Inventarul anual al consumurilor de substanţe care depreciază stratul de ozon, pe sectoare de activitate
La nivelul judeţului Ilfov s-a realizat un inventar al deţinătorilor de substanţe care epuizează stratul de ozon, după cum urmează:
-
Agenţi economici care au utilizat tetraclorura de carbon (CTC) şi care au înlocuit-o cu alţi agenţi de degresare.
Tabel nr.2.8.1. Agenţi economici din judeţul Ilfov care nu mai utilizează tetraclorura de carbon
Nr. Crt.
|
Agent economic
|
Amplasament
|
Aplicaţie
|
2005 (kg)
|
2006 (kg)
|
2007 (kg)
|
1
|
SC Nuclear Vacuum SA
|
com. Magurele, str. Atomiştilor, nr. 409.
|
degresare piese metalice
|
Percloreti-lena
107,8
|
Percloreti-lena
100,0
|
Percloreti-lena
100,0
|
2
|
SC Arteca SA Jilava
|
com Jilava, str. Şoseaua Giurgiului nr. 33 A.
|
degresare piese metalice
|
Percloreti-lena
120,6
|
Percloreti-lena
10151
|
Percloreti-lena
103.5
|
3
|
SC Amco SA Otopeni
|
oras Otopeni, şos. Bucureşti-Ploieşti, Km. 13,2
|
producţie termometre, degresare metale preţioase
|
Percloretilena
65,6
|
Percloretilena
77,9
|
Percloreti-lena
74,5
|
4
|
SC Compania Romprest Service SA
|
oras Otopeni, str. Calea Bucureştilor, nr. 224 E
|
diluarea vopselei pentru marcajul rutier,
• veluvine Bv VG,
• diluant D
|
Decanol super
-
-
-
|
Decanol super
1254
4800
1028
|
• diluant D 4000
• decanol
116
• veluvine
10500
|
5
|
CN Tarom SA
|
oraş Otopeni
Calea Bucureştilor, nr. 224 F, Ilfov
|
degresare metale
|
-
|
-
|
• Acetonă
70
•Alcool butilic
260
• Diluant
26
•Toluen 229
• White spirte 2210
|
România a declarat că la nivelul anului 2005 tetraclorura de carbon nu se mai utilizează în activităţi industriale de tip deschis, datorită potenţialului de epuizare a stratului de ozon, ridicat (1,1). Această substanţă a fost înlocuită cu percloretilena, metiletilcetona, tricloretilena.
Fig.2.8.2. Evoluţia consumului de tetraclorură de carbon în judeţul Ilfov
În ce priveşte halonii (1211, 1301, 2402), la Compania Naţională pentru Transporturi Aeriene Române –TAROM SA s-au identificat:
-
halon 1211- 270 Kg (din care 57 Kg sunt pe avioane de transport);
-
halon 1301 – 320 Kg (din care 270 Kg sunt pe avioane de transport).
-
Agenţi economici care au înlocuit agenţii frigorifici restrictionaţi la utilizare (Freon 11, Feon 12) cu agenţi frigorifici ecologici (Freon R 404, Freon R 22, Freon R 134, isobutan R 600)
Tabel nr.2.8.2. Agenţi economici din judeţul Ilfov care nu mai utilizează agenţi frigorifici restrictionaţi
Agent economic
|
Adresa
|
Tipul activităţii desfăşurate cu agentul frigorific
|
Agent frigorific
|
2007 (kg)
|
Observaţii
|
CN Aeroportul Internaţional “Henri Coanda“ Bucureşti -Otopeni SA
|
Oraş Otopeni, str. Calea Bucureştilor, nr. 224 E
|
Utilizare finală în echipamentele de frig
|
Freon R 22
|
600
|
Stocată în instalaţiile frigorifice
|
SC Transfrigotren International SRL
|
Oraş Buftea, str. Şoseua Bucuresti Târgovişte, nr. 300
|
Intreţinere instalaţii frigorifice pe căile rutiere.
|
Freon R12
|
54
|
Stocat în butelii de 13,5 Kg
|
SC Angst Buftea SA
|
Buftea
|
Stocat în instalaţii
|
Freon R 22
|
700
|
Stocat în instalaţii
|
SC Midal Group SRL
|
|
Comercializare
|
Freon R 22
|
30.420
|
|
Euro Tek International Group
|
Bucureşti
|
Import/distribuţie
|
HCFC 22
|
61.114
|
|
SC Termoport SRL
|
Şos. Bucureşti 314, Dj 601, Comuna Ciorogarla
|
Service
|
Freon 134 A, Freon 404A, Freon403B
|
1117,6
132,9
16,1
|
|
Politici şi măsuri pentru eliminarea treptată a substanţelor care epuizează stratul de ozon
În conformitate cu prevederile Regulamentului 2000/2037/CE substanţele la care s-a sistat producţia sunt : CFC* - 11, CFC* - 12, CFC* - 113, CFC* - 114, CFC* - 115. (* agenţi frigorifici de tipul carbofluorocarboni cunoscuţi sub denumirea de freoni - 11, 12, 113,114, 115). Aceste substanţe pot fi însă utilizate în condiţii de siguranţă pentru sănătatea mediului şi a populatiei, în instalaţii existente, până la înlocuirea acestora.
Măsuri propuse în judeţul Ilfov:
-
inventarierea agenţilor economici (persoane fizice sau juridice) care defăşoară activităţi de reparaţii aparatura electrocasnică (frigidere, combine frigorifice, vitrine frigorifice, instalaţii de condiţionare aer, instalaţii de facut gheaţă) pentru a se inventaria cantităţile de agenţi frigorifici (ce nu se mai produc), modul de stocare, modul de manipulare şi utilizare. In acest scop este necesar că aceste activităţi să fie autorizate din punct de vedere al protecţiei mediului (în prezent aceste activităţi se desfaşoară atât în mediul urban cât şi în mediul rural, pe baza unei declaraţii pe propria răspundere);
-
inventarierea tuturor deţinătorilor de agenti frigorifici (care nu se mai produc) înmagazinaţi în instalaţii frigorifice mai vechi de anul 1996, inclusiv instalaţiile frigorifice montate pe mijloacele auto. Această inventariere trebuie luată în considerare întrucât cantităţile ce se vor înlocui cu alţi agenţi frigorifici reglementaţi de Regulamentul 20037/2000 trebuie distruse în instalaţii autorizate (în tară sau în alte ţări din UE);
-
bromura de metil nu s-a mai utilizat în judeţul Ilfov începând cu 01.01.05. Întrucât cantităţi de bromură de metil mai sunt încă permise a fi utlizate este necesar să se realizeze o strânsă cooperare cu unităţile descentralizate ale MAPDR - respectiv Direcţia Fitosanitară a judeţului Ilfov;
-
în cazul halonilor (agenţi frigorifici de tipul: Halon-1211, 1301, 2402), identificaţi a fi utilizaţi pe aeronavele de transport – în extinctoare pentru stingerea incendiilor dar şi stocate se impune supravegherea modului cum sunt stocate cantităţile de haloni (1211, 1301) (identificate la Compania Nationala –TAROM);
-
având în vedere că, pentru cantităţile înmagazinate pe aeronavele de transport (halon 1211- 57 Kg, şi halon 1301-270 Kg ), se prevede o perioadă de exploatare se impune luarea în considerare a acestor cantităţi (atunci când vor deveni deşeuri) pentru recuperare.
Autoritatea care gestionează importul, exportul şi tranzitul substanţelor care epuizează stratul de ozon este Ministerul Mediului şi Dezvoltarii Durabile împreună cu Autoritatea Vamală.
Agenţia pentru Protecţia Mediului Ilfov supraveghează depozitele de substanţe ce epuizează stratul de ozon până la eliminarea lor (prin regenerare sau prin incinerare). De asemenea, este necesar să se identifice importatorii de substanţe ce fac obiectul Protocolului de la Montreal şi unităţile din judeţul Ilfov care utilizează astfel de produse. O sarcină în plus pentru Agenţia pentru Protecţia Mediului Ilfov este şi identificarea prestatorilor de servicii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul utilizării substanţelor ce epuizează stratul de ozon şi determinarea acestora pentru a obţine autorizaţia de mediu.
2.9. Zone afectate şi zone cu risc de poluare atmosferică
În Regiunea 8 Bucureşti-Ilfov nu există zone critice din punct de vedere al poluării atmosferice. Pentru zonele în care s-a înregistrat depăşirea valorilor limită, a fost începută întocmirea programelor integrate de gestionare a calităţii aerului, conform HG nr. 543/2004.
Poluanţii la care se înregistrează depăşiri frecvente ale valorilor limită sunt NO2 şi PM 10. Frecvenţa depăşirilor valorilor limită zilnice de PM 10 se situează în general între 10% şi 30%, procentul fiind mai mare în staţiile de trafic (30%).
Mediile anuale depăşesc valoarea limită plus marja de toleranţă pentru PM 10 în aproape toate staţiile, dar valorile cele mai mari ale acestor medii se inregistrează în staţiile de trafic.
Pentru NO2, depăşirile valorilor limită se înregistrează frecvent doar în staţiile de monitorizare a poluării produse de trafic. Principala sursă de poluare atmosferică în Municipiul Bucureşti o constituie traficul rutier.
Trebuie menţionat că, deşi valorile emisiilor provenite din trafic sunt sub cele produse de CET-uri şi comparabile cu cele produse de restul industriei, dispersia poluanţilor din trafic se face la nivelul solului, şi, de multe ori, dispersia se realizează foarte greu datorită configuraţiei de tip canion a străzilor. Impactul asupra calităţii aerului este astfel mult mai mare. De asemenea, în perioadele orare 9-12 şi 16-21 pe majoritatea arterelor din zona centrală a municipiului Bucuresti are loc o aglomerare a traficului, fapt care favorizează apariţia depăşirilor valorilor limită.
Având în vedere cele prezentate mai sus, putem spune că traficul rutier este responsabil de aproximativ 70% din poluarea aerului în capitală.
2.10. Obiective şi măsuri privind poluarea aerului
APM Bucureşti a iniţiat în luna iulie 2007 elaborarea Programului Integrat de Gestionare a Calităţii Aerului. Comisia Tehnică a fost aprobată prin Ordin de Prefect.
Măsurile propuse şi analizate în cadrul Comisiei Tehnice vizează: reducerea poluării cauzată de autovehicule, creşterea suprafeţelor de spaţii verzi, controlul şantierelor de construcţii. Draft-ul programului (estimăm că acesta va fi disponibil în luna aprilie 2008) va fi supus dezbaterii publice, conform procedurii aprobate prin Ord. MMGA nr. 35/2007.
3. SCHIMBĂRI CLIMATICE
3.1. Cadru general. Cadru legislativ
Învelişul gazos al planetei noastre este implicat într-un fenomen major numit efect de seră. În acest înveliş, situat în troposferă, bogat în vapori de apă, se găsesc o serie de gaze provenite de pe Pământ: dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), oxid azotos (N2O), hidrofluorocarburi (HFCs), perfluorocarburi (PFCs) şi hexafluorura de sulfura (SF6), numite gaze cu efect de seră.
Lumina solară străbate atmosfera şi ajunge pe pământ. Pământul o radiază sub formă de raze IR care, ajungând în învelişul gazos, trec în cantitate mică prin acesta, pierzându-se şi o parte infimă de caldură. Restul de raze IR, calde, ajung din nou pe Pământ, încălzindu-l. Se realizează astfel un efect de seră, care constă în încălzirea suprafeţei pământului pe seama radiaţiei solare.
Fără prezenţa acestor raze calde, pe Pământ temperatura medie a atmosferei ar fi de -150C în loc de +150C cât este în prezent; acesta este rezultatul benefic al efectului de seră însă, efectele negative de poluare sunt tot atât de importante ca cele pozitive.
Dintre gazele menţionate, dioxidul de carbon se află în cantitatea cea mai mare, fiind emis din procese de ardere în industrie, motoare, consumul casnic, vulcani etc. Instalaţiile de ardere şi gospodăriile particulare generează aprox. 30% din total CO2 emis. Se apreciază că CO2 emis este implicat în proporţie de 50% în efectul de seră.
Efectul de seră a produs creşterea temperaturii medii anuale pe glob de la 14°C în anul 1880, la 15°C în anul 1980, previziunile pentru anul 2050 fiind de minim 17°C, maximum 20°C.
Consecinţele efectului de seră s-ar concretiza în: topirea gheţarilor şi creşterea nivelului apelor mărilor şi oceanelor cu l - 2 m, inundaţii, schimbări climatice (în regimul precipitaţiilor, al vânturilor), deplasarea zonelor climatice şi de vegetaţie.
România a ratificat Convenţia - cadru a Natiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) prin Legea nr. 24/1994 şi Protocolul de la Kyoto la Convenţia - cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) prin Legea nr. 3/2001.
Convenţia - cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice stabileşte cadrul general al acţiunilor interguvernamentale de răspuns la provocarea reprezentată de schimbările climatice.
Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare la nivel internaţional la data de 16 februarie 2005. În cadrul acestui protocol, România şi-a luat angajamentul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8% faţă de anul de bază 1989.
Măsurile de reducere a emisiilor de dioxid de carbon şi alte gaze cu efect de seră vor fi benefice pentru îmbunătăţiriea calităţii aerului. Multe dintre măsurile ce vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră au ca avantaj secundar reducerea emisiilor poluanţilor care afectează atât mediul cât şi sănătatea populaţiei.
Aplicarea unor metode mai eficiente de producere a energiei, îmbunătăţirea transportului în comun şi a tehnologiilor motoarelor autovehiculelor private şi comerciale, vor ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar şi a emisiilor de poluanţi precum dioxidul de azot, monoxidul de carbon şi particulele ce afectează negativ sănătatea populaţiei.
3.2. Emisii anuale de gaze cu efect de seră
Tabel nr. 3.2.1. Emisii anuale de CO2 echivalent
Anul
|
Emisii anuale CO2 echivalent (mii t/an)
|
Total Regiune
|
Bucureşti
|
Ilfov
|
2004
|
7212.3
|
420.216
|
7632.516
|
2005
|
4999.4
|
475.786
|
5475.186
|
2006
|
4206.3
|
896.319
|
5102.619
|
2007
|
4739.9
|
2237.4862
|
6977.386
|
Sursa datelor: Inventarul de emisii APM Bucureşti şi APM Ilfov
După cum se observă, emisile de gaze cu efect de seră au scăzut în perioada 2005-2007.
-
Emisii anuale de CO2
Tabel nr. 3.3.1. Emisii anuale de CO2
Anul
|
Emisii anuale CO2 (mii t/an)
|
Total Regiune
|
Bucureşti
|
Ilfov
|
2004
|
6990
|
379.945
|
7369.945
|
2005
|
4974
|
465.163
|
5439.163
|
2006
|
4136
|
788.240
|
4924.240
|
2007
|
4660.5
|
2215.728
|
6876.228
|
Sursa datelor: Inventarul de emisii APM Bucureşti şi APM Ilfov
3.4. Emisii anuale de metan
Tabel nr. 3.4.1. Emisii anuale de CH4
Anul
|
Emisii anuale CH4 (mii t/an)
|
Total Regiune
|
Bucureşti
|
Ilfov
|
2004
|
0.611
|
1.754
|
2.365
|
2005
|
0.165
|
0.327
|
0.492
|
2006
|
0.205
|
4.841
|
5.046
|
2007
|
0.183
|
1.001
|
1.184
|
Sursa datelor: Inventarul de emisii APM Bucureşti şi APM Ilfov
3.5. Emisii anuale de protoxid de azot
Tabel nr. 3.5.1. Emisii anuale de N2O
Anul
|
Emisii anuale N2O (mii t/an)
|
Total Regiune
|
Bucureşti
|
Ilfov
|
2004
|
0.676
|
0.011
|
0.687
|
2005
|
0.071
|
0.012
|
0.083
|
2006
|
0.213
|
0.020
|
0.233
|
2007
|
0.244
|
0.0023
|
0.2463
|
Sursa datelor: Inventarul de emisii APM Bucureşti şi APM Ilfov
3.6. Acţiuni privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
3.6.1. Participarea la utilizarea mecanismelor Protocolului de la Kyoto
La Kyoto, în Japonia, în decembrie 1997, 161 de ţări au finalizat un acord, denumit „Protocolul de la Kyoto”, care stabileşte termenii şi regulile de punere sub control a gazelor ce determină efectul de seră al Terrei.
România a ratificat Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (Legea nr. 24/1994) şi a fost prima ţară din Anexa 1 a Convenţiei care a ratificat Protocolul de la Kyoto (Legea nr. 3/2001). Prin Protocol, România s-a angajat să-şi reducă emisiile GES cu 8 % faţă de cele din anul 1989.
Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice, UNFCCC, a fost semnată la Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro în iunie 1992 de către 154 de state. Ea a luat fiinţă în urma semnalării unor motive de îngrijorare la sfârşitul anilor 1980 legate de creşterea gradului de conştientizare la nivel politic şi public asupra problematicii de schimbări climatice.
Convenţia furnizează un cadru legal internaţional şi un set de principii acceptabil pentru aproape toate ţările implicate. Convenţia acceptă faptul că schimbările climatice reprezintă o problemă serioasă şi asigură ţările în curs de dezvoltare că abordarea acesteia este în prezent responsabilitatea în primul rând a ţărilor industrializate.
UNFCCC a intrat în vigoare în martie 1994 după ratificarea de către 50 de semnatari şi a fost ratificată de 181 de state, numite “Părţi ale Convenţiei”. Statutul său de convenţie cadru înseamnă că aşa-numite protocoluri pot fi adăugate pentru a preciza obiectivele de reducere sau măsuri speciale pentru reducerea emisiilor de GES.
Articolul 2 al UNFCCC stabileşte obiectivul general al Convenţiei: “Obiectivul fundamental al acestei Convenţii este să realizeze stabilizarea concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să prevină interferenţa antropogenică periculoasă cu sistemul climatic. Un astfel de nivel trebuie atins într-o perioadă de timp adecvată pentru a permite ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice, să se asigure că producţia alimentară nu este ameninţată şi să permită dezvoltarea economică într-un mod durabil.”
Protocolul de la Kyoto defineşte emisiile de GES permise pentru fiecare parte - stat industrializat (38 de ţări industrializate, inclusiv 11 ţări din Europa Centrală şi de Est) în termeni de cantităţi alocate pentru perioada de angajament 2008-2012. Anexa A a Protocolului specifică gazele cu efect de seră şi sursele lor. Angajamentele se aplică ţărilor industrializate din Anexa 1 a Convenţiei, iar angajamentele numerice sunt specificate în Anexa B a Protocolului. Angajamentele însumează o reducere de 5,2% faţă de emisiile GES din anul 1990, iar angajamentul general este următorul: “Părţile incluse în Anexa 1 vor asigura, individual sau în comun, ca emisiile lor antropogenice totale de dioxid de carbon echivalent (CO2e) pentru gazele cu efect de seră specificate în Anexa A să nu depăşească cantităţile alocate conform limitării cuantificate de emisii şi angajamentelor de reducere înscrise în Anexa B, având în vedere reducerea emisiilor totale ale acestor gaze cu cel puţin 5% faţă de nivelul anului 1990 în perioada de angajament 2008-2012.”
Dostları ilə paylaş: |