1. Mo-ment organi-zatoric
2. Cap-tarea atenţiei
3. Pre-gătirea pentru tema nouă
4. Co-mu-nicarea noilor cunoş-tinţe
5. Apre-ciere, asociere gener-lizare
7. Eva-luare
8. În-cheiere
|
Competenţa-cadru: 3. Manifestarea iubirii faţă, aproapele.
Subcompetenţe.
-
Argumentarea motivelor de a studia şi urma învăţăturile creştine.
-
Conştientizarea că veşnicia cu Dumnezeu este locul celor buni şi ascultători de poruncile Lui Dumnezeu.
-
Obiective operaţionale: Să valorifice conţinutul virtuţilor reflectate în cele nouă fericiri. Valorificarea sensului şi importanţei chemării Divine: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
Desfăşurarea lecţiei: După rugăciunea de la începutul lecţiei, elevilor li se propune să asculte imnul „Unule-Născut”
Imnul Unule Născut
Unule Născut, Fiule şi Cuvîntul lui Dumnezeu, Cela ce eşti fără de moarte şi ai primit, pentru mîntuirea noastră, a Te Întrupa din Sfînta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria; Care Neschimbat Te-ai Întrupat şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfînta Treime, împreună mărit cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt, mîntuieşte-ne pe noi!
Copii, aţi audiat imnul „Unule Născut”în care se preamăreşte Întruparea Fiului lui Dumnezeu din Preacurata Fecioară. Această cîntare a fost alcătuită pe vremea sfîntului împărat Iustinian cu prilejul sfinţirii bisericii Sfînta Sofia din Constantinopol(537) drept mărturisire a credinţei împotriva ereziei lui Nestorie. Imnul ne confirmă că Mîntuitorul este Fiul Cel Unul Născut al Tatălui ceresc, că El este fără de moarte, că a binevoit pentru mîntuirea noastră Să Se întrupeze din Sfînta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, S-a răstignit şi a murit pentru noi ca să ne izbăvească de păcat şi de moartea cea veşnică. În sfîrşit, aflăm că Domnul Iisus este Unul din cele Trei Ipostasuri ale Sfintei Treimi şi ne îndeamnă să-L slăvim tot aşa cum slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfîntul Duh.
Tema lecţiei este PREDICA DE PE MUNTE cu motoul „Fiţi dar desăvîrşiţi, precum şi Tatăl vostru desăvîrşit este” (Matei 5, 48).
Introducere. Mîntuitorul Iisus Hristos a adus în lume cea mai sublimă, cea mai înălţătoare învăţătură pe care o putea propovădui cineva, în centrul căreia stă iubirea universală faţă de toţi oamenii, pe care trebuie să-i considerăm fraţi ai noştri şi fii ai aceluiaşi Părinte Ceresc. Pentru a înţelege mai bine învăţătura cea nouă adusă în lume, trebuie să cunoaşrem care era starea lumii cînd a venit pe pămînt Iisus Hristos şi a învăţat. El a venit într-o lume dominată de nedreptăţi şi asupriri, de ură şi inegalităţi sociale, în lumea zeităţilor păgîne, a imoralităţii, a dispreţului faţă de cei săraci. În această lume a venit Domnul Hristos cu învăţătura cea nouă, potrivit căreea toţi oamenii sunt fii ai aceluiaşi Tată ceresc şi fraţi între ei, nu avem dreptul să facem deosebiri de ordin naţional sau social.
Înt-una din zile, Mîntuitorul, aflat pe un munte, a ţinut o predică mulţimilor. Această predică a cuprins cele nouă ”Fericiri”, iar muntele s-a numit de atunci Muntele Fericirilor. Ca şi decalogul (Legea Vechiului Testament), ele constituie o lege morală adresată tuturor oamenilor. Decalogul spune clar ceea ce nu trebuie să facă un credincios, iar ”Fericirile” (Legea Noului Testament) sugerează indirect ceea ce trebuie să facă pentru a cîştiga plata în ceruri, ce virtuţi trebuie să dobîndească cei, care doresc să intre în Împărăţia Cerurilor.
Iată care sînt ”Fericirile” şi cum se tîlcuiesc ele:
-
Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este împărăţia cerurilor.
Mîntuitorul îi fericeşte pe cei smeriţi – ”săraci cu duhul” – care se leapădă de păcatul mîndriei şi al îngîmfării şi care, conştienţi de lipsurile şi de imperfecţiunile de care suferă, se străduiesc să ajungă la desăvîrşirea morală.
Smerenia este virtutea pe care Mîntuitorul ne cere să o dobîndim pentru a cîştiga Împărăţia Cerurilor.
2.Fericiţi cei ce plîng, că aceia se vor mîngîia.
Plînsul este expresia exterioară a tristeţei sau a durerii a omului sărac cu duhul (smerit) care, conștient de lipsurile și de păcatele sale, se întristează că nu poate fi așa, cum dorește Dumnezeu de la el să fie. Răsplata care o va primi creștinul care trăiește starea de pocăință este mîngîierea în Împărăția Cerurilor, cînd cel rău va fi biruit, iar binele va triunfa.
3.Fericiți cei blînzi, că aceia vor moșteni pămîntul.
Mîntuitorul recomandă blîndețea ca pe o virtute de preț pentru dobîndirea fericirii veșnice și ca o atitudine potrivită în relațiile sociale. Cel mai bun exemplu de blîndețe ne este oferit de Mîntuitorul: ”Învățați de la Mine, că sînt blînd și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre”. (Matei 11, 29)
Cei care dobîndesc virtutea blîndeții trec peste toate nedreptățile și trăiesc mereu în armonie cu semenii. Iar pămîntul pe care îl vor moșteni este un pămînt nou, refăcut, după ce vor fi pedepsiți și aruncați în iad cei răi.
4.Fericiți cei ce flămînzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Cei ce flămînzesc și însetează după dreptate sînt adevărații creștini care trebuie să urmărească, în întreaga viață, înfăptuirea dreptății și a binelui. Acest bine se referă nu numai la virtutea dreptății sociale, dar și la o viață cucernică, sfîntă. De această ”sete” și această ”foame” au dat dovadă sfinții, martirii și mucenicii primelor veacuri creștine care s-au săturat în parte în această viață și în mod deplin în viața viitoare, prin dobîndirea desăvîrșirii și a bucuriilor veșnice.
5.Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.
Milostenia izvorăște din iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele nostru și se concretiează în faptele milei trupești (ajutor material) și faptele milei sufletești (ajutor moral) săvîrșite față de cei aflați în lipsuri și suferințe.
Ca să fie plăcute lui Dumnezeu, toate aceste fapte trebuie făcute din inimă, în taină. Mîntuitorul ne învață că, prin faptele de milostenie îl întîlnim pe Dumnezeu Însuși: ”Adevărat zic vouă: întrucît ați unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie mi-ați făcut.” (Matei 25,40).
Răsplata celor milostivi va fi milostenia Părintelui ceresc față de ei la judecata obștească.
6.Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Curăția inimii este una din cele mai importante virtuți și se dobîndește prin trăire unei vieți fără de păcat. Curați la inimă sînt cei care îl iubesc pe Dumnezeu și sînt capabili să depună efort de voință și jertfă de rugăciune pentru alungarea ispitelor din inima lor, cei lipsiți de vicleșug, iertători, buni și răbdători.
Aceștea sînt binecuvîntați cu puterea de a-L vedea și simți pe Dumnezeu, încă din viața pămîntească.
7. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema.
Făcătorii de pace sînt creștinii împăcați cu Dumnezeu prin pocăință, care nu fac păcate grele, care sînt împăcați în gîndurile și cugetele lor și trăiesc în pace și bună înțelegere cu semenii lor. Ei se vor numi fii lui Dumnezeu întrucît vor fi părtași tuturor binefacerilor Părintelui ceresc.
8. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că acelora este Împărăţia cerurilor.
Prin dreptate se înţelege aici adevărata credinţă în Dumnezeu.
Mîntuitorul îi mîntuieşte pe aceia care, de-a lungul veacurilor sînt prigoniţi prin stăruinţa lor în dreptate şi sfinţenie. Împărăţia cerrurilor este răsplata propovăduirilor Evangheliei şi învăţăturii Bisericii, a mărturisirilor dreptei credinţe şi a luptătorilor împotriva nedreptăţilor şi relelor sociale.
9. Fericiţi veţi fi voi cînd vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvîntul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
Mîntuitorul îi fericeşte pe cei care, vor lucra poruncile Sale şi care vor suferi defăimări, prigoniri, chinuri şi chiar moartea pentru Hristos.
Virtuţile cuprinse în aceste nouă ”Fericiri” alcătuiesc o adevărată scară a desăvîşirii. Cei care se străduiesc să le împlinească vor auzi glasul Mîntuitorului:
”Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri”.
În predica sa de pe munte, pe lîngă cele nouă fericiri, Iisus Hristos vorbeşte şi despre milostenie, rugăciune, post şi mai ales accentuiază necesitatea iubirii universale care să includă chiar şi pe vrăjmaşii noştri. De asemenea, ne prezintă şi un model clasic de rugăciune – Tatăl nostru – cea mai cunoscută rugăciune creştină tradusă aproape în toate limbile pămîntului şi folosită de creştinii de pretutindeni. Aflăm şi multe îndemnuri de-a ne feri de prorocii minciunoşi şi de falşii propovăduitori ai învăţăturii Divine. Iată unele dintre acele învăţături :
Despre iubirea tuturor oamenilor
Poruncile Domnului nostru Iisus Hristos sînt mult mai mă-reţe şi desăvîrşite decît cele propovăduite de către prorocii din vechime. Iisus învăţa nu numai să nu faci rău prin fapte, dar şi gîndurile şi sentimentele tale să-ţi fie întotdeauna curate. El ne-a lăsat o poruncă nouă şi mare - iubirea pentru oameni, chiar şi pentru duşmani.
- Prorocii ziceau: „Să nu ucizi! Iar cine va ucide, vrednic va fi de osîndă". Eu, vă spun însă, îşi învăţa Iisus poporul, că vrednic este de osîndă oricine se mînie pe fratele său. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău". Iar Eu vă zic vouă: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi-i pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei care vă vatămă şi vă prigonesc - atunci veţi fi fiii Tatălui vostru Celui din Ceruri, pentru că Dumnezeu face să răsară soarele peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Dar dacă voi veţi iubi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare nu fac şi păgînii acelaşi lucru?
Fiţi, dar, desăvîrşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvîrşit este.
Despre milostenie
- Luaţi aminte, să nu faceţi milostenie înaintea oamenilor ca să fiti văzuţi de ei şi să vă laude, altfel nu veţi lua răsplată de la Tatăl Cel ceresc. Şi atunci cînd faci milostenie nu trîmbiţa despre aceasta, cum fac făţarnicii, tu, însă, fă milostenie în taină, să nu ştie stînga ta ce face dreapta. Nu te mîndri că ai făcut un bine şi străduieşte-te să nu-ţi aminteşti despre aceasta. Şi atunci, Domnul, Care vede cele tainice ale tale, te va răsplăti. Fiţi milostivi aşa cum este milostiv Tatăl vostru Cel din ceruri!
Despre rugăciune
- Cînd vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage în văzul oamenilor, ca aceştia, văzîndu-i rugîndu-se, să-i laude. Adevărat vă spun vouă: ei îşi iau deja plata. Tu, însă, cînd te rogi, intră în cămara ta şi, închizînd uşa, roagă-te Tatălui Ceresc în ascuns, iar El care vede rugăciunea ta în taină, îţi va da ceea ce ai cerut. Cînd vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgînii, care cred că pentru vorbăria lor multă vor fi auziţi de Dumnezeu. Căci, Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, înainte de a cere voi. Rugaţi-vă deci aşa:
Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău! Vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pă-mînt. Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel vi-clean. Căci a Ta este Împărăţia, puterea şi slava în veci. Amin!
Iisus spunea că Dumnezeu aude rugăciunea fiecărui om. Iar dacă nu primim imediat cele cerute, să nu ne întristăm, ci să ne rugăm în continuare cu mai multă rîvnă: „Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide". Dumnezeu este Tatăl nostru Cel iubitor care ne dă tot binele cerut de la El.
Despre nejudecarea aproapelui
- Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi. Cu judecata cu care veţi judeca, cu aceea vă vor judeca şi pe voi. Dacă nu ţi-ai îndreptat propriile-ţi cusururi, nu încerca să le îndrepţi pe ale altora. Dacă vei fi milostiv şi îngăduitor faţă de oameni, atunci şi Dumnezeu va fi milostiv cu tine. Iertaţi şi vi se va ierta, căci dacă veţi ierta păcatele oamenilor, atunci şi Tatăl Cel ceresc vă va ierta păcatele voastre, iar dacă nu le veţi ierta, nici Dumnezeu nu vă va ierta. Aşa în toate: faceţi aproapelui ceea ce aţi vrea să vă facă vouă.
Despre bogăţia pămîntească şi cea cerească
- Nu adunaţi comori pe pămînt, unde molia şi rugina le strică şi unde hoţii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, tindeţi spre veşnicele bunuri spirituale, care sînt nestrică-cioase. Căci, unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta. Aşa cum nu poţi sluji în acelaşi timp la doi stăpîni, tot aşa nu poţi să slujeşti şi lui Dumnezeu şi mamonei - bogăţiei pămînteşti.
- Nu vă îngrijiţi pentru ce veţi mînca ori veţi bea, sau cu ce vă veţi îmbrăca. Priviţi la păsările cerului care nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu este omul mai de preţ decît acestea? Sau priviţi la crinii de cîmp cum cresc de frumoşi: nu se ostenesc, nu torc. Nici împăratul Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca o floare dintre acestea. Iar dacă iarba cîmpului, care astăzi este şi mîine se aruncă în cuptor, Dumnezeu o îmbracă aşa, cum oare nu va avea grijă de voi, puţin credincioşilor?
Aşadar, nu vă îgrijoraţi pentru ziua de mîine: ce veţi mînca, ce veţi bea ori ce veţi îmbrăca, pentru că Tatăl vostru Cel din ceruri ştie de ce aveţi nevoie. Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, iar celelalte - se vor adăuga vouă.
Despre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu
-Nu oricine îmi zice: „Doamne! Doamne!" va intraîn Împărăţia Cerurilor, ci numai cel ce face voia Tatălui Meu.
De aceea, oricine ascultă cuvintele Mele şi le împlineşte este asemenea unui om înţelept care şi-a zidit casa pe stîncă. Cînd a căzut ploaia şi rîurile s-au revărsat, casa a rezistat. Iar cel ce aude cuvintele Mele şi nu le împlineşte, se aseamănă cu un om nechibzuit care şi-a ridicat casa pe nisip şi, atunci cînd rîul s-a revărsat şi au bătut vînturile, ea s-a risipit.
Noi trebuie să-I slujim şi să facem voia lui Dumnezeu nu numai cu cuvîntul, dar şi cu fapta.
Actualmente, de asemenea, este nevoie de o reîntoarcere la Domnul Hristos şi la învăţătura sa, care deşi este de două mii de ani totuşi rămîne mereu actuală şi de ea pot să se călăuzească generaţii întregi de oameni. Să reflectăm asupra unor probleme pe care le pune Mîntuitorul în predica de pe munte. În primul rînd, este evidenţiată ideea că omul trebuie să aleagă, să vadă ce este de folos şi ce este dăunător pentru el. Pentru acesta este nevoie de un „ochi sufletesc sănătos”, de o conştiinţă curată, deoarece numai aşa poate stabili o justă ierarhie a valorilor. În al doilea rînd, Hristos a condamnat bogăţia care este cîştigată în mod necinstit. Punînd în paralelă viaţa omului cu păsările cerului şi crinii cîmpului, Mîntuitorul pune în lumină faptul că acesta se bucură de îngrijirea lui Dumnezeu, ne îndeamnă să căutăm mai întîi împărăşia cerului şi dreptatea lui iar toate cele materiale ni se vor adăuga nouă.
REŢINEŢI:
Fericirile sînt reguli de viaţă pentru cel ce vrea să-l urmeze pe Hristos.
Cei care urmează sfaturile Mîntuitorului vor fi răsplătiţi de Dumnezeu.
AFLAŢI MAI MULT:
Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagăle împrejurul gîtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale. Atunci vei afla har și bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi al oamenilor.... Pe toate căile tale gîndeşte-te la Dînsul şi El îşi va netezi toate cărările tale.
(Pilde 3, 3-6)
Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieţi: sufletul este pînza, virtţile sînt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm. (Sfîntul Grigore de la Nyssa)
DICŢIONAR
Predică – cuvînt de învăţătură.
Fericit, ferici i – cel, (cei) care se află într-o stare de deplină mulţumire sufletească; lăudat, preamărit.
Smerenie – atitudine umilită, supusă, respectoasă; comportare modestă, plină de bunăcuviință,evlavie, pioșenie.
Virtute – însușire morălă pozitivă a omului; integritate morală; puterea de a realiza binele în toate formele dorite și poruncite de Dumnezeu.
APLICAŢII:
-
Scrie cuvintele cu sens opus pentru:
-
smerenie / -----------------------------------
-
pocăinţă / --------------------------------
-
----------------------- / mînie
-
-----------------------/ nedreptate
-
milostiv / ----------------------
-
---------------------/ prihănit (păcătos)
-
paşnic / -----------------------------
-
----------------------- / prigonit
-
plată / ------------------------------
-
Prezintă modalităţi de dobîndire a virtuţilor cuprinse în fericiri.
-
Folosindu-te de cunoştinţele însuşite despre ce înseamnă adevărata fericire, alcătuieşte o scurtă compunere în care să cuprinzi portretul moral al unui om fericit, cunoscut de tine.
4. Complectează spaţiile punctate, din tabelul următor, cu informaţia corectă:
Textul biblic: Fericirile
|
Răsplata promisă
| |
1.Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăţia cerurilor.
|
-----------------------------------------------------
| |
2. Fericiţi cei ce plîng, că aceia se ----------------------------------------------------------------
|
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
3.Fericiţi cei--------------------------, că aceia vor moşteni pămîntul.
|
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
4.Ferriciţi cei ce flămînzesc şi înseteaă de dreptate, că aceia se vor-----------------------
|
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
5. Fericiţi cei --------------------------, că aceia se vor --------------------------------
|
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
6.Fericiţi cei curaţi cu --------------------, căci aceia vor vedea pe ------------------------
|
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
7.Fericiţi făcătorii de ------------------, că aceia ------------ lui Dumnezeu se vor chema.
|
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
8.Fericiţi cei prigoniţi pentru ----------------, că a lor este -------------------------- cerurilor.
|
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
| |
9.Fericiţi veţi fi cînd din pricina Mea vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi minţind vor zice tot cuvîntul -----------------------------
|
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
|
Fiecare dintre noi poate realiza împărăţia lui Dumnezeu în sufletul său, în viaţa sa prin colaborarea cu Harul lui Dumnezeu.
Astăzi, omenirea ca niciodată are nevoie de iubire, de pace, de o revărsare a împărăţiei lui Dumnezeu pe pămînt. Lumea are nevoie de o iubire adevărată, jertfelnică, de o învăţătură care să stea la baza unei dreptăţi sociale şi a unei păci trainice. Această învăţătură ne-a fost dată de Domnul Iisus Hristos şi există de două mii de ani. Drept aceea, noi, creştinii să răspîndim această învăţătură dumnezeiască, să dovedim că ea este singura în stare să schimbe faţa lumii, singura cale de înfrăţire şi de împăcare a tuturor spre binele ţării noastre şi a întregii omeniri.
|
