Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Solomon 16.2)

Ţie să-ţi slujească întreaga făptură, pentru că Tu ai zis şi toate s-au făcut. Trimis-ai Duhul Tău şi totul a

fost zidit şi nimeni nu poate să stea împotriva poruncii Tale! (Baruh 16.14)

Unde este mângâierea Duhului, neputinţa şi trândăvia nu rămân. 1.1

Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De

mă voi coborî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile

mării şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. Şi am zis: "Poate întunericul mă va

acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu". Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi

noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei. (Psalmi 138.7-12)

Viaţa spirituală este viaţa în Duhul Sfânt. (Sfinţii Părinţi)

Dulce/ Cântaţi psalmi şi bateţi din timpane; cântaţi dulce din psaltire şi din alăută! (Psalmi 80.2)

Cel ce este înţelept se cheamă priceput; dulceaţa cuvintelor de pe buzele lui înmulţeşte ştiinţa. Înţelepciunea

este un izvor de viaţă pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e nebunia. (Solomion 16.21, 22)

De te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi, somnul tău va fi dulce. (Solomon 3.24)

Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa. Oare izvorul arun-

că din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară? Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline,

sau viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce. (Iacob 3.10-12)

Fiul meu, mănâncă miere, căci e bună şi un fagure de miere este dulce gurii tale. Să ştii că înţelepciunea este

la fel pentru sufletul tău; dacă o dobândeşti, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută.

(Solomon 24.13, 14)

Fluierul şi harpa îndulcesc cântarea, şi decât amândouă acestea mai mult limba cea dulce.

(Ecclesiasticul 40.23)

Graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare.

(Ecclesiasticul 6.5)

Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima. (Solomon 15.4)

Literatura şi fluturii sunt cele mai dulci pasiuni cunoscute de om. (Vladimir Nabokov)

Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În această

lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe sine, devine

ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii şi a plăcerii care-l copleşeşte,

datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor

trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceaţă. (Ecclesiasticul 11.3)

Nimic nu este mai dulce pentru un copil decât mama. Da, copii, iubiţi-vă mama! Viaţa nu vă aduce nicio altă

dragoste care să facă atâta bine. (Euripide)

Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să păti-

mească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjo-

corirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire.

(Evrei 11.24-26)

Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase. (Solomon 25.15)

Răzbunarea este mereu dulce, gustul de după este amar. (Joshua Caleb)

Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce. (Solomon 27.7)

Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele tău,

dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era în gura

mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie

să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi. (Apocalipsa 10.9-12)

Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc

amarul dulce şi dulcele amar! (Isaia 5.20)

Vorba dulce mult aduce. (Proverb)

Duminica Ortodoxiei 9.16

Dumnezeu 7.3, 12.11

Dumnezeu Treime 9.11, 12.7

Dumnezeu a coborât la noi, ne cere şi nouă să ne ridicăm la El. 10.17

Dumnezeu a creat lumea din nimic. Minunat, vei spune. Fii sigur că e aşa, dar face lucruri şi mai minunate: face

sfinţi din păcătoşi. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Dumnezeu acolo toarnă darul evlaviei, unde găseşte vase deşarte de grijile omeneşti. (Fericitul Augustin)

Dumnezeu admite astfel de piedici, pentru că prin ele credinţa noastră este pusă la încercare. 9.10

Dumnezeu altoieşte mlădiţa care rămâne în El. 3.4

Dumnezeu când dă, dă ca un boier. El dă cu măsură plină, clătinată şi cu vârf. (Părintele Nicolae Steinhardt)

Dumnezeu controlează circumstanţele vieţii noastre. 12.17

Dumnezeu dă daruri şi unii chiar le multiplică…. Cred că sunt unul dintre ei! (Niccolò Paganini)

Dumnezeu dragoste este. 5.6

Dumnezeu e de infinite ori infinit mai presus de energiile tale. (Sfântul Grigorie Palama)

Dumnezeu este aproape neputincios în faţa libertăţii omului. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Dumnezeu este ascuns în porunci. 9.19

Dumnezeu este asemenea unui cer ale cărei margini nu sunt nicăieri şi al cărui centru este pretutindeni.

(Fericitul Augustin)

Dumnezeu este cel mai aspru pedepsitor al relelor. (Ovidius)

Dumnezeu este fiinţa virtuţilor. 9.19

Dumnezeu este iubire. 9.5

Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine. (Sfântul Marcul Ascetul)

Dumnezeu este îndelung-răbdător şi mult-milostiv. 9.21

Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi. (Psalmi 7.11)

Dumnezeu este mai aproape de mine decât sunt eu însumi. 1.1

Dumnezeu este ocrotitorul cel bun al răbdării noastre. Dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea altora, El este răzbu-

nător, pentru daune - despăgubitor, pentru durere – medic, pentru moarte - dătător de viaţă. Cât de mult

poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic. (Tertulian)

Dumnezeu este poetul perfect. (Robert Browning)

Dumnezeu este subtil, dar nu rău intenţionat. (Albert Einstein)

Dumnezeu este un adevăr universal. (Albert Einstein)

Dumnezeu face sărbătoare cerească din întoarcerea păcătoşilor. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Dumnezeu geometrizează prin intermediul sunetului. (Pitagora)

Dumnezeu iartă. Natura niciodată. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a României)

Dumnezeu îi ajută întotdeauna pe cei ce se ajută singuri. (Benjamin Franklin)

Dumnezeu începe în fiecare dimineaţă. (O vorbă franţuzească)

Dumnezeu îngăduie durerea şi suferinţa în timpul vieţii. 7.14

Dumnezeu ne ajută, chiar dacă pe moment ni se pare că nu ascultă rugăciunile noastre. 6.12

Dumnezeu ne dă cinstire făcându-ne pe noi colaboratori ai Săi. (Sfântul Petru Damaschin)

Dumnezeu ne dă, însă trebuie să aibă şi cui să dea. (Părintele Paisie Olaru)

Dumnezeu ne ia ca pe nişte copii şi ne arată într-o legănare iubirea Sa divină. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Dumnezeu ne pedepseşte, dorindu-ne tot binele. 5.18

Dumnezeu ne trimite darurile cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Dumnezeu ne vrea liberi în relaţia cu El. 1.11

Dumnezeu nu comunică la nivel de superficial cu omul, ci la nivelul adâncului, la rădăcină. Ori boala, oricare ar fi ea,

nu distruge adâncul. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra; formaţia lui de bază: medic.)

Dumnezeu nu dă omului mai mult decât poate duce. 9.14

Dumnezeu nu ispiteşte, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej să dovedim

tăria credinţei noastre şi astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se întâmplă drepţilor sunt

pentru încercare şi au şi plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)

Dumnezeu nu l-a creat pe om muritor, şi nici nemuritor. Dumnezeu l-a creat capabil şi de una şi de alta, în funcţie

de libera lui alegere. (Sfântul Teolit al Antiohiei)

Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o nouă viaţă. (Hermann Hesse)

Dumnezeu nu ne-a făcut numai ca pe nişte oi sau ca pe nişte vite, ca să pierim şi să dispărem apoi fără urmă.

(Atenagora Atenianul)

Dumnezeu nu pedepseşte bogăţia, ci neomenia. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dumnezeu nu se face cunoscut prin ştiinţă. 1.1

Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute acele fapte. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dumnezeu plăteşte fiecăruia după măsura credinţei lui. 4.7

Dumnezeu poate decide dacă şi când survine ispita. 12.17

Dumnezeu poate decide modul în care aceste circumstanţe ne afectează. 12.17

Dumnezeu s-a făcut totul pentru tine, aşa că şi tu fă-te totul pentru El. (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Dumnezeu să-i răsplătească! 10.3

Dumnezeu se află de partea cealaltă a morţii. 11.13

Dumnezeu se face cunoscut prin Duhul Sfânt. 1.1

Dumnezeu se odihneşte în inimile celor blânzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavol. (Sfântul Ioan Scărarul)

Dumnezeu se revelează pe Sine în lumină, şi ca lumină. 2.7

Dumnezeu şi conştiinţa ştiu cele ascunse ale fiecăruia, deci prin aceasta să primim îndreptarea.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Dumnezeu ţi-a dăruit 86.400 de secunde astăzi. Ai folosit vreuna pentru a spune “Mulţumesc?”.

(William George Ward)

Dumnezeu vorbeşte cu omul prin energiile Sale necreate, din care omul se împărtăşeşte,

şi prin care-L cunoaşte pe Dumnezeu. 8.15

Dumnezeu vrea să se folosească încă de sufletele alese, îi coboară pe treapta a doua şi-i menţine

în har, pentru grija de fraţii lor mai slabi. 11.17

Dumnezeu, doctorul suprem. 4.12

Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine. (Părintele Nicolae Steinhardt)

Dumnezeu, Tatăl nostru, ne-a dat viaţa şi arta vindecării pentru a proteja şi a o menţine. (Paracelsus, alchimist,

medic, astrolog şi filosof elveţian)

Dumnezeu/ A cerceta despre Dumnezeu pentru a descoperi, este lucru mântuitor. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

A cunoaşte Esenţa Divină – acesta este cel mai înalt ţel al sufletului trimis de Creator pe Pământ!

(Pitagora)

A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde doar de om, deoarece Dumnezeu este pretutindeni.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

A fost întrebat avva Mios de un ostaş dacă primeşte Dumnezeu pocăinţa. – Spune-mi, iubitule, de ţi se

va rupe haina, o lepezi afară? – Nu, ci o cos şi o port. – Deci, dar, dacă îţi este milă de haină,

lui Dumnezeu nu-I va fi milă de zidirea Sa?

A greşi e omeneşte, a ierta e dumnezeieşte. (Alexander Pope)

A iubi înseamnă a fi în comunicare cu celălalt şi a descoperi în el scânteia lui Dumnezeu. (Paulo Coelho)

A iubi pe duşmani nu înseamnă a iubi răul, nici necredinţa sau desfrânarea sau hoţia, ci înseamnă a iubi

pe hoţ, pe necredincios, pe desfrânat nu pentru că păcătuiesc, că prin asta întinează numele de om,

ci pentru că sunt oameni şi făpturi ale lui Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

A întrebat un frate pe Avva Pimen: De voi vedea greşala fratelui meu, bine este să o acopăr? Şi i-a

răspuns lui bătrânul: În orice ceas vom acoperi greşala fratelui nostru şi Dumnezeu o acoperă

pe a noastră, şi în orice ceas o arătăm pe a fratelui şi Dumnezeu o arată pe a noastră.

A întrebat un frate pe Avva Pimen: Mai bine este a vorbi sau a tăcea? I-a răspuns lui bătrânul: Cel ce

vorbeşte pentru Dumnezeu, bine face; şi cel ce tace pentru Dumnezeu, tot bine face.

A privi cu mintea la Dumnezeu 6.14

A sfinţi numele lui Dumnezeu, înseamnă a deveni sfânt. 12.13

A suferi înseamnă a avea un secret comun cu Dumnezeu. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

A trăi fără Dumnezeu, nu este altceva decât o moarte mult mai reală decât cea biologică. 7.7

A-i iubi pe vrăjmaşi, înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

A-L cunoaşte pe Dumnezeu este începutul înţelepciunii. A nu-L cunoaşte pe Dumnezeu

este începutul nebuniei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

A-şi lua crucea înseamnă a se lepăda de lume, pentru Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

A-ţi aduce aminte de Dumnezeu e mai necesar decât a respira. 6.5

A-ţi aminti cu adevărat de Dumnezeu, înseamnă a-ţi aminti de viaţă. A-L uita, înseamnă a muri.

(Sfântul Teotim al Tomisului)

Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana

denaturând eul lui prin mândrie şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9

Aceasta este viaţa cea veşnică, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat,

şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. 12.8

Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui. Iar Eu am

mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lu-

crurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. (Ioan 5.35, 36)

Acest har este împărăţia lui Dumnezeu. 2.8

Acolo unde ia sfârşit creatura, începe Fiinţa luiDumnezeu. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde în mod expres,

este să ieşi din tine însuţi, în măsura în care eşti creatură, şi să-L laşi pe Dumnezeu să fie Dumne-

zeu în tine. (Meister Eckhart)

Adâncirea minţii în Dumnezeu. 1.6

Adevărata cinstire pe care o acordăm Fiului lui Dumnezeu, ca şi cea pe care o aducem lui Dumnezeu,

ca părinte, constă mai ales într-o viaţă cinstită. (Origen)

Adevărul întreg se cuprinde numai în Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Am fost înzestraţi cu puterea de judecată a minţii ca să cunoaştem adevărul, iar adevărul întreg se

cuprinde numai în Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Apoi fiilor lui Israel să le spui: Omul care va huli pe Dumnezeu îşi va agonisi păcat. (Leviticul 24.15)

Apropie-te de cei drepţi şi prin ei te vei apropia de Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)

Aripile Soarelui dreptăţii sunt: pronia şi judecata. 7.14

Arta nu este nimic altceva decât contemplarea lumii impregnate de har, luminată din interior. A revela

prezenţa lui Dumnezeu îndărătul oricărui obiect, aceasta este funcţia artei. (Hermann Hesse)

Ascultarea faţă de Dumnezeu este mormântul voinţei şi înviere a smereniei. (Sfântul Ioan Scărarul)

Asemănarea cu Dumnezeu stă în a fi drept şi curat, cu pricepere. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Aşa cum mâncarea este necesară pentru viaţă, la fel şi rugăciunea este necesară pentru realizarea

Adevărului Divin Suprem. (Yoga Swami, unul dintre cei mai mari yoghini şi înţelepţi ai

vremurilor noastre)

Atât Adam şi Eva, cât şi Cain au fost blestemaţi de Dumnezeu, nu pentru păcat, ci pentru ocolirea

mărturisirii, a căinţei şi a părerii de rău. (Sfinţii Părinti)

Atâta timp cât trupul lucrează pentru patimi, sufletul nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. (Mitropolitul Filaret)

Atingerea de Dumnezeu este o trezire, trezire la sine, trezire la El. Nu există atingere de Dumnezeu în

afara acestei treziri. Nu există Dumnezeu-pentru-mine în afara acestei treziri. (Henri Le Saux)

Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele

lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adu-

s-o la Adam. Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va

numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. (Facerea 2.21-23)

Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde este Abel, fratele tău?" Iar el a răspuns: "Nu ştiu! Au

doară eu sunt păzitorul fratelui meu?" Şi a zis Domnul: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă

către Mine din pământ. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primeas-

că sângele fratelui tău din mâna ta. (Facerea 4.9-11)

Atunci când cineva voieşte să-şi rânduiască viaţa după voia lui Dumnezeu, se bucură de atâta ajutor de

Sus, încât i se împlineşte tot ceea ce voieşte. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.

(Matei 13.43)

Atunci Faraon a chemat în grabă pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: "Greşit-am înaintea Domnului Dumne-

zeului vostru şi înaintea voastră! Iertaţi-mi acum încă o dată greşeala mea şi vă rugaţi Domnului Dumne-

zeului vostru să abată în orice chip de la mine prăpădul acesta!" Şi ieşind de la Faraon, Moise s-a ru-

gat lui Dumnezeu, şi Domnul a stârnit vânt puternic de la apus şi acesta a dus lăcustele şi le-a aruncat în

Marea Roşie şi n-a rămas nici o lăcustă în tot pământul Egiptului. Dar Domnul a învârtoşat inima lui

Faraon şi acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel. (Ieşirea 10.16-20)

Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului şi a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creşte-

tul capului. Şi a luat Iov un ciob ca să se scarpine şi şedea pe gunoi, afară din oraş. Atunci nevasta lui

a zis către el: "Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori! Dar Iov i-a răspuns:

"Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu

vom primi oare şi pe cele rele?" Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale.

(Iov 2.7-10)

Atunci tot poporul, răspunzând într-un glas, a zis: "Toate câte a zis Domnul vom face şi vom fi ascultăto-

ri!" Şi a dus Moise cuvintele poporului la Domnul. Iar Domnul a zis către Moise: "Iată voi veni la ti-

ne în stâlp de nor des, ca să audă poporul că Eu grăiesc cu tine, şi să te creadă pururea". Iar Moise

a spus Domnului cuvintele poporului. Zis-a Domnul către Moise: "Pogoară-te de grăieşte poporului

să se ţină curat astăzi şi mâine, şi să-şi spele hainele, ca să fie gata pentru poimâine, căci poimâine Se

va pogorî Domnul înaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai. Să-i tragi poporului hotar împreju-

rul muntelui şi să-i spui: Păziţi-vă de a vă sui în munte şi de a vă atinge de ceva din el, că tot cel ce se

va atinge de munte va muri. (Ieşirea 19.8-12)

Atunci un nor a acoperit cortul adunării şi locaşul s-a umplut de slava Domnului; şi Moise n-a putut să

intre în cortul adunării, pentru că-l cuprinsese pe acesta norul şi slava Domnului umpluse locaşul. În

tot timpul călătoriei fiilor lui Israel, când se ridica norul de pe cort, atunci plecau la drum, iar de nu

se ridica norul, nici ei nu plecau la drum până nu se ridica; pentru că în tot timpul călătoriei, ziua stă-

tea peste cort norul Domnului, iar noaptea se afla peste el foc, înaintea ochilor întregii case a lui

Israel. (Ieşirea 40.34-38)

Au doară Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt Dumnezeu?

(Ieremia 23.23)

Aurul şi argintul fals sunt pagube pe care le poţi îndura şi un bărbat priceput uşor descoperă falsul. Dar

dacă gândul mincinos al unui prieten stă ascuns în pieptul său şi dacă are viclenie în inima sa, acela

e cel mai fals dintre muritorii făcuţi de Dumnezeu, iar dintre toate falsurile, acesta este cel mai greu

de cunoscut. (Poetul Teognist, citat de Cuviosul Clement Alexandrinul)

Avem nevoie să Îl găsim pe Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate fi găsit în zgomot şi agitaţie.

(Maica Tereza)

Avem un Dumnezeu în cer, nemincinos , adevăratat şi viu. El nu este nesimţitor ca idolii voştri, noi Aceluia

ne închinăm. (Sfinţii Mari Mucenici Serghie şi Vah, care au refuzat să-l urmeze pe împăratul Maximian

şi să aducă jertfă zeilor. Sfântul Vah a murit în urma bătăilor, iar Sfântului Serghie i s-a tăiat capul)

Avem Stăpân blând şi iubitor de oameni şi nu ne cere lucruri peste puterea noastră. Nici nu ne cere să

ne abţinem de la mâcăruri şi să postim aşa, de dragul postului, nici pentru asta să stăm nemâncaţi, ci

ca să ne desprindem de lucrurile cele lumeşti şi să folosim tot răgazul cu cele duhovniceşti. Căci

dacă ne-am rândui viaţa noastră cu mintea trează, dacă am întrebuinţa tot răgazul vieţii noastre cu

cele duhovniceşti şi am mânca atâta doar să fim în nevoie numai şi am cheltui viaţa noastră în fapte

bune, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă postul. Dar pentru că firea omenescă

este trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de aceea Stăpânul cel iubitor de

oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne desprindă şi de plăceri şi să ne şi ducă de

la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Binele făcut la nevoie ţi-l răsplăteşte înzecit Dumnezeu când nici nu gândeşti. (Mircea Eliade)

Binele nu este o simplă calitate etică sau aptitudine morală, ci un reflex al harului, o “rază arătătoare

de Dumnezeu”, o lucrare îndumnezeitoare care vine în om din Binele ultim, suprem, care este

Dumnezeu. (Calist Catafygiotul)

Biserica este antecamera Împărăţiei lui Dumnezeu. (Sfântul Nicolae Cabasila)

Boala este un mod de a te întâlni cu Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Boala poate fi un prilej de asceză, de apropiere de Dumnezeu. Este o transformare, o transfigurare

chiar a urmării păcatului, care este boala, într-un instrument de curăţire de patimi şi de înţelegere

a lui Dumnezeu. Răbdarea şi încrederea în Dumnezeu pot fi calea către unirea cu Acesta.

(Amma Sincletica)

Botezul lui Ioan era îndepărtarea de păcat. Botezul creştin este unire cu Dumnezeu.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui

Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. (I Tesaloniceni 5.16-18)

Bunătatea este gândirea lui Dumnezeu, înfăptuită de oameni. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Bunătatea tinereţii este îngerească; cea a bătrâneţii este dumnezeiască. (Carmen Sylva, poetă şi prima

regină a României)

Bunăvoinţa după putere este bine plăcută lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului

celui viu, stâlp şi temelie a adevărului. (I Timotei 3.15)

Ca să-L cunoşti cu adevărat pe Dumnezeu, trebuie să ieşi din mintea ta. (Neale Donald Walsch)

Ca să-L întâlnim pe Dumnezeu, e destul să privim în jurul nostru. (Paulo Coelho)

Calea providenţei (+) şi calea judecăţii (-) 7.14

Caută ceea ce este dumnezeiesc, iar ceea ce este omenesc va veni foarte uşor.

(Sfântul Ioan Gura de Aur)

Caută-L pretutindeni pe Cel ce este pretutindeni. (Sfântul Ioan Damaschin)

Că mie acum păcatele mi s-au făcut zid întunecat între mine şi Dumnezeu. (Avva Ammoi)

Că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o cu noi, copiii lor, înviindu-L pe Iisus, precum este scris şi în Psal-

mul al doilea: "Fiul Meu eşti Tu; Eu astăzi Te-am născut". (Faptele Apostolilor 13.33)

Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut"; şi iarăşi:

"Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu"? (Evrei 1.5)

Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti". Şi iarăşi: "Domnul va judeca

pe poporul Său". Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu.