Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Ecclesiasticul 10.12)

Oamenii mă ascultau şi stăteau fără grai şi aşteptau să audă sfatul meu. După ce le vorbeam eu, ei nu mai spu-

neau nimic şi cuvântul meu cădea asupra lor picătură cu picătură. Mă aşteptau precum aştepţi ploaia şi

căscau gura lor, ca pentru bura de primăvară. (Iov 29.21-23)

Păziţi-vă să nu se mândrească inima voastră şi să nu vă abateţi, nici să vă apucaţi să slujiţi altor dumnezei şi să

vă închinaţi lor. Că atunci se va aprinde mânia Domnului asupra voastră, va închide cerul şi nu va fi ploaie

şi pământul nu-şi va da roadele sale; iar voi veţi pieri curând de pe pământul cel bun pe care Domnul

vi-l dă. (Deutoronomul 11.16, 17)

Precum este zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, aşa nu-i place celui nebun cinstea. (Solomon 26.1)

Seninătatea feţei regelui dă viaţă şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie de primăvară. (Solomon 16.15)

Sunt cuvinte care se înalţă ca flacăra şi altele care cad ca ploaia. (Marie d’Agoult)

Şi El îţi va da ploaie pentru semănătura ta pe care vei fi semănat-a pe pământ şi pâinea pe care o va rodi pă-

mântul va fi gustoasă şi hrănitoare. Turmele tale vor paşte în ziua aceea pe pajişti întinse. (Isaia 30.23)

Şi zicea mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa

este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este. Făţarnicilor! Faţa pământului

şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi? (Luca 12.54-56)

Un om bogat, care asupreşte pe cei săraci, e ca ploaia care trânteşte tot la pământ, iar pâinea nu se face.

(Solomon 28.3)

Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor. (Psalmi 10.6)

Vântul aduce ploaia, gluma – bătaia. (Proverb persan)

Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. (Solomon 25.23)

Plutirea/ A greşi e omeneşte, a pluti – divin. (Woody Allen)

Înţelegi tu cum cârmuieşte Dumnezeu norii Săi şi în ce fel poate norul să sloboadă fulgerul pe pământ? Înţe-

legi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Cărui ştiinţă este desăvârşită? (Iov 37.15)

Minciuna este ca uleiul, pluteşte pe suprafaţa adevărului. (Henryk Sienkiewicz)

Şi trecând multă vreme şi plutirea fiind periculoasă, fiindcă trecuse şi postul (sărbătorii Ispăşirii, care se ţi-

nea la evrei toamna), Pavel îi îndemna, zicându-le: Bărbaţilor, văd că plutirea va să fie cu necaz şi cu

multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, ci şi pentru sufletele noastre. Iar sutaşul se

încredea mai mult în cârmaci şi în stăpânul corabiei decât în cele spuse de Pavel. … Iar, până să se facă

ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile sunt azi de când n-aţi mâncat, aştep-

tând şi nimic gustând. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea voastră. Că nici unu-

ia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri. Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu în-

aintea tuturor şi, frângând, a început să mănânce. Şi devenind toţi voioşi, au luat şi ei şi au mâncat. Şi

eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci şi şase de suflete. Şi săturându-se de bucate, au uşurat

corabia, aruncând grâul în mare. (Faptele Apostolilor 27.9-38)

Viaţa noastră conştientă nu este decât o coajă de nucă plutind pe oceanul inconştientului nostru. (Carl

Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Poarta/ Crucea este poarta tainelor. (Sfântul Isaac Sirul)

Deci au mers şi au găsit mânzul legat la o poartă, afară la răspântie, şi l-au dezlegat. (Marcu 11.14)

Deschideţi-mi mie porţile dreptăţii, intrând în ele voi lăuda pe Domnul. Aceasta este poarta Domnului;

drepţii vor intra prin ea. (Psalmi 117.19, 20)

Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.

(Psalmi 126.5)

Găseşte puteri noi chiar în slăbiciunea ta! Soarta-ţi lasă întotdeuna o portiţă în momente de cumpănă.

(Miguel de Cervantes)

Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei

care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.

(Matei 7.13, 14)

Nu ni se va deschide poarta împărăţiei cerurilor, dacă n-am bătut la poarta virtuţilor.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Pământul pe care trăim este poarta cerului. (Sfinţii Părinţi)

Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare: "Către voi, oamenilor, se îndreaptă

strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor. Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi,

cei nebuni, înţelepţiţi-vă! (Solomon 8.3-5)

Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porţii. Deci dar să ieşim

la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. (Iacob 13.12, 13)

Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea. După ce se

va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne,

deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi. (Luca 13.24, 25)

Smerenia deschide poarta harului lui Dumnezeu, mândria ne închide în noi înşine. 8.1

Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. Şi iarăşi s-a

lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta. (Matei 26.71, 72)

Viitorul este trecutul care se întoarce pe altă poartă. (Arnold H. Glasow)

Voluptatea este poarta prin care intră desfrâul. (Petre Ţuţea)

Podoaba de preţ a femeii e să tacă. (Sofocle)

Podoaba minţii este mai de preţ decât frumusetea trupului. (Esop)

Podoaba vieţii este talentul, cununa talentului - caracterul. (Simion Mehedinţi)

Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe,ci să fie

omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ

înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)

Podoaba/ Căci Domnul zisese lui Moise: "Spune fiilor lui Israel: Voi sunteţi popor îndărătnic. De voi merge Eu în

mijlocul vostru, într-o clipeală vă voi pierde. Dezbrăcaţi acum de pe voi hainele voastre cele frumoa-

se şi podoabele voastre şi voi vedea ce voi face cu voi". Atunci fiii lui Israel au dezbrăcatde pe ei po-

doabele lor şi hainele cele frumoase când au plecat de la Muntele Horeb. (Ieşirea 33.5, 6)

Când lua el haina măririi şi se îmbrăca în toată podoaba, când se suia el la altarul cel sfânt, se umplea de

slavă sfântul locaş, iar când primea părţile din mâinile preoţilor şi el stătea lângă focul de pe altar, îm-

prejurul lui fiind cununa fraţilor; el părea atunci ca odrasla cedrului în Liban, şi ei îl înconjurau pe el ca

stâlpările de finic. (Ecclesiasticul 50.12-14)

Cea mai scumpă podoabă a capului este coroana caracterului frumos. (Valeria Mahok)

Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru

că a întărit lumea care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu.

(Psalmi 92.1-3)

Faima celor tineri este puterea lor şi podoaba celor bătrâni părul lor cărunt. (Solomon 20.29)

Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială, căci

ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău. Atunci tu vei merge fără teamă pe calea ta şi

piciorul tău nu se va poticni. De te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi, somnul tău va fi dulce.

(Solomon 3.21-24)

Inel de aur şi podoabe de aur de mult preţ este povăţuitorul înţelept la urechea ascultătoare.

(Solomon 25.12)

Inima aşezată pe cugetul înţelegerii este ca podoaba cea făcută pe peretele neted. (Ecclesiasticul 22.18)

Nu este părticică din corpul omenesc care să nu îndeplinească o trebuinţă sau care să nu constituie o

podoabă. (Minucius Felix, scriitor bisericesc din secolul al doilea

Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire. Aseme-

nea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu

din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; ci, din fapte bune,

precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu. (I Timotei 2.8-10)

Poezia e sufletul intim al omului, e cugetarea divină, e puntea pe care poţi trece în lumea visului. (Vasile Conta)

Poezia este aproape la fel de importantă ca şi istoria. (Platon)

Poezia este cea mai antică artă a spiritului omenesc. (Grigore Alexandrescu)

Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire. (Christopher Fry)

Poezia este un fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi. (Voltaire)

Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze. (Ana Blandiana)

Poezia/ A fi poet este o condiţie şi nu o profesie. (Robert Frost)

Chopin este şi rămâne cel mai îndrăzneţ şi mândru spirit poetic al vremii…. (Robert Schumann)

Coroana literaturii este poezia. (William Somerset Maugham)

Cea mai mare licenţă poetică e a te crede un poet chiar când eşti. (Nicole Iorga)

Cu drept cuvânt s-a zis licenţă poetică, şi nu licenţa poetului. Numai cea dintâi este iertată.

(Titu Maiorescu)

Dacă Galileo ar fi spus în versuri că pământul se învârte, poate că inchiziţia l-ar fi lăsat în pace.

(Thomas Hardy)

Dumnezeu este poetul perfect. (Robert Browning)

Există poezie fără filosofie, dar nu există filosofie fără poezie. (Tudor Vianu)

Există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia. (Poetul Ion

Barbu)

Gândirea înseamnă activitate. Gândirea e întotdeauna exprimare, acţiune, poezie. (Eugeni d’Ors)

La tinereţe domină intuiţia, la bătrâneţe cugetarea; de aceea, la tinereţe omul este mai mult poet, iar la

bătrâneţe mai mult filosof. (Arthur Schopenhauer)

Natura este o liră uriaşă la care cântă poetul. (Victor Hugo)

Nefericirea este starea poetică prin excelenţă. (Emil Cioran)

Pentru a exista mari poeţi este nevoie de mari cititori. (Walt Whitman)

Pictura este poezie tăcută. (Plutarh)

Poete, moartea moare! Iar tu vei dăinui! (Iulia Haşdeu)

Poetul este un mincinos care spune întotdeauna adevărul. (Jean Cocteau)

Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate şi

de har. (Nicolae Manolescu)

Poetul inspiră cuvinte şi expiră versuri. (David Boia)

Poeţii sunt necunoscuţii judecători ai lumii. (Percy Byshe Shelley)

Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil. (Alphonse Daudet)

Poeţii vin şi pleacă, dar poezia rămâne eternă. (David Boia)

Poezia este ambasadorul artelor frumoase. (David Boia)

Poţi fi sigur că tot ce inventează cineva este adevărat. Poezia este la fel de precisă ca şi geometria.

(Gustave Flaubert)

Societatea are nevoie de poeţi aşa cum noaptea are nevoie de stele. (Stanislas de Boufflers)

Spiritualitatea este poezia fiinţei, ritmul vieţii care se desfăşoară în fiecare persoană, în fiecare relaţie,

în fiecare comunitate. (Paul Ferrini)

Ştiinţa este pentru cei care învaţă, poezia, pentru cei care ştiu. (Joseph Roux)

Toate lucrurile au misterul lor şi poezia este misterul tuturor lucrurilor. (Frederico Garcia Lorca)

Un pic de poezie ajunge să înmiresmeze un întreg secol. (Jose Marti)

Vinul este poezie îmbuteliată. (Robert Louis Stevenson)

Pogorârea Duhului Sfânt. 1.2

Politicul/ Ca să devină stăpân, politicianul se preface că este servitor. (Charles de Gaulle)

Conservele sunt o afacere strălucită…, ambalarea porcilor e cea mai lucrativă profesie după politică.

(Oscar Wilde)

E de datoria noastră să punem capăt dominaţiei politice a unei minorităţi care schilodeşte instituţiile eco-

nomice şi sociale ale tării noastre, umilind şi sărăcind pe toată lumea. (Martin Luther King)

Gazetăria este un gen bastard, produs al întâlnirii social-politicului cu literatura. (Pamfil Şeicaru)

Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică

dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani, viitorul ei. (Mihai Eminescu)

Hristos este unica ieşire din această lume; toate celelalte ieşiri – extazul sexual, utopiile politice, indepen-

denţa economică – nu sunt decât drumuri înfundate pe care putrezesc leşurile nenumăraţilor

oameni ce le-au încercat. (Părintele Serafim Rose)

În politică este necesar fie să îţi trădezi ţara, fie electoratul. Prefer să-mi trădez electoratul.

(Charles de Gaulle)

În politică, prostia nu e un handicap. (Napoleon Bonaparte)

În război, poţi fi ucis o singură dată, dar în politică poţi fi ucis de mai multe ori. (Winston Churchill)

Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune. (Mihai Eminescu)

Moralitatea politică nu poate exista niciodată având la bază imoralitatea individuală. (Samuel Smiles)

Orice participare la activitatea politică e absolut inutilă. (Lev Tolstoi)

Politica este poate singura meserie pentru care se crede că nu este necesară nicio pregătire. (Robert

Louis Stevenson)

Politica nu are principii. Are numai interese. (Octavian Paler)

Politicianul este vulpe flămândă, în opoziţie, şi urs obez, la putere; suc gastric sau grăsime la creieri.

(Petre Pandrea)

Politicianul se gândeşte la viitoarele alegeri, omul de stat la următoarele generaţii. (Otto von Bismarck)

Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără

tunel. (John Quinton)

Rămân un clovn, nimic mai mult. Asta mă face să fiu superior unui politician. (Charlie Chaplin)

Şcoala să fie cu credinţă, politica cu cinste, oastea cu dragoste de ţară, statul cu binecuvântarea lui Dum-

nezeu. (Episcopul Nicolae Velimirovici)

Toată lumea face erori pe care să le impute altora: asta înseamnă să faci politică. (Georges Clemenceau)

Un politician bun este la fel de neconceput ca un hoţ cinstit. (Scriitorul american Henry Louis Mencken)

Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice.

(George Orwel)

Ziarul nu este numai o ştire, telegramă, articol de fond, reportaj, numai politică şi informaţie… Ziarul e

o stare sufletească. (Tudor Arghezi)

Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat. (Solomon 10.7)

Pomenirea/ Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la

capăt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică.

(Un duhovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.)

Este cutremurător! Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe

lângă tine. Cum a definit Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.”

(Părintele Vasile Gavrilă)

Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se

va clinti. Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme. (Psalmi 111.5, 6)

Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost

vândut, a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se

frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând:

Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre

pomenirea Mea. (I Corinteni 11.23-25)

Căci închinarea la idolii cei deşerţi, care nici n-ar trebui pomeniţi, este începutul, pricina şi sfârşitul a tot

răul. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 14.27)

Conştiinţa este îngerul lui Dummnezeu care îl păzeşte pe om. Conştiinţa pomeneşte păcatele

noastre şi, pomenindu-le, ne smereşte. (Părintele Paisie Olaru)

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam. (Psalmi 134.13)

Frumuseţea cerului este mulţimea stelelor, podoabe luminând întru cele înalte ale Domnului.

(Ecclesiasticul 43.11)

În ziua bunătăţilor este uitarea răutăţilor şi în ziua răutăţilor nu este pomenirea bunătăţilor.

(Ecclesiasticul 11.27)

Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe

de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele. (Psalmi 15.4)

Nimeni nu este judecat pe drept cât trăieşte. Abia după moarte este pomenit sau dat uitării. (Regina

Maria a României)

Paradoxal, moartea este cea care dezvăluie adevăratul sens al vieţii. De aceea şi sfinţii sunt pomeniţi în

ziua morţii lor, fiindcă atunci s-au născut întru viaţa veşnică. (Augustin Păunoiu, la emisiunea

Comoara înţelepciunii)

Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni. După mila Ta pomeneşte-mă Tu, pentru

bunătatea Ta, Doamne. (Psalmi 24.7, 8)

Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie. (Psalmi 19.3)

Pomeneşte-mă, Dumnezeul meu, pentru aceasta şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru templul

Dumnezeului meu şi pentru slujbele din el! (Neemia 13.14)

Postul nu pomeneşte pe nimeni de rău. 2.9

Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale,

că am sărăcit foarte. (Psalmi 78.8)

Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei

în viaţă şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta. (Ecclesiasticul 7.34, 35)

Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta. Şi Iisus i-a zis: Adevărat gră-

iesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai. Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste

tot pământul până la ceasul al nouălea. (Luca 23.42-44)

Trebuie să pomenim pe Dumnezeu mai des decât respiraţia. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.

(Psalmi 9.6)

Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi

pomenirea Ta din neam în neam. (Psalmi 101.12, 13)

Pomul tânăr se îndoaie, cel bătrân se frânge. (Proverb evreiesc)

Pomul/ A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din

pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri

negreşit! (Facerea 2.16,17)

Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce

are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. (Facerea 1.29)

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a

făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo

pe omul pe care-l zidise. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plă-

cuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştin-

ţei binelui şi răului. (Facerea 2.7-9)

Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii,

care este în raiul lui Dumnezeu. (Apocalipsa 2.7)

Cum a fost lucrat pomul, arată rodul lui; aşa şi cuvântul arată gândul cel din inima omului. Să nu lauzi pe ni-

meni înainte de a vorbi cu el, căci cuvântul este piatra de încercare a omului. (Ecclesiasticul 27.6, 7)

După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa

că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade

rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în

foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. (Matei 7.16-20)

Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate!