Nicolae testemiţanu” la 65 ani de la fondare d. Tintiuc – prof universitar, Iu. Grossu – conf universitar
Yüklə 2,65 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Managementul calităţii totale şi perspective de optimizare a calităţii serviciilor medicale chirurgicale Corneliu Croitor
- Managementul calităţii totale
- Obiectivul fundamental al acestei instituţiei medicale
- Material şi metode de cercetare
- Criteriile privind calitatea serviciilor medicale chirurgicale
- Educaţia Medicală Continuă (EMC) a personalului medico-sanitar.
- REABILITAREA MEDICO-SOCIALĂ A PERSOANELOR PARTICIPANTE LA LUCRĂRILE DE LICHIDARE A CONSECINŢELOR CATASTROFEI NUCLEARE DE LA CERNOBÎL Leonid Margine , Corina Vicol
- H ealth situation of the participants at the works of liquidation of the cernobil catastrophe consequences
- Morbiditatea generală(la 1 persoană în populaţia RM şi printre „lichidatori”
- Reprezentarea indicilor invalidităţii (%)
- SERVICIILE MEDICALE ÎN INSTITUŢIILE PRIVATE DIN REPUBLICA MOLDOVA Sergiu Baltaga
- Materiale şi metode
- Numărul de instituţii medicale private în Chişinău (2008)
- Total 266 (57%) Tabelul 2. Numărul de instituţii medicale private în raioane
- Raionul Numărul de instituţii medicale private
- Total în RM
- - Societate pe Acţiuni (SA) - 3%, - Total – 100%.
- Specializarea Nr. de instituţii medicale
Concluzii
Bibliografie
Managementul calităţii totale şi perspective de optimizare a calităţii serviciilor medicale chirurgicale Corneliu Croitor Catedra Economie, management şi psihopedagogie în medicină Summary Total quality management and prospects of optimizing quality of surgical care Total quality management is a fundamental organizational strategy which is based on the idea that achieving a high quality performance is achieved only through the perseverance of all organizations involved in continuous improvement processes. The objective is to increase efficiency and effectiveness in customer satisfaction. The concept of total quality management (Total Quality Management - TQM) was proposed by Dr. Edwards Deming in 1940. Main force of TQM is that people need to be innovative and flexible in this respect, ISO 9001 requires people rigorous, responsible and disciplined. In the present study was exposed a generalization of data from literature, especially reports on the quality of medical and surgical services and assessment of the views of heads of departments of the University Clinic from Chisinau, Moldova.
Managementul calităţii totale este o strategie organizaţională fundamentată ce se bazează pe ideea ca performanţa în atingerea unei calităţi superioare este realizată doar prin implicarea cu perseverenţă a întregii organizaţii în procese de îmbunătăţire permanentă. Obiectivul este creşterea eficienţei şi eficacităţii în satisfacerea clienţilor. Conceptul de management al calităţii totale (Total Quality Management - TQM) a fost propus de dr. Edwards Deming în 1940. Forţa principală a TQM constă în aceea că are nevoie de oameni inovativi şi flexibili, în acest sens, ISO 9001 necesită oameni riguroşi, responsabili şi disciplinaţi. În lucrarea de faţă a fost expusă o generalizare a datelor din literatura de specialitate, în special relatările privind calitatea serviciilor medicale chirurgicale, cât şi analiza opiniilor şefilor de secţii din Clinica Universitară din or. Chişinău, Republica Moldova.
Societatea contemporană este marcată de transformări esenţiale în toate domeniile de activitate, inclusiv în medicină şi în practica ocrotirii sănătăţii. Fiind orientate spre promovarea sănătăţii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei, acestea au devenit definitorii, în special, pentru managerii instituţiilor medicale. Anume la acest nivel a apărut necesitatea unor cunoştinţe ample interdisciplinare, suplimentare celor profesionale, pentru a elabora şi implementa strategii şi planuri instituţionale de dezvoltare, a studia relaţia cerere - ofertă şi a asigura prestarea serviciilor de calitate, a cunoaşte piaţa medicală şi a satisface necesităţile populaţiei, precum şi pentru a-i determina pe lucrătorii medicali să-şi onoreze obligaţiunile” [I. Ababii, 10, p. 1]. Reforma serviciilor de sănătate a început destul de târziu, iar calitatea multora dintre aceste servicii lasă încă de dorit. Trebuie încă să se acorde mai multă importanţă unor servicii mai accesibile, de o calitate mai bună, plasate în comunitate şi adresate cu precădere grupurilor vulnerabile. Activităţile întreprinderilor din sfera serviciilor se deosebesc în multe privinţe de activităţile desfăşurate în întreprinderi producătoare de produse materiale, de aceea şi perceperea calităţii serviciilor este mai dificilă. Serviciul este "rezultatul generat prin activităţi la interfaţa furnizor/client şi prin activităţi interne la furnizor pentru a răspunde cerinţelor clientului." Prestarea serviciului este o activitate sau un proces efectuat de persoane, care este orientat pe satisfacerea cerinţelor clienţilor (externi sau interni). Clienţii interni sunt cei din propria organizaţie prestatoare de servicii. Obiectivele lucrării
Managementul calităţii totale este o strategie organizaţională fundamentată ce se bazează pe ideea ca performanţa în atingerea unei calităţi superioare este realizată doar prin implicarea cu perseverenţă a întregii organizaţii în procese de îmbunătăţire permanentă. Obiectivul este creşterea eficienţei şi eficacităţii în satisfacerea clienţilor. Conceptul de management al calităţii totale (Total Quality Management - TQM) a fost propus de dr. Edwards Deming în 1940, dar utilizarea lui a început în 1985 odată cu preluarea de către americani a unor principii de lucru din industria japoneză:
Elementele definitorii din Managementul Calităţii Totale sunt: “îmbunătăţire permanentă” şi “la nivelul întregii organizaţii”, iar toate procesele implicate accentuează bucla de feed-back. De ex.: sunt instituţii în care angajaţii sunt remuneraţi suplimentar, doar pe baza numărului de îmbunătăţiri aduse sau altele în care angajaţii trebuie să aducă cel puţin o idee de îmbunătăţire pe săptămână. Există şi programe în care managerii sunt obligaţi să felicite angajaţii pentru abilitatea cu care au identificat o problemă. Exista atât teoreticieni cât şi practicieni care aseamănă principiile TQM cu cele ale standardelor de calitate ISO 9001. Între ele însă există o diferenţă majoră cel putin la nivel de proces: TQM este orientată către oameni, care sunt provocaţi permanent să găsească soluţii, pe când ISO 9001 este orientată spre proceduri detaliate, scrise şi verificate frecvent. TQM are nevoie de oameni inovativi şi flexibili, în acest sens, ISO 9001 necesită oameni riguroşi, responsabili şi disciplinaţi. Managementul calităţii totale presupune, de asemenea, o luptă permanentă şi o abordare direcţionată pentru a se obţine “0” defecte.
Cunoaşterea gradului de satisfacţie a pacienţilor are o utilitate deosebită mai ales pentru:
Consumatorii, care îşi pot fundamenta opţiunea pentru un anumit furnizor de servicii medicale pe baza datelor de satisfacţie, în condiţiile în care există mai multe variante disponibile pe piaţă. ( L. Chiru, 2003). Diseminarea datelor referitoare la satisfacţia pacienţilor va începe curând să fie în atenţia grupurilor de furnizori de servicii medicale. În unele ţări, datele referitoare la satisfacţia pacientului sunt necesare pentru formalităţile de acreditare a unităţilor sanitare. Standardele reprezintă nivelul de performanţă observabil, realizabil, măsurabil, agreat de profesionişti şi corespunzător populaţiei căreia i se adresează (Joint Commission of Accreditation of Health Care Organization). Standardele descriu sisteme, funcţii, procese şi activităţi, stabilind ţinte de atins pentru furnizorul de servicii medicale. Ele prezintă cea mai bună succesiune a acţiunilor în cadrul actului medical, stau la baza creării ghidurilor de practică medicală şi sunt concepute de către comisii de experţi. In mod normal, standardele reprezintă aşteptările pacienţilor, furnizorilor, managerilor, terţului plătitor şi organismelor guvernamentale, precizând nivelele de structură şi performanţă aşteptate din partea furnizorilor. Pentru buna funcţionare a unui spital este nevoie de un set minim de standarde care să definească un nivel minim acceptabil al furnizării de servicii de sănătate. De aceea, ele capătă valoare doar puse în practică. Standardele ajută la stabilirea reperului unde se află organizaţia din punctul de vedere al calităţii şi al îmbunătăţirii acesteia, şi la atingerea scopului propus utilizând resursele existente. Pentru realizarea şi măsurarea standardelor se elaborează criterii care reprezintă elemente descriptive ale performanţei, comportamentului, circumstanţelor sau stării clinice (Joint Commission of Accreditation of Health Care Organization). Criteriul poate fi o variabilă sau un număr stabilit drept indicator al calităţii. Conform modelului Donabedian, criteriile se clasifică în criterii de:
Cele şapte dimensiuni fundamentale care definesc calitatea serviciilor de sănătate sunt:
Material şi metode de cercetare În lucrarea de faţă a fost expusă o generalizare a datelor din literatura de specialitate, în special relatările privind calitatea serviciilor medicale chirurgicale, cât şi analiza opiniilor şefilor de secţii din Clinica Universitară a USMF „N. Testemiţanu” din or. Chişinău, Republica Moldova. În cercetare au fost utilizate următoarele metode:
Rezultate obţinute Prestarea unui serviciu poate implica următoarele aspecte de principiu: - o activitate desfăşurată asupra unui produs material furnizat de client (de exemplu, un autoturism care trebuie reparat); - o activitate desfăşurată asupra unui produs imaterial furnizat de client (de exemplu, declaraţia de venit necesară pentru pregătirea rambursării unei taxe); - livrarea unui produs imaterial (de exemplu, livrarea de informaţii atunci când se transmit cunoştinţe); - crearea unei ambianţe pentru client (de exemplu, în hoteluri şi restaurante). Serviciile prezintă o serie de caracteristici specifice care le deosebesc de activităţile de producere a bunurilor materiale:
Cerinţele pentru serviciile medicale trebuie să fie clar definite sub forma unor caracteristici observabile de către client şi susceptibile de a fi evaluate de către acesta. Analiza prealabilă a aşteptărilor şi cerinţelor clienţilor trebuie să precizeze:
Pentru anumite servicii imateriale, "vizibilizarea" componentelor "satisfacţiei clienţilor", traducerea cerinţelor în proceduri care încadrează activităţi este o sarcină indispensabilă pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii. Semnificaţia caracteristicilor calităţii serviciilor şi categoriile de caracteristici pot varia considerabil în funcţie de natura serviciilor. Nu există un consens general asupra caracteristicilor calităţii serviciilor. Christian Grönroos (1984) distinge două dimensiuni ale calităţii serviciilor, care sunt percepute şi evaluate de către clienţi: calitatea tehnică şi calitatea funcţională.
Modelul SERVQUAL al calităţii serviciilor, elaborat de Berry, Zeithaml şi Parasuraman (1990) a identificat cinci dimensiuni principale ale calităţii serviciilor: fiabilitate, sensibilitate, asigurare, empatie, tangibilitate [5]. Conceptualizarea propusă de modelul SERVQUAL domină în prezent, însă modelul este criticat pentru că cele cinci dimensiuni sunt atât de generale încât pot limita utilitatea lor în anumite contexte de servicii. Standardul internaţional ISO 9001 propune următoarele caracteristici ale serviciilor:
Calitatea accesului la serviciu depinde de posibilitatea de a contacta operativ prestatorul, de a afla operativ toate informaţiile necesare asupra serviciilor oferite, competenţele de comunicare cu clientul fiind foarte importante. Disponibilitatea serviciului depinde de respectarea termenelor de livrare stabilite, de promptitudinea servirii clienţilor. Disponibilitatea serviciului este un termen care exprimă în ce perioadă poate fi accesat acel serviciu. Este esenţial ca perioada în care serviciul este disponibil să fie clar definită pentru toţi utilizatorii: orele de utilizare, variaţii sezoniere, perioade definite de mentenanţă programată. Pentru servicii specifice pot exista caracteristici de calitate special formulate. Măsura calităţii serviciilor medicale este evaluarea acestor servicii de către clienţi. Unele date statistice şi diagrame de control folosite la evaluarea calităţii serviciilor medicale pot fi aplicate (extinse) şi pentru serviciile medicale chirurgicale. În sectorul serviciilor medicale, pentru evaluarea calităţii se pot utiliza observaţii directe ale performanţelor personalului medical, combinate cu evaluarea indirectă prin interviuri cu pacienţii. Măsurarea gradului de satisfacţie a clienţilor se realizează prin metode relativ precise, ca de ex. metoda indicilor, metoda demeritelor (penalizării defectelor) sau anchete asupra satisfacţiei. Determinarea percepţiei clienţilor poate include obţinerea de informaţii din surse cum sunt date de la clienţi asupra calităţii serviciului prestat, analiza pierderilor afacerii datorate non-calităţii, raportările utilizate de către operatorii comerciali etc.
1. Personalul medical de la Clinica Universitară a USMF „N. Testemiţanu” necesită să beneficieze de specializări profesionale medicale. Să fie asigurată disponibilitatea materialului şi a instrumentelor necesare de lucru, să fie optimizate şi eficientizate tehnologiile, inclusiv cele de operare, să fie publicate în reviste cunoscute pe plan internaţional performanţele obţinute şi măsurile întreprinse în vederea ridicării calităţii serviciilor medicale. 2. În privinţa perfecţionarea infrastructurii instituţiei medicale vizate, ar fi binevenită o amenajare mai bună a saloanelor şi sălilor de operaţie ale Clinicii Universitare. Se impune totodată, îmbunătăţirea condiţiilor în sălile de operaţie şi în cele de aşteptare, în cabinetele de vizită. Este necesară instalarea unor linii telefonice de urgenţă, ce vor funcţiona la nivel optimal în scopul de a facilita calitatea serviciilor medicale oferite de această instituţie. 3. De a recomanda şi a revizui taxele pentru serviciile medicale chirurgicale de urgenţă, în diminuarea obstacolelor pentru primirea serviciilor medicale, categoriilor cu necesităţi stridente în asemenea servicii medicale. Este recomandabil să se recurgă la mărirea taxelor pentru pacienţii ce doresc deservire urgentă (ei să plătească pentru consumabile). 4. Se recomandă intensificarea colaborării cu organizaţiile de caritate şi cu sponsori pentru asigurarea cu materiale şi consumabile costisitoare. Concomitent se impune reducerea costurilor non-monetare cum sunt timpul de aşteptare, anxietatea şi incomoditatea etc. De asemenea este importantă mărirea valorii psihologice pe care o atribuie pacienţii serviciilor primite. 5. Se recomandă efectuarea tuturor intervenţiilor planificate în 4 zile pe săptămână şi, în orele suplimentare operarea pacienţilor ce achită taxele individual. Este necesară crearea de echipe mobile de chirurgi pentru consultarea cazurilor urgente. În scopul creşterii eficienţei activităţii clinicii este binevenită simplificarea procedurilor de consultare, evaluare şi tratament pentru pacienţii de peste hotarele Republicii Moldovei. În sfârşit, să se asigure căi accesibile de adresabilitate. 6. Se recomandă crearea departamentului de Relaţii Publice. Strategiile privitor la Relaţiile cu Publicul cuprind: Publicul larg (pacienţi, comunitatea), angajaţii, în deosebi medicii, grupurile de voluntari, agenţii de referinţă în ţară şi de peste hotare, mass-media, etc., inovaţiile şi realizările ştiinţifice şi practice, protejarea împotriva publicităţii voluntare şi involuntare, etc., pentru utilizatorii Internet: menţinerea şi actualizarea permanentă a paginii web. 7. Recomandăm să fie preluată experienţa specialiştilor de medicină din România, Iaşi unde a avut loc Conferinţa regionala cu genericul “Asigurarea calităţii serviciilor medicale”, organizata de DSP Iaşi în parteneriat cu CM Iaşi. Conferinţa a fost moderată de dr. V. Cepoi, directorul DSP Iaşi şi de dr. V. Astarastoaie, preşedintele CM Iaşi. În aşa mod specialiştii ar putea să realizeze schimb de experienţă şi să discute problemele principale şi direcţiile prioritate în ceea ce priveşte optimizarea serviciilor medicale şi ridicarea calităţii lor. 8. Implementarea şi eficientizarea Strategiei de contracarare a publicităţii negative: neconformităţile, problemele, complicaţiile şi decesele prezentate exagerat în presă, condiţii de muncă nesatisfăcătoare, tendinţe de a obţine profit pe căi ilegale, etc. Bibliografie
REABILITAREA MEDICO-SOCIALĂ A PERSOANELOR PARTICIPANTE LA LUCRĂRILE DE LICHIDARE A CONSECINŢELOR CATASTROFEI NUCLEARE DE LA CERNOBÎL Leonid Margine, Corina Vicol, Elena Raevschi, Sergiu Baltaga Catedra Sănătate Publică şi Management „Nicolae Testemiţanu” Summary Health situation of the participants at the works of liquidation of the cernobil catastrophe consequences The participants at the works of liquidation of the Cernobil catastrophe consequences, the so called „liquidators” were subjected to ionizing radiation action. In conclusion, the morbidity, invalidity and mortality indices of these persons are higher than those of the health ones population from the Republic of Moldova. This group of patients is protected by the Government. Rezumat Persoanele participante la lucrările de lichidare a consecinţelor catastrofei de la Cernobîl, aşa zişii „lichidatori”, au fost supuse acţiunii radiaţiei ionizante. Ca rezultat, indicii morbidităţii, invalidităţii şi mortalităţii acestei categorii de persoane sânt mult mai mari decât indicii de sănătate a populaţiei Republicii Moldova. Această categorie de cetăţeni este protejată de stat.
Persoanele participante la lucrările de lichidare a consecinţelor catastrofei de la Cernobîl, aşa zişii „lichidatori”, au fost supuse acţiunii radiaţiei ionizante şi a altor factori nocivi.. Ca rezultat, indicii morbidităţii, invalidităţii şi mortalităţii acestei categorii de persoane sânt mult mai mari decât indicii de sănătate a populaţiei Republicii Moldova. Obiectivele lucrării 1.Studiul morbidităţii şi invalidităţii participanţilor la lichidarea consecinţelor catastrofei de la Cernobîl. 2.Argumentarea măsurilor de profilaxie, tratament şi reabilitare a participanţilor la lichidarea catastrofei nucleare. 3.Argumentarea măsurilor de reabilitare medico-socială a „lichidatorilor”. Material şi metode 1.Analiza documentaţiei medicale a participanţilor la lichidarea consecinţelor avariei de la Cernobîl (fişa de ambulator, fişa de staţionar). 2.Analiza documentaţiei de expertiză medicală a vitalităţii (buletin de trimitere la Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii, procesele verbale de expertizare-reexpertizare). 3. Analiza indicatorilor statisticii medicale oficiale a populaţiei Republicii Moldova. 4.Procesarea statistică a rezultatelor studiului cu utilizarea programului SPSS La 26 aprilie 1986 a avut loc cea mai mare catastrofă din istoria energiei atomice. În urma accidentului de la Centrala Nucleară Electrică Cernobîl au avut de suferit nemijlocit peste 7 milioane cetăţeni din Ukraina, Belarusi şi Federaţia Rusă, cît şi cetăţeni din alte state, inclusiv din Republica Moldova. Radiaţia ionizantă – gamma, a fost şi este factorul nociv principal al catastrofei de la Cernobîl, care a acţionat asupra sănătăţii celor contaminaţi. Accidentul de la Cernobîl a contribuit la contaminarea radioactivă a unor teritorii masive. Spectograma radiaţiei externe de la Cernobîl a fost alcătuită de peste 20 radionuclizi. La lucrările de lichidare a consecinţelor catastrofei de la Cernobîl au luat parte sute de mii de oameni din mai multe ţări (aşa zişii „lichidatori”), care au fost supuşi dozelor mici de radiaţie „gama” – pînă la 1 Gy. Această iradiere nu a provocat boala actinică acută, dar s-a manifestat pe parcursul anilor cu dereglări multiple şi complexe de sănătate, care au dus la pierderea vitalităţii, apariţia invalidităţii şi mortalităţii. În anii 1986 – 1988 în zona Cernobîl au lucrat circa 3000 de cetăţeni din Republica Moldova. S-a efectuat un studiu al sănătăţii acestor persoane care ne-a permis să facem unele concluzii. În 1986, în mediu „lichidatorii” moldoveni au lucrat în zona de 30 km o perioadă de 3 săptămîni (20 zile); în 1987 – 3 luni (90 zile); în 1988 – 6 luni (180 zile). Doza medie de radiaţie absorbită de ei a alcătuit circa – 10 Bar. Dereglările de sănătate printre „lichidatori” sînt reflectate prin nivelul morbidităţii, invalidităţii şi mortalităţii. Morbiditatea generală printre „lichidatori” este de 1,49 cazuri pentru o persoană şi este de 2,3 ori mai mare decât morbiditatea generală a populaţiei Republicii Moldova. 
Morbiditatea generală(la 1 persoană în populaţia RM şi printre „lichidatori” De asemenea şi în structura morbidităţii sînt schimbări esenţiale. Dacă în rândul populaţiei Republicii Moldova predomină:bolile aparatului respirator – 22%,bolile aparatului digestiv – 12%, bolile sistemului nervos – 9%, atunci printre „lichidatori” predomină:dereglările nervoase şi psihice – 46%,bolile aparatului digestiv – 27%,bolile aparatului circulator – 15%. Invaliditatea printre „lichidatori alcătuieşte 73% şi este de multe ori mai mare decât invaliditatea generală a populaţiei Republicii Moldova, care are indicele de 4,4%. Un studiu al dinamicii invalidităţii printre „lichidatori” în funcţie de timpul trecut de la supunerea la radiaţie, ne arată că ponderea majoră a apariţiei invalidităţii (circa 60%) revine perioadei 10 – 15 ani după iradiere. Structura invalidităţii printre „lichidatori” de asemenea diferă de invaliditatea generală a populaţiei RM. În structura invalidităţii printre lichidatori predomină: bolile sistemului nervos – 90%,tulburările mintale şi de comportament – 8%. Invaliditatea generală a populaţiei este predominată de: bolile aparatului circulator – 46%,tumorile maligne – 20,5%. Pierderea vitalităţii şi invaliditatea sînt cauzate în special de patologiile sistemului nervos, care progresează mult mai repede decît patologiile celorlalte sisteme şi organe. De asemenea s-a efectuat un studiu al dependenţei invalidităţii printre „lichidatori” de doza şi durata supunerii la radiaţia ionizantă. E de menţionat că „lichidatorii”, atît în anul 1986 cît şi în anii 1987-1988 au primit iradiere în valoare de circa 10 Băr, cu un număr de zile lucrătoare în zona de 30 km, corespunzător – 20: 90: 180 zile, ceea ce corespunde unui raport de timp de 1: 4,5: 9. Invaliditatea printre „lichidatorii” anului: 1986 constituie 85%, 1987 constituie 79%,-1988 constituie 77% Tabel
Mortalitatea printre „lichidatori” este de asemenea mai mare decât mortalitatea populaţiei Republicii Moldova. Ea constituie 7,2%, contra 1,2% şi este de 6 ori mai mare decât mortalitatea generală a populaţiei RM. În Republica Moldova persoanele participante la lucrările de lichidare a catastrofei de la Cernobîl sânt privilegiate. Aceste persoane sânt echivalate în drepturi cu aşa categorii de cetăţeni ca: participanţii şi invalizii de război, invalizii de muncă, victimele represiunilor politice ş.a. Protecţia şi reabilitarea acestei categorii de cetăţeni este relatată atât în legislaţia RM cât şi în legislaţia internaţională. Protecţia şi reabilitarea medico-socială a lichidatorilor este asigurată de legislaţia în vigoare din Republica Moldova, care este reflectată printr-un plan de măsuri complexe de reabilitare şi protecţie a acestei categorii de cetăţeni. Acest plan include: Activităţi medicale:
Activităţi sociale: 1. compensaţie unică în mărime de 1 salariu mediu lunar pentru fiecare procent de pierdere a vitalităţii. 2. compensaţie lunară pentru serviciile comunale 3.compensaţie anuală pentru lemne şi cărbune 4.alocaţie lunară pentru îngrijirea invalidului de gradul I 5.asigurări în decurs de 3 ani cu spaţiu locativ 6.asiguraţi cu suplimente alimentare. Pentru analiza îndeplinirii prevederilor legislaţiei întru îndeplinirea măsurilor de reabilitare şi protecţie medico-socială a acestei categorii de cetăţeni s-au studiat detailat datele a 68 de „lichidatori” – invalizi din raionul Orhei. În rezultat s-a stabilit următoarele: Măsuri de reabilitare şi protecţie medicală S-a constatat o evidenţă medicală târzie a „lichidatorilor”. În primii 10 ani după iradiere la evidenţă medicală s-au aflat numai 7,5% „lichidatori”. Ponderea majoră a evidenţei medicale – 47%, revine perioadei de 11-13 ani după iradiere. Respective sunt şi datele despre examenul medical şi iniţierea târzie a tratamentului (în mediu – 12 ani după iradiere). Tratamentul, atât ambulator, cît şi staţionar se efectuează neritmic, cu întreruperi de 6-8 şi mai mulţi ani. Astfel, în mediu, pentru toată perioada de după catastrofă fiecărui „lichidator” îi revine în total 4 tratamente (2 ori ambulator şi 2 ori staţionar), adică un tratament în 4,5 ani. Din aceste 4 tratamente: 1 tratament se efectuează în condiţiile spitalelor republicane şi 3 tratamente în condiţiile instituţiilor medicale de rang raional. Tratamentului sanatorial îi revine 0,69 cazuri la o persoană pe tot parcursul anilor 1986-2005. Aceasta înseamnă că fiecare al 2-lea „lichidator” s-a tratat sanatorial numai o singură dată, ceea ce contravine legislaţiei, care prevede tratamentul sanatorial gratuit anual pentru fiecare „lichidator”.
Valoarea medie a pensiei unui „lichidator” – invalid este de 573 lei, ceea ce a alcătuit 110% din salariul mediu lunar (519.20 lei) în anul 2001 şi numai 41% din salariul mediu lunar (1385 lei) al anului 2005. Compensaţia pentru pierderea vitalităţii a fost alocată pentru fiecare participant. Valoarea medie a sumei plătite este de 5747 lei. Compensaţia anuală pentru însănătoşire a fost achitată majorităţii „lichidatorilor”. Valoarea medie a acestei compensaţii constituia 1043 lei. Compensaţia anuală pentru tratament sanatorial deasemenea a fost alocată „lichidatorilor” în majoritate, în valoare medie de 1972 lei. Compensaţiile lunare pentru serviciile comunale au fost alocate pentru invalizi, conform legii, în valoare medie de 417 lei. Ajutorul material de la fondul social constituie în mediu 144 lei pentru o persoană. Sumar, toate compensaţiile băneşti alocate „lichidatorilor” în mediu alcătuiesc 1241 lei lunar. Această sumă constituie la moment 90% din salariul mediu lunar al a.2005. Concluzii 1.Gama iradierea este un factor nociv, care duce la dereglările grave de sănătate. 2.gama iradierea acţionează preponderent asupra structurilor sistemului nervos central 3.Dereglările de sănătate la persoanele supuse gama-iradierii sunt mai grave şi mai des întîlnite decît la populaţie şi anume: - morbiditatea – de 2,3 ori mai mare Invaliditatea – de 17 ori mai mare Mortalitatea – de 6 ori mai mare 4.Ponderea majoră a invalidităţii (60% revine perioadei de 10-15 ani după supunerea la radiaţie. 5.Evidenţa medicală tardivă şi tratamentul medicamentos neritmic, influenţează negativ asupra sănătăţii „lichidatorilor”. 6.Persoanele participante la lucrările de lichidare a urmărilor catastrofei de la Cernobîl în Republica Moldova sunt protejate de Stat. 7.Măsurile de reabilitare şi protecţie medico-socială a „lichidatorilor” include diferite compensaţii şi alocaţii băneşti, care alcătuiesc la moment 90% din salariul mediu lunar pe ţară.
1.G.N.Souchkevitch, Profesor, MD A.F.Tsyb, Academician,MD Health consequences og the Chernobyl accident (Wold Health Organization, Geneva,1996). 2.Materialele conferinţei Internaţionale Ştiinţifico-Practice, Chişinău 2000 Cercetări radiaţionale în Republica Moldova 3.L.Chirca. Materialele Conferinţei Internaţionale Ştiinţifico-Practice,Chişinău 2000. Structura morbidităţii şi dispensarizarea persoanelor supuse acţiunii radiaţiei ionizante în urma accidenţei de la SAE Cernobîl. 4.A.Nacu, E.Boşneaga, E.Calenici „Anale ştiinţifice ale USMF „Nicolae Testemiţanu”.Probleme clinico-terapeutice, Chişinău,2000. 5.Anuarul statistic al Min isterului Sănătăţii (indicii de activitate a instituţiilor curative), anii 1986-2004. 6.Legea Republicii Moldova nr.909-XII din 30.01.1992 „Privind protecţia socială a cetăţenilor care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl”. 7.Legea nr.933-XIV din 14.04.2000 „Cu privire la protecţia socială specială a unor categorii de populaţie. 8.Legea nr.140-XV din 06.05.2004 „Pentru modificarea şi completarea Legii nr.121 din 03.05.2001 „Cu privire la protecţia socială suplimentară a invalizilor de război, a participanţilor la cel de-al 2-lea război mondial şi a familiilor lor” şi a Legii nr.909-XII din 30.01.1992 „Privind protecţia socială a cetăţenilor care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl”. 9.Hotărîrea Guvernului nr.761 din 31.07.2000 „Cu privire la compensaţiile nominative pentru unele categorii de populaţie. 10.Bleandur O.V.,Dedin G. „Strategia monitoringului radioecologic în RM” (Cercetări radiaţionale în RM. Materialele Conferinţei Internaţionale Ştiinţifico-Practice” 10-12 octombrie 2000.Chişinău 2000, p.3-13.
Catedra Sănătate Publică şi management „Nicolae Testemiţanu” Summary Medical services in private institutions of Moldova This article includes general aspects of medical services in private institutions of Moldova. In the last years, Moldova registered a higher number of medical private institutions and an enlargement of healthcare services. Rezumat Articolul elucidează aspectele generale ale serviciilor medicale în instituţiile private din RM. În ultimii ani, R. Moldova a înregistrat un număr crescut al instituţiilor private medicale şi o lărgire a spectrului de servicii acordate. Actualitatea temei În ultimii 15 ani de tranziţie la economică de piaţă în Republica Moldova au fost înregistrate modificări esenţiale în sistemul naţional al ocrotirii sănătăţii. Acest fapt este demonstrat de creşterea numărului de instituţii medicale private, apariţia concurenţei pe piaţa serviciilor medicale, evoluţia instituţiilor medicale, a structurii şi dimensiunilor acestora. Actualmente cea mai mare parte din cheltuielile financiare pentru servicii medicale este acoperită de către consumatori şi companiile de asigurare. Libertatea alegerii instituţiei medicale, apariţia noilor prestatori privaţi de servicii medicale şi lărgirea spectrului de servicii stimulează concurenţa pe piaţa serviciilor medicale[1]. Materiale şi metode Pentru realizarea acestei lucrări s-a efectuat analiza statistică. Rezultate obţinute Tendinţele serviciilor medicale în RM au un caracter ascendent în ultimii ani, remarcându-se prin diversificarea continuă, creşterea calităţii şi implementarea metodelor noi de diagnostic, tratament şi profilaxie. Ministerul Sănătăţii din RM indică următorul număr de instituţii medicale private la 01.01.2008[2]: Tabelul 1. Numărul de instituţii medicale private în Chişinău (2008)
Tabelul 2. Numărul de instituţii medicale private în raioane
-Societate cu Răspundere Limitată (SRL) - 43%, -Întreprindere Individuală (ÎI) -52%, - Societate Comercială (SC) - 2%, - Societate pe Acţiuni (SA) - 3%, - Total – 100%. Tabelul 3 Repartizarea instituţiilor medicale private în RM după specializare:
Numărul potenţialilor consumatori ai serviciilor medicale este în continuă creştere în RM, fapt explicat prin îmbătrânirea populaţiei, creşterea nr. de cazuri noi de maladii cronice şi creşterea capacităţii de plată a populaţiei. Importanţa practică de efectuare a lucrării constă în utilizarea ulterioară a rezultatelor şi recomandaţiilor cercetării în elaborarea ulterioara a strategiilor efective de marketing al instituţiilor medicale private. Concluziile şi rezultatele înregistrate pe parcursul efectuării lucrării pot fi întrebuinţate pe viitor în domeniul gestiunii tacticilor şi strategiilor marketing al instituţiilor medicale private, precum şi în procesul didactic de pregătire a specialiştilor medicali şi în marketing. Concluzii
Bibliografie
Yüklə 2,65 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||