În regiunea 8 bucureşti ilfov bucureşti, Aprilie 2008 cuprins



Yüklə 4,51 Mb.
səhifə2/42
tarix26.03.2018
ölçüsü4,51 Mb.
#46179
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   42




1. CADRUL NATURAL ŞI DATE DEMOGRAFICE

1.1. Date generale ale regiunii

Aşezare

Regiunea 8 Bucureşti – Ilfov este constituită din municipiul Bucureşti - capitala României – şi judeţul Ilfov. Suprafaţa totală a Regiunii 8 Bucureşti - Ilfov este de 1821 km2, din care 12,5% reprezintă teritoriul administrativ al Municipiului Bucureşti şi 87,5% judeţul Ilfov. Municipiul Bucureşti are o suprafaţă de 238 km2 (0.8 % din suprafaţa României), din care suprafaţa construită este de 70%. Suprafaţa judeţului Ilfov este de 1583 Km² (5,7% din suprafaţa ţării).

Reţeaua de localităţi a Regiunii 8 Bucureşti - Ilfov era constituită în anul 2006 din 8 oraşe (Buftea, Otopeni, Popeşti - Leordeni, Pantelimon, Voluntari, Măgurele, Bragadiru, Chitila), la care se adaugă municipiul Bucureşti, 32 de comune şi 67 de sate. Dintre cele 8 oraşe doar unul singur are rang de municipiu (Bucureşti).

Ca număr de locuitori se detaşează Bucureştiul, capitala ţării, cu 1931236 locuitori, urmat de Voluntari cu 29910 locuitori şi Buftea cu 20564 locuitori.

Existenţa oportunităţilor face însă ca numărul real al populaţiei care locuieşte în regiune să fie mai mare decât cel înregistrat oficial.

Regiunea 8 Bucureşti – Ilfov este situată în sudul ţării, la 44°24'49" latitudine nordică şi 26°05'48" longitudine estică fiind localizată la 60 km nord de Dunăre, 100 km sud de Carpaţii Orientali şi 250 km vest de Marea Neagră.

Înălţimea faţă de nivelul Mării Negre:


Alcătuirea geologică

Din punct de vedere geologic, în fundamentul Regiunii 8 Bucureşti - Ilfov se disting formaţiuni de vârstă precambriană cutate şi metamorfozate ce aparţin Platformei Moesice. Peste acestea se regrupează depozite sedimentare de calcare, marne şi gresii în facies lacustru şi fluviatil, de vârstă mezozoică şi neozoică.

Cele mai recente formaţiuni sunt cele cuaternare, reprezentate prin stratele de Frăteşti (trei orizonturi de pietrişuri şi nisipuri separate de argile), peste care urmează un complex marnos din pleistocenul mediu ce creşte în grosime de la S (20 m) la N (peste 100 m), apoi complexul nisipurilor de Mostiştea (10-20 m grosime), argile şi argile nisipoase şi orizontul pietrişurilor şi nisipurilor de Colentina.

Caracteristica esenţială a substratului geologic este dată de prezenţa sedimentarului reprezentat prin depozite löessoide (numite şi Luturi de Bucureşti) care acoperă întreaga zonă cu excepţia celor inundabile. Sub pătura de löess se află un strat de nisipuri şi pietrişuri (pleistocene superioare), dispuse pe un pat argilos într-o structură torenţială încrucişată, care cantonează straturi de apă freatică.

Importanţa cea mai mare pentru urbanism şi amenajarea teritoriului o reprezintă suportabilitatea depozitelor sedimentare pentru amenajări de mare anvergură. Astfel, depozitele löessoide ridică cele mai mari probleme, întrucât de acestea se leagă apariţia tasărilor care contribuie la creşterea costurilor de amenajare şi întreţinere a obiectivelor economice, sociale ori a spaţiilor rezidenţiale. Apariţia crovurilor şi a padinelor contribuie la scăderea productivităţii terenurilor agricole, fapt ce impune creşterea costurilor de menţinere a calităţii acestora prin lucrări de îmbunătăţiri funciare.

Rocile friabile prezintă o vulnerabilitate ridicată la eroziune eoliană şi fluvială, prezenţa argilelor şi marnelor crescând vulnerabilitatea la procese de versant sau la înmlăştiniri. Astfel, rocile friabile reprezintă un factor major de restrictivitate în special în lungul cursurilor de apă, acolo unde întreţinerea amenajărilor necesită costuri suplimentare de evitare a proceselor de eroziune şi acumulare.

Influenţă semnificativă în calitatea aerului, apelor şi solurilor o au rocile friabile care sunt foarte uşor de erodat prin acţiune fluviatilă şi eoliană, fapt ce contribuie la creşteri semnificative a concentraţiilor pulberilor sedimentabile şi în suspensie în atmosferă, a suspensiilor în apă şi scăderea fertilităţii solurilor prin eroziune.

Astfel, litologia se constituie într-un important factor restrictiv pentru amenajările de mare anvergură, în special în cazul în care acestea urmează a fi realizate în apropierea cursurilor de apă sau a zonelor cu pante relativ ridicate.

Fenomenele de acumulare a aluviunilor reprezintă un important factor care trebuie considerat în realizarea de amenajări, acestea fiind specifice în lungul văilor la ape mari, dar şi zonelor de vărsare. Astfel, debitele importante de aluviuni care sunt transportate de marile râuri în perioadele cu scurgere maximă, pot genera probleme la nivelul unor amenajări: (acumulări, amenajări realizate în albiile râurilor etc.). Trebuie luate în calcul atât cursurile mari de apă (Argeş, Dâmboviţa), cât şi cursurile mici neamenajate.

Riscurile seismice

Intensitatea seismică, echivalată pe baza parametrilor de calcul privind zonarea seismică a teritoriului României, este de VIII grade MSK, perioada medie de revenire a cutremurelor de pământ fiind de cca. 10 ani pentru cutremurele de 6 grade pe scara Richter, 20 ani pentru cele de 7 grade, 50 ani pentru cele de 8 grade şi 200 - 300 ani pentru cele de 9 grade.

Intensitatea seismică scade de la nord (Nuci) spre sud (Comana şi Lunca Dunării), odată cu creşterea distanţei faţă de zona vrânceană.

Riscurile seismice reprezintă un important factor de restrictivitate, chiar dacă frecvenţa seismelor de amploare nu este foarte ridicată. Cu toate acestea numărul mare de obiective economice şi sociale potenţial afectate de aceste fenomene naturale fac ca ele să reprezinte importante componente care sunt luate în considerare în numeroase domenii de activitate (construcţii civile şi industriale, amenajări diverse, asigurări etc.).

Dezechilibrele socio-economice generate de riscurile seismice sunt legate în primul rând de dimensiunea ridicată a pagubelor pe care le pot produce, care au reflectare directă în calitatea factorilor de mediu, în special prin accentuarea dimensiunii unor riscuri tehnogene. De asemenea, degradarea suprafeţelor construite creşte incidenţa poluării cu pulberi în suspensie şi sedimentabile.

Elementele de favorabilitate sunt raportate la prezenţa rocilor de construcţie (nisipuri, pietrişuri, argile), a depozitelor de hidrocarburi şi a rezervelor de apă.



Relieful

Relieful, prin caracteristicile morfometrice şi morfogenetice, condiţionează suportabilitatea pentru diferite categorii de amenajări antropice, rentabilitatea ecologică şi economică a acestora, eficienţa acţiunilor de conservare şi reabilitare a mediului.

Din punct de vedere geomorfologic, Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov se suprapune peste Câmpia piemontan-terminală Vlăsia, situată între Argeş, Ialomiţa, câmpiile de subsidenţă Titu, Gherghiţei şi Săratei.

În Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov sunt cuprinse şase subunităţi: Câmpia Snagovului, Câmpia Maia, Câmpia Moviliţei, Câmpia Bucureştiului, Lunca Argeş – Sabar, Câmpul Câlnăului.

Altitudinea câmpiei variază între 50 şi 120 m, având un aspect morfologic neted. Înclinarea câmpurilor este în general V-E în nord şi NV-SE în centru şi sud.

Dintre formele majore ale reliefului se detaşează şi terasele, care reprezintă spaţii favorabile pentru dezvoltarea activităţilor agricole şi a aşezărilor umane, însă şi spaţiu de manifestare a unei game variate de riscuri geomorfologice. Astfel, râul Argeş are în acest spaţiu un sistem de trei terase, dezvoltate mai ales pe partea stângă a râului.

Mediul luncilor este bine reprezentat în lungul arterelor hidrografice care traversează zona, respectiv Argeş, Ialomiţa şi Dâmboviţa. Celelalte râuri au lunci care prin dimensiuni şi morfometrie nu aduc modificări semnificative la nivelul elementelor de peisaj şi nu influenţează semnificativ calitatea mediului.

Condiţionate atât de factorii naturali (grosimea stratului de löess de 3 - 15 m, adâncimea fragmentării de 2 - 20 m, densitatea fragmentării de 0,3 - 2,5 km/km2, pantele reduse 1 - 3‰, panta malurilor şi versanţilor între 7 - 450, oscilaţiile climatice, gradul de acoperire cu vegetaţie), cât şi de factori antropici (rambleeri, debleeri, construcţii de drumuri, poduri, pieţe, construcţii hidrotehnice, utilizarea terenurilor etc.), procesele de modelare actuală a reliefului se constituie adesea într-un factor restrictiv în raport cu dezvoltarea suprafeţelor construite şi modul de utilizare a terenurilor.

Cele mai frecvente riscuri geomorfologice cu areal de manifestare în Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov, care conduc la modificarea reliefului sunt tasarea, sufoziunea, pluviodenudarea, spălarea areolară, deflaţia şi procesele gravitaţionale. Toate aceste procese naturale sunt accentuate prin acţiune antropică (despăduriri, desţeleniri, folosirea parazăpezilor, construcţia de căi de comunicaţie etc).

De remarcat este faptul că relieful Regiunii 8 Bucureşti - Ilfov se constituie într-un factor favorabil pentru dispersia poluantilor în atmosferă, neproducându-se decât local canalizări sau stagnări ale maselor de aer (luncile râurilor, frunţile de terasă).

Pantele reduse şi friabilitatea rocilor favorizează menţinerea unor concentraţii foarte ridicate de suspensii în apele de suprafaţă, cu incidenţă asupra dinamicii indicatorilor de calitate (în special indicatorii de mineralizare).

De asemenea, scurgerea redusă favorizează apariţia înmlăştinirilor locale, care afectează calitatea apelor freatice prin transferul în subteran al unor compuşi poluanţi (pesticide, azotaţi, azotiţi). Riscul maxim de apariţie al acestui fenomen se înregistrează în proximitatea depozitelor de deşeuri, dar şi pe terenurile agricole unde se practică sau s-a practicat agricultura chimizată.

Caracteristici climatice

Din punct de vedere climatic, Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov se încadrează în zona climatului temperat – continental cu nuanţe de excesivitate şi aparţine sectorului climatic al Câmpiei Române. Alături de factorii generali care influenţează clima regiunii o importanţă deosebită o au barajul carpatic, prezenţa Dunării şi föehnizarea în zona de curbură.

În acest spaţiu se resimt influenţele caracteristice zonei de contact a maselor de aer continentale estice cu cele vestice sau sudice, imprimând climei nuanţe de excesivitate. Verile au un climat în care se resimte destul de puternic caracterul arid şi continental, fiind caracterizate prin valori termice ridicate, insolaţie prelungită şi umiditate relativă a aerului redusă. Iernile sunt influenţate de prezenţa maselor de aer rece est-continentale, caracterizate prin scăderea apreciabilă a temperaturii aerului.

Radiaţia solară globală este de 125.390 kcal/cm2 pe suprafaţa orizontală, valoarea maximă a insolaţiei înregistrându-se în iulie, (18,330 kcal/cm2 la Bucureşti - Filaret şi 18,21 kcal/cm2 la Afumaţi), iar cea minimă în decembrie (3,040 kcal/cm2 şi respectiv 3.04 kcal/cm2). În municipiul Bucureşti intensitatea radiaţiei solare scade în situaţii de stabilitate atmosferică cu circa 20 - 30% pentru spectrul radiaţiilor vizibile şi cu 90% pentru radiaţiile ultraviolete.

Un alt element foarte important care influenţează variaţia factorilor climatici este suprafaţa activă, foarte puternic transformată prin creşterea suprafeţelor construite, desecarea mlaştinilor, amenajarea suprafeţelor lacustre, extinderea spaţiilor deschise în defavoarea pădurilor, degradarea terenurilor etc..



Media anuală a temperaturii aerului (calculată pentru perioada 1961 – 2000), înregistrează valori cuprinse între 9,80C la Tâncăbeşti şi 11,20C la Bucureşti - Filaret. În cazul municipiului Bucureşti se înregistrează variaţii ale mediilor multianuale de 0,90C (Observatorul Astronomic din B-dul Ana Ipătescu 11,5ºC, Bucureşti - Filaret 11.20C, Bucureşti - Băneasa 10,6ºC), influenţa spaţiilor construite fiind evidentă.

La Bucureşti - Filaret, diferenţele cele mai mari se înregistrează în perioadele cu precipitaţii reduse cantitativ (februarie - martie – 0.7 - 0.80C, septembrie - octombrie – 0,9 - 10C), ceea ce favorizează procesele de aerare a mediului urban prin intermediul brizei urbane. Acest fenomen evidenţiază clar prezenţa fenomenului de insulă de căldură urbană, care cuprinde o mare parte a intravilanului municipiului Bucureşti pe orizontală, pe verticală manifestându-se ca un clopot urban (fenomenul de horn) având de 3 - 4 ori înălţimea blocurilor oraşului (150 - 200 m).

În cursul anului temperatura medie lunară a aerului înregistrează o maximă în iulie şi o minimă în ianuarie.

Temperaturile maxime absolute au atins la data de 5 iulie 2000 42.4oC la Bucureşti - Filaret, 42.2oC la Bucureşti - Băneasa şi 41.1oC la Bucureşti - Afumaţi. Temperaturile minime absolute au coborât la data de 25 ianuarie 1942 sub -30oC astfel: - 32.2oC la Bucureşti - Băneasa, -30.0oC la Bucureşti - Filaret, şi s-au înregistrat la data de 6 februarie 1954 -30.21oC la Bucureşti - Afumaţi. În raport cu temperaturile extreme, amplitudinea absolută a atins valori de peste 70oC (74.4oC la Bucureşti - Băneasa, 72.4oC la Bucureşti - Filaret).

Umiditatea relativă a aerului are valori medii anuale care variază între 75 şi 80%, valorile scăzând în timpul verii la 67 - 69% la Bucureşti - Filaret, 69 - 71% la Bucureşti - Băneasa şi Bucureşti-Afumaţi.

De umiditatea ridicată a aerului este legată apariţia ceţii, anual producându-se 40 – 50 de cazuri, cu frecvenţă mai mare în zona lacurilor şi a cursurilor de apă.

Cele mai frecvente fenomene cu ceaţă se semnalează în intervalul octombrie - martie (96,2%, cu maxim în luna decembrie).

Precipitaţiile atmosferice reprezintă un parametru meteorologic important în evaluarea calităţii aerului. Cele mai mari cantităţi medii anuale de precipitaţii cad deasupra municipiului Bucureşti (613,1 mm la Bucureşti - Filaret), favorizând transferul poluanţilor din aer şi suprafaţa topografică spre sistemele acvatice.

Se observă scăderea cantităţilor de precipitaţii de la nord spre sud şi de la vest. De asemenea, în sudul municipiului Bucureşti cantitatea de precipitaţii scade la sub 550 mm (staţiile Vidra şi Măgurele).

Dacă luăm în calcul numai datele din ultimii 15 ani se observă un contrast între anii secetoşi (1990, 1992, 2000) şi cei ploioşi (1991, 1997, 1999).

Cantităţile cele mai ridicate de precipitaţii cad în lunile mai - iunie, iar cele mai scăzute în decembrie-februarie. De asemenea, în lunile septembrie - octombrie se conturează o minimă secundară la majoritatea staţiilor din Regiunea 8 Bucureşti - Ilfov.

În anul 2007 valorile precipitaţiilor au fost sub norma climatologică, iar temperaturile medii anuale au fost mai ridicate decât valoarea normei climatologice.



Tabel nr. 1.1.1. Valori ale temperaturilor şi precipitaţiilor înregistrate în Regiunea 8 Bucureşti – Ilfov

Temperatura medie

Temperatura maximă

Temperatura minimă

Cantitatea de precipitaţii

normala climatologică

2007

absolută

2007

absolută

2007

normala climatologică

2007

B U C U R E Ş T I – F I L A R E T


11.9ºC

13.4ºC

42.4ºC

5.VII.2000



41.8ºC

23.VII.


-30.0ºC

25.I.1942



-9.2ºC

22.XII.


611.4 l/m2

609.9 l/m2

B U C U R E Ş T I – B Ă N E A S A


11.1ºC

12.1ºC

42.2ºC

5.VII.2000



40.7ºC

22.VII.


-32.2ºC

25.I.1942



-12.4ºC

23.XII.


596.0 l/m2

530.0 l/m2

B U C U R E Ş T I – A F U M A Ţ I


10.5ºC

12.5ºC

41.1ºC

5.VII.2000;

24.VII. 2007


41.1ºC

24.VII.


-30.2ºC

6.II.1954



-13.7ºC

23.XII.


579.7 l/m2

494.6 l/m2

Yüklə 4,51 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   42




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin