Normativ privind securitatea la incendiu a construcţiilor partea a ii-a instalaţii de stingere indicativ P118/2 – 2013 cuprin s

Partea a VI-a

PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU PULBERE

25. Instalaţii fixe de stingere cu pulberi a incendiilor

Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii fixe de stingere cu pulberi a incendiilor

25.1. Proprietăţile pulberilor stingătoare de incendiu şi mecanismul stingerii cu pulberi a incendiilor sunt prezentate în anexa nr.26.
25.2. Sistemele de stingere cu pulberi a incendiilor se pot folosi pentru :

1. 
   lichide inflamabile sau combustibile şi gaze combustibile ;
   
2. 
   solide combustibile având caracteristici de ardere similare cu naftalina şi răşina, care se topesc când sunt implicate într-un incendiu ;
   
3. 
   combustibili cum ar fi lemn, hârtie sau materiale textile amplasate astfel încât pulberea stingătoare să poată să ajungă pe toate suprafeţele care ard în cazul unui incendiu.
   

25.3. Sistemele cu pulbere stingătoare nu trebuie să fie utilizate pentru :

1. 
   produse chimice care conţin oxigen în structură cum ar fi nitratul de celuloză;
   
2. 
   combustibili amplasaţi astfel încât există un risc de ardere în profunzime sau de incendiu mocnit la care substanţa de stingere nu poate ajunge ;
   
3. 
   echipamente de cardare în prelucrări textile sau echipament electric sensibil pentru faptul că, la expunerea la temperaturi mai mari de 120⁰C sau umiditate relativă mai mare de 50%, se pot forma depuneri care sunt corozive şi dificil de înlăturat.
   

25.4. Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu pulberi se clasifică după următoarele criterii principale:

1. 
   după felul acţiunii de stingere;
   
2. 
   după modul de acţionare;
   
3. 
   după felul comenzilor de acţionare.
   

25.5. După felul acţiunii de stingere instalaţiile sunt pentru:

1. 
   stingere locală (de suprafaţă) ;
   
2. 
   stingere în volum (inundare totală).
   

25.6. Din punct de vedere al acţionării, instalaţiile de stingere cu pulberi pot fi:

1. 
   automate ;
   
2. 
   manuale.
   

Acţionările automate se prevăd obligatoriu şi cu acţionări manuale.
25.7. Comenzile de acţionare ale instalaţiilor de stingere cu pulberi pot fi:

1. 
   pneumatice;
   
2. 
   mecanice;
   
3. 
   electrice;
   
4. 
   pirotehnice;
   
5. 
   cu deschidere manuala.
   

Riscuri

25.8. Stingerea cu pulbere a unei descărcări necontrolabile de lichide inflamabile sau gaze combustibile poate avea ca rezultat o explozie subsecventă.
25.9. Pulberea, când este descărcată, trebuie să fie difuzată din zona imediată de descărcare care se depune apoi pe suprafeţele înconjurătoare. Prin curăţare promptă trebuie să se minimizeze posibila pătare sau coroziune a anumitor materiale care ar putea să apară în prezenţa umezelii.
25.10. În cazul în care persoane pot fi expuse unei descărcări de pulbere, stingătoare de incendiu trebuie să fie prevăzute măsuri de securitate corespunzătoare pentru a asigura evacuarea promptă a unor astfel de locuri şi pentru a furniza mijloace pentru salvare promptă a oricărei persoane surprinse. Măsuri de securitate corespunzătoare includ antrenare personal, semnale de avertizare, alarme de incendiu, dispozitive de întârziere şi mijloace de protecţie respiratorie. În orice caz, trebuie să fie respectate regulile naţionale şi legislaţia în vigoare în locul de utilizare.
25.11. Descărcarea pulberii poate crea pericole cum ar fi vizibilitate redusă şi dificultăţi temporare de respiraţie.

Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi

25.12. Soluţiile tehnice de realizare a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi, trebuie să fie în conformitate cu prevederile standardelor SR EN 12416-2+A1:2007, SR EN 12416-1+A2:2007 şi cu părţile corespunzătoare din EN 54, unde este cazul, sau o reglementare echivalentă.
25.13. Instalaţiile fixe de stingere a incendiului cu pulberi se compun, în principal, din următoarele subansambluri :

1. 
   unitate rezervor cu pulbere incluzând regulator de presiune ;
   
2. 
   unitate gaz propulsor cu sistem de întârziere mecanic şi/sau electric ;
   
3. 
   sistem de declanşare şi comandă (declanşare manuală sau automată) ;
   
4. 
   distribuitor principal cu ansamblu robinete distribuitoare ;
   
5. 
   duze pentru inundare totalǎ sau acţiune directǎ;
   
6. 
   subansambluri pentru sisteme complete cu pulbere.
   

25.14. Componentele mecanice trebuie să fie în conformitate cu standardul SR EN 12416-1+A2:2007, sau o reglementare echivalentă iar componentele electrice trebuie să fie în conformitate cu partea corespunzătoare din EN 54 sau o reglementare echivalentă. Componentele utilizate în sistemul cu pulbere trebuie să fie compatibile. Instalatorul trebuie să declare şi să documenteze compatibilitatea în conformitate cu SR EN 12416-1+A2:2007, articolul 12. sau o reglementare echivalentă Dacă componentele nu sunt furnizate de un singur producător, atunci trebuie să fie efectuată o verificare de funcţionare fără descărcare de pulbere în vederea confirmării compatibilităţii sistemului complet.
25.15. Când sunt incluse în sistem mai mult de cinci zone separate de descărcare, trebuie să fie conectată o cantitate de rezervă de pulbere şi gaz propulsor de cel puţin aceeaşi valoare cu cantitatea de alimentare permanentă. După comutarea manuală cantitatea de rezervă şi cantitatea de alimentare trebuie să fie în întregime în mod operaţional. Cantitatea de rezervă trebuie să fie depozitată într-un rezervor separat.
25.16. Rezervorul cu pulbere stingătoare şi rezervorul cu gaz propulsor, ca şi cantităţile de rezervă trebuie să fie amplasate cât mai aproape posibil de zona de inundare, dar neexpuse la riscul de incendiu. Rezervorul trebuie să fie marcat cu :”REZERVORUL NU TREBUIE SĂ FIE EXPUS LA RISCUL DE INCENDIU”.
25.17. Sistemul de stingere cu pulbere trebuie să fie cu declanşare automată şi manuală sau numai cu declanşare manuală.
25.18. Detectoarele de incendiu trebuie să fie în conformitate fie cu partea corespunzătoare din standardul EN 54 sau, în absenţa sa, cu o specificaţie corespunzătoare valabilă în locul de utilizare al subansamblului sau în conformitate cu SR EN 12094-9 sau o reglementare echivalentă.
25.19. Numărul şi amplasarea detectoarelor de incendiu depind de tipul lor, de structura camerei (dimensiune, înălţime, suprafaţă plafon şi suprafaţă acoperiş etc) şi de condiţiile de mediu din suprafaţa protejată. Senzorii de incendiu trebuie să fie amplasaţi astfel încât aceştia să prevină alarme false.
25.20. La instalarea detectoarelor de incendiu trebuie să se ţină seamă de înălţimea maximă de motaj a acestora dată de producător.
25.21. Aria protejată de detectoarele de incendiu este determinată de caractisticile tehnice ale acestora.
25.22. În cazul sistemelor cu acţiune directă, senzorii de incendiu trebuie să fie amplasaţi în apropriere de şi în conformitate cu obiectul de protejat.
25.23. Sistemele electrice de detectare a incendiului pentru iniţierea descărcării pulberii trebuie să fie configurate în conexiune de coincidenţă.
25.24. Dacă sunt necesare dispozitive de întârziere (mecanice sau pneumatice) pentru evacuarea zonelor inundate, descărcarea trebuie să fie întârziată pentru o anumită durată de timp după acţionare. Acest timp de avertizare prealabilă nu trebuie să fie mai mare decât este necesar pentru a asigura evacuarea în siguranţă. Dacă acest timp depăşeşte 30 s trebuie să fie reconsiderate toate măsurile de protecţie la incendiu.
25.25. Declanşarea descărcării sistemului cu pulbere trebuie să se facă numai după ce au fost activate sonor alarmele şi s-a terminat timpul de avertizare prealabilă, comandat de dispozitivul de întârziere.



25.26. Dispozitivele manuale de acţionare a instalaţiilor cu pulbere pentru stingerea incendiilor, trebuie să fie amplasate lângă ieşire, în exteriorul camerelor protejate sau lângă obiectele protejate în cazul sistemelor cu acţiune directă.
25.27. Dispozitivele manuale de acţionare trebuie să fie instalate la o înălţime normală de operare, în locuri cu vizibilitate foarte bună. Acestea trebuie să fie protejate împotriva acţionării accidentale.
25.28. Dispozitivele de alarmă trebuie să fie instalate pentru a avertiza persoanele din interiorul zonei protejate şi pentru a preveni accesul persoanelor în zonele protejate. Sursa de alimentare trebuie să fie proiectată pentru ca dispozitivul de alarmă să sune cel puţin 30 min.
25.29. Atunci când sistemul este acţionat, o alarmă de incendiu trebuie să fie transmisă într-un loc cu ocupare continuă (de exemplu unitate de pompieri sau altă staţie centrală de alarmă).
25.30. Sistemul cu pulbere trebuie să fie echipat cu cel puţin un dispozitiv de alarmă audibil. Alarmele trebuie să sune după acţionarea sistemului de detectare a incendiului. În caz de pericol pentru persoane trebuie să fie utilizate două dispozitive de alarmă complet independente (dispozitive pneumatice de alarmă alimentate de aceeaşi sursă ca dispozitivul de întârziere în timp şi un dispozitiv electric de alarmă de tensiune monitorizată joasă).

25.31. Suplimentar alarmelor audibile, pot fi instalate indicatoare vizuale de alarmă.

Dimensionarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi

a. Sisteme cu inundare totală
25.32. La proiectarea instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor se ţine seama atât de caracteristicile de stingere, cât şi de cele de curgere ale pulberii folosite.
25.33. Soluţia de inundare totală a spaţiului protejat se adoptă în situaţii în care ariile însumate ale tuturor deschiderilor spaţiului protejat (uşi, ferestre, obloane, luminatoare, trape etc.), reprezintă maximum 15% din aria totală a acestuia.
25.34. Pierderea de pulbere din incintă reduce, în general, eficienţa la stingere a sistemului şi trebuie să fie minimizată prin închiderea deschiderilor oriunde este posibil.
25.35. Cantitatea de pulbere descărcată şi debitul de aplicare trebuie să fie suficiente pentru a crea şi menţine cantitatea calculată (Q) peste tot în incintă, cu o marjă de siguranţă adecvată pentru a compensa orice deschideri care nu se pot închide, şi pentru orice sistem de ventilare care nu este oprit sau închis când sistemul este activat. Închiderea deschiderilor trebuie să fie stabilită încât să se producă anterior începutului descărcării.
25.36. (1) Cantitatea totală minimă de pulbere G_pmin se determină cu relaţia :

G_pmin = K₁ V + K₂ A_S + K₃ A_L + K₄ L_V t [kg]
unde :

K₁ - factor cantitate de bază, (kg/m³) ;

K₂ - factor cantitate suplimentară pentru deschideri 1 % < A_R < 5 % din suprafaţa totală A_R, (kg/m²)

K₃ - factor cantitate suplimentară pentru deschideri > 5 % din suprafaţa totală, (kg/m²) ;

K₄ - factor cantitate suplimentară pentru a compensa orice sistem de ventilaţie care nu este oprit sau închis pe durata descărcării, (kg/m³) ;

V - volumul total al incintei, (m³) ;

A_R - suprafaţa totală a incintei (pereţi, plafon, pardoseală), (m²) ;

A_S - suprafaţa totală a deschiderilor > 5 % din A_R, (m²) ;

A_L - suprafaţa totală a deschiderilor 5 % < A_R < 15 % din A_R, (m²) ;

L_V - debit ventilaţie, (m³/s) ;

t - timp descărcare, (s)

(2) Pentru incendii de hidrocarburi trebuie să fie utilizate următoarele valori pentru factorii K :

K₁ = 0,65 kg/m³

K₂ = 2,5 kg/m²

K₃ = 5,0 kg/m²

K₄ = 0,65 kg/m³

(3) Pentru alte tipuri de incendiu factorii K pot fi determinaţi prin încercări la foc sau pot fi preluaţi din instalaţii de referinţă.

25.37. Debitul minim de descărcare a pulberii stingătoare de incendiu Q_pmin este dat de relaţia :

[kg/s]
25.38. Durata de la declanşarea sistemului cu pulbere până la descărcarea cantităţii minime calculate de pulbere, G_pmin respectiv, durata unei reprize de stingere (timpul de descărcare) trebuie să depăşească 30 s (t ≤ 30 s).
25.39. În calculul volumului spaţiului protejat împotriva incendiului se ia în considerare volumele mobilierului şi al utilajelor, care se scad din volumul total al spaţiului protejat.
25.40. Intensitatea de stingere în volum, i_sv, este definită prin relaţia :

[kg/sm³]
în care :

Q_p este debitul de pulbere de stingere a incendiului, [kg/s] ;

V – volumul incintei protejate
25.41. Intensităţile de stingere cu pulbere a incendiului se determină prin încercări în laboratoare autorizate şi se precizează de către producătorul pulberii.

25.42. Pentru stingerea în volum, în absenţa altor date se poate adopta intensitatea de stingere, i_sv = 0,020 kg/sm³.
25.43. Intensităţile de stingere a incendiilor de suprafaţă, recomandate pentru lichide inflamabile, au valorile din tabelul 25.1:



Tabelul 25.1

Valorile intensităţilor de stingere cu pulberi a incendiilor de suprafaţă, în funcţie de clasa şi temperatura de inflamabilitate a lichidelor combustibile

Clasa de inflamabilitate a lichidelor combustibile	Temperatura de inflamabilitate(ti) [^0C]	Intensitatea de stingere (IS) [kg/s.m^2]
L I	ti  28	0,130
L II	28< ti  55	0,070
L III	55< ti  100	0,060
L IV	ti>100	0,050

25.44. Pentru stingerea cu pulberi a incendiilor de suprafaţă la alte categorii de substanţe combustibile decât cele încadrate în tabelul 25.1 se poate adopta intensitatea de stingere de 0,130 kg/s.m².
25.45. Capacitatea (volumul) vaselor pentru stocarea pulberii se determină având în vedere funcţionarea instalaţiei timp de două reprize. Volumul pulberii nu trebuie să depăşească 90% din volumul vaselor pentru stocare.
25.46. Se recomandă ca întreaga cantitate de pulbere să fie stocată în vase de aceeaşi capacitate.
25.47. Presiunea de calcul a vaselor de stocare a pulberii este de maximum 15 bar, iar presiunea de lucru este de maximum 10 bar.
25.48. Volumul de gaz (la presiunea atmosferică) pentru vehicularea unui kilogram de pulbere, v_g [ m³/kg], se recomandă să fie de minimum :

a) v_g = 0,015 m³/kg pulbere, în cazul dioxidului de carbon ;

b) v_g = 0,025 m³/kg pulbere, în cazul azotului.
25.49. Volumul de gaz V_g [m³], la presiunea atmosferică, se determină cu relaţia :
V_g=G_pv_g [m³]
în care :

G_p este cantitatea totală de pulbere stingătoare de incendiu, deversată în spaţiul protejat [kg]

v_g – are semnificaţia indicată la art. 25.48
25.50. Volumul de gaz necesar vehiculării pulberii se păstrează în recipienţi (butelii), la presiunea de 150 bar pentru dioxid de carbon şi 150 bar sau 200 bar pentru azot, sau în rezervoare în care se asigură presiunea necesară vehiculării pulberii. Recipientele cu gaz sub presiune se echipează cu regulatoare de presiune.
25.51. Numărul de recipienţi (butelii) cu gaz de vehiculare pentru stingere (n_b), se determină cu relaţia:

în care:

are semnificaţia anterioară ;

– volumul de gaz dintr-un recipient (butelie) – [m³]
25.52. Numărul total de recipienţi (butelii) cu gaz de vehiculare () necesar într-o instalaţie de stingere a incendiului cu pulbere, se determină cu relaţia:

în care:

are semnificaţia anterioară ;

= 1 (numărul de butelii pentru acţionarea instalaţiei);

numărul de butelii necesar pentru spălarea cu gaz a instalaţiei după funcţionare (în funcţie de mărimea instalaţiei).
b. Sisteme cu aplicare locală
25.53. Sistemele cu aplicare locală sunt utilizate pentru a proteja obiecte separate şi se proiectează în mod diferit pentru incendii de suprafaţă şi incendii de echipament.
25.54. Cantitatea necesară de pulbere Q nu trebuie să fie mai mică decât cantitatea de pulbere dată de relaţia :
Q = K₅V_i
unde :

Q este cantitatea de pulbere (kg) ;

V_i volum imaginar (m³) în jurul proiecţiei pericolului pe toate feţele la cea mai apropriată margine solidă sau la o distanţă de 1,5 m de pericol, oricare este cea mai mică ;

K₅ = 1,2 kg/m³
25.55. În cazul unei combinaţii de incendii de suprafaţă şi de echipament, trebuie să fie aleasă cea mai mare valoare calculată a cantităţii de pulbere.
25.56. Durata de declanşare a sistemului cu pulbere până la descărcarea cantităţii calculate de pulbere nu trebuie să depăşească 30 s.
25.57. Duzele pentru aplicare locală pentru incendiu de suprafaţă sau de echipament trebuie să fie amplasate în conformitate cu recomandarea producătorului.
c. Dimensionarea conductelor
25.58. Pentru transportul şi distribuţia pulberii se folosesc ţevi din oţel inoxidabil, cupru, aliaj de cupru sau oţel protejat împotriva coroziunii (de exemplu: ţevi din oţel galvanizat) sau alte materiale cu proprietăţi mecanice şi fizice echivalente.
25.59. Diametrul interior al conductei principale care pleacă de la vasele de stocare a pulberii la distribuitor se alege folosind nomogramele din figura 25.1 din anexa nr.26, în funcţie de debitul de pulbere, Q_p, de concentraţia amestecului pubere-gaz în raport de masa () şi de coeficientul de frecare al pulberii (_n).
25.60. Valoarea minimă a debitului de pulbere pentru asigurarea continuităţii curgerii, este de 0,035 kg/s (valoarea optimă fiind de (0,500 ÷ 2,500) kg/s, în funcţie de diametrul conductei).
25.61. Lungimea conductei de la rezervorul de stocare a pulberii până la distribuitor nu trebuie să depăşească 100 m.
25.62. Aria secţiunii tuturor conductelor de distribuţie a pulberii ce pleacă din acelaşi distribuitor trebuie să fie egală cu aria secţiunii conductei principale.
25.63. Diametrul ştuţurilor pe care se montează duzele de refulare nu trebuie să fie mai mic decât diametrul duzelor.
25.64. Numărul duzelor se calculează în funcţie de intensitatea de stingere şi de forma jetului de pulbere.
25.65. Aria totală a secţiunii duzelor (A_d) trebuie să reprezinte 0,6 la 0,8 din aria secţiunii conductei la care se montează duzele.
Amplasarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi
25.66. Rezervoarele de stocare a pulberii, recipienţii (buteliile) cu gaz de vehiculare, modulul de comandă al instalaţiei şi distribuitorul, se amplasează în încăperi uşor accesibile, ferite de radiaţii termice.
25.67. Recipientele (buteliile) cu gaz de vehiculare se certifică conform reglementărilor în vigoare
25.68. Conductele cu duze se amplasează astfel încât distanţa de la duze la focarul incendiului să nu depăşească 5,00 m.

Executarea instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor

Condiţii generale

25.69. Subansamblurile şi echipamentele se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu care au fost realizate de către producător şi se depozitează în condiţii de siguranţă.
25.70. Beneficiarul instalaţiei are obligaţia asigurării condiţiilor pentru depozitarea în siguranţă a subansamblurilor instalaţiei, echipamentelor şi materialelor până la terminarea montajului şi punerea în funcţiune a instalaţiei, răspunzând de păstrarea lor alături de unitatea de montaj.

Montarea instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor

25.71. Pe timpul montajului se iau măsuri speciale pentru ca în interiorul conductelor să nu pătrundă corpuri străine care ar putea stânjeni transportul sau refularea pulberii stingătoare de incendiu.
25.72. Recipientele (buteliile) sub presiune şi armăturile aferente acestora, se certifică conform reglementărilor în vigoare

25.73. În scopul asigurării fluidizării pulberii, gazul de vehiculare se introduce prin partea inferioară a vasului de stocare a pulberii, prin cel puţin patru puncte. Un punct de introducere a gazului de vehiculare se prevede şi pe conducta principală de pulbere (de la robinetul de linie la vasul de stocare).
25.74. Conductele pentru transportul pulberii realizate din ţevi din oţel trebuie să fie cu suprafeţele interioare netede. Conductele pentru pulbere, montate în spaţii cu mediu corosiv, se protejează corespunzător.
25.75. Conductele de transport şi distribuţie a pulberii stingǎtoare de incendiu se leagă la pământ, cu prize de pământ a căror rezistenţă este de maximum 4 , respectându-se prevederile normativului I 7.
25.76. Conductele pentru comanda pneumatică trebuie să fie astfel montate încât să nu stânjenească intervenţia personalului de exploatare şi verificare.
25.77. Conductele şi armăturile sistemului de distribuţie a pulberii nu trebuie să prezinte schimbări bruşte ale secţiunii de trecere.
25.78. Raza de curbură a conductelor de pulbere trebuie să fie de cel puţin 10 x diametrul conductei (curbele trebuie să fie evitate pe cât posibil).
25.79. Reţelele de distribuţie pe care se montează duzele de refulare, trebuie să fie fixate rigid cu bride care să preia efortul produs la refularea pulberii. La conductele de transport, bridele de fixare trebuie să permită dilatări şi contracţii funcţionale.
25.80. După montare, conductele se curăţă, iar înainte de montarea duzelor se suflă cu aer sub presiune (sau alt gaz), pentru îndepărtarea eventualelor corpuri străine pătrunse accidental.

Probarea instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor

25.81. Instalaţiile fixe de stingere cu pulbere a incendiilor sunt supuse probei hidraulice de rezistenţa la presiune, a probei de etanşeitate cu aer comprimat şi a probei de funcţionare. Presiunea de probă hidraulică de rezistenţă este de 1,5 ori presiunea de regim.
25.82. Proba de funcţionare trebuie să includă controlul funcţionării dispozitivelor de comandă, de alarmare, a armăturilor de siguranţă şi a aparaturii de măsurare.
25.83. Odată cu încheierea probelor de recepţie trebuie definitivată şi instruirea personalului care asigură exploatarea şi întreţinerea instalaţiei de stingere, consemnându-se acest lucru în procesul verbal de recepţie.

Recepţia instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor

25.84. Recepţia instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor se face de către comisia constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare.
25.85. Comisia de recepţie este obligată sa verifice :

1. 
   respectarea prevederilor reglementărilor tehnice, a proiectelor şi a documentaţiilor tehnice privind sistemul de detectare, semnalizare şi stingere cu pulbere a incendiului;
   
2. 
   procesele verbale de recepţie internă, documentele de calitate şi de garanţie ale producătorilor de echipamente, precum şi după caz, certificatele de conformitate sau agrementele tehnice pentru materialele, aparatele şi echipamentele instalate;
   
3. 
   funcţionarea instalaţiei de detectare, semnalizare şi comandă;
   
4. 
   funcţionarea sistemului de distribuţie a pulberii;
   
5. 
   existenta panourilor de avertizare privind evacuarea personalului, a instrucţiunilor de exploatare şi a măsurilor ce se întreprind în timpul intervenţiei în caz de incendiu.
   

25.86. Rezultatele verificărilor şi a probelor efectuate în prezenţa comisiei de recepţie se consemnează într-un proces verbal de recepţie.

Comanda şi punerea în funcţiune a instalaţiilor fixe de stingere cu pulbere a incendiilor

25.87. Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu pulbere, în principiu, funcţionează astfel:

1. 
   ca urmare a detectării izbucnirii incendiului se declanşează modulul de comandă (în cazul instalaţiilor automate);
   
2. 
   deschide robinetele de pe conductele de distribuţie a pulberii stingătoare;
   
3. 
   deschide robinetele de pe conductele cu agent de vehiculare a pulberii stingătoare şi temporizează (unde este cazul) deschiderea lor;
   
4. 
   opreşte funcţionarea instalaţiei de ventilare şi închide golurile tehnologice şi funcţionale (uşi, ferestre, obloane etc.) din pereţii şi planşeele incintei protejate;
   
5. 
   refulează pulberea;
   
6. 
   semnalizează acustic şi optic funcţionarea instalaţiei de stingere şi eventualele defecţiuni.