Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte
Yüklə 7,67 Mb.
|
Răbdare, rabdári, rabdári, rabdári, rabdári, rabdári, …… rabdári! (Părintele Ilie Cleopa) Se cuvine ca atunci când ne aflăm în dureri să ne rugăm pentru întelegerea bolii noastre, pen- tru suportarea cu răbdare şi pentru izbăvirea de ea dacă aşa este voia sfântă a lui Dumne- zeu. Este bine, de asemenea, să cerem şi altora să se roage pentru noi şi în special preoţi- lor, pentru că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului, aşa cum putem citi în Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob.(Sfântul Ioan de Kronstadt) Stejarul de nu va fi clătinat de vânturi, nici nu va creşte, nici rădăcina nu va slobozi. Aşa şi creştinul, de nu va pătimi şi nu va răbda, nu poate fi ostaş al lui Hristos. (Patericul) Sufletele mari rabdă în tăcere. (Friedrich von Schiller)
Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciu- ieşte pe tot fiul pe care îl primeşte". Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? (Evrei 12.5-7) Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Luca 12.50) Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm.
Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde, iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5) Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (Romani 2.3, 4) Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui. (Marcu 13.13) Trebuie călugărului acestea trei: străinătatea, sărăcia şi tăcerea întru răbdare. (Avva Andrei) Vai vouă, celor ce aţi pierdut răbdarea! Ce veţi face când vă va cerca Domnul? (Ecclesiasticul 2.15) Răsplata muncii noastre pentru Domnul este mare şi ea se numeşte fericire. (Tertulian) Răsplata/ Atunci a zis Lia: "Mi-a dat răsplată Dumnezeu pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea".
născut lui Iacov al şaselea fiu. (Facerea 30.18, 19) Atunci a zis regele: "Ce cinste şi răsplată s-a dat lui Mardoheu pentru aceasta?" Iar oamenii re- gelui, care-i slujeau, au zis: "Nu i s-a făcut nimic". (Estera 6.3) Binele făcut la nevoie ţi-l răsplăteşte înzecit Dumnezeu când nici nu gândeşti. (Mircea Eliade) Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti". Şi iarăşi: "Domnul va judeca pe poporul Său". Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu.
Ce răsplată Îi vom da lui Dumnezeu, sau ce rod vrednic de ceea ce ne-a dat El nouă? … Ne-a chemat când nu eram şi a voit să venim de la nefiinţă la fiinţă. (Sfântul Clement Romanul) Cel ce face binele şi caută răsplată, nu slujeşte lui Dumnezeu, ci voii sala. (Sfântul Marcu Ascetul) Cel nelegiuit capătă un câştig înşelător, iar cel ce seamănă dreptatea, o răsplată adevărată. (Solomon 11.18) Cine rabdă necazurile fără să se revolte, primeşte răsplata lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare) Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.4, 5) Dacă cel drept este răsplătit pe pământ, cu cât mai mult cel nelegiuit şi păcătos! (Solomon 11.31) Dacă oamenii ţi-ar face dreptate, atunci Dumnezeu cum te-ar mai răsplăti? (Părintele Arsenie Boca) Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus. (Filipeni 3.14) De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei, să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze. (Psalmi 7.4, 5)
Dumnezeu nu ispiteşte, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej să dovedim tăria credinţei noastre şi astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se întâmplă drepţilor sunt pentru încercare şi au şi plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)
moştenitor după mine!" Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: "Nu te va moş- teni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moşteni!" Apoi l-a scos afară şi i-a zis: "Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!" Şi a adăugat: "Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!" Şi a crezut Avram pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate. (Facerea 15.1-6) Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre; având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele ne- statornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului. (II Petru 2.13, 14) Există premii pentru feciorie, există răsplată pentru văduvie, este loc şi pentru meritele căsătoriei. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului) Fericirea nu e o răsplată, este o consecinţă. Suferinţa nu e o pedeapsă, e un rezultat. (Robert G. Ingersoll) Fără ispite nu există luptă, fără luptă nu există biruinţă, fără biruinţă nu există răsplată. (Fericitul Teofilact) Fericirea nu ţine de lumea aceasta. Fericirea e ceva care vine de la Dumnezeu, ca răsplată a încercărilor noastre de a fi alături de El. (Sfinţii Părinţi) Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii. (Iacob 1.12) Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca să nu pieriţi pentru fărădelegile lui, căci acesta este timpul răzbunării pentru Domnul, căci El îi va da răsplată. (Ieremia 51.6) Gândul cu care ai dat, acela îţi aduce răsplata. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui. Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri. (Psalmi 26.3, 4) În credinţă ne întâlnim cu Dumnezeu şi trăim cu El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o bu- curie sfântă, religioasă. E bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii fiinţei cele dragi, bucuria negrăită a întâlnirii cu Dumnezeu. (Părintele Ilarion Felea) Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătirea celor mândri. (Psalmi 93.2) Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.15) Jertfa făcută în dragoste şi credinţă, asemenea rugăciunii, este cea bine primită, aduce ajutorul lui Dumnezeu, ţine la un loc casele, înmulţeşte roadele, apără de primejdie şi ne apropie, o clipă mai devreme, de raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. De aceea, atunci când vrem ajutorul lui Dumnezeu, se cuvine să ne străduim şi noi mult mai mult, şi prin efortul nostru, prin mâna noastră întinsă către Dumnezeu, să primim de la El ajutorul cel de Sus. Şi cum putem face acest lucru? Uitându-ne cu atenţie la cei din jur, făcând binele semenilor noştri şi, cu siguranţă,
Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; alt- fel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. (Matei 6.1, 2) Lumea te va recompensa dacă vei risca pentru ea. (Shakti Gawain) Nimeni din cei ce vin la biserică să nu târască cu el grijile lumeşti, pentru ca atunci când se în- toarce acasă ia cu el răsplata vrednică de ostenelile sale. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Nimic nu este mai rău decât cel care se pizmuieşte pe sine; şi aceasta este răsplătirea răutăţii lui.
Nimic nu se plăteşte mai sigur ca prostia. (Camil Petrescu) Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci-ţi voi răsplăti după căile tale, ticăloşiile tale vor fi peste tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul". (Iezechiel 7.4) Onoarea este răsplata virtuţii. (Cicero) Orice nedreptate pe care o suferim de la cineva este socotită de Dumnezeu, fie pentru izbăvire de păcate, fie pentru răsplătire. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Plata celor care lucrează pentru tine nu o amâna pe mâine, ci dă-le-o îndată, căci şi ţie ţi se va răsplăti, de vei sluji lui Dumnezeu. Ia seama, fiul meu, în toate lucrările tale şi fii bine crescut în toată purtarea ta! (Tobit 4.14) Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. (Evrei 11.24-26) Răsplătirea răului cu bine. 10.16 Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi de scurtă vreme, căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul e slab, dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoare- ce are nenumărate ţepuşe care-i primejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul) Succesul unui singur minut ne răsplăteşte pentru eşecuri de ani de zile. (Robert Browning) Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa. (Matei 10.42)
Şi va zice omul: "Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu Care îi judecă pe ei în viată! (Psalmi 57.11) Toţi oamenii sunt încercaţi dintr-un întreit motiv: adesea pentru verificare, uneori pentru curăţire, iar alteori pentru plata greşelilor. (Sfântul Ioan Casian) Trebuie să ne folosim de fiecare întâmplare din viaţa noastră pentru a dobândi răsplata cea bună a alegerii pe care o facem. Este de neaparată trebuinţă să învăţăm cum să folosim fiecare din întâmplările care vin peste noi, pentru ca printr-o bună vieţuire raţională să ajungem la viaţa veşnică. (Cuviosul Clement Alexandrinul) Zis-a Avva Pimen: Mai mare dragoste nu este cu putinţă să afle cineva, decât să-şi pună sufle- tul pentru aproapele său. De va auzi un cuvânt rău de mâhnire, dar nu-l va zice, sau de i se va face nedreptate şi va suferi, dar nu va răsplăti, unul ca acesta îşi pune sufletul pentru aproapele. Zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea
Răul să-l scrii pe apă. (Sfântul Isidor Pelusiotul) Rânduiala/ Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut". În alt loc se zice: "Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec". (Evrei 5.5, 6) Atunci când cineva voieşte să-şi rânduiască viaţa după voia lui Dumnezeu, se bucură de atâta ajutor de Sus, încât i se împlineşte tot ceea ce voieşte. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Avem Stăpân blând şi iubitor de oameni şi nu ne cere lucruri peste puterea noastră. Nici nu ne cere să ne abţinem de la mâcăruri şi să postim aşa, de dragul postului, nici pentru asta să stăm nemâncaţi, ci ca să ne desprindem de lucrurile cele lumeşti şi să folosim tot răgazul cu cele du- hovniceşti. Că dacă ne-am rândui viaţa noastră cu mintea trează, dacă am întrebuinţa tot ră- gazul vieţii noastre cu cele duhovniceşti şi am mânca atâta doar să fim în nevoie numai şi am cheltui viaţa noastră în fapte bune, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă pos- tul. Dar pentru că firea omenescă este trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plă- ceri, de aceea Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne desprindă şi de plăceri şi să ne şi ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti. Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme.
Ca să ai rânduială în viaţă, trebuie să ai rânduială în minte. 1.8 Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. (I Timotei 3.5, 6) Ci a dus Dumnezeu poporul împrejur, pe calea pustiului, către Marea Roşie. Şi fiii lui Israel au ieşit în bună rânduială din pământul Egiptului. Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; căci Iosif legase pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: "Are să vă cerceteze Dumnezeu şi atunci să luaţi cu voi şi oasele mele de aici!" (Ieşirea 13.18, 19) Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei; ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe aces- tea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". (Romani 2.7-9) Conducătorul înţelept îndrumează bine pe poporul său, şi cârmuirea omului priceput este cu bună rânduială. (Ecclesiasticul 10.1) Dacă ne gândim că toate sunt rânduite cu socoteală şi cu înţelepciune, mai trebuie să avem credinţa că nimic din tot ce se întâmplă nu are loc fără un motiv întemeiat şi fără înţelep- ciunea legată de Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nyssa) Deci fata căreia îi voi zice: Pleacă urciorul tău să beau şi care-mi va răspunde: "Bea! Ba şi cămi- lele toate le voi adăpa până se vor sătura", aceea să fie pe care Tu ai rânduit-o robului Tău Isaac şi prin aceasta voi cunoaşte că faci milă cu stăpânul meu Avraam. (Facerea 24.14) Duhurile raţionale din cer sunt rânduite de Dumnezeu spre ajutorul nostru. (Sfântul Chiril al Alexandriei) După aceea a zis Domnul către Moise şi Aaron: "Rânduiala Paştelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam să nu mănânce din el. (Ieşirea 12.43) Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cu- noscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoa- re". Iar eu am răspuns: "O, Doamne, Dumnezeule, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt încă tânăr". Domnul însă mi-a zis: "Să nu zici: Sunt încă tânăr; căci la câţi te voi trimite, la toţi vei merge şi tot ce-ţi voi porunci vei spune. Să nu te temi de dânşii, căci Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc", zice Domnul. Şi Domnul mi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis: "Iată am pus cuvintele Mele în gura ta! Iată te-am pus în ziua aceasta peste popoare şi peste regate, ca să smulgi şi să arunci la pământ, să pierzi şi să dărâmi, să zideşti şi să sădeşti!" (Ieremia 1.4-10) Iar căpetenia temniţei a rânduit la ei pe Iosif să le slujească; şi au rămas ei câteva zile în temniţă. (Facerea 40.4) În vremea aceea Iezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Şi a intrat la el Isaia, fiul lui Amos, şi i-a zis: "Aşa grăieşte Domnul: Pune rânduială în casa ta, că nu vei mai trăi, ci vei muri". Atunci s-a întors Iezechia cu faţa la perete şi s-a rugat Domnului: "O, Doamne! Adu-ţi aminte că am umblat înaintea Ta întru credincioşie şi cu inimă curată, săvârşind ceea ce este plăcut înaintea ochilor Tăi!" Şi a izbucnit Iezechia în hohote de plâns. (Isaia 38.1-3) Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec". (Psalmi 109.4) Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat Iosif, căci preoţilor le era rânduită de la Faraon porţie şi se hrăneau din porţia lor, pe care le-o da Faraon; de aceea nu şi-au vândut ei pământul. (Facerea 47.21) Omul care şi-a rânduit cu bine postul, va putea să intre cu uşurinţă, dar şi cu evlavie, în cămara lui Hristos. 10.7 Pentru ce a fost rânduit Postul cel Mare, care este obligatoriu pentru toţi? 11.12 Postul este rânduit pentru cei dornici de desăvârşire. (Părintele Dumitru Păduraru)
Să ne rânduim viaţa după voia lui Dumnezeu, pentru că numai aşa ni se pot împlini dorinţele, mai ales cele care ţin de viaţa veşnică şi de bucuria sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! (După 12 ani de temniţă, întrebat dacă se supune orânduirii comuniste, părintele Iustin Pârvu a răspuns: Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! Acest cuvânt l-a costat alţi 5 ani de temniţă grea.) Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială. (Facerea 2.3) Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: "Porunceşte lui Aaron şi fiilor lui şi le zi: Rânduiala arde- rii de tot este aceasta: arderea de tot să rămână pe vatra jertfelnicului toată noaptea până dimineaţa şi focul jertfelnicului să ardă pe el şi să nu se stingă. (Leviticul 6.8, 9) Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să pro- povăduiască, şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii. (Marcu 3.14, 15) Şi când vă vor zice copiii voştri: Ce înseamnă rânduiala aceasta? Să le spuneţi: Aceasta este jertfa ce o aducem de Paşti Domnului, Care în Egipt a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel, când a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbăvit". Şi s-a plecat poporul şi s-a închinat. (Ieşirea 12.26, 27) Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. (Luca 1.6) Trimis-a înaintea lor om; rob a fost rânduit Iosif. (Psalmi 104.17) Râvna 10.5 Râvna, lucrarea harului. 10.5 Râvna/ Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte. Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v-a adus, ba încă şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă şi râvnă şi ispăşire! Întru totul aţi dovedit că voi înşivă sunteţi curaţi în acest lucru. (II Corinteni 7.10, 11) Căci v-o spun vouă, neamurilor: Întru cât sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slăvesc slujirea mea, doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei. Yüklə 7,67 Mb. Dostları ilə paylaş:
|