Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte



Yüklə 7,67 Mb.
səhifə56/156
tarix28.10.2017
ölçüsü7,67 Mb.
#17946
1   ...   52   53   54   55   56   57   58   59   ...   156

(Solomon 14.30)

Omul, pe orice drum ar porni, ar vrea să cuprindă infinitul. (Ion Agârbiceanu)

Păcatul porneşte din inima omului. Provocarea vine din afară. 5.11

Punctul de pornire al unei realizări este dorinţa. (Napoleon Hill)

Punctul de sosire la atingerea unui ţel trebuie să fie punctul de pornire pentru altul. (John Dewey)

Rugăciunea care nu porneşte din inimă se împrăştie înainte de-a ajunge la cer. Ea nu slăveşte, ci insultă pe

Acela Căruia se adresează. (Henri Lacordaire)

Rugăciunea mortifică pornirea păcătoasă a trupului. 2.10

Seriozitatea este în stare să înlăture pornirile spre obrăznicie, numai din privire. (Cuviosul Clement

Alexandrinul)

Strategia nu este consecinţa planificării, ci dimpotrivă: este punctul ei de pornire. (Henry Mintzberg)

Şi când vei auzi un zgomot, ca şi cum ar veni pe vârful arborilor dumbrăvilor, atunci să porneşti, căci

atunci a pornit Domnul înaintea ta, ca să lovească oştirea Filistenilor". Şi a făcut David cum i-a

poruncit Domnul şi a lovit pe Filisteni de la Ghibeon până la Ghezer. (II Regi 5.24, 25)

Şi Domnul Dumnezeu a făcut să crească un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca să-i ţină um-

bră şi să-i mai potolească mânia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej. Dar Dumnezeu, a



doua zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme să reteze vrejul. Iar el s-a uscat. Şi la răsăritul

soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit şi soarele a dogorit capul lui Iona, încât el se

prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat moartea zicând: "Mai bine este să mor decât să trăiesc!"

(Iona 4.5-7)

Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. Şi înge-

rul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s-au pornit tunete şi glasuri şi



fulgere şi cutremur. Iar cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au gătit ca să trâmbiţeze.

(Apocalipsa 8.4, 5)

Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii



lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele

de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ

şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. (Apocalipsa 12.7-9)

Şi s-a întors îngerul care grăia cu mine şi m-a deşteptat, ca pe un om pe care îl trezeşti din somn. Şi mi-a

zis: "Ce vezi?" şi am zis: "Iată văd un candelabru cu totul de aur, cu şapte candele, iar deasupra cande-



labrului este un vas cu untdelemn din care pornesc şapte ţevi către cele şapte candele; iar alături, doi

măslini, unul de-a dreapta vasului cu untdelemn şi altul de-a stânga". (Zaharia 4.1-3)

Tânăr sau bătrân, nu este niciodată prea târziu pentru a porni pe calea cea bună. (Jim Rohn)

Toate ale omului pornesc de la gândul omului. 2.11

Poruncile/ Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dum-

nezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca

nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău". Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: "Să nu ispiteşti pe

Domnul Dumnezeul tău". (Matei 4.5-7)

Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei; iar Eu sunt pus împărat de El



peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu

eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea

Ta marginile pământului. (Psalmi 2.5-8)

Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui. Şi a poruncit norilor de deasupra şi u-



şile cerului le-a deschis şi a plouat peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat lor. Pâine înge-

rească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul. Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit şi a

adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi. Şi a plouat peste ei ca pulberea cărnuri şi ca nisipul mării pă-

sări zburătoare. Şi au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor. Şi au mâncat şi s-au săturat

foarte şi pofta lor şi-au împlinit-o. Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau şi mâncarea le era încă în gura

lor, când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei şi a ucis pe cei sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel

i-a doborât. Cu toate acestea încă au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui. (Psalmi 77.26-36)

Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu

mănânce. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind.

Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în

linişte şi să-şi mănânce pâinea lor. (I Timotei 3.10-12)



Când Mântuitorul porunceşte iubirea de vrăjmaşi, El n-o face ca să te îngenuncheze în faţa celui rău,

ci ca să te elibereze de răul din tine şi în felul acesta să-l limiteze. (Părintele Arsenie Boca)

Când porunceşte conştiinţa oamenii oneşti procedează întotdeauna în acelaşi sens. (Nicolae Titulescu)

Cel care a împlinit o poruncă, să aştepte ispita pentru ea. Căci dragostea faţă de Hristos se probează

prin cele potrivnice. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; şi cel care dă din punga sa, ţine poruncile. Împru-

mută pe aproapele tău în vremea lipsei lui; şi iarăşi înapoiază aproapelui la vremea sa.



(Ecclesiasticul 29.1, 2)

Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot

să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. Iar

celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!



(I Corinteni 7.8-10)

Celui ce ascultă porunca nu i se va întâmpla nimic rău, că inima unui om înţelept va cunoaşte timpul şi

judecata. (Ecclesiastul 8.5)

Cine păzeşte poruncile Domnului, pe acela Domnul îl păzeşte de orice rău. 6.5

Conştiinţa este o carte naturală; cel ce o citeşte cu fapta, face experienţa ajutorului dumnezeiesc. Domnul

e ascuns în poruncile Sale şi cel ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor. (Sfântul

Marcu Ascetul)

Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe

Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru pă-

catele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim



poruncile Lui. (I Ioan 2.1-3)

Cu neputinţă este să împlinim poruncile lui Dumnezeu, fără de răbdare şi fără rugăciune.

(Sfântul Ioan Damaschin)

Dacă voi vă temeţi a încălca porunca împăratului, cu atât mai mult ne temem noi, creştinii, să călcăm po-



runcii lui Dumnezeu, ca să nu cădem în chinurile veşnice gătite celor ce se leapădă de El.

(Sfântul Mucenic Proclu, chinuit, răstignit şi săgetat)

Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure

şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi.



(Matei 27.64)

Dumnezeu este ascuns în porunci. 9.19

Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. (Matei 14.28)

Iar poruncile, ca nişte jaloane, ne ajută să nu rătăcim într-o parte sau într-alta, ci să facem din sufletele

noastre o iesle curată în care să Se nască Domnul Iisus Hristos. (Mitropolitul Andrei)

Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică, de la care unii

rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire, (I Timotei 1.5, 6)

Iisus Hristos este ascuns în poruncile Sale. (Sfântul Marcu Ascetul)

Iubirea, porunca lui Dumnezeu. 8.5

Împlinirea poruncilor ascunde o taină adâncă, dumnezeiască. 9.19

Întristarea din cauza durerilor trupului este un ajutor de a păzi poruncile lui Dumnezeu. (Patericul)

Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău,

cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă.

Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Matei 22.36-39)



La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit. (Psalmi 118.96)

Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi

prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce

face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi

le-am făcut cunoscute. (Ioan 15.13-15)

Nici de glasul trâmbiţei, nici de răsunetul cuvintelor despre care cei ce îl auzeau s-au rugat să nu li se mai

grăiască, deoarece nu puteau să sufere porunca: "Chiar dacă şi fiară de s-ar atinge de munte, să fie

ucisă cu pietre, sau să fie străpunsă cu săgeata", şi atât de înfricoşătoare era arătarea, încât Moise

a zis: "Sunt înspăimântat şi mă cutremur!". (Evrei 12.19-21)

Odihna sufletelor n-o găsiţi în nimic altceva decât în sporul duhovnicesc şi în desăvârşirea voastră, ca şi în

împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Omul este o făptură care a primit poruncă să devină Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Păzirea poruncilor. 6.5

Prin porunci, Domnul face nepătimaşi pe cei care le împlinesc, iar prin dumnezeieştile dogme le dăruieşte

luminarea cunoştinţei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Putem studia cât poftim, totuşi nu-L putem cunoaşte pe Domnul câtă vreme nu vom vieţui după

poruncile Lui, căci nu prin stiinţă, ci prin Duhul Sfânt se face cunoscut Domnul. 1.1

Religia este recunoaşterea tuturor îndatoririlor noastre ca fiind porunci divine. (Immanuel Kant)



Să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, pe care, la timpul

cuvenit, o va arăta fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Cel ce sin-

gur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici

nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin. (II Timotei 6.14-16)

Să ne aţintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârşit măreţei slave a lui Dumnezeu. (Din Epistola că-

tre Corinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei. Împăratul Traian a poruncit să fie arun-

cat în mare cu o ancoră de gât, pentru că a adus la Hristos pe mulţi aristocraţi romani şi a refuzat să a-

ducă jertfă zeilor. A fost contemporan cu Sfinţii Apostoli. La vârsta de 24 de ani s-a decis să plece şi

să-şi caute părinţii şi fraţii, care dispăruseră într-un naufragiu. Este momentul când îl întâlneşte pe Sfân-

tul Barnaba şi pe fraţii săi, deveniţi ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu îşi va

întâlni şi părinţii. Dintre toate operele puse sub numele Sfântului Clement, numai una este autentică şi

anume: Scrisoarea întâi către Corinteni. Este o operă care se păstrează în limba greacă, latină, siriacă

şi coptă.)

Să nu cumva să mijlociţi şi să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu, lăsaţi-mă să fiu

măcinat de dinţii fiarelor, ca să mă fac pâine neprihănită lui Hristos. (Din Epistola către Romani a Sfân-

tului Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei, ucenicul Sfinţilor Ioan Evanghelistul şi Policarp al Smirnei.

A scris 7 epistole, ce ne-au rămas de la el ca un testament al sfântului episcop şi mucenic. A adus la

Hristos pe Teofana şi Drosida, soţia şi fiica împăratului Traian. Amândouă au fost martirizate la porun-



ca împăratului. În calendarul creştin-ortodox sunt prăznuite pe 16 decembrie, respectiv 22 martie.)

Săvârşirea la timp a faptelor bune constituie cel mai mare bine al vieţii omeneşti. Este cu adevărat singurul

bine, bucurie neîntreruptă pe care ţi-o dau faptele bune. Căci împlinirea poruncilor bucură

întru nădejde pe făcătorul faptelor bune. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întris-

teze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. (Marcu 6.26, 27)

Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce

să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi pe toate câte le are,

ca să se plătească. (Matei 18.24, 25)

Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea mea faţă de

pelaghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este necesar pentru mântu-

irea şi desăvârşirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)

Viaţa fericită ne este arătată de porunci. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Posibilul întreabă Imposibilul: “Unde stai?”. Imposibilul răspunde: “În visurile neputincioşilor”. (Rabindranath

Tagore)

Posibilul/ Birocraţia este arta de a face posibilul imposibil. (Javier Pascual Salcedo)



Cunoaşterea lui Dumnezeu, fără rugăciune, nu este posibilă. 9.24

Fără deviaţii de la “normal”, progresul nu ar fi posibil. (Frank Zappa)

Fără să te abaţi de la reguli, progresul nu este posibil. (Frank Vincent Zappa)

Fără Histos nu-i posibil a-L cunoaşte pe Dumnezeu. [Sfântul Irineu de Lugdunum (Lyon), ucenicul Sfân-

tului Sfinţit Mucenic Policarp al Smirnei]

Ficţiunea este obligată să se limiteze la posibilităţi. Adevărul nu. (Mark Twain)

Fiţi amabili ori de câte ori e posibil. Întotdeauna e posibil. (Dalai Lama)

Inteligenţa sporeşte facultatea de a suferi, atingând la om cel mai înalt grad. (Arthur Schopenhauer)

Libertatea vă conferă facultatea de a alege între bine şi rău, adică între datorie şi egoism. Educaţia este

însă aceea care vă învaţă să faceţi alegerea. (Giuseppe Mazzini)

Lucrurile care par imposibile devin posibile dacă le priveşti dintr-o altă lumină. (Hannibal)

Lumea dă robilor săi atâţia stăpâni posibili, câte nevoi, pofte, patimi şi deprinderi au ei. (Mitropolitul

Filaret)

Mândria este un cancer al sufletului: distruge posibilitatea iubirii, sau a fericirii sau chiar a bunului simţ.

(Clive Stamples Lewis)

Oamenii optimişti îşi menţin o mentalitate bazată pe soluţii, văzând o rezolvare în fiecare problemă şi o



posibilitate în fiecare imposibilitate. (John C. Maxwell)

Poate că definiţia eroismului şi a sfinţeniei nu este decât aceasta: să faci imposibilul posibil. (Părintele

Nicolae Steinhardt)

Totul ar fi posibil dacă n-ar exista pesimiştii. (Gavriil Stiharul)

Uitarea e prima facultate a omului. (Albert Camus)

Un om de ştiinţă bun este o persoană cu ideii originale. Un inginer bun este o persoană care face un pro-

iect care funcţionează cu cât mai puţine idei originale posibil. (Freeman Dyson)

Valoarea timpului, ca posibilitate a ridicării din păcat şi restabilirii comuniunii cu Dumnezeu, ni se desco-

peră mai ales în iconomia mântuirii. Fiecare clipă care trece, şi noi n-am luat în ea decizia pentru realiza-

rea sa în bine, este o clipă sau un timp pierdut. Clipa se prezintă astfel ca semn al unei posibile mântuiri,

dar şi ca semn al unei posibile căderi sau pierderi. Ortodoxia … (Patriarhul Daniel, vezi Clipa/ )

Postul 2.9, 4.2, 4.8, 4.15, 6.6, 6.9, 6.10, 9.2, 9.13, 10.4, 10.14

Postul Mare 3.5, 10.7, 10.11, 10.12, 11.12, 11.20

Postul a stins puterea focului. 2.9

Postul cel Mare 9.16, 10.10

Postul curăţeşte păcatele şi fărădelegile tale. 2.10

Postul dat de Dumnezeu lui Adam şi Evei. 6.9, 10.4

Postul doctorului. 6.9

Postul este buna aşezare a cetăţii. 2.9

Postul este doctorul sufletelor noastre, îl face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amintească

de toate lipsurile vieţii sale. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Postul este dreptarul dreptei credinţe. (Părintele Dumitru Păduraru)

Postul este frâu călugărului asupra păcatului. Cel ce îl leapădă, cal turbat după parte femeiască se află.

(Avva Yperehie)

Postul este nedesăvârşit fără smerenie şi milostenie. 10.11

Postul este o purificare înainte de întâlnirea cu Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Postul este pacea caselor, a familiei. 2.9

Postul este rânduit pentru cei dornici de desăvârşire. (Părintele Dumitru Păduraru)

Postul este şi el astfel, nu un prilej de tristeţe, ci de bucuria împărtăşirii aceleiaşi vieţi în Hristos. 5.8

Postul este, în primul rând, un drum al faptei, al lucrului concret. 10.16

Postul face parte din modelul de a fi creştin. 10.10

Postul fără rugăciune este o simplă înfometare. (Sfântul Vasile cel Mare)

Postul goneşte ispitele, invită la smerenie. 2.9

Postul îi inţelepţeşte pe făcătorii de lege. 2.9

Postul în NT/ El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului,

drepte faceţi cărările Lui". Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele



împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi

toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. (Matei 3.3-5)

Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruzeci

de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti

Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este:

"Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu". (Matei 4.1-4)



Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc.

Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,



ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în

ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Matei 6.16-18)

Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu

postesc? Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni

zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. (Matei 9.14, 15)

Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. (Matei 17.21)

De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi;

o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut

în largul mării. În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la



neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe

mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi; în osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame

şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. (II Corinteni 11.24- 27)

Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturi-

sindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împre-

jurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea

Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţă-

mintelor. (Marcu 1.5-7)

Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor posteau şi au venit şi I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fari-

seilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? Şi Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui să posteas-

cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile,

când se va lua mirele de la ei şi atunci vor posti în acele zile. (Marcu 2.18-20)

Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. Iar după ce a intrat în casă, uceni-

cii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de

demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. (Marcu 9.27-29)

Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu

bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se

depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe

Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. (Luca 2.36-38)

Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor, iar ai

Tăi mănâncă şi beau. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât

timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile.


Yüklə 7,67 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   52   53   54   55   56   57   58   59   ...   156




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin