Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Evrei 10.30, 31)

Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea

lui Dumnezeu. (I Corinteni 1.18)

Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde

până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece

simţirile şi cugetările inimii. (Evrei 4.12)

Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

(Romani 4.2)

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să

nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.16)

Căci Dumnezeu întoarce omului după faptele lui şi se poartă cu fiecare după purtarea lui. (Iov 34.11)

Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad,

i-a dat să fie păziţi spre judecată, şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea

propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă, şi cetăţile Sodomei şi Go-

morei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor;

(II Petru 2.4-6)

Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigo-

nit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în

mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu

care este cu mine. (I Corinteni 15.9, 10)

Căci însăşi existenţa lui Dumnezeu nu este câtuşi de puţin combătută prin faptul că nu poate fi demonstra-

tă, deoarece ea stă neclintită pe un teren mult mai sigur. Este vorba despre o chestiune de revelaţie.

(Arthur Schopenhauer)

Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii

aduce moarte. Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v-a adus, ba

încă şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă şi râvnă şi ispăşire! Întru totul aţi dovedit că voi

înşivă sunteţi curaţi în acest lucru. (II Corinteni 7.10, 11)

Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la voi, în

sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu.

(II Corinteni 1.12)

Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt. Şi trei sunt

care mărturisesc pe pământ:Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel. (I Ioan 5.7, 8)

Căutarea lui Dumnezeu 1.1

Căutati mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă. 1.4

Când citeşti Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să îţi spui mereu: “Vorbeşte cu mine şi despre mine.”

(Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Când Dumnezeu vede strădania omului, îi dă harul Său. 9.8

Când eşti în pace şi nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereşte, ca nu cumva bucurie străină intrând,

să ne lăudăm şi să fim daţi la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputinţele noastre,

nu ne lasă să fim daţi spre luptă, ca să nu pierim. (Avva Visarion)

Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulteşte rugăciunea, ca atunci când Îl uiţi, Domnul să-Şi aducă

aminte de tine. (Sfântul Marcu Ascetul)

Când noi facem tot ceea ce trebuie făcut, Dumnezeu ne ajută cu prisosinţă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpâ-

nire nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când

iubeşte pe Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe

Dumnezeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mul-

ţime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei,

din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greu-

tăţile vieţii decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)

Când se va elibera mintea, se va înlătura tot ce e la mijloc între ea şi Dumnezeu. (Sfântul Isaia Pustnicul)

Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas

tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. Iar

sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta

drept a fost. (Luca 23.45-47)

Când spunem că Dumnezeu este iubire, spunem că El se comunică pe Sine la infinit. (Soren

Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Când te afli în lărgime să nu te bucuri şi când te afli în necazuri să nu te întristezi şi să nu le socoteşti pe

acestea ca străine de calea lui Dumnezeu, căci pe calea Lui se umblă din veac şi din neam în neam,

prin cruce şi moarte. (Sfântul Isaac Sirul)

Când vine Dumnezeu, pleacă răul. (Dionisie Areopagitul)

Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine. (Părintele Arsenie Boca)

Ce poate face Dumnezeu cu puterea, face Maica Domnului cu rugăciunea. (Sfinţii Părinţi)

Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu îşi va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său şi nu

va găsi nimic bun întrânsul? Aduceţi-vă aminte ce-a păţit smochinul în care Domnul nu a găsit

niciun fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Ce răsplată Îi vom da lui Dumnezeu, sau ce rod vrednic de ceea ce ne-a dat El nouă? … Ne-a che-

mat când nu eram şi a voit să venim de la nefiinţă la fiinţă. (Sfântul Clement Romanul)

Ce-mi doresc eu mie, să-ţi dea Dumnezeu ţie. (O zicală din popor) Ce-mi doreşti tu mie, să-ţi dea

Dumnezeu tot ţie! (O completare făcută de părintele Constantin Galeriu)

Cel care Îl vede pe Dumnezeu în lucrările Sale şi crede în El văzându-le, acela este cu adevărat bogat.

(Paracelsus, alchimist, medic, astrolog şi filosof elveţian)

Ceea ce are preţ înainte lui Dumnezeu este frumuseţea sfinţeniei, un duh blând şi liniştit. (Ellen G. White)

Cel blând pentru Dumnezeu este mai înţelept decât înţelepţii şi cel smerit cu inima e mai puternic decât

cei puternici pentru că poartă jugul lui Hristos. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel care a primit de la Dumnezeu darul cuvântului şi al învăţăturii, spre a fi de folos semenilor săi, dar nu

se foloseşte de el, pierde darul; şi dimpotrivă, cel ce se sârguieşte să fie de folos semenilor cu darul

acesta, capătă şi mai mult dar, după cum celălalt pierde şi ce a primit. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cel care se roagă poate întâlni în experienţa sa două tipuri de lumină: lumina propriei sale minţi şi lumina

imaterială a lui Dumnezeu. 2.7

Cel care se sileşte să fie asemenea lui Dumnezeu, datorită marii lui lipsă de răutate, iartă de şaptezeci

de ori câte şapte, adică tot timpul vieţii şi în tot circuitul cosmic, pentru că aceasta înseamnă

numărul şapte. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Cel care slujeşte lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă va fi primit şi rugăciunea lui până la nori va ajunge. Ru-

găciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo.

(Ecclesiasticul 35.17, 18)

Cel ce este cinstit şi lăudat mai presus de vrednicie, mult se păgubeşte, iar cel ce nicidecum nu este

cinstit de oameni, de sus va fi slăvit.(Avva Or)

Cel ce cunoaşte adevărul nu se împotriveşte necazurilor, care vin asupra lui. Căci ştie că-l conduc pe

om spre frica de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel ce face binele şi caută răsplată, nu slujeşte lui Dumnezeu, ci voii sala. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel ce se înalţă împotriva oamenilor, se va înălţa şi împotriva lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cel ce se roagă vorbeşte cu Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cel ce vrea să facă ceva şi nu poate, e socotit de către cunoscătorul de inimi, Dumnezeu, ca şi când

ar fi făcut. Iar aceasta trebuie să o înţelegem atât cu privire la cele bune, cât şi la cele rele.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Cele două mâini ale lui Dumnezeu: Fiul si Duhul Sfânt. 5.17

Cele două piscuri ale neştiinţei sunt: necredinţa în Dumnezeu şi superstiţia. (Cuviosul Clement

Alexandrinul)

Cele patru etape: cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu, la Dumnezeu, în Dumnezeu. (Vladimir Ghika)

Celebritatea este o latură a puterii şi un privilegiu dat de Dumnezeu. (Constantin Cotimanis)

Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl

Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.21, 22)

Cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voinţa Lui, vreodată, bun prilej ca să vin

la voi. (Romani 1.10)

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu

ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Matei 24.35, 36)

Chiar şi un ateu are nevoie de Dumnezeu pentru a-L nega. (Miguel de Unamuno)

Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai îna-

inte de veci, spre slava noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o,

căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei; ci precum este scris: "Cele ce o-

chiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit

Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". (Romani 2.7-9)

Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu. (Sfântul Teoder Studitul)

Cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său. (I Ioan 4.21)

Cine nu cugetă decât pe jumătate, acela nu crede nici în Dumnezeu; dar cine cugetă corect, acela tre-

buie să creadă în Dumnezeu. (Isaac Newton)

Cine nu se minunează de Dumnezeu, nu L-a cunoscut de Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)

Cine poartă în sine pacea de la Dumnezeu, acela o va putea revărsa şi asupra celor din jur. 11.4

Cine rabdă necazurile fără să se revolte, primeşte răsplata lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Cine se plânge de singurătate nu crede în Dumnezeu. (Valeria Mahok)

Cele ce ţi se întâmplă să le primeşti ca bune, ştiind că nimic nu se face fără Dumnezeu.

(Din “Învăţăturile celor 12 Apostoli”)

Cine se întâlneşte cu Dumnezeu, acela rămâne copleşit de măreţia lui Dumnezeu. Numai atunci când din

simţire poţi revărsa cuvântul: “Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi niciun cuvânt nu

este de ajuns pentru lauda minunilor Tale”. Când ai această conştiinţă, când spui cuvântul acesta nu

ca o rânduială, ca o formulă din rânduiala slujbelor, ci cu toată revărsarea de suflet, simţi că Dumne-

zeu este mai presus de tine, că învierea este mai presus de lume, că tainele lui Dumnezeu sunt mai pre-

sus de cuget. …. Există posibilitatea să intuieşti cu gândul lucruri pe care nu le poate cuprinde cuvân-

tul, să intuieşti cu sfinţirea lucruri nu le poate exprima vorba. Sfântul Isaac Sirul vorbeşte, de pildă,

despre o rugăciune când ţi se taie cuvântul de pe buze, când nu mai poţi spune nimic şi rămâi copleşit

de măreţiile lui Dumnezeu. (Părintele Teofil Pârâian, emisiunea Lumini pentru suflet din 03.05.2016)

Coborârea Fiului lui Dumnezeu este singurul leac al bolii noastre. Prin iconomie, singurul doctor înţe-

lept al sufletelor noastre, primind în Sine pătimirile noastre, a vindecat boala tuturor.

(Leonţiu de Bizanţ, unul dintre marii scriitori bisericeşti)

Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim. (Albert Einstein)

Compasiunea înseamnă să iubeşti cu inima lui Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Conştiinţa curată te face să fii cuvios faţă de Dumnezeu şi drept faţă de oameni.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu, care ne spune ce e bine şi ce e rău în noi. (Părintele Arsenie Boca)

Conştiinţa este îngerul lui Dummnezeu care îl păzeşte pe om. Conştiinţa pomeneşte păcatele noastre şi,

pomenindu-le, ne smereşte. (Părintele Paisie Olaru)

Conştiinţa este ochiul lui Dummnezeu în sufletele noastre. (Sfântul Cadoc)

Conştiinţa este “pârâşul nostru”, care, “ne pârăşte” de pe acum şi, dacă ne împăcăm cu el, este bine.

Iar împăcându-ne cu pârâşul acesta, ne împăcăm cu Dumnezeu. (Părintele Ilie Cleopa)

Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl,

pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru

păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă pă-

zim poruncile Lui. (I Ioan 2.1-3)

Crede-mă, fiule, dacă oamenii ar putea să vadă de aici moştenirea, slava şi odihna, pe care Dumnezeu

le-a pregătit pentru cei care-L iubesc, oricât de mult ar fi să rămână în această lume,

şi chiar de ar fi să trăiască într-o colibă întunecată, cu viermi până la genunchi, tot nu

s-ar lăsa abătuţi de tristeţe. 1.1

Credinţa e începutul care duce la înţelegere şi deschide mintea spre primirea luminii dumnezeieşti.

(Sfântul Chiril al Alexandriei)

Credinţa este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realităţi nevăzute, dar promi-

se, făgăduite. Prin credinţă, proorocii au văzut mai dinainte şi au binevestit taina întrupării Fiului lui

Dumnezeu. Prin credinţă, ei au prevăzut şi prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumne-

zeu, care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învierea

şi înălţarea Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de ani

înainte că “Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.”

(Patriarhul Daniel, Isaia 7.14)

Credinţa în Dumnezeu 7.11

Credinţa în Dumnezeu, care face atât cât e cu putinţă pe om asemenea cu Dumnezeu, ia pe Dumnezeu

ca dascăl potrivit, singurul care poate face ca omul să semene cu Dumnezeu.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Creştini suntem şi un Dumnezeu avem Care este în ceruri, pe Acela Îl cinstim, iar idolilor nu jerfim.

(Sfinţii Mucenici Dionisie Areopagitul şi însoţitorii săi: Luchian episcopul;

Rustic preotul şi Elefterie diaconul. Pentru aceasta li s-au tăiat lor capetele.)

Creştinul n-are stăpânire asupra lui însuşi, dar are timp liber pentru Dumnezeu. (Sfântul Ignatie Teoforul)
Cu ajutorul lui Dumnezeu, să duceţi până la capăt crucea căsătoriei. (Părintele Paisie Olaru)

Cu cât evoluează mai mult ştiinţa, cu atât mai mult credem în Dumnezeu. (Albert Einstein)

Cu cât mai grabnic vom muri, cu atât mai grabnic Îl vom vedea pe Dumnezeu. 11.13

Cu Dumnezeu nu trebuie să fii politicos; pur şi simplu, varsă-ţi inima ta în faţa Lui. (Arhimandritul

Sofronie Saharov)

Cu neputinţă este să împlinim poruncile lui Dumnezeu, fără de răbdare şi fără rugăciune.

(Sfântul Ioan Damaschin)

Cu siguranţă Dumnezeu nu a creat fiinţa umană să trăiască o zi! Nu, nu, omul a fost creat pentru

eternitate. (Abraham Lincoln)

Cu trupul, cu darul lui Dumnezeu mă simt curat, dar nu ştiţi ce luptă lăuntrică am. (Mitropolitul Catechin,

la spovedanie)

Cugetarea smerită nu e o osândire a noastră din partea conştiinţei, ci cunoaşterea harului lui

Dumnezeu şi a compătimirii Lui. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cunoaşterea lui Dumnezeu 12.8

Cunoaşterea lui Dumnezeu este rădăcina nemuririi şi scopul sublim al vieţii. 12.8

Cunoaşterea lui Dumnezeu, fără rugăciune, nu este posibilă. 9.24

Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt adevăratele cerinţe pe care trebuie să le adresăm lui

Dumnezeu. Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt darurile de care avem nevoie

şi nu alte bunuri trecătoare. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu,

Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în

trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus,

pe care nu se cuvine omului să le grăiască. (II Corinteni 12.2-4)

Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, ca şi tu să afli de la om, că omul poate ajunge Dumnezeu.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Cuvântul rău asupra drepţilor este ars de harul lui Dumnezeu. 10.3

Cuvântul tăcerii se sprijină pe harul lui Dumnezeu. 7.5

Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de

filosofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să arate

semenilor drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la

creştinism în secolul trecut)

Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele? 5.18

Dacă cezarul, sau împăratul am zice noi, te-ar înrudi cu el, şi te-ar ridica în rang, cine nu s-ar teme atunci

de persoana ta? Iar acum, când ai devenit fiul lui Dumnezeu, nu ai respect faţă de tine şi înalta ta va-

loare, călcând-o în picioare prin nesăbuitele tale îndemnuri dobitoceşti şi prin atracţiile păcătoase?

(Epictet)

Dacă Dumnezeu există, şi eu cred, câştig viaţa veşnică, supunându-mă Bisericii. Dacă Dumnezeu nu

există, nu am pierdut nimic. (Blaise Pascal)

Dacă nu crezi în Dumnezeu, şi nu există, nu ai pierdut nimic. Dacă nu crezi în Dumnezeu, şi există,

diavolul te-a luat! (Blaise Pascal)

Dacă Dumnezeu este iubire, cel care nu are iubire este lipsit de harul dumnezeiesc.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Dacă Dumnezeu este totdeauna cu tine, de ce tu trăieşti ca şi când El ar fi departe de tine?

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dacă Dumnezeu îţi închide o uşă, îţi deschide o fereastră. (Proverb rusesc)

Dacă Dumnezeu ne-ar face nouă după faptele noastre, cu adevărat n-am mai fi.

(Sfântul Ignatie Teoforul)

Dacă Dumnezeu nu este pe primul loc în viaţa ta, atunci nu este pe locul care I se cuvine.

(Părintele Teofil Pârâian)

Dacă Dumnezeu nu există, agnosticul pierde prea puţin crezând în el şi câştigă la fel de puţin necrezând.

Dacă însă Dumnezeu există, agnosticul câştigă viaţa veşnică crezând în El şi pierde un bine infinit

dacă nu crede. (Pariul lui Blaise Pascal)

Dacă Dumnezeu nu există, totul este permis. (Dostoievski)

Dacă Iisus nu este Dumnezeu, atunci eu nu mă pot îndumnezei. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Dacă iubeşti pe cei ce te duşmănesc, imiţi după puterea ta pe Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dacă înlăturăm întunericul din noi, vom vedea că Dumnezeu există. (Yoga Swami, unul dintre

cei mai mari yoghini şi înţelepţi ai vremurilor noastre)

Dacă ne gândim că toate sunt rânduite cu socoteală şi cu înţelepciune, mai trebuie să avem credinţa

că nimic din tot ce se întâmplă nu are loc fără un motiv întemeiat şi fără înţelepciunea legată

de Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Dacă nu ar exista Dumnezeu, nu ar exista nici atei. (G. K. Chesterton)

Dacă nu avem timp pentru Dumnezeu, nici Dumnezeu nu are veşnicie pentru noi. (Sfinţii Părinti)

Dacă nu poţi vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.

(Părintele Arsenie Boca)

Dacă oamenii ar şti ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio suferinţă

şi ar suporta în linişte orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta Roza de Lima,

patroana Americii Latine, a statului Peru şi a Insulelor Filipine)

Dacă oamenii ţi-ar face dreptate, atunci Dumnezeu cum te-ar mai răsplăti? (Părintele Arsenie Boca)

Dacă omul n-ar putea supravieţui după moartea trupească, evident totul ar fi zadarnic. În zadar i s-ar fi

însoţit sufletul în nevoi şi pasiuni trupeşti cu tot avântul lor. În zadar ar fi împiedicat trupul de mus-

trarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activita-

tea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei

virtuţi, promulgarea şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadarnică ar fi tot ce poate fi măreţ şi

frumos în viaţa oamenilor şi pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi în-

zestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări

ale lui Dumnezeu şi nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără

rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii tru-

peşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea.

(Atenagora Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)

Dacă omul nu este făcut pentru Dumnezeu, de ce nu este fericit decât întru Dumnezeu? Dacă omul

este făcut pentru Dumnezeu, de ce îi este el atât de potrivnic lui Dumnezeu? (Blaise Pascal)

Dacă ştii să pui pe Dumnezeu în tot ce faci, Îl vei regăsi în tot ceea ce ţi se petrece. (Vladimir Ghika)

Dacă te-ai lepădat de tine şi te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie. Numai aşa

poate sufletul să ajungă la sine însuşi, la el, cel adevărat, lepădându-se de sine şi

strămutându-se în Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca, 9.7)

Dacă tu, creştin fiind, nu vezi minunile lui Dumnezeu, înseamnă că nu eşti creştin cu adevărat.

(Sfântul Simeon Noul Teolog)

Dacă voi vă temeţi a încălca porunca împăratului, cu atât mai mult ne temem noi, creştinii, să călcăm po-

runcii lui Dumnezeu, ca să nu cădem în chinurile veşnice gătite celor ce se leapădă de El.

(Sfântul Mucenic Proclu, chinuit, răstignit şi săgetat)

Dacă vrei să te ştie Dumnezeu, fii după putinţă necunoscut printre oameni. (Avva Teognost)

Dacă-şi va aduce aminte omul de păcatele sale, Dumnezeu va lua de la el trândăvia.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!"

Atunci Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu

întinzi mâna ta". Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu. (Iov 1.11, 12)

Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa

înaintea judecăţii lui Dumnezeu. (Romani 14.10)

Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata che-

mării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus. (Filipeni 3.14)

Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că

şi Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte. (Ioan 4.23)

Darul vorbirii în limbi 1.2

Dă, Doamne, pâine celor flămânzi, şi foame de Tine celor care au multă pâine. (Sfinţii Părinţi)

Dă-mi credinţă în Dumnezeu şi voi înfrunta tancurile cu praştie şi pietre. (Gavriil Stiharul)

Dă-mi, Doamne, să vorbesc ceea ce vrei să auzi de la mine. (Sfântul Ioan Scărarul)

De ce Dumnezeu, care este dragoste, îngăduie suferinţa şi boala? 10.2

De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul Dumnezeu:

pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu vă fie piedică