Normal – Times New Roman 11 pt

5.2Oportunități și provocări cu condiții de aplicare necesare

5.2.1Informații privind proprietatea asupra terenurilor

După retrocedare, 828.000 proprietari de terenuri mici dețin 0,85 milioane ha din cele 2,2 milioane ha care sunt în proprietate privată. Acest lucru a fragmentat suprafața de pădure și a ridicat provocări privind asigurarea gestionării durabile a pădurilor. Acordarea de stimulente pentru gestionarea durabilă a pădurilor sau pentru facilitarea inițiativelor de consolidare necesită cunoașterea persoanelor care dețin fiecare parcelă de pădure și limitele fiecărei parcele. În prezent, aceste informații nu sunt disponibile, deoarece nu există un cadastru al terenurilor forestiere.

Proprietarii de păduri private, în special micii agricultori, au adesea nevoie de cerințe mai simple și de sprijin financiar pentru a asigura SFM - fie în scop de protecție fie de producție. Plățile compensatorii disponibile prin Natura 2000 și alte programe ar putea fi stimulente adecvate. Lipsa de informații cu privire la dreptul de proprietate, cu toate acestea, reprezintă o provocare pentru punerea în aplicare a plăților compensatorii pentru proprietarii privați. În cazul Natura 2000, acolo unde există hărți cadastrale și dovezi ale proprietăților forestiere, informațiile electronice sunt în prezent incompatibile cu IACS (sistemul informatic utilizat de către agenția care face plățile). Acest lucru creează o situație în care lipsa de informații accesibile privind cine deține terenul, unde se află limitele și cum se poate compensa în mod adecvat proprietarul privat, face imposibilă funcționarea sistemului de plăți.

Investițiile în cadastrul pădurilor poate duce la clarificarea dreptului de proprietate, limitarea litigiilor în instanță asupra bunurilor, asigurarea ipotecilor, aplicarea simplificată a cerințelor fiscale, dezvoltarea pieței privind proprietățile forestiere, precum și investiții mai eficiente. Informațiile cu privire la dreptul de proprietate îmbunătățesc, de asemenea, orientarea intervențiilor. Acest lucru permite utilizarea mai eficientă a fondurilor pentru administrarea măsurilor de adaptare a pădurilor la schimbările climatice. Progresele tehnologice actuale pot facilita dezvoltarea rapidă și participativă a unui cadastru național, la un cost rezonabil (Deininger, 2013 comunicare personală). Un alt mod eficient de a genera informațiile necesare prin intermediul unui cadastru forestier este prin integrarea pădurilor ca unul dintre sectoarele prioritare într-un cadastru național.

5.2.2Îmbunătățirea accesibilității

Drumurile forestiere limitate pentru accesul forestier sunt o constrângere semnificativă a SFM în România. Densitatea medie a drumurilor pentru România este de 6,4 m / ha (Banca Mondială, 2011). Acest lucru este cu mult sub alte țări europene cu topografie în mare parte similară (Austria 36 m / ha, Elvetia 40 m / ha și Franța 26m/ha). O densitate scăzută a drumurilor forestiere implică lipsa accesului la resurse de cherestea în locurile inaccesibile și / sau necesitatea de a tracta buștenii pe distante mai mari din punctul în care sunt doborâți până la drumuri, unde pot fi încărcate pe camioane. Ca urmare, nivelul de recoltare este sub recomandările planurilor de gestionare a pădurilor în zonele inaccesibile, suprafețele de pădure sunt accesibile sunt recoltate excesiv, prevenirea incendiilor și combaterea dăunătorilor sunt ineficiente din cauza lipsei accesului, etc. În plus, costurile de exploatare sunt mai mari, deoarece acestea cresc odată cu lungimea tractării. Din punct de vedere ecologic, distanța de tractare mai lungă duce la eroziunea și compactarea solului pe traseele arteriale de tractare. In plus, deteriorarea solului forestier și a arborilor în picioare crește proporțional cu distanța de tractare la cel mai apropiat drum. Lipsa întreținerii poate duce la deteriorarea drumurilor și, ca atare, la sedimentarea cursurilor de apă. Astfel, o rețea de drum forestier de densitate și de calitate corespunzătoare este esențială pentru o gestionare eficientă și ecologică a pădurilor (Banca Mondială, 2008).

Activitățile intensive de gestionare a pădurilor necesită construcția, reabilitarea și întreținerea drumurilor forestiere bune pentru a facilita accesul la pădure. Construcția și reabilitarea drumurilor forestiere poate avea un impact atât pozitiv, cât și negativ. Nu este nevoie de o planificare atentă și de proiectare pentru a preveni, reduce sau atenua impactul negativ neintenționat și pentru a spori impactul pozitiv. Aceste efecte sunt direct legate de densitatea și calitatea unei rețele de drumuri forestiere.

Drumurile forestiere bune reduc costurile de management generale, de întreținere, extracția lemnului și de recreere. Acestea permit recoltarea eficientă din punct de vedere al costurilor și cu impact redus, protecția împotriva dăunătorilor și gestionarea incendiilor. Drumurile forestiere pot servi ca zone de izolare pentru incendiu și pot facilita implementarea echipamentelor de stingere a incendiilor. Un sistem de drumuri forestiere bun permite monitorizarea periodică a sănătății pădurilor, inclusiv cercetarea, inspectarea infestării cu insecte și boli, și răspunsul prompt atunci când este necesar. În afară de dezvoltarea inițială, drumurile reprezintă cea mai mare investiție unică de capital din partea proprietarului. Drumurile forestiere bine planificate și de calitate, cu toate acestea, pot ajuta la scăderea costurilor de recoltare și extracție a lemnului, ceea ce face profitabilă gestionarea durabilă. Există, de asemenea, beneficii pentru agrement ale drumurilor.

Pentru a preveni ca creșterea accesibilității pădurilor să ducă la extracția excesivă și activități care degradează pădurea, Guvernul României va trebui să se asigure că dezvoltarea și întreținerea drumurilor se face acolo unde este cel mai justificat din punct de vedere al rentabilități și că estimarea profiturilor include emisiile și reținerea CO2.

Efortul național pentru îmbunătățirea accesibilității

Legea 56/2010 privind accesibilitatea forestieră națională impune ca toate administrațiile forestiere (publice și private) să pună deoparte o parte din venitul lor pentru a contribui la reabilitarea drumurilor. Administrațiile forestiere vor pune deoparte 10 % din veniturile din cherestea pentru construcția de drumuri și reabilitarea lor. Fondurile sunt concepute pentru a evalua fezabilitatea, proiectarea, construirea și reabilitarea drumurilor. În ciuda acestor eforturi, nivelul de accesibilitate al pădurilor din România rămâne scăzut.

5.2.3Informații cu privire la baza de resurse

Gestionarea durabilă a pădurilor este necesită prelucrarea unui volum mare de informații. Includerea de măsuri pentru rezistența la schimbările climatice în abordarea de management necesită, de asemenea, informații actualizate și curente de la modele și monitorizarea continuă. SFM solicită informații complete cu privire la baza de resurse și accesul la informații cu privire la ultimele metode de management, prevenirea dăunătorilor, și abordări pentru reducerea pierderilor de lemn. RNP, care a fost finanțat de la bugetul de stat a fost întrerupt ca urmare a retragerii de fonduri suficiente pentru a finaliza colectarea finală a datelor din teren și faza de analiză / raportare (Banca Mondială, 2011). Un acord semnat recent între ICAS și autoritatea centrală va permite continuarea RNP curent. Această evoluție pozitivă necesită completarea cu resurse financiare care să permită colectarea și analiza continuă a datelor RNP. Acesta din urmă ar permite, printre altele, estimarea adecvată a reținerii dioxidului de carbon. Datele RNP au potențialul de a facilita calculul impactului carbonului pentru silvicultură.

Un alt domeniu necesar este accesul îmbunătățit la informații cu privire la noile tehnologii utilizate pentru gestionarea pădurilor, recoltare și prelucrare. Este nevoie de sprijin de extindere pe numeroase probleme, inclusiv modul de gestionare a resurselor forestiere pentru a maximiza beneficiile sale multiple, și modul de luare în considerare a serviciilor de ecosistem, modul de planificare a impactului schimbărilor climatice și de adaptare a gestionării pădurilor.

Guvernul din România trebuie să susțină, cu resurse publice sau prin cofinanțare privată sau prin utilizarea furnizorilor de servicii tehnice, accesul la informații pentru îmbunătățirea și activarea SFM. De asemenea, Guvernul trebuie să identifice resurse pentru a sprijini monitorizarea mai frecventă a parametrilor reuniți printr-un RNP, pentru a îmbunătăți înțelegerea de către entitățile naționale și private a dinamicii sistemului forestier și a impactului schimbărilor climatice asupra sistemului. Guvernul ar trebui, de asemenea, să analizeze modul în care poate să beneficieze de capacitatea extinsă disponibilă în sectorul forestier din România

5.2.4Consolidarea cercetării, armonizarea bazei de date și schimbul de informații

În ciuda recunoașterii importanței datelor și analizei pentru planificarea și gestionarea eficientă a bazei de resurse, cercetarea din sectorul forestier rămâne subfinanțată. De exemplu, cercetarea cu privire la impactul schimbărilor climatice asupra biodiversității (de exemplu, cu privire la apariția unor specii invazive) necesită resurse suplimentare. Există, de asemenea, spațiu pentru a îmbunătăți coordonarea între cele trei entități principale de cercetare și pentru a armoniza baze de date, care permite oamenilor de știință să efectueze studii, care sunt mai reprezentative pentru țară și au date de tip panou. Având în vedere măsurile propuse de Guvernul României pentru sectorul forestier din PNDR, este nevoie ca cercetătorii să colaboreze pe teme cum ar fi: împădurirea, utilizarea tehnologiei forestiere noi, tehnici de construcție și reabilitare a drumurilor forestiere, și evaluarea pentru estimarea adecvată a plăților compensatorii.

Având în vedere amploarea proprietății pădurilor private în România, este nevoie urgentă de a înțelege mai bine aspectele economice ale sectorului. Organizațiile comerciale și industriale au efectuat cercetări în industria lemnului din România. Aceste studii, cu toate acestea, sunt rareori legate de baza de resurse. Studiile privind arealul forestier al proprietarilor mici este de asemenea limitat.

5.2.5Monitorizarea Pădurilor

În prezent, există o monitorizare a resurselor forestiere care apar la diferite niveluri (fie că este vorba de cercetare sau de monitorizare pentru a informa activitățile de producție) și prin activitățile inventarului forestier național. În general, sistemul are o marjă semnificativă de îmbunătățire - inclusiv monitorizarea factorilor biotici care afectează starea de sănătate a pădurilor, cum ar fi speciile invazive și a invazia dăunătorilor. Este, de asemenea, necesară îmbunătățirea sistemelor de monitorizare pentru o mai bună evaluare a interacțiunii dintre măsurile propuse și reținerea dioxidului de carbon.

Implementarea și menținerea unui nou sistem de monitorizare de ultimă generație poate fi costisitoare. Există, cu toate acestea, oportunități de a utiliza tehnologia disponibilă de teledetecție (de exemplu, utilizată de către Agenția Spațială Europeană, care are un cost relativ redus, dar rezoluție înaltă) și să completeze aceasta cu datele de sol din DFP și eforturile Inspectoratelor Forestiere pentru a evalua conformitatea cu planurile de gestionare pentru a dezvolta un sistem de monitorizare a emisiilor.

Pentru a monitoriza în mod eficient reținerea carbonului, cu toate acestea, va fi necesar să se implementeze parcele permanente de monitorizare sau să se adauge la parcelele permanente de monitorizare existente pentru a se asigura o reprezentare a tipurilor de vegetație forestieră (specii), soluri și climă. Aceste parcele permanente de monitorizare trebuie să fie stabile pe parcursul monitorizării, prin urmare, va fi important să se înregistreze locația lor și să fie codificate în funcție de atributele lor. Carbonul disponibil din aceste PMP va trebui apoi să fie determinat, în scopul de a stabili o linie de bază.

Pentru a facilita o astfel de monitorizare, sectorul va trebui să dezvolte sisteme de colectare a datelor, care sunt compatibile între ele, și care să permită colectarea datelor pentru a evalua atât conformitatea cât și impactul. Utilizând datele obținute din RNP, sectorul va trebui să implementeze un sistem de monitorizare a recoltării și plantării. Aceste informații, agregate cu informațiile disponibile privind emisiile de carbon, ar fi folosite pentru a aproxima impactul sectorului asupra schimbărilor climatice.