Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Ecclesiastul 9.17)

Zâmbeşte, chiar dacă zâmbetul tău este trist, pentru că mai trist decât un zâmbet trist e faptul de a nu mai şti

să zâmbeşti. (Mahatma Gandhi)

Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va

smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. (Luca 18.14)

Zis-a un bătrân: Sufletul sporeşte în priveghere, în rugăciune, în post şi în tăcere liniştită; şi mai ales

de toate în smerenie, căci aceasta este sporirea cea adevărată a sufletului, ca în tot

ceasul să fii smerit, şi tuturor plecat, zicând în sine că tot omul este mai vrednic şi

mai bun decât tine. Fără smerenie nu e nicio nădejde în mântuire.

Defectele/ Arta completează defectele naturii. (Giordano Bruno)

Când poţi să vezi atât de clar defectele altora, înseamnă că le ai. (Jules Renard)

Când uiţi de propriile tale defecte ajungi mândru. (Democritus)

Culmea dispreţului constă în a nu te osteni să descoperi nici măcar defectele aproapelui. (Jose Ortega y

Gasset)

Dacă n-am avea deloc defecte, n-am simţi atâta plăcere observându-le la alţii. (Paul Scarron)

Ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora. (John Locke)

Lipsa de cumpătare este un defect. (Leon Bloy)

Nu ne mărturisim niciodată defectele decât din vanitate. (François de La Rochefoucauld)

Oricâte calităţi am avea, lumea se uită numai la defecte. (Moliére)

Virtutea este perfecţiunea stării umane, iar nu absenţa defectelor. (Antoine de Saint-Exupéry )

Degetele/ Apoi a zis Faraon către Iosif: "De vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu se află om mai în-

ţelept şi mai priceput decât tine. Să fii dar tu peste casa mea. De cuvântul tău se va povăţui tot poporul

meu şi numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!" Apoi Faraon a zis lui Iosif: "Iată, eu te pun as-

tăzi peste tot pământul Egiptului!" Şi şi-a scos Faraon inelul din degetul său şi l-a pus în degetul lui Io-

sif, l-a îmbrăcat cu haină de vison şi i-a pus lanţ de aur împrejurul gâtului lui. Apoi a poruncit să fie pur-

tat în a doua trăsură a sa şi să strige înaintea lui: "Cădeţi în genunchi!" Şi aşa a fost Iosif pus peste tot

pământul Egiptului. (Facerea 41.39-43)

Aroganţa este un monstru. Ea nu are simţuri, ci numai o limbă ascuţită si un deget arătător. (Toba Beta)

Au încercat atunci şi magii cu vrăjile lor să facă ţânţari, dar n-au putut. Şi au rămas ţânţari pe oameni şi pe

vite. Şi au zis magii către Faraon: "Acesta e degetul lui Dumnezeu!" Dar inima lui Faraon s-a învâr-

toşat şi nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul. (Ieşirea 8.18, 19)

Au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit în

Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca

să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ. Şi stăruind

să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.

Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ. (Ioan 8.4-7)

Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învaţă mâinile mele la luptă şi degetele mele la război.

(Psalmi 143.1)

Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc

să le mişte. (Matei 23.4)

Când m-am suit eu pe munte, ca să primesc lespezile de piatră, tablele legământului, pe care l-a încheiat

Domnul cu voi, am stat în munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, şi nici pâine n-am mâncat, nici

apă n-am băut. Atunci mi-a dat Domnul două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu; pe a-

celea erau scrise toate cuvintele pe care vi le-a grăit Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua

adunării. (Deutoronomul 9.9, 10)

Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră. În a-

ceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala

peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria. Atunci faţa regelui s-a în-

gălbenit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau

unul de altul neîncetat. (Daniel 5.4-6)

Este mai cinstit să urăşti pe faţă, decât să-ţi ascunzi gândul sub un chip înşelător. (Cicero)

Fiul meu; păzeşte spusele mele şi îndrumările mele ascunde-le la tine. Păstrează sfaturile mele ca să rămâi

în viaţă şi orânduielile mele ca lumina ochilor tăi. Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii

tale! (Solomon 7.1-7)

Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Căci,

dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un

sărac, în haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine a-

ici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut voi,

oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene?

(Iacob 2.1-4)

Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui cei-

lalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi

dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi

crede. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile

fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi

vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. A răspuns

Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi

cei ce n-au văzut şi au crezut! Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu

sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dum-

nezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui. (Ioan 20.24-31)

Mai mult câştigi prin iertare decât prin violenţă. (La Fontaine)

Mic eram între fraţii mei şi tânăr în casa tatălui meu; păşteam oile tatălui meu. Mâinile mele au făcut harpa

şi degetele mele au întocmit psaltirea. (Psalmi 151.1, 2)

Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze. Face cu ochiul, dă din picioare, face

semne cu degetele. În inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă. Pentru a-

ceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac.(Solomon 6.12-15)

Să-şi moaie preotul degetul său în sângele viţelului şi să stropească de şapte ori înaintea Domnului asupra

perdelei sfintei sfintelor. (Leviticul 4.17)

Stima valorează mai mult decât celebritatea, consideraţia valorează mai mult decât renumele. (Nicolas

Chamfort)

Şi dacă satana s-a dezbinat în sine, cum va mai sta împărăţia lui? Fiindcă ziceţi că Eu scot pe demoni cu

Beelzebul. Iar dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi ju-

decători. Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni iată a ajuns la voi împărăţia lui

Dumnezeu. (Luca 11.18-20)

Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în

apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. (Luca 16.24)

Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat ca să-Şi pună mâna peste el. Şi luându-l din mulţi-

me, la o parte, Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui. Şi privind la cer, a

suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! Şi urechile lui s-au deschis, iar legătura

limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine. Şi le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le porun-

cea, cu atât mai mult ei Îl vesteau. (Marcu 7.32-36)

Viaţa fiecărui om este un basm scris cu degetele lui Dumnezeu. (Hans Christian Andersen)

Degrabă/ Adevărata ambiţie constă, mai degrabă, în a te dovedi superior prin merite decât prin demnităţi.

(Doamna de Lambert)

Adevărata dreptate este cereasca înţelepciune. Mai degrabă să ne lăsăm nedreptăţiţi, decât să nedreptă-

ţim noi pe alţii, iar la vreme de restrişte să fim gata de suferinţă. În niciun caz să răspândim suferinţa.

Nu cel nedreptăţit, ci dimpotrivă, cel ce nedreptăţeşte va avea parte de pedeapsa cea mai cruntă.

(Eusebiu de Cezareea)

Atunci a zis Iesei către David, fiul său: "Ia pentru fraţii tăi o efă de grăunţe uscate şi aceste zece pâini şi

du-le cât mai degrabă în tabără la fraţii tăi; iar aceşti zece caşi du-i căpeteniei celei peste mia lor;

cercetează de sănătatea lor şi află ce nevoi au". Atunci Saul şi ei şi toţi Israeliţii se aflau în Valea

Stejarului şi se pregăteau de luptă cu Filistenii. (I Regi 17.17-19)

Cel blând nu se îndreaptă spre răzbunare, ci mai degrabă către iertare. (Aristotel)

Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia.

(Solomon 14.29)

Dar pentru că firea omenescă este trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de aceea

Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne desprindă şi de plă-

ceri şi să ne şi ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de potic-

nire sau de sminteală. (Romani 14.13)

Doresc mai degrabă să mor stăpân pe credinţa liberă a cugetului meu decât să vieţuiesc rob, încătuşat

de rătăcirea închinării la idoli. (Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile preotul din Ancira, străpuns cu ţepuşe

înroşite în foc, la porunca împăratului Iulian Apostatul)

Este mai degrabă liber, cel ce se simte liber în inma sa. (Sfântul Abrozie al Mediolanului)

Este mai degrabă să sufăr tortura decât să mă lepăd de Dumnezeul meu şi să sacrific demonilor. (Sfântul

Sfinţit Mucenic Irineu, episcop de Sirmium, torturat şi decapitat)

Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului,

şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă. (Matei 5.25)

În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă! Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciu-

nea s-au făcut. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.

De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. (Psalmi 101.3-6)

Judecă un om după întrebările sale, mai degrabă decât după răspunsurile sale. (Voltaire)

Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat, căci înţelep-

ciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei.

(Solomon 8.10, 11)

Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde

degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El. (Psalmi 2.12)

Mai degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate. (Solomon 16.8)

Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui. (Solomon 17.12)

Minţilor generoase nu le face plăcere să-i oprime pe cei slabi, ci mai degrabă să-i preţuiască şi să-i pro-

tejeze. (Anne Brontë)

Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca

verdeaţa ierbii degrab se vor trece. (Psalmi 36.1, 2)

Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că

am sărăcit foarte. (Psalmi 78.8)

Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab.

(Psalmi 6.10)

Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl

către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţămin-

te în picioarele lui; şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; căci acest fiu

al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. (Luca 15.21-24)

Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă,

îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.

(Faptele Apostolilor 12.7)

Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele

ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină,

căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te

scoală din morţi şi te va lumina Hristos". (Efeseni 5.11-14)

Şi unii, crezând că n-am să mai vin la voi, s-au semeţit. Dar eu voi veni la voi degrabă - dacă Domnul va

voi - şi voi cunoaşte nu cuvântul celor ce s-au semeţit, ci puterea lor. Căci împărăţia lui Dumnezeu

nu stă în cuvânt, ci în putere. (I Corinteni 4.18-20)

Zis-a Avva Petru: Nu se cade să ne înălţăm când Domnul va face ceva prin noi, ci mai degrabă să

mulţumim că ne-am învrednicit să fim chemaţi de Dumnezeu.

Deloc/ Ceea ce ştiţi voi, ştiu şi eu şi nu sunt deloc mai prejos decât voi. Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputer-

nic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu. Căci voi sunteţi nişte născocitori ai minciunii,

sunteţi cu toţii nişte doctori neputincioşi! (Iov 13.2-4)

Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi nu voi şterge deloc numele lui din cartea vieţii şi voi

mărturisi numele lui înaintea părintelui Meu şi înaintea îngerilor Lui. (Apocalipsa 3.5)

Dacă n-am avea deloc defecte, n-am simţi atâta plăcere observându-le la alţii. (Paul Scarron)

Dacă noi n-am avea deloc mândrie nu ne-am plânge de a altora. (François de La Rochefoucauld)

Dar se ruşinează ei, oare, când fac urâciuni? Nu, nu se ruşinează deloc, nici roşesc. De aceea vor cădea

printre cei căzuţi şi se vor prăbuşi în ziua în care îi voi pedepsi, zice Domnul. (Ieremia 6.15)

Diavolul recunoaşte existenţa lui Dumnezeu, crede în El, dar asta nu-l schimbă deloc. 1.5

Experienţa arată că cine nu priveghează deloc înainte de Sfânta Liturghie, nu poate să trăiască deplin

bucuria ei. …. (Patriarhul Daniel)

Îşi isprăvesc zilele în fericire şi coboară cu pace în împărăţia morţii. Şi tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: "În

lături de la noi! Nu vrem deloc să cunoaştem căile Tale! (Iov 21.13)

La timpul bătrâneţii lui Solomon, femeile lui i-au întors inima spre alţi dumnezei şi inima lui nu i-a mai fost

deloc întreagă la Domnul Dumnezeul său, ca inima lui David, tatăl său. (III Regi 11.4)

Mulţi sunt lacomi să ştie când va avea loc următoarea eclipsă de lună, sau să afle ce este cu petele din soare,

dar de norii păcatului din viaţa lor nu se neliniştesc deloc. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus

convertit la creştinism în secolul trecut)

Nu este deloc de mirare că adevărul este mai straniu decât ficţiunea. Ficţiunea trebuie să aibă un sens.

(Mark Twain)

Numai de Dumnezeu trebuie să ne temem, dispreţuindu-i pe diavoli şi netemându-ne deloc de ei.

(Sfântul Atanasie cel Mare)

Pe prieten a-l acoperi nu mă voi ruşina şi de la faţa lui nu mă voi ascunde deloc. (Ecclesiasticul 22.28)

Secolul 21 va fi religios, sau nu va fi deloc. (André Malraux)

Demagogia/ Arta de a guverna este în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii

demagogice. (Mihai Eminescu)

Niciodată un demagog nu poate fi un adevărat om de stat. (Nicolae Bălcescu)

Orice soi de demagogie e pentru popor ca starea de dezagregare pentru un corp. (Mihai Eminescu)

Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia. (Mihai Eminescu)

Demnitatea/ Adevărata ambiţie constă, mai degrabă, în a te dovedi superior prin merite decât prin demnităţi.

(Doamna de Lambert)

Dacă trăieşti fără disciplină, mori fără demnitate. (Herbert Harris)

Femeia are demnitatea ei, privilegiile ei, puterile ei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ei nu pot lua demnitatea nostră dacă nu le-o dăm noi. (Mahatma Gandhi)

Mai bine o moarte demnă şi eroică, decât un triumf necinstit şi mârşav. (Giordano Bruno)

Mai bine să mori în picioare decât să trăieşti în genunchi. (Emiliano Zapata)

Măreţia omului este reală, atunci când el îşi cunoaşte limitele. Cel care rezistă tendinţelor de mărire, a-

cela este corect situat în existenţă şi stăpân pe însuşirile sale spirituale. Fericit este cel care nu se e-

valuează pe sine în săvârşirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socoteşte pe sine a fi lucrat ceva

demn de laudă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recunoaşterea meri-

telor, a reuşitelor, ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu. “Sunt smerit, dar

vreau să se ştie!”, sună un cuvânt care revendică dobândirea unei virtuţi întotdeauna discrete, nicio-

dată atinsă, atunci când proclami că o deţii. (Blaise Pascal)

Minciuna este dispreţuirea şi oarecum nimicirea propriei tale demnităţi umane.(Immanuel Kant)

Paradox: Demnitari cu demnităţi corupte pun în genunchi demnitatea naţiei. (Vasile Ponea)

Poate că singura demnitate adevărată a omului stă în capacitatea de a se depăşi pe sine. (Miguel de

Unamuno)

Demonul 9.11

Deosebit/ Atunci amândoi, şi eu şi el, am visat într-o noapte câte un vis, dar fiecare am visat vis deosebit şi cu în-

semnare deosebită. Acolo cu noi era şi un tânăr evreu, un rob al căpeteniei gărzii, şi spunându-i noi

visele noastre, ni le-a tâlcuit, fiecăruia cu înţelesul lui. Şi cum ne-a tâlcuit el, aşa s-a şi întâmplat: eu

să fiu pus iar în dregătoria mea, iar acela să fie spânzurat". (Facerea 41.11-13)

Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se

va cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară? (I Corinteni 14.7)

Deosebirea dintre literatură şi ziaristică este că a doua este de necitit, în timp ce literatura e necitită.

(Oscar Wilde)

Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii oamenilor. Din locaşul Său, cel gata, privit-a spre toţi cei ce

locuiesc pământul. Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor. Nu se mân-

tuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei lui. (Psalmi 32.13-16)

Dracii au un rol deosebit în stârnirea poftelor. 2.10

Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deose-

biţi? (Luca 12.56)

Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Căci,

dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un să-

rac, în haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici,

pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut voi, oa-

re, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene?

(Iacob 2.1-4)

Gloria este un scop la care aspiră orice suflet deosebit, dar la care nu se ajunge cu dorinţa, ci cu capa-

citatea. (Lorenzo Stramusoli)

Iubirea tuturor oamenilor, în aceeaşi măsură, fără nicio deosebire. 12.3

În vremea aceasta a spus Aman regelui Artaxerxe: "Este un popor risipit şi împrăştiat printre popoare,

prin toate ţările regatului tău. Legile lui sunt deosebite de legile tuturor popoarelor, legilor regelui

nu se supun şi regele nu se cuvine să-l lase aşa. (Estera 3.8)

Multe sunt felurile rugăciunii, care de care mai deosebit. Totuşi niciuna nu este vătămătoare, decât

aceea care nu mai este rugăcuine, ci lucrare diavolească. (Sfântul Marcu Ascetul)

Numai în situaţii deosebit de grele, dar şi atunci numai cu învoirea lui Dumnezeu ca şi în cazul lui Iov,

ispitele îngăduite de Dumnezeu pot depăşi cu puţin puterile noastre. Dar şi în astfel de cazuri pute-

rea binelui biruieşte până la urmă, chiar dacă fizic nu ar părea evident, ca în cazul martirilor.

(Părintele Teodor Bodogae)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întot-

deauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lu-

crurilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucru-

rilor finite”, cum spunea Maurice Blondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd

lucrurile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt

limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Postul trebuie ţinut în chip deosebit numai pentru Dumnezeu, spre umilinţa inimii şi curăţirea de păcate.

(Sfântul Ioan Casian)

Preoţii lui calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele; nu osebesc ce este sfânt de ce nu este

sfânt şi nu fac deosebire între curat şi necurat; de la zilele Mele de odihnă şi-au întors ochii, şi Eu

sunt înjosit de către aceştia. (Iezechiel 22.26)

Rugăciunea este un lucru deosebit de greu. Stările duhului nostru sunt într-o necontenită schimbare; câ-

teodată rugăciunea curge în noi ca un râu prea puternic, altădată însă inima pare a fi uscată. A te ru-

ga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâhni-

re, îndoială, frică, tristeţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de conditiile existen-

ţei noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea a-

cest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversaţie. (Din cartea “Despre

rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)

Şi va fi plângere mare în tot pământul Egiptului, cum n-a mai fost şi cum nu va mai fi. Iar la toţi fiii lui Isra-

el nici câine nu va lătra, nici la om, nici la dobitoc, ca să cunoaşteţi ce deosebire face Domnul între

Egipteni şi Israeliţi. (Ieşirea 11.6, 7)

Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie,

sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, şi să nu vă potriviţi cu

acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce

este bun şi plăcut şi desăvârşit. (Romani 12.1, 2)

Departe/ A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde doar de om, deoarece Dumnezeu este pretutindeni.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii mele!