Normativ privind securitatea la incendiu a construcţiilor partea a ii-a instalaţii de stingere indicativ P118/2 – 2013 cuprin s

Partea a IV-a

PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU AEROSOLI

23. Instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli

Echiparea tehnică a clădirilor cu instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli

Sisteme de stingere a incendiilor cu aerosoli

23.1. Proprietăţile generatoarelor de aerosoli, mecanismul stingerii incendiilor şi domeniile recomandate pentru stingerea incendiilor cu aerosoli, sunt date în anexa nr. 24. Domeniile recomandate pentru care se pot utiliza generatoare de aerosoli trebuie să fie precizate în manualul de proiectare al furnizorului sistemului.
23.2. Generatoarele cu aerosoli nu trebuie utilizate pentru stingerea incendiilor care implică următoarele materiale:

a) substanţe chimice care furnizează propria alimentare de oxigen, cum ar fi azotatul de celuloză;

b) amestecuri care conţin materiale oxidante, cum ar fi cloratul de sodiu sau azotatul de sodiu;

c) produse chimice susceptibile de descompunere autotermică, cum ar fi unii peroxizi organici;

d) metale reactive (cum ar fi sodiul, potasiul, magneziu, titanul şi zirconiul), hidruri reactive sau amide metalice, dintre care unele care pot reacţiona violent cu unele gaze de stingere;

e) agenţi de oxidare cum ar fi oxizi sau fluoruri de azot;

f) materiale piroforice cu ar fi fosforul alb sau compuşii metalo-organici.
23.2. Generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor se clasifică după:

a) formă;

b) masa de agent de stingere;

c) modul de punere în funcţiune;

d) posibilităţile utilizare.
23.3. Cantitatea (masa) de agent de stingere (grame) din generatoare trebuie să fie calculată astfel încât să se asigure inundarea totală a volumului spaţiului închis protejat.
23.4. (1) După modul de punere în funcţiune, generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor pot fi cu acţionare:

a) electrică;

b) termică;

c) mecanică sau mecanică – pneumatică.

(2) Sistemele de stingere cu aerosoli pot fi cu acţionare automată, cu acţionare manuală sau ambele.
23.5. Generatoarele de aerosoli cu acţionare electrică pot fi acţionate prin comandă manuală sau printr-o comandă automată transmisă de detectori şi o centrală de semnalizare a incendiilor.
23.6. Generatoarele de aerosoli cu acţionare termică se bazează pe autoaprinderea unui fitil organic la o temperatură prestabilită (de regulă, 170⁰C) iar pentru anumite situaţii se pot adopta şi alte praguri de temperatură, sau un element fuzibil (bimetal, bulb din sticlă etc).
23.7. Generatoarele de aerosoli cu acţionare mecanică pot fi acţionate printr-un sistem mecanic (cablu de acţionare), iar cele cu acţionare mecanică – pneumatică prin declanşarea unui cartuş cu gaze sub presiune (azot).
23.8. După modul de dispunere a generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor în spaţiile închise protejate, se disting variantele:

a) individuale, de regulă, în spaţii protejate cu volum mic şi amplasate izolat;

b) instalaţii independente, constituite dintr-o reţea de generatoare de aerosoli pentru stingerea incendiilor (fiecare generator cu acţionare proprie), de regulă, prevăzute în spaţii protejate cu volum mare şi în care există posibilitatea izbucnirii rapide a incendiului;

c) instalaţii automate acţionate de un sistem centralizat de detectare-semnalizare incendiu, ceea ce asigură declanşarea simultană a generatoarelor şi reacţia rapidă în caz de izbucnire a incendiului;

23.9. În varianta de utilizare independentă, generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor pot fi dispuse individual sau în grupuri de maximum 5 bucăţi. Pentru o astfel de variantă se poate opta pentru spaţii care nu generează riscuri pentru vecinătăţi şi incinte izolate la care se asigură supravegherea de către personal.
23.10. Montarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor într-o instalaţie acţionată de un sistem centralizat de detectare - semnalizare incendiu conduce la creşterea nivelului de protecţie (timpul de reacţie la stimul se reduce semnificativ) şi ca urmare se reduc pagubele.
23.11. Instalaţiile acţionate de un sistem de detectare - semnalizare incendiu sunt recomandate pentru protecţia incintelor cu valori mari, sau, în care există posibilitatea unei dezvoltări rapide a incendiilor.

Riscuri pentru personal

12. 
    Aerosolii în cantităţi reduse nu prezintă efecte nocive importante pentru persoane şi pentru mediul înconjurător.
    

12. 
    Descărcarea generatoarelor de aerosoli poate genera riscuri pentru personal atât pentru personalul din incinta în care este refulat agentul de stingere cât şi pentru personalul din incintele învecinate în care acesta poate migra. Aceste riscuri sunt date de:
    

1. 
   reducerea vizibilităţii. Când sunt acţionate, generatoarele de aerosoli reduc vizibilitatea atât în timpul refulării cât şi pe durata timpului de menţinere;
   
2. 
   atmosferă potenţial toxică. Se pot atinge niveluri toxice de gaze cum ar fi: monoxid de carbon, oxizi de azot şi amoniac, produse de ardere tipice reacţiilor generate de aerosoli;
   
3. 
   riscuri termice. Refularea aerosolilor se face la temperaturi ridicate. În funcţie de scopurile instalaţiei, temperatura din incintă la care trebuie refulat aerosolul nu trebuie să fie mai mare de 75⁰C dacă sunt persoane în incinta protejată, 200⁰C dacă în spaţiul respectiv sunt prezente materiale combustibile şi 400⁰C dacă se asigură protecţia structurii. Imediat după refulare, generatoarele de aerosoli pot fi fierbinţi, deci prin urmare, trebuie să se utilizeze mănuşi de protecţie la scoaterea acestora, dar nu mai devreme de 15 minute de la terminarea refulării;
   
4. 
   turbulenţă. Este cauzată de viteza mare de refulare prin duze care poate disloca obiecte nesecurizate corespunzător, cum ar fi documente, plăci din tavanul suspendat sau corpuri de iluminat.
   

12. 
    Trebuie să se evite expunerea nejustificată a personalului la atmosfere în care a fost refulat aerosol.
    

Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor de stingere a incendiilor cu aerosoli

Componentele generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor

23.15. Generatoarele de aerosoli condensaţi pentru stingerea incendiilor sunt constituite din următoarele elemente principale:

a) carcasă;

b) amestecător de formare a aerosolului solid;

c) dispozitiv(e) de aprindere (activator);

d) mecanism de răcire (răcitor);

e) orificii de refulare;

f) consolă de montare.
23.16. Forma şi dimensiunile carcasei generatoarelor de aerosoli se realizează astfel încât să corespundă cerinţelor funcţionale.
23.17. Elementele principale din compunerea generatoarelor de aerosoli enumerate la punctul 23.15 trebuie să fie conforme cu prevederile CEN TR 15276-1 sau cu alte reglementări tehnice echivalente.

Cerinţe generale privind proiectarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor

18. 
    Incinta protejată trebuie să asigure condiţii de etanşeitate pentru a păstra agentul de stingere refulat. Prin ventilare se asigură prevenirea presurizării excesive sau depresurizării spaţiului respectiv. Metodele de calcul de determinare a ariei minime de ventilare trebuie oferită de producător. Tipul şi amplasarea grilelor de ventilare trebuie să asigure conţinut maxim posibil de agent de stingere în timpul şi după descărcare.
    

18. 
    Pentru prevenirea pierderilor de agent de stingere prin deschideri spre spaţii învecinate, deschiderile trebuie să fie închise etanş în permanenţă sau să fie echipate cu dispozitive de autoînchidere.
    

18. 
    Ariile deschiderilor fără elemente de închidere trebuie reduse la maximum. Trebuie să se evite prezenţa golurilor în tavan sau acoperiş. Orice astfel de pierdere de agent de stingere trebuie să fie compensată prin suplimentarea cantităţilor calculate de agent de stingere la o valoare necesară menţinerii parametrilor de proiectare.
    

18. 
    Instalaţiile de ventilare – climatizare a spaţiilor protejate cu instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli trebuie să fie oprite sau să fie izolate prin intermediul clapetelor antifoc. În situaţiile în care instalaţiile de ventilare climatizare au tronsoane comune cu instalaţiile pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi sau există cerinţe speciale de răcire a echipamentelor prin evacuarea aerului încălzit, trebuie să se ia în calcul şi cantităţile şi debitele necesare pentru a se asigura cantitatea totală pentru stingerea incendiilor.
    

18. 
    Toate instalaţiile din spaţiul protejat, cum ar fi robinete de combustibil şi pompe de alimentare, pompe de căldură şi pulverizatoare de vopsea care dacă funcţionează pot influenţa calitatea şi eficienţa aerosolilor, trebuie să fie oprite cu prioritate sau cel târziu simultan cu momentul începerii refulării agentului de stingere.
    

18. 
    La refularea unui aerosol într-un volum închis, se poate produce o suprapresiune dată de cantitatea de gaze generate şi de efectul creşterii temperaturii din spaţiul protejat. Amestecul de aerosol şi aer trebuie să determine o creştere a presiunii care determină evacuarea surplusului prin neetanşeităţi. Temperatura aerului este mai mare în timpul descărcării aerosolilor dar aceasta scade atunci când căldura degajată este absorbită de suprafeţele solide din încăpere.
    

18. 
    Este important să se asigure concentraţia nominală de proiectare şi să fie menţinută pentru o perioadă de timp suficient de mare pentru a permite o intervenţie a serviciilor de urgenţă. denumit timp de menţinere. Este de asemenea important ca sursa de incendiu să nu reaprindă incendiul după ce agentul de stingere a fost evacuat.
    

18. 
    Intervalul de timp de la punctul 23.24 nu trebuie să fie mai mic de 10 minute, dacă nu se specifică altfel. Acest interval de timp se bazează pe următoarele criterii:
    

1. 
   la începutul perioadei de timp, concentraţia la nivelul golurilor de comunicaţie este egală cu concentraţia de proiectare;
   
2. 
   la sfârşitul perioadei de timp, concentraţia de aerosoli la 10%, 50% şi 90% din înălţimea spaţiului protejat nu este mai mică de 85% decât concentraţia de proiectare.
   

18. 
    Timpul de descărcare al agentului de stingere nu trebuie să fie mai mare de 90 de secunde la temperatura de 20⁰C. În anumite aplicaţii se pot utiliza acţionări secvenţiale ale generatoarelor de aerosoli.
    

18. 
    Generatoarele cu aerosoli trebuie să funcţioneze în condiţii de temperatură, umiditate şi vibraţii în limitele specificate de către producători.
    

18. 
    În mod normal generatoarele trebuie să fie proiectate să funcţioneze în intervalul de temperaturi – 20⁰C ÷ 50⁰C şi de umiditate a mediului ambiant mai mare de 95%, în concordanţă cu specificaţiile producătorului.
    

Dimensionarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor

29. 
    Calculul agentului de stingere trebuie să ţină seamă de variaţiile de presiune faţă de presiunea de la nivelul mării. Presiunea este funcţie de altitudine, presurizare sau depresurizarea incintei protejate şi variaţii de presiune date de condiţiile meteorologice. Pentru aerosolii condensaţi se face referire numai la un factor de masă. Altitudinea nu influenţează calculele factorului nominal (densitate). Parametrul care poate fi influenţat de altitudine este distribuţia în spaţiu a agentului de stingere din incinta protejată.
    

29. 
    La înălţimi situate peste nivelul mării cantitatea calculată la nivelul mării trebuie să fie amplificată pentru a compensa scăderea de presiune. Factorul nominal determinat la nivelul mării trebuie să fie înmulţit cu un coeficient de corecţie:
    

în care:
reprezintă densitatea aerosolului la nivelul mării, în kg/m³;

acceleraţia gravitaţională 9,81 m/s²;

înălţimea faţă de nivelul mării, în m;

presiunea exercitată de un aerosol condensat specificat la nivelul mării, în Pascal.

29. 
    La determinarea distribuţiei agentului de stingere în incinta protejată trebuie să se ţină seamă de efectele date de temperatură şi ventilaţie asigurându-se după caz, compensarea cu agent de stingere pentru scăpările din incintă.
    

29. 
    Dimensionarea generatoarelor de aerosoli constă în determinarea cantităţii (masei) de agent necesar pentru stingerea incendiului şi alegerea, pe această bază, a tipului şi numărului corespunzător de generatoare de aerosoli pentru stingerea incendiului, funcţie de specificaţia tehnică a producătorului.
    

29. 
    Cantitatea (masa) de agent necesară stingerii incendiului cu generatoare de aerosoli într-un spaţiu închis cu dimensiuni determinate, se stabileşte în funcţie de volumul net al spaţiului protejat;
    

29. 
    (1) Cantitatea (masa) totală de agent necesar pentru stingerea incendiului cu generatoare de aerosoli, se determină cu relaţia:
    

M = c x V [g]
în care :

M este masa netă totală de agent de stingere, [g];

c – coeficient de corecţie [g/m³];

V – volumul spaţiului protejat, [m³].

(2) Volumul spaţiului protejat trebuie să includă toate golurile de comunicaţie aferente cu spaţiile învecinate (23.36).

(3) În proiectare, pentru diferite materiale combustibile din spaţiul protejat, trebuie luat în calcul combustibilul cu coeficientul cel mai mare.
23.35. Numărul generatoarelor de aerosoli de acelaşi fel necesar pentru stingerea incendiului, se determină cu relaţia:

în care:

m este cantitatea (masa) netă totală de agent de stingere, [g];

m_g – masa netă a agentului de stingere a unui tip de generator de aerosoli, [g].

Numărul (n) de generatoare de aerosoli rezultat din calcul, se rotunjeşte la numărul întreg.

23.36. Se recomandă să se utilizeze generatoare de aerosoli identice. Dacă se utilizează generatoare de aerosoli cu dimensiuni diferite, masa totală de aerosol nu trebuie să fie mai mică decât cantitatea nominală de proiectare. Cel mai mic generator de aerosoli trebuie să asigure protecţia pe toată înălţimea spaţiului protejat, dacă nu au fost executate încercări privind refularea uniformă a aerosolilor pentru înălţimi mai mari.

Executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli

Condiţii generale

23.37. Înainte de montare se verifică şi inspectează vizual componentele instalaţiei pentru stingerea incendiilor, urmărind integritatea şi starea lor funcţională.
23.38. La generatoarele de aerosoli cu declanşator electric, se verifică obligatoriu integritatea circuitului electric intern (cu tester).
23.39. La amplasarea şi montarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor se au în vedere următoarele:

a) suporturile de fixare să asigure prinderea lor simplă, rapidă şi rigidă;

b) poziţia de montare să fie stabilită în funcţie de capacitatea generatorului de aerosoli şi de zona protejată;

c) poziţia de montare să ţină seama de posibilitatea stratificării termice (în cazul generatoarelor cu fitil);

d) capacitatea de stingere şi zona de acoperire a generatorului de aerosoli prevăzut (la amplasarea instalaţiilor acţionate de sisteme de detectare şi semnalizare a incendiilor);

e) variaţia temperaturii şi atingerea valorii critice a temperaturii pentru detectoarele de temperatură sau de declanşare prin fitil a generatorului de aerosoli (în incintele cu plafoane casetate);

f) distanţele dintre grinzile transversale care pot realiza zone cu acumulări de căldură (la plafoanele înclinate);

g) traseul probabil al migrării fumului în caz de incendiu.

Montarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor

23.40. Generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor pot fi instalate pe pereţii şi/sau tavanele incintelor, ori în interiorul echipamentelor protejate, respectând specificaţiile producătorului.
23.41. Distanţa faţă de pardoseala incintei protejate de generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor trebuie să fie de circa 2,00 m (pentru generatoare cu masă peste 2 kg, distanţa poate fi mai mare).
23.42. Generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor se instalează pe console. La instalarea pe pereţi a generatoarelor trebuie păstrată distanţa de cel puţin 1,00 m faţă de rafturi sau obiecte învecinate. Această distanţă trebuie mărita pentru generatoare de aerosoli cu masa mai mare de 2 kg.
23.43. Aceleaşi reguli se aplică şi în cazul instalării generatoarelor pe tavane, respectându-se distanţele prevăzute pentru cele montate pe pereţi.
23.44. Trebuie să se evite instalarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor în dreptul uşilor, a ventilatoarelor, trapelor, ferestrelor, paravanelor etc.
23.45. Prin montaj trebuie să se evite infiltrarea noroiului, uleiurilor, substanţelor corosive şi a altor substanţe în interiorul generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor, inclusiv la fitilul termic sau fuzibil.
23.46. Generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor trebuie poziţionate în incintele protejate astfel încât dispersarea aerosolului să nu împiedice evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu.
23.47. Detectoarele de incendiu aferente instalaţiei de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli şi respectiv fitilul termic sau fuzibilul pentru activarea generatoarelor de aerosoli, trebuie dispuse în apropierea punctelor probabile de izbucnire a incendiului.
23.48. Acţionările manuale de activare trebuie instalate în locuri uşor accesibile personalului specializat şi abilitat.
23.49. Atunci când utilizează mai mult de o unitate de generatoare de aerosoli pentru stingerea incendiilor este obligatorie conectarea acestora în paralel la sursa de energie.
23.50. Conectarea la reţeaua de alimentare cu energie electrică a generatoarelor de aerosoli cu acţionare electrică se realizează obligatoriu în următoarea ordine:

a) se conectează firele la terminalele generatorului de aerosoli;

b) se conectează firele la componentele sistemului de stingere a incendiilor;

c) se conectează firele la sursa de energie.

23.51. Generatoarele de aerosoli cu acţionare prin fitil termic sau element fuzibil pot avea aceste dispozitive asamblate la unitatea activă sau neasamblate.

Documentaţie

51. 
    Documentaţia trebuie să cuprindă detalii privind evaluarea incintei protejate şi eficacitatea instalaţiei. Evaluarea trebuie să conţină date privind clasa de periculozitate a materialelor, amplasarea surselor de risc, delimitările incintei, măsurile de protecţie adoptate împotriva spaţiilor cu risc şi expunerea la pericole de incendiu a spaţiilor vecine.
    

51. 
    Planurile incintei protejate şi al instalaţiei de stingere cu aerosoli trebuie să fie durabile în timp şi fie editate pe suport fizic rezistent la apă, trebuie să fie afişat în vecinătatea punctelor de acţionare manuală a instalaţiei, sau dacă acestea nu sunt prevăzute, la fiecare intrare în incinta protejată.
    

51. 
    Aceste planuri trebuie să conţină următoarele:
    

1. 
   planul ariei (ariilor) protejate;
   
2. 
   amplasarea generatoarelor de aerosoli;
   
   1. 
      alarmele vizuale şi sonore;
      
   2. 
      căile de evacuare;
      
   3. 
      comutatorul de scoatere din funcţiune;
      
   4. 
      punctele de acţionare manuală;
      
   5. 
      dispozitivul electric de aprindere;
      
   6. 
      dispozitivul termic de aprindere.
      
3. 
   Anul montării instalaţiei, extinderi executate şi particularităţile instalaţiei precum şi următoarele:
   
   1. 
      Numele persoanei fizice sau juridice care a executat instalaţia şi a responsabililor pentru mentenanţa instalaţiei;
      
   2. 
      Textul „INSTALAŢIE DE STINGERE CU AEROSOLI CONDENSAŢI”;
      
   3. 
      Numărul şi tipul generatoarelor de aerosoli instalaţi;
      
   4. 
      Masa totală a compoziţiei de aerosoli, în grame
      

Recepţia instalaţiilor de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli

23.54. Recepţia instalaţiilor fixe se face de către o comisie constituită conform legislaţiei în vigoare. Comisia este obligată sa verifice:

1. 
   respectarea prevederilor privind sistemul de detectare, semnalizare şi stingere a incendiului prevăzute în proiect şi în documentaţiile tehnice ale producă-torului;
   
2. 
   modul de executare şi punere în funcţiune a instalaţiei de stingere cu generatoare de aerosoli;
   

3. 
   predarea către beneficiar a instrucţiunilor de funcţionare, întreţinere şi exploatare a instalaţiei de stingere cu generatoare de aerosoli şi instruirea personalului de servire a acesteia.
   

23.55. Recepţia instalaţiei fixe de stingere consta din verificarea:

1. 
   funcţionării instalaţiei de detectare şi semnalizare a incendiului (dacă există);
   
2. 
   existenţei generatoarelor de aerosoli;
   
3. 
   existenţei panourilor de avertizare pentru evacuarea oamenilor, a instrucţiuni-lor de exploatare şi a măsurilor ce se întreprind în timpul unei intervenţii în caz de incendiu.
   

23.56. Odată cu recepţia instalaţiei de stingere a incendiului cu generatoare de aerosoli, beneficiarul are obligaţia înfiinţării unui registru de evidenţă (numerotat şi sigilat), în care trebuie să se consemneze datele principale privind verificarea, exploatarea şi întreţinerea instalaţiei.
23.57. După terminarea lucrărilor se verifică dacă montarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor s-a efectuat corespunzător instrucţiunilor de montare şi a documentaţiei tehnice.
23.58. Verificările de recepţie se stabilesc şi se efectuează pe baza de contract, de comun acord cu beneficiarul, sau prin sistemul calităţii proprii a producătorului.

Verificarea şi mentenanţa instalaţiilor de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli

59. 
    Verificările trebuie efectuate numai de personal autorizat şi constă în verificarea şi încercarea funcţionalităţii instalaţiei.
    

59. 
    Concluziile verificărilor sunt consemnate într-un raport de verificare care trebuie să fie întocmit împreună cu beneficiarul.
    

59. 
    Numele persoanei fizice sau juridice autorizate care a efectuat verificarea, data verificării şi data expirării trebuie să fie menţionate pe o etichetă care se ataşează pe generatoarele de aerosoli.
    

59. 
    La fiecare 6 luni, trebuie să se verifice:
    

1. 
   Dacă generatoarele de aerosoli şi dispozitivele de acţionare sunt intacte;
   
2. 
   Dacă generatoarele de aerosoli sunt montate în securitate;
   
3. 
   Dacă generatoarele prezintă urme de coroziune;
   
4. 
   Durata de viaţă a generatoarelor.
   

59. 
    La fiecare 12 luni, trebuie să se verifice dacă au survenit modificări în construcţia incintei protejate în măsură să influenţeze performanţele de stingere ale instalaţiei. În condiţiile în care se constată modificări ale volumului incintei protejate sau a riscului protejat se impune reproiectarea instalaţiei pentru a se asigura gradul de protecţie iniţial.
    

59. 
    Executarea unor teste de etanşeitate şi luate măsurilor în consecinţă pentru a se asigura reţinerea agentului de stingere pentru perioada cerută.