însoţire – de ceilalţi condamnaţi.

De asemenea, în scopul sporirii siguranţei condamnaţilor sau creării condiţiilor pentru tratamentul lor, administraţia penitenciarului poate aplica şi alte criterii de deţinere separată a condamnaţilor decît cele prevăzute în alin. (1) al prezentului articol. În vederea separării deţinuţilor în funcţie de criteriile menţionate, precum şi în funcţie de regimul stabilit acestora prin decizia comisiei penitenciare, în penitenciare au fost create, prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 327 din 18 august 2005 privind stabilirea tipurilor penitenciarelor şi sectoarelor de detenţie, sectoare separate.

În vederea reintegrării şi re-socializării condamnaţilor, Departamentul Instituţiilor Penitenciare a elaborat programe socio-educative, care în prezent se implementează în penitenciarele republicii. Dintre acestea menţionăm:

- Programul cu privire la pregătirea pentru liberarea deţinuţilor din detenţie “PROSOCIAL”;

- Programul cu privire la pregătirea pentru liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen.

Referitor de problema reintegrării şi re-socializării deţinuţilor, în prezent, în Republica Moldova se implementează institutul Probaţiunii, care ar avea drept scop reabilitarea şi re-socializarea persoanelor aflate în conflict cu legea, atît a persoanelor minore cît şi a celor adulte şi care urmează a fi aplicată în orice fază a cauzelor penale (probaţiune: presetenţială, setenţială şi postsetenţială). În acest sens, de către Departamentul de executare au fost elaborate: proiectul Hotărîrii Guvernului cu privire la crearea Serviciului de Probaţiune şi proiectul Legii cu privire la Probaţiune.

Implementarea Institutului Probaţiunii şi a alternativelor la detenţie este bazată în special pe recomandările Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, cum sînt: Recomandarea nr.R22(99), din 30.09.1999; Recomandarea R(97)12 din 10.09.1997 şi Recomandarea R (2003)22 din 24.09.2003. Totodată aceasta este o necesitate stringentă a statului, care ar avea drept scop micşorarea numărului de deţinuţi în instituţiile penitenciare şi educarea unei societăţi sănătoase.

Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei recomandă în special aplicarea către persoanele condamnate pentru infracţiuni uşoare şi mai puţin grave a pedepselor penale condiţionate şi comunitare (alternative detenţiei), îndreptate spre reducerea esenţială a deţinuţilor în penitenciare şi corijarea lor în stare de libertate, aflîndu-se sub supravegherea persoanelor pregătite special în acest domeniu şi fiindu-le prestate servicii educativ – profilactice şi de reabilitare social – psihologică, bazate pe un program complex de măsuri în acest sens.

Astfel, implementarea Serviciului Probaţiune ar avea efect benefic pentru Republica Moldova, în condiţiile în care supraaglomerarea instituţiilor penitenciare cu deţinuţi produc cheltuieli enorme din partea statului pentru întreţinerea sistemului penitenciar şi favorizează răspândirea bolilor infecţioase, în special a tuberculozei, fapt care reprezintă un element negativ pentru întreaga societate.