Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

fiecare zi şedeam în templu şi învăţam şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au făcut ca să

se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toţi ucenicii, lăsându-L, au fugit. (Matei 26.55, 56)

În fiecare om Dumnezeu a ascuns o comoară. Să săpăm adânc pentru a o putea descoperi.

(Părintele Dumitru Păduraru)

În fiecare patimă este câte un demon. (Sfinţii Părinţi)

În fiecare plăcere e ascunsă câte o durere. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

În fiecare zi şi în fiecare ceas, să avem înaintea ochilor scaunul de judecată al lui Hristos.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Îţi zic un secret, dragul meu: nu aştepta judecata de apoi, ea are loc în fiecare zi. (Albert Camus)

Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se

sileşte spre ea. (Luca 16.16)

Nedreptatea zguduie conştiinţa în fiecare zi, chiar când tace cel nedreptăţit. Cei care fac nedreptate,

aşteptându-se la pedeapsă, trăiesc în fiecare zi cu frică. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Oamenii optimişti îşi menţin o mentalitate bazată pe soluţii, văzând o rezolvare în fiecare problemă şi o po-

sibilitate în fiecare imposibilitate. (John C. Maxwell)

Obstacolele nu mă pot strivi; fiecare obstacol produce o rezolvare riguroasă. (Leonardo da Vinci)

Orice experienţă are alte urmări pentru fiecare, după structura lui sufletească. (Mihail Lermontov)

Orice progres e precar, fiecare soluţie la o problemă ne condce la o nouă problemă. (Martin Luther King)

Pentru a trăi o viaţă care ţi-a fost dată eşti dator să o meriţi atât ca om cât şi ca neam în fiecare clipă.

(Mihai Viteazul)

Pentru ce niciodată nu te-ai trândăvit? – Pentru că în fiecare zi aştept să mor. (Patericul)

Pentru fiecare dintre noi există un drum al Damascului. (Părintele Constantin Galeriu)

Poate fi oare om mai ticălos decât beţivul, care e mereu cu capul ameţit de băutură, care toarnă vin în el în

fiecare zi de-şi strică judecata gândurilor? … (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Postul este doctorul sufletelor noastre, îl face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amin-

tească de toate lipsurile vieţii sale. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Privighetoarea înţeleaptă cântă fiecare cântec de două ori. Ca să nu crezi că nu poate retrăi primul extaz

spontan. (Robert Browning)

Spiritualitatea este poezia fiinţei, ritmul vieţii care se desfăşoară în fiecare persoană, în fiecare relaţie, în

fiecare comunitate. (Paul Ferrini)

Şi a cumpărat Iosif pentru Faraon tot pământul Egiptului, pentru că Egiptenii şi-au vândut fiecare pămân-

tul său lui Faraon, că-i istovise foametea; şi a ajuns tot pământul al lui Faraon. (Facerea 47.19)

Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind

sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie

să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri,

i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)

Trebuie să ne folosim de fiecare întâmplare din viaţa noastră pentru a dobândi răsplata cea bună a

alegerii pe care o facem. Este de neaparată trebuinţă să învăţăm cum să folosim fiecare din

întâmplările care vin peste noi, pentru ca printr-o bună vieţuire raţională să ajungem la viaţa

veşnică. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Trupul poate să supravieţuiscă şi fără carne şi toate celelalte. Problema pleacă tot din mintea noastră; acolo

se petrec dorinţele de a mânca de frupt în zi de post şi tot acolo se găsesc şi argumentele pentru care

am fi îndreptăţiţi să nu postim. Aşa dar, să ne cercetăm fiecare şi să vedem ceea ce putem face

şi ce nu. … (vezi Trupul/)

Un arbore mi-e mai drag decât un om, în pădure mă simt fericit – ferict în pădure unde fiecare copac gră-

ieşte prin tine. Doamne ce minunăţie! În păduri, pe dealuri e linişte, linişte spre a Te slăvi! (Ludwig

van Beethoven)

Unuia i-a dat Dumnezeu lucrările de război, altuia dansul, altuia chitara şi cântecul, dar fiecare are darul

său de la Dumezeu, unul aşa, iar altul într-altfel. (Homer)

Urmează mâniei, zice dracul; dacă pe mânie o vei birui, s-a izgonit dracul acesteia. Asemena şi pentru

fiecare patimă. (Avva Pitirion, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare)

Valoarea timpului, ca posibilitate a ridicării din păcat şi restabilirii comuniunii cu Dumnezeu, ni se desco-

peră mai ales în iconomia mântuirii. Fiecare clipă care trece, şi noi n-am luat în ea decizia pentru rea-

lizarea sa în bine, este o clipă sau un timp pierdut. Clipa se prezintă astfel ca semn al unei posibile

mântuiri, dar şi ca semn al unei posibile căderi sau pierderi. … (Patriarhul Daniel, vezi Clipa/)

Viaţa este o succesiune de momente. A-l trăi pe fiecare înseamnă a reuşi. (Corita Kent)

Viaţa este un trandafir la care fiecare petală este o iluzie şi fiecare spin, o realitate. (Alfred de Musset)

Viaţa fiecărui om este un basm scris cu degetele lui Dumnezeu. (Hans Christian Andersen)

Fierbinte/ Căci Domnul vine în văpaie şi carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănţuie cu fierbinţeală mânia Lui şi

certarea Lui cu văpăi de foc. Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi vor fi cei ce

vor cădea de bătaia Domnului! (Isaia 66.15, 16)

După aceasta Daniel s-a dus în casa lui şi a dat de ştire lui Anania, Misael şi Azaria, prietenii lui, care este

pricina, cerându-le să roage fierbinte milostivirea lui Dumnezeu din ceruri pentru această taină, ca să

nu lase să piară Daniel şi prietenii lui împreună cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului. Atunci i s-a descope-

rit lui Daniel taina aceasta într-o vedenie de noapte. Şi a preaslăvit Daniel pe Dumnezeul cerului.

(Daniel 2.17-19)

Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie, şi cel care se mărturiseşte va fi apărat

de pagubă. (Ecclesiasticul 202.1, 2)

Este temperamentul părţii înfierbântate şi superstiţioase a omenirii, în probleme de religie, să îndrăgească

misterele şi, din acest motiv, să le placă cel mai mult ceea ce înţeleg cel mai puţin.(Isaac Newton)

Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi ade-

vărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece

sau fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea.

(Apocalipsa 3.14-16)

În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de nemulţu-

mire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul lumii, ne ofe-

ră pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din păcate, omul secula-

rizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii, ca respiraţie a

sufletului în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)

La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi. Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi

răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Romani 12.11)

Lumina înşelăciunii, fierbinte şi nu prea strălucitoare. 2.7

Mai vârtos să înţelegi ce citeşti, că a citi şi a nu înţelege este a vântura vântul şi a fierbe apa.(Miron Costin)

O asemenea poziţie a trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus.

Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în

stare de fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire dră-

cească. Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să

dăm trupului poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat

în jos, iar mâinile ridicate. (Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie

Briancianinov)

Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va

părea un minut. Asta e relativitatea. (Albert Einstein)

Şi după cuviinţă tu acoperă trupul lui şi nu trece cu vederea înmormântarea lui. Amară plângere fă şi fier-

binte tânguire. Şi te jeleşte, după vrednicia lui, o zi sau două, pentru a goni clevetirea şi te mângâie de

întristare. Că din întristare vine moarte, şi întristarea inimii slăbeşte virtutea. (Ecclesiasticul 38.17-20)

Figuri/ Algebra nu este decât o geometrie scrisă, geometria nu este decât o algebră figurată. (Sophie Germain)

Geometria este arta de a găsi rezultate corecte pe figuri incorecte. Geometria analitică este arta de a găsi

rezultate corecte fără figuri. (Profesorul Marin Dumitrescu)

Geometria este arta de a raţiona corect pe figuri incorecte. (Henri Poincaré)

Modestia este pentru merit, ceea ce sunt umbrele pentru figuri într-un tablou; ea dă forţă şi relief.

(Jean de la Bruyère)

Semnele aritmetice sunt figuri scrise şi figurile geometrice sunt formule desenate. (David Hilbert)

Tabla de şah este lumea, figurile sunt fenomenele din univers, regulile de joc sunt ceea ce noi numim legi ale

naturii. (Aldous Huxlay)

Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă. Fericit este cel ce va

apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră. (Psalmi 136.8, 9)

Fiica/ Ambiţia este vecina trufiei sau, mai curând, fiica ei. (Michel de Montaigne)

Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a poftit Împăratul frumuse-

ţea ta, că El este Domnul tău. (Psalmi 44.12, 13)

Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi bi-

ruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei. (Zaharia 9.9)

Calomnia este fiica ignoranţei şi soră geamănă cu invidia. (F. Romero Robledo)

Defăimarea este fiica amorului propriu şi a trândăviei. (Voltaire)

Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor. Şi Iisus i-a

zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă

culcată în pat, iar demonul ieşise. (Marcu 7.28-30)

Economia poate fi privită ca fiica prevederii, ca sora cumpătării şi mama libertăţii. (Samuel Smiles)

El creştea pe Hadasa, adică pe Estera, fiica unchiului său, deoarece ea nu avea nici tată, nici mamă. Fata a-

ceasta era mândră la înfăţişare şi frumoasă la chip şi, după moartea tatălui ei şi a mamei ei, o luase

Mardoheu ca fiică. (Estera 2.7)

Fărădelegea ta, o, fiică a Sionului, s-a sfârşit; la fel robia. Dar ţie îţi cercetează păcatele, o, fiică a Edomului,

şi dă pe faţă fărădelegile tale! (Iezechiel 4.22)

Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l ada-

pe? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare,

să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împo-

triva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El. (Luca 13.15 - 17)

Gelozia e fiica iubirii pe care însă de multe ori o ucide cu veninul ei. (Lorenzo Stramusoli)

Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu jură-

mânt i-a făgăduit să-i dea orice va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie,

capul lui Ioan Botezătorul. (Matei 14.6-8)

Iată hotărârea pe care a rostit-o împotriva lui: "Te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine fecioara, fiica Sionului; în

spatele tău clatină din cap fiica Ierusalimului! (Isaia 37.22)

Ignoranţa este fiica lenei. (Arthur Schopenhauer)

"Îndrăzneşte, fiică! Domnul cerului şi al pământului îii va da bucurie în locul întristării. Îndrăzneşte, fiică!"

(Tobit 7.17)

Înţelepciunea este fiica experienţei. (Leonardo da Vinci)

Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart

pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel

ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori

pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie

nu este vrednic de Mine. (Matei 10.34-38)

Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cântări de alăută Te veselesc; fiice de împă-

raţi întru cinstea Ta; stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată.

Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a poftit Împăratul fru-

museţea ta, că El este Domnul tău. Şi se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, felei Tale se vor ruga

mai-marii poporului. Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea

înfrumuseţată. (Psalmi 44.10-15)

Strigă către Domnul, tu fecioară, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un şuvoi, zi şi noapte; nu înceta,

ochiul tău să nu zăbovească! (Plângeri 2.17)

Şi a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, şi văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui, şi L-a rugat

mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca să scape şi să trăiască.

Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus Şi Îl îmbulzea. (Marcu 5.22-24)

Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David!

Fiica mea este rău chinuită de demon. (Matei 15.22)

Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de

poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoa-

să; iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a

tămăduit femeia din ceasul acela. (Matei 9.20-22)

Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău

vine, şezând pe mânzul asinei". Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit

Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. (Ioan 12.14-16)

Şi intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. Şi-L luau în râs. Iar El, sco-

ţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce îl însoţeau şi a intrat unde

era copila. Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic,

scoală-te! Şi îndată s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu

uimire mare. (Marcu 5.39-42)

Umbrele seamănă, ce-i drept, cu întunericul, dar sunt fiicele luminii. (Lucian Blaga)

Unde este Dumnezeu acolo este şi fiica Sa, răbdarea. (Tertulian)

Fiinţa/ Abia atunci când omul are compasiune faţă de toate fiinţele vii se poate numi nobil. (Buddha)

Acolo unde ia sfârşit creatura, începe Fiinţa luiDumnezeu. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde în mod expres,

este să ieşi din tine însuţi, în măsura în care eşti creatură, şi să-L laşi pe Dumnezeu să fie Dumnezeu

în tine. (Meister Eckhart)

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a

făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo

pe omul pe care-l zidise. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi

la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei bine-

lui şi răului. (Facerea 2.7-9)

Avem în noi o credinţă fiinţială. (Sfântul Tefan Zăvoratul)

Ce fiinţă laşă şi jalnică făcuse din mine în acele zile frica, născută din pedepsa nedreaptă. (Charlotte Brontë)

Ce răsplată Îi vom da lui Dumnezeu, sau ce rod vrednic de ceea ce ne-a dat El nouă? … Ne-a chemat

când nu eram şi a voit să venim de la nefiinţă la fiinţă. (Sfântul Clement Romanul)

Căci răsuflarea vieţii, care l-a făcut pe om fiinţă vie este una, iar duhul dătător de viaţă este altul, Cel ce-l

face pe om fiinţă duhovnicească. [Sfântul Irineu de Lugdunum(Lyon)]

Cu siguranţă Dumnezeu nu a creat fiinţa umană să trăiască o zi! Nu, nu, omul a fost creat pentru eternitate.

(Abraham Lincoln)

Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale. Iar prin pizma diavolului

moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască.

(Cartea Înţelepciunii lui Solomon 2.23, 24)

Dumnezeu este fiinţa virtuţilor. 9.19

Inima spirituală, centrul fiinţial al omului. 2.1

În credinţă ne întâlnim cu Dumnezeu şi trăim cu El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o bucurie sfântă,

religioasă. E bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii fiinţei cele dragi, bucuria negrăită a întâlnirii cu

Dumnezeu. (Părintele Ilarion Felea)

Omul, fiinţă teonomă. 6.14, 8.15

Pe cruce Domnul nostru Iisus Hristos i-a mântuit pe oameni. El îl sfinţeşte pe om în întregime până la cea din

urmă fibră a fiinţei sale. De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne

adune, să ne cuprindă gândurile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi

ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)

Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; (Matei 6.11)

Pâinea noastră cea spre fiinţă şi pâinea noastră cea Sfântă. 5.10

Prin jertfă, Iisus Hristos ni se alătură, face parte din fiinţa noastră şi trăieşte în noi. 9.5

Rugăciunea este lucrare nesfârşită, mai presus de orice artă sau ştiinţă. Prin rugăciune intrăm în legătură cu

Fiinţa Cea fără de început, sau altfel spus, însăşi viaţa lui Dumnezeu intră în noi prin acest canal.

Rugăciunea este un act de înaltă înţelepciune, care întrece orice frumuseţe şi vrednicie. În rugăciu-

ne aflăm sfânta încântare a duhului nostru…. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Scopul unei glume nu este de a degrada fiinţa umană, ci de a ne reaminti că ea este deja degradată.

(George Orwell)

Sfânta Sfintelor s-a mutat în miezul fiinţei umane. 7.3

Spiritualitatea este poezia fiinţei, ritmul vieţii care se desfăşoară în fiecare persoană, în fiecare relaţie, în

fiecare comunitate. (Paul Ferrini)

Spiritul este adevărata fiinţă. (Cicero)

Spunem deci că numai Biserica Veche şi Universală este una şi în ce priveşte fiinţa ei, si în ceea ce priveşte

începutul ei, şi în ceea ce priveşte superioritatea ei. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Sufletul este fiinţă înţelegătoare şi raţională având ca putere mintea, ca mişcare - cugetarea, iar

ca efect - înţelegerea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra. Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu

viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa. (Facerea 1.19, 20)

Şi fiinţa cea dintâi era asemenea leului, a doua fiinţă asemenea viţelului, a treia fiinţă avea faţă de om, iar a

patra fiinţă era asemenea vulturului care zboară. Şi cele patru fiinţe, având fiecare din ele câte şase aripi,

sunt pline de ochi, de jur împrejur şi pe dinăuntru, şi odihnă nu au, ziua şi noaptea, zicând: Sfânt, Sfânt,

Sfânt, Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, Cel ce era şi Cel ce este şi Cel ce vine. (Apocalipsa 4.7, 8)

Unele fiinţe merg către absolut aşa cum apa merge către mare. (Henry Millon de Montherlant)

Filocalia 1.7, 1.8, 1.9, 2.1, 2.4, 2.6, 2.11, 3.1, 4.2, 6.10, 7.15, 8.6

Filosofia este lucrul cel mai mare şi mai vrednic de Dumnezeu. Ea singură poate să ne înalţe până la Dumnezeu şi

să ne apropie de El, iar sfinţi sunt cu adevărat sunt numai aceia care-şi deprind mintea cu fiolosofia.

(Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful)

Filosofia este medicina sufletului. (Cicero)

Filosofia este microscopul gândirii. (Victor Hugo)

Filosofia/ Adevărata fericire e să găseşti idealul pentru care merită să trăieşti sau să mori. (Soren Kierkegaard,

filosof şi teolog danez)

Care e diferenţa dintre un filosof şi un creştin? Unul este discipol al Greciei, celălalt al cerului. Unul care

umblă după glorie, celălalt după mântuire. Unul mânuitor al vorbelor, celălalt al faptelor bune.

Unul care clădeşte şi altul care dărâmă. Unul iubitor de greşeală, celălalt duşman al ei. Unul care

strică adevărul şi altul care-l restabileşte, lămurindu-l. Unul care fură şi altul care păzeşte să nu

se fure. (Tertulian)

Cea mai bună filosofie e a acţiunii. (Nicolae Iorga)

Cine tuturor viselor şi tuturor vedeniilor nu crede, filosof duhovnicesc este. (Sfântul Ioan Scărarul)

Creştinismul nu este o religie sau o filosofie, ci o relaţie şi un mod de viaţă. (Rick Warren)

Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de