Victor visinescu jurnalism contemporan

STRUCTURA MESAJULUI PUBLICITAR

Agentul publicitar nu îsi îngaduie sa configureze structura unui mesaj, produs sau serviciu, în vederea promovarii

vânzarii fara sa cunoasca, pe cât posibil cu exactitate, structura individuala a consumatorului. Aceasta este configurata de

mai multi factori:

- experienta de viata socio-profesionala si culturala a consumatorului;

- codul cultural al tarii careia îi apartine gradul de cultura universala;

- categorii biologice: vârste, sex, etnii etc.

- categorii sociale (bogati, medii, saraci) si implicit resurse bugetare de familie (ridicate, medii, reduse);

- categorii de stari comportamentale: indivizi rationali, indivizi emotionali, indivizi revoluti;

În stricta raportare la acesti factori ai cunoasterii - nu singurii! – se contureaza si structura mesajului publicitar, adica

structura produsului destinat vânzarii.

Care este (trebuie sa fie) conceptia emitatorului de mesaje publicitare?

În bibliografia de specialitate se evoca necesitatea alcatuirii unui scenariu publicitar care se fundamenteaza pe trei

întrebari-cheie. Iata-le:

1) Cum reusesc sa-l implic pe consumator?

2) Ce imagine îi ofer despre el însusi prin prisma unui produs?

3) Ce avantaje îi aduc bugetului sau? (întrebare ascunsa)

Raspunsurile atârna de politica de marketing, care, în acest domeniu, se individualizeaza prin:

a) mesajul personalizat

(= adresare directa; porneste de la un pronume) ex.: ”PRO TV E AL TAU”

- se adreseaza publicului; tu este diseminat în multiple particule; mesajul ajunge diseminat în fiecare casa = este o

maniera de a implica consumatorul;

b) transformarea consumatorului în martor;

produsul „este îmbracat” într-un scenariu realist, SF sau cu personaje animale);

c) maniera aluziva

Politica de marketing are câteva functii:

- investigarea pietii, mediul economic si social;

- adaptarea politicilor de marketing la cerintele mediului;

- dimensionarea serviciilor la gama de nevoi a consumatorilor;

- promovarea unui management eficient (cf. Maria Moldoveanu, Marketing în cultura, 1997 , p.23).

TIPOLOGIA CAMPANIILOR PUBLICITARE

Campaniile publicitare se împart în doua tipuri:

a) a) Hardsale = vânzare în tip forte – sloganuri: cel mai tare produs: „ Daca exigenta cere impecabilul, exigenta

cere Ariel”; adica strategie agresiva de eliminare a concurentei;

b) b) Softsale = vânzare prin strategia de bunavointa – fara aluzii la bani, la pret = vrajirea consumatorului ca sa

dea banii pe produsul sau.

Campaniile publicitare se caracterizeaza prin:

a) a) sunt axate pe furnizor – celebru prin faptul ca vinde si distribuie rapid produse; furnizorul transmite pentru

cumparatorii potentiali; ceea ce poate vinde el e propria lui imagine; unele firme colaboreaza cu un astfel de furnizor; ex.

P & G, Benckiser;

b) b) sunt axate pe produs si în acest caz urmaresc

- - lansarea produsului – imaginatie + inventivitate;

- - publicitate competitiva;

- - mentinerea succesului – publicitatea de amintire;

- - publicitate de sprijin – reduceri de preturi în magazine (spatii publice).

TIPOLOGIA CONSUMATORILOR

Mesajele publicitare sunt destinate unor consumatori eterogeni, stratificati în trei tipuri de clase:

1. 1. High-Class – clasa de vârf care se împarte în: a) nivelul înstarit si b) nivelul superior;

2. 2. Middle-Class – proletariatul urban;

3. 3. Noii emigranti – cei care nu s- au încadrat perfect în societate;

Ex. reclama la masini – face apel la reactia euforizanta (middle-class) si „valorifica” reactia de frustrare a acestei

categorii/clase sociale.

În procesul derularii publicitatii se impun doi factori de care trebuie sa tina cont anuntatorii de publicitate:

1. 1. Aria geografica;

2. 2. Bunastarea populatiei.

ACTUL CREATIEI ÎN PUBLICITATE

Înainte de a trece la exemple, este necesar sa relevam elementele de continut, de constructie si de intentie ale

structurii mesajului publicitar. În formulari lapidare eliptice, orice mesaj publicitar capteaza consumatorii prin mai multe

trasaturi redundante, judecate însa comparativ:

- pretul;

- avantajele fata de alte produse;

- satisfactii dupa achizitionare;

- detalii tehnice;

- elemente de noutate;

- modul de functionare;

- locul de desfacere.

Treptele pe care se construieste un mesaj solicita emitatorului:

1. 1. Adreseaza-te unui segment de public bine definit;

2. 2. Evidentiaza importanta produsului pentru cumparator;

3. 3. Exprima valoarea produsului pe limba cumparatorului;

4. 4. Promoveaza serviciul ca avantaj unic;

5. 5. Propune vânzarea în termeni foarte clari: „Daca ai sa cumperi produsul X, vei fi satisfacut în urmatoarea

problema…”;

6. 6. Scoate în evidenta prestigiul firmei si credibilitatea ei.

Repere esentiale pentru creatorii de publicitate:

1. 1. Ce trebuinte primeaza la cumparator?

2. 2. Ce caracteristici psiho-sociale au consumatorii?

3. 3. Ce cerinte impune sponsorul reclamei?

4. 4. Ce costuri are reclama?

5. 5. Ce valoare estetica are ea?

6. 6. Pe ce suport media se difuzeaza m esajul?

7. 7. Ce model publicitar aleg?

8. 8. Ce crede concurenta despre mine?

În functie de acesti parametrii si de cunoastere a lor, se defineste strategia publicitara si mesajul devine un stimul.

SPECIFICUL STRUCTURARII MESAJULUI

Structurarea propriu-zisa a mesajului publicitar este sugerata de specialisti pe baza unei scheme mitice a povestirii,

dat fiind faptul ca în inconstientul fiecarui om exista o structura mitica si religioasa, care poate fi speculata. În respectiva

schema se cuprind urmatoarele elemente:

- - Enunt (o stare de lipsa de dezechilibru/o stare de disconfort) plus…

- - I.A. = Interventie Agent salvator plus…

- - A.C. = Asertiune comerciala plus…

- - C. = Concluzie, al carei scop este adeziunea + orientarea catre cumpararea produsului.

Mesajele publicitare se brodeaza pe doua modele clasice:

1. 1. Modelul salvarii:

- - asertiune initiala;

- - agent salvator;

- - concluzia (cu caracter general: numai cu produsul X poti redresa situatia);

2. Modelul paradoxului:

- - textul din punct de vedere stilistic e mult mai interesant: „Nu putem sa te promovam director, dar îti putem

oferi trei salarii”;

- - concluzia: „Apelând la creditul X al bancii Y, vei putea beneficia de cele trei salarii în cont”;

- - concluzia gratificanta: „Cu banca Y, statutul tau social se poate schimba

Analistul de marketing, asa cum observa Maria Moldoveanu (cf. op. cit.), trebuie sa cunoasca si sa utilizeze:

- - manipularea (psihologia grupurilor);

- - contagiunea de masa (ai mai multi cumparatori).

VALENTE STILISTICE ÎN MESAJUL PUBLICITAR

Valentele stilistice ale mesajului publicitar sunt date de cuvinte la sens propriu si cuvinte la sens figurat, în propozitii

sau fraze.

De exemplu: Marca (= marca produsului: „Ever”), o propozitie: („Placerea se afla sub capac”); o fraza („Daca exigenta

cere impecabilul, exigenta cere Ariel”).

Mesajul trebuie sa fie lapidar, în televiziune, de exemplu, nu trebuie sa depaseasca 30 de secunde; dupa 30 de

secunde creierul oboseste; un spot cu un scenariu conceput pe structuri de flash poate fi receptionat mai eficiet la tv.

decât în presa.

Cuvânt/propozitie/fraza = mesajul poate fi anagramat (tip rebus, astfel stârneste dorinta de a se implica, de a-l

dezvalui. Exista tactici de introducere în scenariu a telespectatorului: scena pulverizarii din spot Ever. Atunci când se

elaboreaza un spot se contureaza portretul consumatorului ideal; actul publicitatii impune însa sondajul de opinie.

Sondajele de opinie sunt facute pentru firme si trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte:

- - schimbarea si evolutia preferintelor;

- - schimbarea regimului politic dintr-o tara;

- - puterea de cumparare a consumatorilor;

- - starea de moment a populatiei (vezi Coca- Cola si finala C.M.);

- - momente de depresie/saracie (vezi publicitatea pentru mase: ”din ce în ce mai ieftin”).

Mesajul publicitar este în acest fel nu doar o tehnica, ci si o creatie. Creatorii îsi adapteaza permanent tehnicile de

investigatie. Segmentarea populatiei într-un sondaj de opinie pentru un produs = profilul cumparatorului, conturarea

TARGET-ului, adica a tine cont de dorinte, aspiratii, motivatii.

CÂTEVA LINII PEISAGISTICE ÎN CONTEXT ROMÂNESC

Contemporani cu tranzitia, citam astazi anunturi si reclame publicitare în oricare organ de presa, de la cele centrale

(„România libera”, „Adevarul”, ”Jurnalul National”; „Curierul National”, „Nationalul”, „Curentul”, „Libertatea”, „Cronica

Româna”) pâna la zecile de ziare zonale (judetene, municipale, orasenesti), carora li se adauga presa periodica de

specialitate („Capital”, „Tribuna economica”, „Ziarul financiar”, „ Revista economica”, toate celelalte). Acestui front

publicistic cu totul incomplet enumerat i se alatura presa expresa a publicitatii, cu aparitie zilnica, bi si saptamânala, cu

suplimente si editii duble („Anuntul telefonic”, „Anuntul de la A la Z”, „Anuntul publicitar”, „Anunturi concrete”, „Impact

publicitar”, revistele cu profil auto sau imobiliar, câte altele). Alta categorie de publicatii, din sfera revistelor tematice (de

exemplu: „Formula As”) rezerva si ele spatii considerabile publicitatii.

Cercetând paginile de anunturi si reclame ale publicatiilor românesti am ajuns la câteva concluzii pe care le-as

anticipa în doua tronsoane: 1. Factori comuni, 2. Factori deosebitori.

În categoria factorilor comuni putem include cele patru criterii care stau la baza unei decizii referitoare la tipul

publicatiei ce trebuie aleasa drept suport publicitar.

a) a) Criteriul geografic are o pondere însemnata în definirea publicatiei cu atributul de „national”, „judetean,

„municipal”, „local”, „de întreprindere”, determinari în functie de care se alege felul produsului (serviciilor) prin raportare

directa la nevoile si doleantele cumparatorilor, acestea, la rându-le proportionale cu posibilitatile bugetare, interese

profesionale sau divertismentale.

b) b) Criteriul de audienta. Se considera ca ziarele cu aparitie zilnica – cele centrale, bunaoara – se adreseaza

cititorilor în totalitate, vazuti eterogen, ca o masa caleidoscopica, stând sub impulsul unor diferite si foarte ramificate

trebuinte de ordin material si afectiv. Într-un asemenea caz, orientarea tematica, rubricizarea, structura mesajelor însesi

trebuie sa fie conforme cu o cât mai cuprinzatoare arie, ceea ce nu este lesne si nici întotdeauna garantat ca eficienta. La

polul opus, în zone geografice restrânse, audienta fiind mult mai cunoscuta, deciziile se iau în functie de scara socioprofesionala

si sufleteasca a trebuintelor localnicilor, cunoscuti direct sau prin sondaje de opinie.

c) c) Criteriul tehnologiilor (de imprimare, difuzare, receptare) are un rol important în aparitia la termen, în

conditii tehnice superioare, difuzare rapida si receptare, la aceiasi parametrii de dotare tehnica, a tuturor produselor

publicitare. Acest criteriu are în vedere elemente de prim ordin precum: calitatea hârtiei, conditiile geografice, imaginile

(fotografii, desene, grafice), tirajele, preturile, reteaua de difuzare, agentii publicitari, decodarea.

d) d) Criteriul profesionalitatii. Acesta solicita de la realizatorii de publicitate redactori, agenti publicitari,

machetatori, graficieni, operatori, etc. – idei, cunostiinte, talent, perceptie, demersuri „pe faza”, mobilitate si perspectiva,

strategii redactionale flexibile.

Acesti factori enumerati, adaugati cu altii, din zona functiilor publicitatii, asigura eficienta în publicitate.

PUBLICITATEA ÎNTR–UN MARE COTIDIAN: „ROMÂNIA LIBERA”

Între cotidianele centrale de prestigiu, cu traditie în presa româna, „România libera”, ziar fondat în 1877, tiparit în doua

editii, format mare, acorda în fiecare numar aproximativ o treime din spatiul ziarului publicitatii.

Ca regula generala, consumatorii de publicitate gasesc în rubrici bine statornicite acest univers tematic:

- - Cereri servicii

- - Oferte serviciu

- - Prestari servicii

- - Locuri de munca în strainatate

- - Propuneri de afaceri

- - Licitatii

- - Vânzari terenuri

- - Vânzari garsoniere

- - Vânzari apartamente (cu 2, 3, 4 camere)

- - Vânzari auto (românesti, straine)

- - Vânzari piese auto

- - Vânzari electro

- - Vânzari diverse

- - Cumparari: garsoniere, apartamente

- - Cumparari case – vile

- - Cumparari auto (românesti, straine)

- - Cumparari electro

- - Cumparari diverse

- - Închirieri (cereri, oferte)

- - Schimburi

- - Troc

- - Diverse

- - Aniversari

- - Matrimoniale

- - Pierderi (acte, diverse)

- - Comemorari

- - Decese

Aceste cca. 30 de rubrici sunt bine cunoscute de cititorii „României libere”, si asa cum se configureaza ele, chiar

numai enuntiativ, acopera o gama de interese în zone distincte ale existentei: zona 1 – servicii, prestari de servicii, locuri

de munca (zona fundamentala); zona 2 – propuneri de afaceri, licitatii (zona indispensabila într-o economie de piata);

zona 3 – cumparari-vânzari de prima importanta (locuinte, terenuri, autoturisme, produse electro); zona 4 – închirieri

(cereri, oferte); zona 5 – schimburi, troc, diverse; zona 6 – aniversari, matrimoniale, comemorari, decese (existenta

umana în m omentele ei fundamentale).

OBSERVATII:

1. 1. Imensa majoritate în acest spatiu publicitar o detine Anuntul. Structura acestuia este caracterizata prin:

concizie, sobrietate, exactitate, redundante inevitabile (numere de telefon, adrese). Exista si anunturi mai dezvoltate, iar

unele dintre texte sau titulaturi de rubrici sunt însotite de imagini, marci, desene, peisaje, variate obiecte.

2. 2. Adesea, în interiorul publicitatii de tip anunt sunt inserate si reclame. Aceste au un grad de noutate evident

si raspund unor interese diferentiate. De exemplu, reclama intitulata „Locuri de munca în strainatate, pe vase de

croaziera”. Textul detaliaza elementele de atractie: proprietarii liniilor maritime prestigioase, denumirile vaselor m aritime,

denumirile posturilor disponibile, retributiile, posibilitatea de a candida la un loc de munca, pe baza decuparii si expedierii

anuntului. În aceeasi categorie a reclamelor vizualizate sunt grupajele foto „Sex Club”, colaj de imagini derutante, „interzis

minorilor”, dar „in direct” „100% sex nonstop”, cu stiuta broderie de ispite verbale: „placeri”, „amor gratuit”, „dialoguri

fierbinti” si chipuri feminine ispititoare.

PUBLICITATE SI JURNALISM

Reproducem un fragment din publicatia “Etica jurnalism si publicitate” (o publicatie Freedom House) care se refera la

raporturile dintre relatiile publice si jurnalism si de asemenea la relatiile dintre publicitate si jurnalism în context românesc:

Ce este un anunt publicitar ? Când este corect pentru o companie sa încerce sa influenteze ceea ce se scrie sau se

spune despre ea în mass-media? În România delimitarile între PR (Public Relation), publicitate si jurnalism sunt deseori

neclare. Companiile platesc jurnalistii pentru a scrie articole. Ziarele publica anunturi în asa fel încât ele arata ca niste

articole. Toate acestea trateaza publicul fara respect, împiedica prezentarea de informatii nepartinitoare si lezeaza

imaginea de ansamblu a mass-mediei.

În România, PR-ul este o industrie care înfloreste. În România termenul include multe aspecte ale strategiei de

comunicare, cum ar fi conferintele de presa si evenimentele create pentru consumator (consumer events). În Statele

Unite, PR-ul este în general considerat ca fiind mijlocul prin care o companie sau o entitate guvernamentala comunica cu

publicul prin intermediul mass-media. Specialisti în comunicare ai companiilor si ai guvernului contacteaza mass-media

prin conferinte de presa, comunicate de presa si prin contactul direct cu jurnalistii. Este dreptul si privilegiul jurnalistului de

a decide daca, când si cum va folosi informatiile. Comunicarea nu a implicat niciodata plata jurnalistilor! Toate

comunicarile platite sunt considerate publicitate. Diagrama reprezentata în figura 1 ilustreaza delimitarile stabilite în

Statele Unite.

Public Relations Association a elaborat propriul sau cod de etica similar cu cel al jurnalistilor. În timp ce datoria

fundamentala a profesionistilor în relatiile cu publicul este de a proteja interesele celor care i-au angajat, ei mai au

responsabilitatea relatarii informatiilor adevarate care vor fi transmise publicului.

Figura 1

Jurnalistul decidestirea

Purtatori de cuvânt

PR

ne

pla

tit:

- -

co

m

un

ica

re

de

pr

esa

- -

co

nfe

rin

ted

e

pr

esa

- -

Agentii de PR

Departamentul depublicitate

Publicitate si jurnalism: care sunt delimitarile?

În România, de la alegerile din 1996, sumele de bani cheltuite pentru publicitate în mass-media s-au dublat. În timp

ce publicitatea asigura viabilitatea unei mass-media independente, în România prezenta sa ridica un nou domeniu de

probleme de etica, care împieteaza asupra calitatii stirilor si a dreptului publicului la informatii nepartinitoare. Mass-media

din România se afla în fata acelorasi probleme carora Statele Unite le face fata zi de zi: cum sa obtii venituri din

publicitate fara a permite celor ce o platesc sa influenteze continutul editorial?

Primul domeniu în care apar dificultati este acela al personalului. În Occident exista o clara delimitare între personalul

care produce ziarul: jurnalistii si personalul care îl vinde atât publicului cât si agentilor de publicitate. În timp ce jurnalistii

sunt ocazional de acord pentru a purta discutii cu grupuri de publicitate asupra unor subiecte jurnalistice, ei nu se raliaza

personalului din publicitate pentru a vinde anunturi publicitare sau pentru a se întâlni cu oameni de afaceri, exceptând

cazul în care scriu despre un subiect în care est e implicata compania respectiva. Aceasta creeaza o distanta suficienta si

împiedica impactul prea mare al agentilor de publicitate asupra continutului editorial. Ziarele si statiile de televiziune sunt

conduse de oameni de afaceri care, chiar daca au fost odata jurnalisti, în prezent, pentru organizatie, nu mai sunt. În

România va trebui sa apara o mai mare specializare a rolurilor personalului, pe masura dezvoltarii mass-media. Deja,

multe ziare parasesc practica de avea jurnalisti care sa vânda spatii publicitare în timpul lor liber, orientându-se spre

personal focalizat pe aceasta activitate specifica. Rezultatul consta în stiri de calitate mai buna, mai numeroase, mai

nepartinitoare si vândute mai eficient în publicitate. (vezi figura 2)

Figura 2

Director dedifuzare

Redactorsef

C A P I T O L U L 9

UN DECENIU DE TRANZITIE ROMÂNEASCA LIBERA. TRANZITIE DUALA: SOCIETALA, MEDIATICA.

PRIVIRE RETROSPECTIVA.

ÎN PERSPECTIVA IDENTITATII PROFESIONALE

Ø Ø O nazuinta de secole a presei: sa fie instrument

democratic al libertatii;

Ø Ø Începutul: discurs mediatic euforic;

Ø Ø De la telerevolutie în paginile ziarelor: arii tematice soc;

Ø Ø Antiteze jurnalistice doctrinare: totalitarismul-liberalismul;

Ø Ø În sistemul noilor constrângeri: cautari, solutii,

perspective;

Ø Ø De la ziaristica rutiniera la jurnalistica integrata stiintei si

tehnologiei;

Ø Ø Eliminarea anacronismelor din terminologia jurnalistica.

Da dar…

Ø Ø Unde nu trebuie sa sovaim: la întâlnirea cu informatica;

Ø Ø Opera jurnalistica: un teritoriu cu reliefuri imprevizibile;

Ø Ø Componente ale operei jurnalistice: de la A la W;

Ø Ø Jurnalistica si jurnalisti în România post-decembrista;

Ø Ø De la cadru statistic la diversificare tematica;

Ø Ø Presa minoritatilor;

Ø Ø Acreditatii presei române la Bucuresti;

Ø Ø Managementul de presa si marketingul cultural;

Ø Ø Concetrare mediatica;

Ø Ø Ziaristul (ieri); jurnalismul (azi), sub protectia legii si a

forurilor profesionale;

Ø Ø Foruri ziaristice în trecut;

Ø Ø Prima lege a presei:1862;

Ø Ø Sindicatele ziaristice;

Ø Ø Legea presei în deceniile totalitarismului;

Ø Ø Legiferari mass-media dupa 1990;

Ø Ø Infractiuni de proba;

Ø Ø Înainte de un studiu de caz, raspunsuri la trei întrebari:

De unde am pornit? Unde am ajuns? Catre ce orizont ne

îndreptam?

Ø Ø La cota zero a noului deceniu;

Ø Ø O “contra-putere” în ofensiva balansatoare;

Ø Ø “Presa cu doua viteze”;

Ø Ø Realitatile tranzitiei oglindite în presa tranzitiei;

Ø Ø Sapte ori sapte studiu de caz;

Ø Ø Pagina întâi – “vitrina” oricarui ziar;

Ø Ø Elemente de identitate ale celor 7 cotidiene;

Ø Ø Ce “marfuri de vitrina” capteaza formula

A-I -D-A;

Ø Ø De la solicitari si asteptari la exemplificari: în capul listei:

stirile;

Ø Ø Rubricizarea. Tipologia stirii;

Ø Ø Stiri de frecventa cotidiana: coruptie, criminalitate,

violenta, droguri, accidente, sex, sida, infractiuni, prostitutie –

sau “o împaratie a întunericului”;

Ø Ø Realitatea investigata în genuri de opinie:

editorialul/comentariul/tableta de pagina întâi;

Ø Ø Teme si abordari editoriale;

Ø Ø De la repere la concretizarea unora dintre cele 12

solicitari de structura ale editorialului;

Ø Ø Numai concluzii, nu;

Ø Ø Epilog: spre ce orizont?

NAZUINTA DE SECOLE A PRESEI:

SA FIE INSTRUMENT DEMOCRATIC AL LIBERTATII

De la primul cotidian european, ivit în Anglia, “Daily Current (1702) pâna la presa din constelatia mass-media 2000,

parcurgând etape dificile în lupta pentru dobândirea libertatii, jurnalele au nazuit sa fie un “instrument democratic al

libertatii” (Alexis Tocqueville). Acest ideal a fost atins lent, în lungul “Secolului Luminilor”, a fost amenintat apoi în secolul

al XIX-lea, de cenzura, recunoscut ca atare abia printr-o lege din 29 iulie 1881. Trecând în secolul al XX-lea, când radioul

a nutrit acelasi ideal de a gândi si a exprima liber (1920), când, televiziunea (1945) s-a asociat pe drumul democratizarii

culturii, presa scrisa s-a implicat în impactul de masa ca model comportamental în spatiul public, contribuind prin

informatie, opinie si divertisment la corelarea evenimentelor de “agenda publica”.

Ca una din puterile în stat, care concentraza zone economice, politice si sociale, care participa la responsabilizarea

indivizilor (grupurilor) în societatea civila, mass -media din România a trecut de la totalitarism la democratie în secvente de

timp asemanatoare fulgerelor. Iesind dintr-o istorie de cinci decenii ca victima, a intrat nesperat de repede într-o noua

istorie de-a gata, fara anticorpi, entuziasmata de vuietul libertatii, nestiind ce semnificase “violul psihic” al lui Jacques

Ellul, neavând perceptia apartenentei la proprietate, necunoscând complexitatea mizelor economice, simbolice, socioculturale,

care o pândeau, val dupa val. Transferul de la statutul totalitarist la cel democrat fara constientizarea

implicatiilor unor sintagme cu totul noi: “câine de paza”, “gate- keepers”, “spirala tacerii”,”serviciu public”, “mediu invizibil”,

“sat global”, “ziar electronic”, etc. avea sa-i dezvaluie în primul ei deceniu liber multe paradoxuri ale comunicarii mediatice

contemporane. Presa româna intra în lumea lui Marshall McLuhan, “The medium is the massage”, cu sechelele lumii

monologului totalitarist, patronat de vocea partidului unic, cu ziare si ziaristi si nu jurnale si jurnalisti, departe de cerintele

profesiunii liberale, nefamiliarizata cu asumarea responsabilitatii, cu democratizarea dialogului ca forma radicala de

democratie. Ideea dupa care revolutia care o eliberase de sub obrocul cenzurei îi atribuise statura de “colos”, a fost

comentata de Peter Gross, într-o carte titrata metaforic Colosul cu picioare de lut (1999, Polirom).

În clocotul evenimentelor politice se ocoleau întrebari de substanta: Ce fel de lume? Ce insitutii? Ce sisteme în

suprastructurile ei? Raspunsuri referitoare la aceasta identitate confuza aveau sa vina din anii 1992/1993 înainte, etapa a

trecerii de la telerevolutia conotata magic la supradimensionarea scenei politice, prin ritualuri de înmormântare a societatii

socialiste multilateral dezvoltate, prin rebotezarea vechilor institutii, strazi, parcuri, statui, prin osanale aduse pietii de

bunuri alimentare cu produse exotice, prin crearea iluziei consumatorilor ca deja se aflau în supermagazinele Parisului

sau Londrei.

Cât timp însa? Helas, îngrozitor de scurt timp, exact pâna la momentul denumit liberarizarea preturilor. Când hârtia

ziarelor s-a scumpit, când tirajele au descrescut, euforiile s-au topit, gravele întrebari s-au pus, marile dificultati ale

tranzitiei si-au facut efectele. Ce impact au avut acestea cu presa?

Cum era de asteptat, la nivelul reactiilor opiniei publice, s -au produs mutatii în directia credibilitatii, jurnalistii au intuit,

probabil, a priorii, ceea ce Pierre Laborie a afirmat despre “opinia publica” si anume ca aceasta poate fi imperceptibila,

inconsecventa, fragila, versatila, ambigua, schimbatoare, incoerenta, amnezica (apud Jean-Nöel Jeanneney, cit., p. 3).

Consecinta a unui pseudo-dialog presa-citiori, a necunoasterii procesului de reversabilitate, discursul jurnalistic a exaltat.

Într-o alta exprimare presa alunecase de la început pe panta hegemoniei, pe care si-o luase scut ignorând semnalele

avertizatoare date de parcursul presei occidentale si anume: eliberarea din chingile autoritarist -dictatioriale fusese posibila

în multe tari prin liberalism economic, prin mecanisme de piata, context în care rolul socio-politic eliberator fusese

subminat de rolul comercial, pe dubla piata mass-media cu preponderenta publicitatii.

Probabil ca presa româna care plonjase de pe trambulina comunista în deplina libertate de gândire si de exprimare

garantate de art. 31 al noii Constitutii, nu realizase pe deplin ce avea de înfruntat. Ea facea primii pasi spre ineditul ei

statut dispersându-si atentia în directia subiectelor pâna atunci “ascunse” simturilor ei, pericol asupra caruia Jean-Nöel

Jeanneney, avertizeaza fara echivoc:

“Dispersarea atentiei este o amenintare constanta. Invers, daca încerci sa eviti acest lucru, risti sa scapi din vedere –

prin evaluari prea statice, prea generale, prea abstracte – realitatea în complexitatea ei” (op., cit., p. 2).