Normativ privind securitatea la incendiu a construcţiilor partea a ii-a instalaţii de stingere indicativ P118/2 – 2013 cuprin s

Partea a VII-a

PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU ABUR

26. Instalaţii de stingere cu abur a incendiilor

Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor

Componentele instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor

26.1. Proprietăţile aburului ca substanţă de stingere a incendiului, mecanismul stingerii cu pulberi a incendiilor şi domeniile recomandate pentru instalaţiile de stingerea cu abur a incendiilor, sunt prezentate în anexa nr.27.
26.2. Instalaţiile fixe de stingere cu abur a incendiilor se compun din :

1. 
   sursa de alimentare cu abur;
   
2. 
   conducta principală de abur (legată la sursa de alimentare înaintea robinetului de închidere a consumatorilor tehnologici);
   
3. 
   robinetul conductei principale de alimentare cu abur (normal deschis);
   
4. 
   ventilul automat de acţionare;
   
5. 
   reţeaua de distribuţie a aburului (cu conducte perforate);
   
6. 
   detectoare de incendiu (amplasate în incinta protejată);
   
7. 
   tabloul electric de comandă al instalaţiei;
   
8. 
   butoane de acţionare manuală;
   
9. 
   dispozitiv de semnalizare acustică locală (pentru avertizarea personalului aflat în incinta protejată;
   
10. 
    conducta de alimentare cu abur a instalaţiei semifixe, cu hidranţi de abur.
    

26.3. Instalaţiile fixe de stingere cu abur a incendiului pot fi cu acţionare automată şi/sau manuală.
26.4. Instalaţiile semifixe de stingere cu abur a incendiilor se compun dintr-o conductă de alimentare cu abur pe care se montează, de regulă din 25,00 în 25,00 m, hidranţi de abur pentru intervenţie manuală de stingere a începuturilor de incendiu izbucnite pe sol sau la diferite nivele ale instalaţiilor tehnologice.
26.5. Hidrantul de abur se compune dintr-un robinet montat pe o conducta cu diametrul de 25mm la care se racordează un furtun din cauciuc în lungime de cel mult 15,00 m, având la capătul liber o ţeavă de 2,00 m lungime, cu orificiul de refulare cu diametrul de 15mm.
26.6. Ţevile de refulare a aburului (izolate termic), sunt prevăzute cu mânere de prinde-re şi se păstrează cu furtunul asamblat la robinete, pe suporţii prevăzuţi în acest scop.
26.7. Instalaţiile semifixe, cu linii de furtun, se folosesc atât în incinte închise cât şi la instalaţii tehnologice în aer liber. Amplasarea lor se face astfel încât fiecare punct cu pericol de incendiu să poată fi servit de unul sau două jeturi simultane de abur.

Dimensionarea instalaţiilor de stingere cu abur a incendiilor

26.8. Debitul de calcul al instalaţiei de stingere cu abur a incendiilor (q) se determină cu relaţia:

[kg/s]

în care:

V este volumul spaţiului protejat (m³);

- intensitatea de stingere a incendiului cu abur (cantitatea de abur introdusă în unitatea de timp pentru fiecare metru cub din volumul încăperii) – [kg/sm³].
26.9. Valorile intensităţii de stingere a incendiilor cu abur, determinate în funcţie de destinaţia şi etanşeitatea spaţiului protejat, sunt cele din tabelul 26.1.
Tabelul 26.1

Valorile intensităţii de stingere a incendiului cu abur, în funcţie de destinaţia

şi etanşeitatea spaţiului protejat

Nr. crt.	Etanşeitatea spaţiului protejat	Destinaţia spaţiului protejat	Intensitate de stingere (isa) [kg/s.m^3]
1	Spaţii la care toate golurile se închid etanş	- Spaţii cu închidere etanşă (a uşilor, ferestrelor, luminatoarelor, golurilor pentru ventilare etc.). - Rezervoare şi conducte etanşe	0,0025
2	Spaţii cu etanşeitate relativă	- Spaţii la care se pot închide etanş toate golurile (cu excepţia ferestrelor, luminatoarelor şi golurilor pentru ventilare). - Clădiri din materiale incombustibile - Rezervoare neetanşe	0,0050

26.10. Cantitatea totală de abur necesară stingerii unui incendiu, Q, se determină cu relaţia:

[kg]

în care:

q – debitul de calcul al instalaţiei de stingere cu abur a incendiului, determinat conform art.27.8 (kg/s);

T_t – durata teoretică de stingere a incendiului (care se consideră de 180 secunde pentru spaţii etanşe şi de 300 secunde pentru spaţii cu etanşeitate relativă).
26.11. Diametrul conductei de alimentare cu abur ,, se determină cu relaţia:

[m]

în care:

q – debitul de calcul al instalaţiei de stingere cu abur a incendiului (kg/s);

= 30 la 50 m/s (viteza aburului în conductă);

v – volumul specific al aburului (m³/kg), având valorile din tabelul 26.2.



26.12. Viteza efectivă a aburului în conductă, , se determină cu relaţia:

[m/s]

în care q, v şi au semnificaţiile anterioare.

26.13. Presiunea aburului în conductele fixe de distribuţie se recomandă să fie de minimum 3 bar, iar la furtunurile pentru hidranţi presiunea aburului trebuie să fie maximum 3,5 bar.
26.14. Debitul de abur la un orificiu de distribuţie, , se determina cu relaţia:

[kg/s]

în care :

 = 0,6 (coeficientul compactităţii jetului de abur)

f - aria secţiunii orificiului, (m²);

p - presiunea aburului, (bar);

v - are semnificaţia anterioară.

Tabelul 26.2

Valorile volumului specific al aburului în funcţie de presiune şi temperatură

Presiunea aburului la sursă [bar]	Temperatura aburului [^0C]	Volumul specific v [m^3/kg]
1	99,09	1,7250
2	119,62	0,9016
3	132,88	0,6166
4	142,92	0,4706
5	151,11	0,3816
6	158,08	0,3213
7	164,17	0,2778
8	169,61	0,2448
9	174,53	0,2189
10	179,04	0,1981

26.15. Repartiţia aburului la orificiile de distribuţie trebuie să fie cât mai uniformă pe toată lungimea conductei. Această condiţie este îndeplinită dacă coeficientul adimensional , are valorile  = 0,3 …0,5, relaţia de calcul fiind:

în care:

f are semnificaţia anterioară;

S – aria secţiunii transversale a conductei de distribuţie (exprimată în aceleaşi unităţi de măsură ca şi f).
26.16. Distanţa dintre orificiile de ieşire a aburului, l , se determină cu relaţia:

[m]

în care:

L este lungimea conductei de distribuţie a aburului (m);

n – are semnificaţia anterioară.
26.17. (1) Numărul orificiilor de ieşire a aburului, n, se determină cu relaţia:

în care q şi au semnificaţiile anterioare.

(2) Numărul de orificii de ieşire a aburului se poate determina cu ajutorul nomogramei din Anexa nr.27, figura 27.1.

(3) Valorile din nomogramă sunt valabile pentru coeficientul  = 0,3 ( este definit la art. 26.15).

(4) Pentru  = 0,5, valorile din nomogramă se înmulţesc cu 1,65, iar pentru valori intermediare ale lui  numărul de orificii se determină prin interpolare.
26.18. Diametrul interior al conductei de distribuţie a aburului, , se determină cu relaţia:

[m]

în care f şi  au semnificaţiile anterioare.

26.19. Durata reală de stingere, , se determină cu relaţia:

[m]

în care:

V, n, şi au semnificaţiile anterioare;

– densitatea aburului (se consideră = 0,768 kg/m³).
26.20. Înălţimea perdelelor exterioare de abur, h, se determină cu relaţia:

[m]

în care:

şi au semnificaţiile anterioare;

– diametrul orificiului, [m];

– densitatea aerului ( = 1,26 kg/m³);

w_v – viteza vântului [m/s];

– distanţa de la conducta de alimentare a perdelei de abur până la obiectivul protejat, [m].

Executarea instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor

Condiţii generale

26.21. Echipamentul necesar instalaţiei de stingere cu abur a incendiilor trebuie să aibă asigurată calitatea corespunzătoare, produsele fiind recepţionate atent pe baza documentelor prezentate (documente de calitate, agremente tehnice, instrucţiuni etc.).
26.22. Subansamblurile şi echipamentele instalaţiei se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu care au fost realizate de producător.
26.23. Înainte de montarea conductelor şi a celorlalte accesorii aferente se verifică starea lor, neadmiţându-se montajul dacă prezintă deformări sau urme de lovire.

Montarea instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor

26.24. Robinetele de acţionare ale instalaţiilor de stingere cu abur a incendiilor se amplasează în locuri uşor accesibile, în exteriorul incintei protejate şi la 15,00  25,00 m de instalaţiile tehnologice protejate. Robinetele se prevăd cu indicatoare care să permită identificarea instalaţiilor pe care le servesc.
26.25. Conductele interioare de distribuţie a aburului se montează la 0,20  0,30 m de pardoseală, cu orificiile astfel dispuse încât jeturile de abur să fie dirijate spre interiorul incintei protejate. În cazul rezervoarelor cu lichide combustibile, conductele de distribuţie a aburului se montează în interior, la partea superioară a rezervorului, în jurul mantalei. La rezervoarele cu diametru (latura) mai mare de 15,00 m se prevăd cel puţin două racorduri la reţeaua de distribuţie, montate distanţat între ele cu cel puţin un sfert de circumferinţă (perimetru).]
26.26. Instalaţiile de refulare a aburului pot fi alcătuite din conducte metalice perforate, cu orificiile având diametrul de 4  5mm, (ori prevăzute cu ştuţuri cu diametrul de maximum 38 mm) sau din furtunuri din cauciuc (denumite hidranţi de abur) racordate la o conducta de abur.
26.27. Perdelele exterioare de protecţie sunt alcătuite din conducte de abur perforate la partea superioară şi inferioară (care se pot etaja). Se recomandă ca distanţa dintre două orificii succesive ale unei ţevi să fie de maximum 0.15 m, iar distanţa între axele a două conducte etajate să fie de minimum 0,70 m.
26.28. Instalaţiile de stingere de tipul hidranţiilor de abur se alimentează dintr-un distribuitor cu robinete având diametrul de 25 mm, la care se racordează furtunuri flexibile pentru abur de maximum 15,00 m lungime. Fiecare furtun se prevede cu o ţeavă de refulare cu diametrul de 25 mm şi lungime de 2,00 m, având diametrul orificiului de refulare a aburului de 15 mm. Ţevile pentru abur se prevăd cu mânere de prindere izolate termic, iar roţile de manevră ale robinetelor se izolează termic.
26.29. Pentru evitarea acumulării electricităţii statice, reţelele de abur şi suprafeţele metalice din spaţiile protejate trebuie să aibă asigurată continuitatea electrică şi să fie legate la pământ.

Probarea instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor

26.30. Instalaţiile de stingere cu abur a incendiilor sunt supuse probelor hidraulice de rezistenţă la presiune, de etanşeitate şi de funcţionare. Proba hidraulică de rezistenţă se efectuează la presiunea de probă egala cu 1,5 ori presiunea de regim.
26.31. Proba de funcţionare constă în verificarea funcţionării armăturilor de comandă, a aparatelor de control şi semnalizare, precum şi a reţelei de transport şi distribuţie a aburului necesar stingerii incendiului.

Recepţia instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor

26.32. Recepţia lucrărilor se face de către comisia constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare.
26.33. Comisia de recepţie este obligată să verifice:

1. 
   respectarea prevederilor proiectelor de execuţie şi a documentaţiilor tehnice;
   
2. 
   respectarea prevederilor reglementărilor tehnice de executare a instalaţiilor cu abur;
   
3. 
   procesele verbale de recepţie internă, certificatele de garanţie, de calitate şi după caz, agrementele tehnice ale materialelor şi echipamentelor.
   

26.34. Rezultatele verificărilor şi a probelor efectuate în prezenţa comisiei de recepţie se consemnează într-un proces verbal de recepţie.