Îndrumar de afaceri
Yüklə 381,21 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 1. PREZENTARE GENERALĂ Numele oficial
- Forma de guvernămant
- Graniţe Lungime graniţe terestre
- Graniţe regionale
- Principalele fluvii şi râuri
- 5. EVOLUŢII RECENTE ALE ECONOMIEI R.P. CHINEZE
- Evoluţia principalilor indicatori economici ai RP Chineză (sursă Banca mondială): Creştere economică (%)
- 6. RELAŢIILE EXTERNE ALE RP CHINEZE
- 7. COMERŢUL EXTERIOR AL RP CHINEZE
- În anul 2010
- 31.12.2010 , Uniunea Europeană (UE) este principalul partener comercial al RP Chineze cu un total de 479,713 miliarde USD
- EU se situează pe locul 2 în clasamentul exportatorilor în RP Chineză
- Germania deţine poziţia de lider atât la total volum
- TABEL. Comerţul exterior al ţărilor UE cu RP Chineză în anul 2010
- % total % (1) 2009 TOTAL
|
ÎNDRUMAR DE AFACERI REPUBLICA POPULARĂ CHINEZĂ 
Actualizat : iulie 2011 BPCE Beijing
1. PREZENTARE GENERALĂ Numele oficial Republica Populara Chineză（中华人民共和国 Zhonghua Renmin Gongheguo）; denumire prescurtată: China （中国Zhong Guo）sau CHN; prescurtare ISO şi domeniu internet: CN. Drapelul R.P. Chineze are formă dreptunghiulară şi este de culoare roşie, proporţia dintre lungime şi înălţime fiind de 3:2. In colţul din stanga, sus, are cinci stele. Steaua cea mare reprezintă Partidul Comunist Chinez. Cele patru stele mici, care au cate un colţ indreptat spre steaua cea mare, reprezintă muncitorii, ţăranii, mica burghezie, respectiv, burghezia naţională şi şimbolizeaza marea unitate a poporului de sub conducerea Partidului Comunist Chinez. Culoarea roşie a drapelului simbolizează revoluţia. Culoarea galbenă a celor cinci stele simbolizează rasa galbenă din care face parte naţiunea chineză. Drapelul a fost inăltat pe catarg pentru prima oară la 1 octombrie 1949, de catre preşedintele Mao Zedong şi a fost consfiinţit de Constituţia din 1954. Stema R.P.Chineze este formată din drapelul ţării, Piaţa Tiananmen, roata dinţată şi spice de grau şi orez. Stema simbolizează lupta noii revoluţii democratice care a inceput cu Mişcarea din 4 mai 1919 şi s-a incheiat cu naşterea Chinei Noi, în 1949, cand a fost instaurată o dictatură democrat-populară condusă de clasa muncitoare, bazată pe alianţa muncitorilor şi ţăranilor. Piaţa Tiananmen este locul de unde a pornit Mişcarea de la 4 mai , dar şi locul unde s-a desfăşurat ceremonia de proclamare a Republicii Populare Chineze, simbolizand noul spirit naţional. Roata dintată şi spicele simbolizează muncitorii şi ţăranii. Cele cinci stele simbolizează marea unitate dintre popor şi Partidul Comunist Chinez. Forma de guvernămant : Republică Preşedinte : HU JINTAO Premier : WEN JIABAO Poziţie geografică China se află in emisfera nordică, in partea de est şi centrală a Asiei, pe malul vestic al Oceanului Pacific. La sud şi est este orientată spre mare şi ocean, iar la nord şi la vest spre interiorul ţării. De la sud la nord are o lungime de 5500 km (3o51’ N - 53o31’N), iar de la vest la est de 5200 km (73o22’ E - 135o03’ E). Graniţe Lungime graniţe terestre: 22.800 kilometri. Tări vecine: Coreea de Nord la est, Rusia la nord-est, Mongolia la nord, Rusia şi Kazahstan la nord-vest, Kyrgyzstan, Tajikistan, Afganistan şi Pakistan la vest, India, Nepal şi Bhutan la sud-vest, Myanmar (Birmania) , Laos şi Vietnam la sud. Graniţe regionale: Hong Kong şi Macao la sud. Linia de coastă a Chinei are o lungime totală de aproximativ 18.000 km. Litoralul chinez are deschidere la Marea Galbena, Bohai (mare interioara) Marea Chinei de Est, Marea Chinei de Sud, Oceanul Pacific de Est, pe o suprafaţă de 4,7 milioane km2. De la nord la sud, mările separă China de următoarele ţări: Coreea de Sud, Japonia, Filipine, Malaiezia, Brunei şi Indonezia. Lungimea totală a liniei de coastă este de circa 14000 km. In apele teritoriale ale Chinei se găsesc peste 5000 de insule cu o suprafaţă totală de 80000 km2. Cele mai mari insule sunt Insula Taiwan (36000 km2) şi Insula Hainan (34000 km2). Suprafaţă : China are o suprafaţă 9.596.960 km2, aproximativ egală cu suprafaţa Europei, reprezentand . din suprafaţa continentului asiatic şi 1/15 din suprafaţa continentala a lumii şi ocupand locul trei ca mărime, după Rusia şi Canada. Dintre provincii, cea mai mare suprafaţă o are Regiunea Autonomă Xinjiang Uigură (1,6649 milioane km) Relief Relieful Chinei este foarte variat, proporţia formelor de relief fiind următoarea: munţi 33,3%, podişuri 26,04%, depresiuni 18,75%, campii 11,98% şi dealuri 9,9%. Relieful este format din trei trepte: prima treaptă, la vest, formată din “acoperişul lumii” - podişul Tibet - , cu o altitudine medie de peste 4000 metri. A doua treaptă, formată în principal din zone muntoase, podişuri şi depresiuni, cu inălţimi intre 1000-2000 metri, cuprinde Podişul Mongoliei Interioare, Xinjiang, Podişul de Loess, depresiunea Sichuan, Podişul Yungui şi depresiunea Talimu. Cea de a treia treaptă porneşte de la lanţul muntos Daxing’an, muntele Taihang, muntele Wushan, muntele Wuling şi muntele Xuefeng, aflaţi la marginea celei de a doua trepte şi se întinde spre est, pană la malurile Pacificului şi cuprinde Campia de Nord-est, Campia de Nord, Campia Cursului Mijlociu şi Inferior al Fluviului Yangzi, cu altitudini intre 500-1000 metri. Principalii munţi sunt: Himalaya, Altay, Kunlun, Qilian, Pamir, Tianshan, Tanggula, Karakorum, Qinling, Gangdişi, Taihang şi Hengduan, precum şi Huangshan, Taishan, Huashan, Hengshan, Heng-shan, Emei, Lushan, Wutangshan, Yantangshan şi Songshan. Piscurile cele mai inalte sunt Chomolugma din munţii Himalaya (8848m), Gongeer din munţii Kunlun (7719m), Gongga din munţii Hengduan (7556m),Tuomuer din munţii Tianshan (7435m). În regiunile muntoase se găsesc 90% din pădurile Chinei, 77% din păşuni, 76% din lacuri şi 96% din resursele hidro.
Istoria Chinei, după cronicile antice, începe cu 3300 ani în urmă. Studiile arheologice moderne au demonstrat existenţa unei orânduiri primitive avansate cultural şi economic între anii 2000 şi 2500 î. e. n. în ariile râului Huan He în nordul Chinei. Secole de migraţii, amalgamare, asimilare şi dezvoltare a populaţiei din această regiune a dus la formarea unei sistem distinctiv de scriere, un corpus filozofic, artistic autentic şi o organizare politică, care în zilele noastre se numeşte civilizaţia chineză. După textele mitologice, civilizaţia chineză începe de la Pangu, creatorul universului, şi o succesiune de împăraţi, înţelepţi şi eroi mitici (Huang Di, Yao şi Shun), care i-au învăţat pe chinezii antici să-şi dobândească mâncare, să ţese şi să construiască case. Prima dinastie preistorică a fost Xia (2100-1700 în. e. n.). Dinastia Xia, în urma unor conflicte intre triburi, a căzut sub puterea dinastiei Shang. Cele mai semnificative invenţii din perioada Shang au fost sistemul ideografic (ieroglific) de scriere şi obţinerea bronzului pentru metalurgie. Ultimul conducător din dinastia Shang a fost detronat de un şef de trib vecin cu numele Zhou. Zhou care împărtăşea limba şi cultura epocii Shang a colonizat teritoriile vecine, formând aşa-numita "China Centrală" (Zhou) la nord de rîul Yangtze. Dinastia Zhou a condus peste 8OO de ani. Filosofii acestei dinastii au elaborat doctrina "mandatul cerului", care susţinea că împăratul este fiul cerului şi guvernează doar prin voinţa divină, iar detronarea acestuia ar demonstra că el a pierdut acest mandat. Doctrina a explicat şi a justificat căderea dinastiilor precedente, dar a şi întărit legitimitatea dinastiei prezente. Republica Populară Chineză a fost proclamată în 1949 de către Partidul Comunist Chinez, după ce a câştigat războiul civil cu forţele naţionaliste reprezentate de partidul Kuomintang. Guvernul format de Kuomintang s-a refugiat în insula Taiwan, unde a proclamat Republica Chineză, care contestă legitimitatea conducerii comuniste a Chinei. În 1997 Republica Populară Chineză a preluat controlul asupra Hong Kong-ului, care fusese stăpânit de Marea Britanie, iar în 1999 asupra teritoriului Macao, care fusese sub stăpânire portugheză, în urma unor înţelegeri cu fostele puteri coloniale, prin care s-a angajat să păstreze economia de piaţă din aceste zone, conform sistemului "o ţară, două sisteme” 3. CLIMA Cea mai mare parte a Chinei se află într-o zonă moderată, cu anotimpuri distincte. Există diferenţe de climă care se datorează musonilor, extinderii suprafeţelor de uscat şi diferenţelor considerabile în altitudine. În timp ce în China centrala şi de sud-est este, în general, cald şi umed, în nord şi nord-est este relativ uscat. China ajunge până la 35° latitudine, fapt care produce o mare variaţie în ceea ce priveşte climatul regional. În multe zone, vara este fierbinte şi ploioasă, cu un mare grad de umiditate, şi iarna este uscată. În China de nord, mai mult de 80% din precipitaţii cad în lunile de vară, dar numai 40% din precipitaţiile anuale au loc în China de sud în aceeaşi perioadă. În China de sud-est, în timpul anotimpului ploios, perioada iulie-septembrie, au loc taifunuri frecvente. La nord de Chang Jiang (Râul Yangzi) iarna este extrem de rece. Partea de nord-est are veri fierbinţi şi uscate, şi ierni lungi şi reci. Verile din zonele deşertice din Xinjiang şi Mongolia interioară sunt, de asemenea, fierbinţi şi uscate, iar iernile reci şi uscate. În China centrală, verile sunt fierbinţi şi umede, cu multe precipitaţii în lunile de sfârşit de vară. În regiunile joase din Yangzi, iarna este într-un fel mai blândă decât în zonele centrale ale Chinei, cu munţii Loess, sau în Sichuan, care este înconjurat de munţi. În regiunile din jurul Beijing-ului, Xi’an şi Zhenghou, se pot isca furtuni de nisip iarna şi primăvara. În podişul Tibet-Qinghai (altitudinea medie: 4000 m), vara este scurtă, moderată şi caldă, în timp ce iernile pot fi extrem de reci: nu prea sunt precipitaţii în timpul anului şi diferenţele de temperatură zi/noapte sunt mari. Un climat blând, cu veri calde şi ierni răcoroase predomină în general în podişul înalt Yunnan - Guizhou; aici nu prea sunt precipitaţii şi îngheţurile sunt rare. China centrală are o climă subtropicală. Ploile cad regulat de-a lungul întregului an; verile sunt lungi, umede şi călduroase, iar iernile sunt scurte, cu temperaturi mai scăzute. 4. POPULAŢIE Mai mult de o cincime din totalul populaţiei Pământului trăieşte în China. China a dat naştere celei mai vechi civilizaţii din lume şi are o istorie ce datează din urma cu 3500 de ani. Numele chinezesc “Zhong Guo”, care desemnează denumirea ţarii se traduce astfel: “Zhong”-mijloc, “Guo”-ţara, numindu-se astfel "Tara de mijloc" , o referinţă la credinţa chinezească în care se spune ca ţară era centrul geografic al Pământului şi singura civilizaţie adevărată. In secolul al XIX-lea, China a devenit o naţiune slabă din punct de vedere economic şi politic, dominată de puteri străine. Prima măsurare a numărului populaţiei după preluarea statului de către comunişti a avut loc în 1953. La acea data, populaţia Chinei era de 582.600.000 locuitori. La cea de-a doua măsurare, care a avut loc in 1964, s-a arătat o creştere până la 694.580.000; la cea de-a treia , în 1982, măsurătorile au arătat o populaţie de 1.008.180.000 (fără Hong Kong, Macau şi Taiwan), făcând din China primul stat care a trecut pragul de un miliard de oameni. Intre 1953 si 1997, rata mortalităţii a scăzut de la 22,5 la aproximativ 7 la 1000 de locuitori; rata natalităţii a scăzut, de asemenea, de la 45 la 1000 de locuitori in 1953, la aproximativ 16,4 in 1997. Ca rezultat, creşterea numărului de oameni s-a micşorat de la 22,5 la mie, în 1953, la 0,9 la mie in 1997. Chiar şi în aceste condiţii, China tot înregistrează o creştere anuală a populaţiei de aproape 11 milioane de oameni. Comform ultimelor date statistice China are o populaţie de 1.334.700.000 locuitori, reprezentand un sfert din din populaţia globului, din care barbaţi 677.280.000 (51,52%) şi femei 637.200.000 (48,48%). Populaţia urbană este de 577.060.000 locuitori (43.90%), iar cea rurală de 737.420.000 locuitori (56.10%). Provincia Henan are 93.920.000 locuitori, urmată de provinciile Shandong şi Guangdong cu cate 93.000.000 locuitori, Hebei (68.980.000), Hunan (63.420.000), Anhui (61.100.000), Hubei (56.930.000), pe ultimul loc situandu-se Tibet-ul, cu 2.810.000 locuitori. Principalele oraşe sunt : Chongqing 28.080.000 locuitori, Shanghai 18.150.000, Beijing 15.810.000 şi Tianjin 10.750.000. 5. EVOLUŢII RECENTE ALE ECONOMIEI R.P. CHINEZE Şocul cauzat de criza economică mondială a fost resimţit in China din a doua jumătate a anului 2008, însă executivul chinez a adoptat măsuri eficiente pentru contracararea efectelor acesteia. Efectul acestor masuri nu s-a lăsat aşteptat, iar la începutul anului 2009 a fost oprită tendinţa de scădere drastică a economiei industriale din China. Începând din iunie 2009, producţia industrială chineză a înregistrat o creştere rapidă, întreprinzătorii obţinând beneficii mai mari, iar preţurile produselor industriale au reînceput să crească. În anii 2008-2010, Guvernul chinez a adoptat o serie de măsuri menite să stimuleze economia naţională, sporind alocaţiile bugetare pentru extinderea cererii interne şi promovând ajustarea şi perfecţionarea structurii industriale. Astfel, în prezent, domeniul industrial chinez a înregistrat o tendinţă clară de îmbunătăţire. Principala preocupare a economiei chineze în anul 2011 o reprezintă dificultatea de a combina, fără reformă structurală, obiective contradictorii precum: activitatea economică durabilă, o inflaţie scăzută, sub 4%, o balanţă de plăţi excedentara şi o apreciere moderată a ratei de schimb vis-à-vis de USD (5% pe an). Procentajul de creştere al PIB din RP Chineză ar trebui să atingă 10% la finalul anului 2010, situându-se astfel deasupra previziunilor iniţiale. Analiştii economici estimează că această creştere economică va rămâne cel mai probabil la acelaşi nivel si în 2011. Principalele argumente sunt :
a. Investiţia va rămâne un motor important de creştere în 2011 Investiţiile urbane au cunoscut o puternica creştere şi în 2010. Acestea au crescut în primele 11 luni ale anului 2010 cu 24% faţă de anul anterior. Prognoza pentru proiectele de investiţii în dezvoltare persistă timp de un an la aproape + 27%, ceea ce face puţin probabil intervenirea unui declin semnificativ în investiţii, cel puţin pentru prima jumătate a anului 2011. Investiţiile private (+ 38% în noiembrie 2010, faţă de + 21% în noiembrie 2009) au întrecut investiţiile publice (în creştere cu 18% în noiembrie 2010, faţă de + 29% în noiembrie 2009). Acestea din urmă, care până acum au fost în centrul planului de redresare, sunt minimalizate în strategia de viitor. Investiţiile private, sprijinite de cele imobiliare (aproximativ 12% din PIB) vor deţine o pondere mai mare : deschiderea de noi şantiere a crescut cu 48,7% în primele 11 luni ale anului 2010 (faţă de 12,5% în 2009), în timp ce investiţiile imobiliare au crescut cu 34,2% în primele 11 luni ale anului 2010. O certitudine este faptul ca autorităţile au vrut să reducă creşterea ofertei de credite şi a masei monetare, foarte proeminenta în 2009 (respectiv + 31,7% şi 27,7%). Condiţiile de creditare au rămas aceleaşi în 2010, ceea ce induce la o nouă finanţare ce va depăşi ţinta de 7500 de miliarde RMB (deja în luna noiembrie 2010 s-a atins pragul de 7440 miliarde RMB). Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez şi-a înăsprit discursurile cu privire la politica monetară trecând în decembrie anul trecut de la "de acomodare" la "prudent". Dincolo de semnalul ce confirmă îngrijorarea vis-à-vis de riscul de supraîncălzire, o penurie de fonduri rămâne improbabilă, pentru anul 2011, argumentele fiind :
Ca o concluzie, investiţia se aşteaptă să rămână la un nivel ridicat în 2011, deşi o încetinire faţă de 2010 este probabilă sau chiar dorită, având în vedere riscul de supraîncălzire. Estimările pentru 2011 încep de la + 18% + 20% pana la +25%, şi în componentă macroeconomică de la+ 7,9% la + 9,2%. b. Consumul va rămâne, de asemenea, un factor important în 2011 Consumul a avut o evoluţie dinamică în anul 2010. Vânzările cu amănuntul au crescut cu 18,4% din ianuarie până în noiembrie. Din nou, menţinerea acestui impuls al consumului este preconizat a se menţine şi în acest an. Principalele argumente sunt :
În general, estimările tendinţei de consum în 2011 pornesc de la + 9.8% pana la + 11.0%, ceea ce ar contribui la aproape jumătate din totalul creşterii economice. c. Evoluţia comerţului exterior în 2011, pare mai incertă Ca şi în anul 2009, comerţul exterior chinez a cunoscut o deteriorare a balanţei comerciale în 2010, valoarea soldului din perioada ianuarie-noiembrie 2010 (170.7 miliarde USD) fiind mai mică cu - 4,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2009. Chiar dacă unii analişti apreciază că balanţa comerciala ar putea ajunge în creştere până la sfârşitul anului 2010, contribuţia acesteia la PIB va fi minimă. Perspectivele rămân nesigure pentru 2011 întrucât puterea economiei chineze (estimată să crească cu 10%), contrastează cu o creştere globală lentă (+ 2 - 2,7% pentru economiile dezvoltate). Astfel evoluţia balanţei comerciale rămâne incertă. Unii analişti estimează că RP Chineză a ajuns în vârful capacităţii sale de export, în timp ce alţii cred că îşi va diversifica gama de export, ceea ce-i va permite să se extindă pe noi pieţe, cu produse cu un grad ridicat pe valoarea adăugată. Astfel contribuţia comerţului exterior la creşterea economiei chineze va fi redusa în 2011, estimările sugerând o contribuţie la PIB de 0,4% -0,6%. Pe termen mediu, acest lucru ar trebui să limiteze creşterea economiei chineze între 8% -10%. În concluzie, în cadrul prognozei de creştere economică a RP Chineze pentru 2011 se estimează că investiţiile vor contribui cu mai mult de 50 %, consumul cu aproape aceeaşi valoare, balanţa comercială urmând să aibă un rol redus, probabil, uşor pozitiv. Evoluţia principalilor indicatori economici ai RP Chineză (sursă Banca mondială): Creştere economică (%): - 2005 : 10,4 % ; 2006 : 12,7 %; 2007 : 13,0%; 2008 : 9,6%, 2009 : 9,1% 2010: 10,3% Componenţă PIB 2010: Industrie -46,3 %, Servicii 43,4 %, Agricultură 10,3 % Agricultură Cele mai semnificative sunt producţiile de orez, grâu, cartofi, porumb, alune, orz, mere, bumbac, seminţe oleaginoase, carne de porc, peşte. Industria : Cele mai reprezentative ramuri industriale ale Chinei sunt mineritul cărbunelui, procesarea minereurilor de fier şi aluminiu, metalurgia, construcţiile de maşini, industria de apărare, industria uşoară, textile şi confecţii, procesarea petrolului, producerea cimentului, produselor chimice, îngrăşămintelor, produselor alimentare, produselor electronice, echipamente de telecomunicaţii, tehnică aero-spaţială. 6. RELAŢIILE EXTERNE ALE RP CHINEZE China are relaţii diplomatice cu 171 de state, România stabiliind relaţii diplomatice cu China, la 5 octombrie 1949.China este membră ONU şi unul din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate. De asemenea, este membră APEC, ASEAN, FAO, G-77, UNAMID, UNCTAD, UNESCO şi a multor altor organizaţii internaţionale. În 2003 China a stabilit cu Uniunea Europeană un parteneriat strategic, reflectat în expansiunea rapida a relaţiilor comerciale dintre acestea. Relaţiile cu SUA şi Rusia au cunoscut o dezvoltare fără precedent in ultimii ani, cu rezultate notabile în foarte multe domenii, datorită şi intalnirilor frecvente dintre conducătorii celor două ţări. După normalizarea relaţiilor diplomatice cu Japonia, in 1972, cele două ţari au incercat să depăşească problemele istoriei şi să promoveze, în continuare colaborarea bilaterală pe termen lung. La 21 decembrie 2001, după 15 ani de negocieri, China a devenit cel de al 143-lea stat membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. 7. COMERŢUL EXTERIOR AL RP CHINEZE Faţă de anii anteriori, comerţul exterior chinez tinde să înregistreze o scădere a surplusului balanţei comerciale, fiind influenţat de multipli factori macroeconomici: accentuarea inflaţiei interne, aprecierea semnificativă a monedei naţionale, creşterea valorii şi cheltuielilor cu forţa de muncă, efectele distorsiunilor din piaţa imobiliară, plasamente reduse ale rezervelor valutare, creşterea globală a preţurilor resurselor, recesiunea economică globală. În anul 2010, comerţul exterior al RP Chineze a înregistrat valoarea de 2972,76 miliarde USD, din care 1577,93 miliarde USD exporturi (cu o creştere de 31,3 % faţă de 2009) şi 1394,83 miliarde USD importuri (cu o creştere de 38,7% faţă de 2009). Pentru relaţiile economice ale Uniunii Europene, RP Chineză reprezintă un partener deosebit de important. Astfel, conform datelor statistice vamale chineze, disponibile la 31.12.2010, Uniunea Europeană (UE) este principalul partener comercial al RP Chineze cu un total de 479,713 miliarde USD (în creştere cu 32% faţă de valorile înregistrate în 2009), urmată de SUA, 385,341 miliarde USD (în creştere cu 29% faţă de valorile înregistrate în 2009), Japonia 297,768 miliarde USD (în creştere cu 30% faţă de valorile înregistrate în 2009), ţările ASEAN 292,776 miliarde USD (în creştere cu 37% faţă de valorile înregistrate în 2009) şi Hong Kong 230,575 miliarde USD (în creştere cu 32% faţă de valorile înregistrate în 2008). Volumul total al comerţului dintre RP Chineză şi UE a reprezentat 16 % din totalul comerţului exterior chinezesc al anului 2010, fiind înregistrată o balanţă comercială favorabilă RP Chineze de 142,758 miliarde USD. (cu o creştere de peste 36 miliarde USD faţa de 2009). Comparând cu situaţia înregistrată la finalul anului 2009 se constată că topul partenerilor comerciali la RP Chineze a rămas neschimbat în anul 2010. Exporturile celor 27 State Membre ale UE au atins la sfârşitul anului 2010 valoarea de 168,477 miliarde USD (în creştere cu 32% faţă de valoarea înregistrată în 2009), cu un procent de 12 % în totalul importurilor efectuate de RP Chineză în anul 2010. EU se situează pe locul 2 în clasamentul exportatorilor în RP Chineză, fiind devansată de Japonia (176,707 miliarde USD) şi precedată de Ţările ASEAN (154,569 miliarde USD), Republica Coreea (138,399 miliarde USD) şi Taiwan (115,694 miliarde USD). Din punct de vedere al importurilor din RP Chineză, cele 27 State Membre UE se situează la sfârşitul anului 2010 pe primul loc, înregistrând o valoare de 311,235 miliarde USD (în creştere cu 31% faţă de anul 2009), fiind urmată de SUA cu 283,304 miliarde USD, Hong Kong (218,317 miliarde USD), Ţările ASEAN (138,207 miliarde USD) şi Japonia (121,061 USD). Din punct de vedere al orientării geografice 53% din volumul comerţului exterior al RP Chineze în 2010 s-a desfăşurat cu ţări din Asia, 19% cu Europa (inclusiv Rusia), 14% cu America de Nord, 6% America Latină, 4 % Africa şi 3 % Oceania. Referitor la schimburile comerciale ale RP Chineze cu cele 27 state membre UE în anul 2010 se poate observa că Germania deţine poziţia de lider atât la total volum (30 % din totalul volumului de comerţ China –UE cu o valoare de 479,713 miliarde USD) cât şi la export (44% din total exporturi UE pe piaţa chineză cu o valoare de 74,342 miliarde USD) şi import (22% din total importuri UE cu o valoare de 68,047 miliarde USD. De asemenea, Germania conduce topul celor 4 state UE care au o balanţa comercială pozitivă cu RP Chineză la sfârşitul anului 2010 (+ 6,295 miliarde USD), fiind urmată de Austria (+ 2,379 miliarde USD), Irlanda (+ 1,417 miliarde USD) şi Suedia (+0,192 miliarde USD). Din punct de vedere al volumului total al schimburilor comerciale ale RP Chineze cu UE, Germania este urmată de Olanda (56,183 miliarde USD), Marea Britanie (50,075 miliarde USD), Italia (45,151 miliarde USD) şi Franţa (44,798 miliarde USD). La export Germania este urmată de Franţa (17,144 miliarde USD) şi Italia (14,011 miliarde USD), iar la import de Olanda (49,706 miliarde USD) şi Marea Britanie (38,771 miliarde USD). Olanda deţine prima poziţie în clasamentul ţărilor membre UE care au balanţă comercială nefavorabilă cu RP Chineză (43,228 miliarde USD), fiind urmată de Marea Britanie (27,467 miliarde USD), Italia (17,130 miliarde USD) şi Spania (11,943 miliarde USD). Deşi anul 2010 a fost un an record al exporturilor româneşti pe piaţa chineză, cu o creştere de 74% faţă de anul 2009 (în condiţiile în care creşterea totalului exporturilor UE pe piaţa chineză a fost de 32%), România se află pe locul 17 în clasamentul exportatorilor europeni în RP Chineză (755 milioane USD). De asemenea, România ocupă poziţia a 17 în rândul ţărilor UE la total schimburi comerciale cu RP Chineze (3,761 miliarde USD, cu o creştere de 34 % faţă de 2009) şi poziţia a 15 în clasamentul importatorilor UE din RP Chineză (3,006 miliarde USD, cu o creştere de 26% faţă de 2009.) TABEL. Comerţul exterior al ţărilor UE cu RP Chineză în anul 2010 milioane USD
Yüklə 381,21 Kb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
