Seria -1: Şcoala lui hristos titlu: fundamentele educaţiei spirituale lecţia 1



Yüklə 1,82 Mb.
səhifə7/39
tarix12.08.2018
ölçüsü1,82 Mb.
#70325
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   ...   39

Seria - 2: UCENICIE

Titlu: UN UCENIC CURAJOS - PARTEA II
LECŢIA – 3

Este nevoie de mai mult curaj pentru a fi drept decât pentru orice alt lucru. Cu siguranţă că ucenicii au nevoie de mult curaj pentru a se ridica în aceste vremuri şi a ţine sus adevărul în mijlocul acestei atmosfere ecumenice, unde orice şi oricine este numit biserică, unde neopenticostalii se alătură altor grupări perntru a submina adevărata învăţătură despre Dumnezeu. Din tot acest amestec se naşte un popor stricat, o sinagogă a satanei. Ucenicul curajos trebuie să se ridice împotriva acestuia.

Actele de cult, iertarea păcatelor, botezul, liniştirea conştiinţei, toate poartă eticheta: “preţ redus”. Biserica modernă predică un Cer fără iad, comuniune fără disciplină şi membri fără roada neprihănirii. Prinsă în stânsoarea necredinței, în stânsoarea păcatului biserica, refuză să proclame întregul Cuvânt al lui Dumnezeu, ca nu cumva să ofenseze sufletele lumeşti.

Astfel de oameni “binecuvintează” biserica duminica dimineaţa pretinzând că sunt ucenici ai Domnului dar care luni trăiesc după poftele lor. Împotriva unor astfel de oameni, eu şi tu trebuie să ne împotrivim. Biserica trebuie să le spună acestor oameni: “Nu poţi să lucrezi ca diavolul şi să-L ai pe Dumnezeu de partea ta.” Ucenicilor nu le-a fost frică să ridice vocea împotriva unei astfel de bătăi de joc. Dedicarea lor nu era de dragul succesului, ci de dragul lui Isus Hristos. Harul este reprezentat ca fiind comoara nepreţuită a bisericii, din care curg binecuvântările fără a pune întrebări şi fără a fixa nici o limită.

Unii îndrăznesc să tipărească Biblii care conţin doar promisiunile lui Dumnezeu, scoase din contextul lor. De exemplu, în Exod 15:26 avem următoarea promisiune: “Eu sunt Domnul care te vindecă.”, dar Dumnezeu nu este Domnul sau vindecătorul omului, dacă omul nu împlineşte prima parte a versetului: “Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe Egipteni, căci Eu sunt Domnul care te vindecă."

Nu avem dreptul să cităm ultima parte a versetului, decât dacă facem referire şi la cea dintâi parte. Dacă tu nu îl asculţi pe Domnul, El nu este Domnul tău şi El nu te va vindeca. Harul ieftin nu fixează limite, nu pretinde nici o responsabilitate, nici o ascultare pentru credincios. El spune: “Vino la Domnul, acceptă-L pe Isus ca Mântuitor personal, apoi trăieşte cum îţi place.” Domnia lui Hristos – botezul cu duhul sfânt - este opţională. Esenţa harului, spunem noi, constă în faptul că preţul a fost plătit în avans şi pentru că este plătit, orice lucru ni se cuvine gratis.

Acesta este evanghelia pe care îl auzim în aceste vremuri. Harul ieftin, ca doctrină sau principiu, face ca iertarea păcatelor să fie proclamată ca adevăr general. Isus a spus că dragostea este mai mult decât acel sentiment nedefinit de care vorbeşte lumea. “Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” (loan 14:15). Aceasta este dragostea. Esenţa idolatriei este să-ţi imaginezi cum este Dumnezeu, iar apoi să acţionezi după această imagine. O educare a intelectului în conformitate cu aceste presupoziţii omeneşti pare a fi tot ce îţi trebuie pentru a dobândi iertarea păcatelor. În aceste învăţări, lumea descoperă un preţ ieftin pentru păcatele ei.

Un om poate să predice împotriva oricărui lucru şi publicul îi va ţine partea; dar de va începe să vorbească împotriva religiei va izbucni un vacarm general. Am fost dat afară din unele posturi de televiziune, câteva din ele erau chiar posturi creştine, pentru că am proclamat acest adevăr. Dumnezeu nu permite amestecul. Nu poţi să amesteci Romano-catolicismul cu Penticostalimul iar Dumnezeu să zâmbească îngăduitor văzând această legătură.

loan a spus: “Dumnezeu urăşte orice cale falsă”. Atunci când vorbeşti împotriva religiei false tu te atingi de “vaca sfântă” a lor, iar dacă vei predica împotriva ei, vei avea mari probleme. James Robinson a predicat împotriva homosexualităţii la un mare post TV din Dallas iar producătorii l-au dat afară. Oamenii, predicatorii, bisericile au umplut o pagină întreagă cu mii de semnături împotriva acestei decizii într-un ziar din Dallas. Ei au spus: “Noi nu ne vom mai uita la programele postului vostru dacă nu îl veţi lăsa pe acest om să vorbească”. În cele din urmă au trebuit să-i permită reluarea seriei de mesaje. Un predicator poate predica împotriva homosexualităţii şi mulţi se vor ridica să fie alături de el. Totuşi, lasă-l pe acelaşi predicator să vorbească împotriva religiilor false şi va deveni cel mai evitat om. Slavă Domnului că au fost oameni care s-au ridicat împotriva problemei sus amintite dar este nevoie de mai mult curaj să te ridici împotriva harului ieftin care este oferit azi oamenilor, decât să vorbeşti împotriva homosexualităţii.

Ascultaţi-i cum predică unii. Pretind că sunt 60 de milioane de oameni născuţi din nou în America. Oh, dar am fi deja în epoca milenară despre care vorbeşte Scriptura, dacă ar fi aşa! Poate că sunt 60 de milioane de oameni care merg la biserică odată pe lună, dar a fi născut din nou este cu totul altceva. Un credincios născut din nou este o forţă vitală pe acest pământ. El este o nouă creaţie. Născut din nou nu însemnă doar să primești lumina mântuirii și ietarea păcatelor și să fiii botezat ci pe lânga acestea și botezul cu Duhul Sfânt. Hristos locuieşte în acea persoană. Nu poţi avea 60 de milioane de Hristoşi într-o naţiune fără a vedea o limitare clară a forţelor răului Adevărul este că societatea în care trăim se îndreaptă spre iad cu paşi mai repezi în ultimele 2-3 decenii decât oricând în istorie; cu toate acestea, avem mai multă religiozitate decât am avut înainte.

În concordanţă cu estimarea făcută de o revistă de prestigiu, unul din 10 oameni a devenit homosexual sau bisexual în ultimii 20 de ani. În acelaşi timp, noi suntem bombardaţi cu religiozitatea. Mai multe programe TV religioase se transmit, 7 zile pe săptămână, în Los Angeles, decât în orice altă ţară de pe acest pământ în decursul a şase luni. Mesaje religioase ne vin prin poştă, prin tot felul de afişe, prin radio, prin televiziune şi totuşi nu se vede nici o limitare a răului. 53% din totalul căsătoriilor sfârşesc în divorţ. Două milioane de copii sunt avortaţi anual. Drogurile au pătruns până şi în şcolile primare. Crime tot mai violente au loc, în timp ce vârsta celor ce le comit este tot mai scăzută. Oameni posedaţi de demoni stau la pândă pe străzi. Este timpul să ne ocupăm de adevăratul vinovat, şi acesta este chiar religia înseşi.

Dacă vrem să vedem printre noi o trezire spirituală, atunci trebuie să ne ridicăm pentru adevăr. Când mă ridic şi lupt pentru adevăr, acest lucru determină ca, automat, eu să fiu împotriva minciunii care oferă lumii un har ieftin, ca acoperire pentru păcatele ei, minciuna care oferă mântuire fără pocăinţă, fără dorinţa reală de a fi izbăvit de sub păcat. Cunosc predicatori care beau. Pentru ei, a consuma alcool nu este ceva greşit. “Să mai trăim noi, care suntem morţi faţă de păcat, în păcat? Doamne, fereşte-ne de aceasta.” Atunci când vorbeşti împotriva unor astfel de lucruri vei descoperi că acesta nu este cel mai popular mesaj. Mulţimile nu vor alerga să asculte un astfel de mesaj. Când vei aşeza crucea la locul care i se cuvine, mulţimea se va împuţina. Dar, dacă vrem să vedem puterea lui Dumnezeu care lucrează în vieţile noastre, trebuie să ne întoarcem înapoi la Biblie. Nu poţi să trăieşti asemenea diavolului şi să-l ai în acelaşi timp pe Dumnezeu de partea ta.

Harul ieftin permite o negare a trăirii după Cuvântul lui Dumnezeu, o negare a întrupării lui Hristos. Harul ieftin înseamnă o justificare a păcatului fără justificarea păcătosului. Harul ieftin nu este acel fel de iertare care ne eliberează din murdăria păcatului. Priviţi la voi care pretindeţi că sunteţi răscumpăraţi de harul lui Dumnezeu. Nimic nu s-a schimbat. O credinţă care nu te schimbă, nu înseamnă nimic în ochii lui Dumnezeu.

Numai Cuvântul lui Dumnezeu este îndeajuns de ascuţit pentru a trece de suflet şi a ajunge la duh “Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul de duh; încheieturile şi măduva; judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12) Harul ieftin predică o iertare fără pocăinţă; doar să-L accepţi pe Isus ca Salvator personal. Dar nu există iertare, nici un fel de iertare, fără pocăinţă de păcate. Tu trebuie să te întorci de la viaţa veche la Hristos.

Când loan Botezătorul a venit să predice mesajul pocăinţei. El s-a întors de pe malurile Iordanului şi a intrat pe uşa din faţă a omenirii. Oamenii veneau de pretutindeni la el cu o întrebare “Ce să fac ca să fiu mântuit?” (Luca 3 14) loan Botezătorul nu s-a jucat cu cuvintele soldaţilor le-a spus: “Fiţi mulţumiţi cu solda pe care o aveţi şi purtaţi-vă cu dreptate faţă de toti oamenii. Vameşului i-a spus: “Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit ' Oamenilor religioşi el

le-a spus: “Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare. Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.. .” (Luca 3:7)

Regele Irod, stând în carul său aurit, l-a ascultat pe omul sălbatic din pustie şi apoi l-a întrebat “Dar ce poţi să spui despre împărat?” loan şi-a încărcat rapid arma declanşând Cuvântul Scripturii cu a şaptea poruncă şi ţintind-1 spre Irod, i-a spus: “Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău.” (Marcu 6 18). Pe loan l-a costat viaţa. Este nevoie de curaj pentru a fi un ucenic al Domnului. El trebuie să fie gata să dea un răspuns oricărui om şi acel răspuns să fie Cuvântul lui Dumnezeu.

Pe măsură ce creştinismul se răspândea în acele vremuri timpurii, Biserica a devenit din ce în ce mai lumească. Lumea s-a încreştinat iar harul a devenit un bun de larg consum. Când a venit reforma, Dumnezeu l-a ridicat pe Martin Lutlier pentru a restaura harul curat a lui Dumnezeu. El a fost un călugăr şi aceasta a făcut parte tot din planul lui Dumnezeu. Dumnezeu a trebuit să-l înveţe. El tăcea parte dintr-un sistem. El a renunţat la toate pentru a-L urma pe Hristos, dar Dumnezeu i-a zdruncinat planurile sale. El i-a arătat lui Luther că a-L urma pe Hristos nu este un câştig sau un merit al câtorva oameni aleşi, ci porunca divină pentru toţi credincioşii, fără deosebire. Este porunca lui Dumnezeu ca fiecare bărbat şi femeie, născuţi din Dumnezeu, să-L urmeze pe Hristos. Încercarea lui Luther de a fugi de lume s-a transformat într-o formă subtilă de dragoste pentru lume în mănăstire. El a descoperit că până şi călugăria era tot sistem omenesc, dar sub o altă formă. Când universul călugăriei a fost zdrobit în interior, Luther a fost inundat de har.

Harul care i s-a oferit a fost un har scump. El i-a zguduit întreaga existenţă. Domnia lui lsus trebuie să fie armonizată pe deplin cu ascultarea desăvârşită, în viaţa şi slujirea zilnică a omului. Nu trebuie să te ascunzi de lume şi să împlineşti tot felul de ritualuri religioase. Tu trebuie să te confrunţi cu oameni, trăind ca om sfânt şi evlavios, curat în mijlocul unei generaţii stricate şi imorale. Creştinismul nu depinde de mediu, ci de resursele lăuntrice. Pe strada principală noi trebuie să demonstrăm puterea acestei vieţi. Conflictul dintre creştinism şi lume este tot mai ascuţit. Există un conflict, care merge mână în mână cu acesta, conflictul dintre Hristos şi lume, două entităţi complet incompatibile.

Acum, ca şi în zilele lui Luther, justificarea păcătosului din lume a degenerat în justificarea păcatului şi a lumii. Este trist de recunoscut, dar lumea penticostală a căzut în aceeaşi capcană. Oamenii îl mărturisesc pe Hristos, dar continuă să trăiască aceeaşi viaţă pe care au avut-o şi mai înainte. Acum oamenii sunt mântuiţi după o formulă, după o strângere de mână sau prin apa unui botez. Avem acum Cincizecime, fără a avea un Calvar. Oamenii vorbesc în limbi şi niciodată nu au fost născuţi din nou. Cineva i-a învăţat ce să spună, un lucru popular azi.

Dacă noi suntem ucenici ai Domnului, atunci trebuie să stăm împotriva curentului. Botezul cu Duhul Sfânt este ceva mai mult decât să înveţi pe cineva cum să vorbească în alte limbi. Limbile sunt un rezultat al lucrării Duhului Sfânt. Poţi vorbi într-o limbă creată de om fără Duhul Sfânt, dar nu poţi fi umplut cu adevărat de Duhul Sfânt şi să nu vorbeşti în alte limbi. Miracolul nu este că vorbesc în limbi, miracolul constă în faptul că Dumnezeu mi-a dat ceva să spun: “Ei vorbeau după cum le dădea Duhul” - Fapte 2:4. Semnul că eşti ucenic este curajul, curajul susţinerii convingerilor proprii, de a spune adevărul care este în lsus Hristos şi de a trăi întotdeauna conform cu adevărul.



Curajul - adevăratul semn al unui ucenic - cât de multă nevoie avem să auzim aceasta! Noi nu suntem aici pentru a face convertiţi. Noi suntem aici pentru a merge în toată lumea şi pentru a face ucenici din toate naţiunile. Poţi converti pe aproape oricine, dar un ucenic este unul care învaţă. El învaţă, apoi pune în practică ceea ce învaţă. Nu este ceva ce ţine de minte, ci ceva ce ţine de inimă. El nu numai că înţelege sfinţenia din Cuvântul lui Dumnezeu, ci el o şi trăieşte înaintea acestei lumi. El cunoaşte adevărul şi apără adevărul. Şi este nevoie de un curaj mare pentru a face aceasta.

Lumea de azi este în pragul falimentului din cauza acestor oameni. Aceasta este marea problemă. Lipseşte un model adevărat, care să arate ceea ce Isus vrea să facă. Cei din mişcarea Ecumenică au făcut biserică din orice şi în aspiraţia lor către unitate au dezbrăcat Biserica de tot ce este adevărat. Ei au redus-o până la punctul în care lumea poate accepta credinţa fară a fi deranjaţi vreodată de cerinţele ei. Tot ce este etic a fost subminat. Orice poate trece drept comportament creştin.


Azi, este urgentă nevoie de ucenici adevăraţi care să se ridice plini de curaj şi care să predice Evanghelia tară frică şi fără favoritisme, aşezând fiecare lucru la locul lui, spunând Irozilor acestei lumi: “Nu-ţi este îngăduit să trâieşti cu nevasta fratelui tău ”. Avem nevoie de ucenici cărora să nu le fie frică să se ridice împotriva amestecului religios pe care Dumnezeu nu îl agreează, de ucenici curajoşi. Fie ca Dumnezeu să creeze astfel de ucenici din voi care sunteţi studenţi ai acestei şcoli.

Seria - 2: UCENICIE
Titlu: UCENICUL - I


LECŢIA – 4
Continuăm studiul uceniciei Mai întâi de toate, am văzut că ucenicul este un credincios născut din nou. Aici începe totul. El s-a născut liber şi în mod progresiv, el devine ceea ce Dumnezeu doreşte. în ultimele două lecţii am vorbit despre o trăsătură importantă a ucenicului şi anume curajul Acum ne vom ocupa de persoana UCENICULUI.

Citim din Marcu 8:34-35: (34) “Apoi a chemat la El pe tot norodul, împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze (35) Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde. dai orcine îşi va pierde viaţa din pricina Mea, şi din pricina Evangheliei, o va mântui.”

În versetul 35 “oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine sau pentru Evanghelie, o va mântui” există două cuvinte diferite folosite pentru “viaţă”. Viaţa pe care noi o pierdem este viaţa cărnii, a naturii umane. Dacă suntem gata să renunţăm la noi înşine, la ambiţiile noastre şi să permitem voii care era în Isus să fie şi în noi, atunci, şi numai atunci, vom câştiga viaţa din Dumnezeu. Noi nu putem să-l avem şi pe Dumnezeu şi lumea. Tu trebuie să părăseşti sau pe una, sau pe cealaltă. Noi trăim în lume, dar noi nu suntem din lume. Trebuie să ne folosim de lume fără să abuzăm, pentru că noi îi aparţinem Domnului.

În ultimii ani noi am fost determinaţi să credem că, de fapt, lumea nu este cu adevărat un inamic, ci mai degrabă un prieten neînţeles. În loc de sfinţenie, noi predicăm filozofii. Dumnezeu a început să se ocupe de poporul Lui din nou, iar priorităţile tind să fie restaurate la locul lor. In cele din urmă, toate evenimentele au prins a se derula cu viteză sporită. Am văzut în viaţă cum toate au luat un avânt incredibil. Am lăsat corăbiile scobite din lemn să fie înlocuite de luxoasele transatlantice, aparatele de zbor rudimentare acum sunt înlocuite de sateliţii spaţiali, corturile indienilor confecţionate din piei acum sunt departe de grandoarea aerului condiţionat din clădirea Empire State Buildings, puşca cu pulbere este depăşită de bombele nucleare. Toate aceste lucruri s-au întâmplat de-a lungul a numai câteva generaţii. Lumea accelerează viteza cu care se dezvoltă.

Când eram copil, ştiinţa se dubla la fiecare 75 de ani Acum ea se dublează la fiecare 2 ani şi jumătate. Mai mulţi oameni de ştiinţă trăiesc acum decât în toate veacurile istoriei. Cu privire la Biserica Sa, Dumnezeu a spus că va face o lucrare rapidă. Noi suntem aproape de a deveni martori ai unei accelerări a scopurilor lui Dumnezeu, pentru că Hristos nu se va întoarce pentru o maşinărie religioasă exterioară. El vine după o Biserică plină de prezenţa Sa, care ameninţă fiecare întăritură a iadului, o Biserică în care se manifestă slava lui Dumnezeu. Noi începem să vedem acest lucru întâmplându-se chiar acum

Recent, Cântarea Cântărilor a devenit ceva real pentru mine. Citiţi primele două capitole din împăraţi, apoi citiţi Psalmul 45 şi istoria va începe să capete contur. In 1 împăraţi citim despre o fată numită Abişag, o Sunamită, de care Solomon s-a îndrăgostit. Ea a fost adusă la Ierusalim când regele David era pe moarte. Oamenii din jurul lui David, dregătorii, ştiau că dacă regele va muri îşi vor pierde slujbele. Cu siguranţă că noul rege îi va pune la conducerea ţării pe oamenii lui, astfel incât ei au căutat o fecioară frumoasă şi tânără, care, credeau ei, îl va resuscita pe rege. Abişag a fost una din fetele aduse regelui. David nu s-a atins de ea. Dar în acea vreme, atât Solomon cât şi fratele lui Adonia au pus ochii pe frumoasa fată din Sunem. Când David a murit, ea s-a reîntors in Sunem, satul unde erau podgoriile regelui. Solomon a plecat în Sunem deghizat în păstor şi a câştigat inima fetei. Ea nu a ştiut că el era rege decât după ce s-a îndrăgostit de el. Solomon a iubit multe femei, dar sunamita a fost singura dragoste adevărată din viaţa sa.

Ce moment trebuie să fi fost în viaţa acelei fete de la ţară când, Solomon, regele, s-a întors după ea. Avem în acest tablou imaginea desăvârşită a lui Hristos şi a miresei Sale. El a venit pe pământ, a luat formă de om, şi ca om a câştigat inima noastră. El se va întoarce după mireasa Sa ca Rege al Regilor. După ce Solomon a câştigat inima Sunamitei, el a început să o instruiască asupra lucrurilor pe care el le aştepta de la ea. Ea alergase pe dealurile Sunemului, desculţă, dar acum urma să devină regină. Solomon i-a spus că a fi regină însemna o viaţă cu totul nouă; ea nu putea să umble desculţă în Ierusalim, pentru că nu ar ti fost un lucru demn de o regină. Astfel, el a început procesul sfinţirii, pregătind-o pentru noul ei loc. El i-a spus despre vulpile mici care distrug viile în floare. De la o fermă din Sunem până la tronul ţării din Ierusalim era un drum lung, dar Solomon, în dragostea lui pentru ea, era alături de ea, ajutând-o la fiecare pas pentru a deveni regină.

Dumnezeu ne-a chemat să ieşim din mijlocul lumii şi va fi nevoie de o îndelungată lucrare de sfinţire până ne vom supune perfect domniei lui Hristos. Procesul sfinţirii noastre începe cu naşterea din nou. Unele persoane religioase pline de zel, te-ar sfinţi înainte ca tu să fii justificat, dar lucrul aceste nu poate dăinui. Mai întâi Dumnezeu îi justifică pe păcătoşi, de-abia apoi începe sfinţirea. Aceasta este lucrarea harului, în întregime. Atunci când primul Paşte a fost sărbătorit, când Israelul părăsea Egiptul şi când îngerul morţii a trecut peste cetate, Dumnezeu nu a întrebat cine este penticostal şi cine este baptist. El a căutat sângele. Atunci când justificarea are loc, procesul sfinţirii poate începe.

Tu şi eu suntem născuţi din Dumnezeu. Noi, care suntem născuţi din Dumnezeu, suntem justificaţi prin harul Său, dar pentru cei mai mulţi dintre noi procesul sfinţirii este unul lent şi dureros. Suntem zăbavnici când trebuie să luăm jugul lui lsus despre care El spune că este bun şi povara Lui, care este uşoară. Noi trebuie să pricepem cu orice preţ că, dacă Dumnezeu va lucra cu noi şi noi va trebui, de asemenea, să lucrăm cu El. Biserica nu există pentru a produce convertiţi. Ea există pentru a face ucenici. Multe din ereziile din biserică sunt rezultatul accentuării unor lucruri greşite. E adevărat că marea însărcinare ne porunceşte “să mergem în întreaga lume şi să învăţăm naţiunile...” (Matei 28:19). Orice bun profesor de română ştie că în această frază verbul principal este “a învăţa” şi nu “a merge”. Noi credem că verbul “a merge” este mai important. Sigur că s-a poruncit: “mergeţi”, dar mai există şi alta: “aşteptaţi până...” Ceva trebuie să se întâmple până să mergi. Marea tragedie rezultă din faptul că noi mergem înainte de a aştepta. Astfel se face că sunt oameni care merg, pentru a-L mărturisi pe Dumnezeu, dar care, cu greu îl cunosc pe El. Biserica este un organism care se înmulţeşte Nu viaţa izvorăşte din Biserică, ci Biserica izvorăşte din esenţa vieţii.

Adevăratul test al uceniciei este: creăm noi cu adevărat condiţii de viaţă? La locul de muncă îşi dau seama oamenii din jurul nostru că noi suntem diferiţi? Se simte prezenţa lui Dumnezeu in casa ta ? Acesta este adevăratul test al vieţii, lsus a spus că un ucenic trebuie să aducă roade. Roada este rezultatul vieţii. Faptele sunt mecanice. Poţi învăţa o maimuţă să ridice mâinile la comandă, dacă lucrezi îndeajuns de mult cu ea. Poţi învăţa pe orice om care are un coeficient de inteligenţă scăzut câteva cuvinte, pe care apoi să le numeşti vorbire în alte limbi Dar aceasta nu înseamnă că ei au primit botezul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este viaţă. Limbile nu-ţi dau pe Duhul Sfânt, ci Duhul Sfânt îţi dă vorbirea în limbi. Miracolul nu constă că eu pot să rostesc cuvinte în altă limbă ci miracolul constă în faptul că Dumnezeu îmi dă ceva de spus.

Când un om primeşte naşterea din nou, o întreagă serie de evenimente au loc. Noua creaţie este un produs al vieţii veşnice. Creştinismul este o implementare de viaţă, de viaţă veşnică, o viaţă ce nu poate fi distrusă. Biserica este tot atât de eternă ca şi Dumnezeu. Gândiţi-vă la acest lucru. Nu poţi distruge Biserica. Când Mao a preluat puterea, în China existau doar un milion de credincioşi protestanţi. Mao şi comuniştii lui i-au ucis pe liderii religioşi, le-au confiscat proprietăţile iar pe ceilalţi i-au împrăştiat în toată China. Când Mao a plecat în iad. în China trăiau cu între 50 şi 100 de milioane mai mulţi credincioşi decât în momentul în care el a preluat puterea asupra Chinei

Credincioşii se întâlneau în case, iar Biserica nu avea o structură stabilă Nu se puteau ţine evanghelizări cu nici un chip, deci mulţimea nu venea la Isus în urma programelor de biserică Oamenii erau mântuiţi datorită vieţii care era răspândită de la om la om. Eu sunt născut din nou, te întâlnesc şi te conduc la mântuire. Aproape 100 de milioane de oameni au fost mântuiţi fară evanghelizări la radio sau TV. Acei ucenici chinezi sunt de o mie de ori mai eficienţi decât suntem noi în lumea liberă. De ce? Pentru că ei sunt vii. Nu este un joc. Ei l-au cunoscut pe Isus şi au fost impresionaţi de El. Nu era nimic senzaţional. Ei produceau roadele neprihănirii.

Roada este produsul vieţii, faptele sunt mecanice. Poţi agăţa o portocală într-un stejar, dar ea nu va putea trăi acolo, ci va muri. Am văzut nenumărate “portocale" religioase agăţate în stejari. Avem un Hristos învăţat, o limbă învăţată, un dans învăţat. Este atât de mecanic încât şi cei neevlavioşi le pot practica. Oamenii vin la biserică pentru a avea un timp bun duminica, apoi ei pleacă şi de luni trăiesc iar ca nişte diavoli. Dumnezeu doreşte să-şi arate puterea în. Dacă noi vom permite lucrării Sale de sfinţire să atingă vieţile noastre, vom produce roada neprihănirii. Roada neprihănirii poate fi cântărită doar în a doua generaţie. Dumnezeu încă îi justifică pe păcătoşi. Oamenii nu sunt perfecţi la naştere, dar noua creaţie este. Trebuie reţinut faptul că educaţia spirituală şi sfinţirea sunt totuna. Sfinţirea nu lucrează în unii la fel de repede ca şi în alţii.

Citind Noul Testament, este greu de crezut că biserica din Corint şi biserica din Efes provin din aceeaşi familie. Totuşi Pavel le numeşte sfinte. Una din ele părăsise ceea ce era pământesc pentru lucrurile cereşti, cealaltă încă era aici jos, pierzând timpul cu discuţii de genul, de care predicator vă place mai mult?” în cartea Corinteni omul ocupă întreaga scenă. In epistola către Efeseni, singurii oameni luaţi în discuţie sunt omul nou şi omul Isus Hristos Totuşi ele făceau parte din aceeaşi familie. Harul lui Dumnezeu lucrase în una mai mult decât în cealaltă. Sunt în biserică oameni care nu înaintează la fel de mult ca şi alţii, dar nu putem să-i dăm afară dacă ei sunt cu adevărat născuţi din nou. Roada poate fi cunoscută doar în a doua generaţie. Doar in a doua generaţie vom putea spune ce fel de convertiţi am produs. Roada mesajului de astăzi va li Biserica de mâine.



Yüklə 1,82 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   ...   39




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin