Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Ecclesiasticul 35.17, 18)

Cel ce se roagă, nădăjduieşte că va primi cele cerute. 11.21

Cele două cuvinte “informaţie” şi “comunicare” sunt adesea folosite ca având acelaşi înţeles, deşi ele sem-

nifică lucruri total diferite. Informaţia o primeşti, în timp ce comunicarea o dai. (Sydney J. Harris)

Cele ce ţi se întâmplă să le primeşti ca bune, ştiind că nimic nu se face fără Dumnezeu.

(Din “Învăţăturile celor 12 Apostoli”)

Cele rele îşi primesc puterea una de alta; de asemenea şi cele bune cresc una prin alta şi pe cel părtaş

de ele îl mână şi mai mult înainte. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că

prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face

vrăjmaş lui Dumnezeu. (Iacob 4.3, 4)

Copilul învaţă fără strădanie prin simpla imitaţie, ca şi cum ar primi învăţătura prin porii pielei.

(Samuel Smiles)

Credinţa e începutul care duce la înţelegere şi deschide mintea spre primirea luminii dumnezeieşti.

(Sfântul Chiril al Alexandriei)

Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele? 5.18

Dacă dorim să facem ceva pentru sufletul nostru, trebuie să primim jugul Mântuitorului. (Părintele Dumitru

Păduraru)

Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe

cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a în-

tărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să

treacă la noi. (Luca 16.25, 26)

Dăruirea şi primirea reprezintă aspecte diferite ale fluxului de energie care curge prin univers.

(Rabindranath Tagore)

De foarte mare trebuinţă ne este încrederea în Hristos, care ne dăruieşte nădejdea, apoi rugăciunea şi din

rugăciune încredinţarea de ajutorul dumnezeiesc. Toate acestea rezultă din cuvintele: Toate câte

veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. ….. (Sfântul Isihie)

De ai primit a fi creştin, sârguieşte-te să te faci asemenea cu Dumnezeu, îmbracă-te în Hristos.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Dintre dracii care care se împotrivesc lucrării noastre, cei dintâi, care se ridică la luptă, sunt cei încredinţaţi

cu poftele lăcomiei pântecelui. Toţi ceilalţi vin după aceştia să ia în primire pe cei răniţi de ei. Căci este

cu neputinţă să cadă cineva în mâinile duhului curviei, dacă n-a fost doborât întâi de lăcomia pântecelui.

(Evagrie Ponticul)

Dispreţuirea binelui este acelaşi lucru cu primirea răului. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Divinitatea nu glumeşte! Universul nu a fost creat în glumă, ci cu mare seriozitate de către o Putere care

este fără măsură de tainică, sfântă şi primitoare. (Annie Dillard)

Două categorii de oameni se vor mântui: cei care păcătuiesc şi sunt suficient de puternici încât să se căias-

că şi cei care sunt prea slabi să se căiască cu adevărat, dar sunt pregătiţi cu răbdare, smerenie şi re-

cunoştinţă să îndure toată povara consecinţelor păcatelor lor. În smerenia lor, Dumnezeu îi va primi

şi pe aceştia. (Părintele Ambrozie de la Optina, unul dintre ultimii stareţi ruşi de dinainte

de venirea comunismului)

Dragostea îi vindecă pe oameni, atât pe cei care o dăruiesc, cât şi pe cei care o primesc.

(Psihiatrul american, doctorul Karl Manninger)

Dumnezeu ne trimite darurile cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi.

(Sfântul Grigorie de Nazianz)

Dumnezeu şi conştiinţa ştiu cele ascunse ale fiecăruia, deci prin aceasta să primim îndreptarea.

(Sfântul Marcu Ascetul)

E cu neputinţă şi nevrednica slavă să o primeşti, şi de cea veşnică să te învredniceşti.(Sfântul Nil Sinaitul)

Hristos era pomul vieţii. L-am pierdut prin neascultare şi-L primim prin ascultare şi pocăinţă, prin Sfânta

Euharistie. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Ispitele le vom primi pentru tămăduirea omului dinlăuntru. 10.7

În vreme de necaz, ia seama la momeala plăcerii, căci întrucât alină necazul e bine primită.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Însă el, omul, poate să aleagă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact

de simţurile sufletului său, deoarece, potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci sim-

ţuri ale sufletului şi anume inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila primesc harul cel

de sus şi sfinţirea duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu

adevărat fecioare neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Înţelepciunea crucii în schimb înseamnă să primeşti zidirea pe care ţi-o dă duhul şi să fii conştient că prin

acea iubire se intră în logica pascală, deoarece acela care iubeşte, suferă. Cine se expune iubirii şi în iubire

îşi scrie istoria propriei existenţe, intră inevitabil în cruce. Înţelepciunea crucii e logica răsturnată a lumii. …

(Teologul catolic Marko Rupnik)

Mândria încearcă să-şi închipuie o lume şi să trăiască în ea. Smerenia primeşte lumea aşa cum a zidit-o

Dumnezeu. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi.

(Solomon 13.10)

Mulţi primesc sfaturi, dar numai cei înţelepţi profită de ele. (Proverb englezesc)

Ne temem de moarte pentru că nu am primit jertfa lui Hristos. 11.13

Nu primeşte Dumnezeu rugăciunea celui care are părere de rău asupra fratelui. 2.9

Omul este o făptură care a primit poruncă să devină Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Orice dar primit de la Dumnezeu se schimbă în rău, atunci când căutăm prin el, nu pe Dumnezeu, ci slava

noastră. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Pentru a ne dovedi faptul că noi trebuie să primim cu mai multă plăcere îndrumările decât să răspundem în

grabă, Creatorul ne-a dat două urechi şi numai o singură limbă. (Plutarh)

Primirea rugăciunii 8.6

Rugăciunea, mâna întinsă pentru primirea darurilor lui Dumnezeu. 4.3

Se spune că intelectul este dat omului ca să cunoască adevărul, intelectul e dat omului, după părerea mea,

nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul. (Petre Ţuţea)

Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici

de El. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.5)

Trebuie să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, iar neputinţa mea de a mă ridica la El, să nu-mi per-

mită nicicând să vorbesc altfel despre Dumnezeu, de cum a făcut-o El. Neputinţa de a mă ridica la Dum-

nezeu, să nu-mi permită să-L cobor pe Dumnezeu. Ce altceva este secularizarea, dacă nu neputinţa de

a-L înţelege pe Dumnezeu şi pogorârea lui Dumnezeu între noi? … Trebuie să iubesc sublimul, şi nu se-

cularizarea, nu umanizarea omului de dragul meu, al celui slab, care nu pot să mă ridic la Dumnezeu.

Să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, şi chiar şi atunci când loveşte parcă în ceea ce iubim noi

cu iubirea aceasta trecătoare. ….. (Episcopul vicar patriarhal Sebastian Ilfoveanu,

vezi Dumnezeu/)

Un surâs nu costă nimic, dar produce mult / El îi îmbogăţeşte pe cei ce-l primesc / Fără a-i sărăci pe cei

care îl dăruiesc / El nu durează decât o clipă / Dar uneori amintirea lui e eternă / Nimeni nu e atât de bo-

gat încât să nu se lipsească de el / Dar nici atât de sărac încât să nu-l merite / El crează fericirea în că-

min, / El e semnul sublim al prieteniei. / Un surâs dă odihnă celui celui obosit, / Dă curaj celor deznădăj-

duiţi / Nu poate fi cumpărat, împrumutat sau furat / Pentru că e ceva care nu are valoare / Decât în mo-

mentul când este dăruit. / Şi dacă vreodată întâlniţi o persoană / Care nu mai ştie cum cum să aibă un

surâs / Fiţi generos, dăruiţi-l pe al vostru, / Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs / Precum acela

care nu-l poate da altora. (Mahatma Gandhi, poezia Surâsul)

Viaţa e un dar al lui Dumnezeu dat nouă, oamenilor, pentru a ne curăţi sufletele de păcat şi a ne pregăti,

prin Hristos, spre a primi viaţa veşnică. (Valeriu Gafencu)

Viaţa este plină de şanse, iar tu nu primeşti niciuna. (Charlie Brown)

Primul pas pentru a nu fi nefericit este să nu ai timp să te gândeşti la nefericre.(George Bernard Shaw)

Primul pas spre bine este acela de a nu face rău. (Benjamin Franklin)

Primul semn al corupţiei moravurilor este izgonirea adevărului. (Michel de Mntagne)

Primul semn al corupţiei, într-o societate care este încă în viaţă, este acela că scopul scuză mijloacele.

(Georges Bernanos)

Primul/ Ascultă-ţi duşmanii pentru că ei sunt cei dintâi care-ţi observă greşelile. (Antistene)

Bucuria şi durerea noastră măsoară rău orele: prima le face secunde, cealaltă secole. (Victor Hugo)

Ce este toleranţa? Este consecinţa umanitătii. Cu toţii suntem caracterizaţi de slăbiciuni şi erori; să ne iertăm

reciproc pentru acest lucru – acesta este cea dintâi lege a naturii. (Voltaire)

Cel smerit vede, în primul rând, vinovăţia proprie. 10.4

Cine dintre voi este fără de păcat, să arunce primul cu piatra. 11.7

Conştientizarea păcatului este primul pas spre pocăinţă. 9.2

Credinţa înseamnă să faci primul pas chiar dacă nu vezi toată scara. (Martin Luther King)

Dacă Dumnezeu nu este pe primul loc în viaţa ta, atunci nu este pe locul care I se cuvine. (Părintele

Teofil Pârâian)

De la prima vedere se observă că cei doi duşmani ai fericirii omeneşti sunt: durerea şi plictiseala. (Arthur

Schopenhauer)

Dintre legile după care ne conducem, cea dintâi este onoarea. (Voltaire)

Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul.

(Albert Einstein)

Este o lecţie universală – intoleranţa este primul semn al unei educaţii neadecvate. O persoană rău educată

se poartă cu o nerăbdare arogantă, în vreme ce autentica, adevărata educaţie dă naştere modestiei.

(Aleksandr Soljeniţân)

Există două feluri în care poţi fi prostit. Primul este să crezi ceea ce nu este adevărat; cel de al doilea este

să refuzi să crezi ceea ce este adevărat. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Există trei metode de a dobândi înţelepciunea. Cea dintâi este reflecţia, care este cea mai înaltă. A doua

este imitaţia, care este cea mai uşoară. A treia este experienţa, care este cea mai amară. (Confucius)

Fericirea constă, în primul rând, în sănătate. (George William Curtis)

Iluzia este prima aparenţă a adevărului. (Rabindranath Tagore)

Imaginaţia este primul pas în procesul creativ. (Herbert Harris)

În primul rând, ca să-l înţelegi pe cineva, trebuie să-l iubeşti. Deci atâta înţelegi dintr-un om cât îl iubeşti.

(Părintele Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa)

Lumina minţii este dată, în primul rând, de inteligenţă. 2.7

Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru

au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de al doilea a căzut în deznădejde,

dar s-a ridicat prin speranţă, iar căinţa i-a adus iertarea lui Dumnezeu. (Ioan Carpatinul)

Nădejdea în Dumnezeu e legată, în primul rând, de credinţă. 11.21

Oamenii îşi pierd mai întâi iluziile, după aceea dinţii şi la urmă si viciile. (Hans Moser)

Orice adevăr trece prin trei etape. Prima dată, e ridiculizat. A doua oară, negat vehement. A treia oară,

e acceptat ca fiind de la sine înţeles. (Arthur Schopenhauer)

Pentru orice realizare, primul pas este curajul. (Goethe)

Postul este primul pas pe care-l facem pentru a ne pregăti ca să-L primim pe Hristos. Spovedania este mo-

mentul hotărâtor în care vedem dacă suntem sau nu vrednici de a ne împărtăşi. Sfânta Liturghie, care are

în centru prefacerea darurilor de pâine şi de vin în Trupul şi Sângele Domnului, o săvârşim sau participăm

la ea, în primul rând spre aducere aminte de jertfa Mântuitorului Hristos, pentru mântuirea noastră şi

spre împlinirea poruncii pe care Mântuitorul a rostit-o la cina cea de taină: Aceasta să faceţi întru

pomenirea Mea. (Din învăţăturile Bisericii)

Postul este, în primul rând, un drum al faptei, al lucrului concret. 10.16

Priveşte totul ca şi cum ai privi pentru prima sau ultima dată. (Betty Smith)

Privighetoarea înţeleaptă cântă fiecare cântec de două ori. Ca să nu crezi că nu poate retrăi primul extaz

spontan. (Robert Browning)

Prostia se zbate mereu să ajungă în primele rânduri pentru a fi observată; inteligenţa stă în spate pentru a

observa. (Regina Elisabeta a României)

Răspunsul e aspru, dar drept; dreptatea pare mai întâi asprime. (Abu Shakur)

Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra

asupra ei. Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ. (Ioan 8.7, 8)

Principiul/ Adevărul este în principiu cea mai bună soluţie împotriva calomniei. (Abraham Lincoln)

Caracterul este întruchiparea unor principii generale de acţiune. (Titu Maiorescu)

Dacă punem în aplicare acest principiu, <>, întreaga lume va orbi. (Mahatma Gandhi)

Există o singură Biserică adevărată, aceea care este cu adevărat veche, în care potrivit planului lui Dum-

nezeu sunt adunati drepţii pentru că există un singur Dumnezeu şi un singur Domn. De aceea, se cuvine

laudă Bisericii pentru singularitatea ei, fiind o copie a principiului unic. Biserica cea Una este moşteni-

toarea Celui care prin fire este Unic şi pe această Biserică se silesc ereziile s-o împartă în multe bise-

rici. Spunem deci că numai Biserica Veche şi Universală este una şi în ce priveşte fiinţa ei, si în ceea ce

priveşte începutul ei, şi în ceea ce priveşte superioritatea ei. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

În spatele fiecărei vieţi nobile stau principiile care au modelat-o. (George Lorimer)

Jurnalismul îşi justifică propria existenţă prin marele principiu Darwinian al supravieţuirii celui mai vulgar.

(Oscar Wilde)

Politica nu are principii. Are numai interese. (Octavian Paler)

Raţiunea este principiul ştiinţei. (W. Moede)

Trebuie să nu pierdem din vedere nicio clipă ţelurile şi principiile esenţiale şi să ştim unde suntem şi un-

de vrem să ajungem. Astfel ne vom menţine pe drumul cel bun al pozitivităţii. (Colin Turner)

Prinoasele/ Apoi Domnul mi-a spus: "Tu să nu te rogi pentru poporul acesta spre binele lui. De vor posti, nu voi auzi

strigarea lor; de vor aduce arderi de tot şi prinoase, nu voi primi, ci cu sabie, cu foamete şi

cu molimă îi voi pierde". (Ieremia 14.11, 12)

Atunci a grăit Dumnezeu cu Moise şi a zis: "Spune fiilor lui Israel să-Mi aducă prinoase: de la tot omul,

pe care-l lasă inima să dea, să primeşti prinoase pentru Mine. Iar prinoasele ce vei primi de la ei

sunt acestea: aur, argint şi aramă; mătase violetă, purpurie şi stacojie, in şi păr de capră.

(Ieşirea 25.1-4)

Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima

înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să

se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot;

atunci vor pune pe altarul Tău viţei. (Psalmi 50.17-20)

După mulţi ani, am venit ca să aduc neamului meu milostenii şi prinoase, când nişte iudei din Asia m-au

găsit, curăţit, în templu, dar nu cu mulţime, nici cu gâlceavă. (Faptele Apostolilor 24.17, 18)

Fiule! Cât vei putea fă-ţi bine ţie şi adu Domnului prinoase vrednice. Adu-ţi aminte că moartea nu zăbo-

veşte şi hotărârea morţii nu ţi s-a arătat. Mai înainte de a muri fă bine prietenului şi după cât poţi

întinde şi dă lui. (Ecclesiasticul 14.11-13)

Iar Moise a chemat pe Beţaleel, pe Oholiab şi pe toţi cei cu minte iscusită, cărora le dăduse Domnul is-

cusinţă şi pe toţi cei ce-i trăgea inima să vină la lucru de bună voie, ca să ajute la acestea. Şi au luat ei

de la Moise toate prinoasele, pe care le aduseseră fiii lui Israel pentru toate cele trebuincioase loca-

şului sfânt, ca să le lucreze. Atunci tot se mai aduceau încă la el daruri de bună voie în fiecare

dimineaţă. (Ieşirea 36.2, 3)

Iar rămăşitele prinosului de pâine vor fi pentru Aaron şi fiii lui; acestea-s sfinţenie mare din jertfele Dom-

nului. Orice prinos de pâine, ce aduceţi Domnului, să nu-l faceţi dospit, căci nici dospitură, nici miere

nu veţi arde, ca jertfă înaintea Domnului. Ca prinos de pârgă, să aduceţi şi de acestea Domnului, dar

pe jertfelnic să nu le înălţaţi întru mireasmă bine-plăcută Domnului. Toate prinoasele tale de pâine sa-

ră-le cu sare; să nu laşi jertfele tale fără sare, semnul legământului Dumnezeului tău; cu toate prinoa-

sele tale adu Domnului Dumnezeului tău şi sare. De aduci Domnului prinos de pâine din cele dintâi

roade, adu ca dar din cele dintâi roade ale tale grăunţe din spice, prăjite pe foc şi pisate; toarnă peste

ele untdelemn şi pune pe ele tămâie; acesta este prinos de pâine. Preotul să ardă, spre pomenire, o

parte din grăunţe şi din untdelemn cu toată tămâia; aceasta este jertfă Domnului". (Leviticul 2.10-16)

Numai seminţiei lui Levi nu i-a dat Iosua moştenire, căci jertfele şi prinoasele Domnului Dumnezeului lui

Israel sunt partea ei, cum i-a zis Domnul. (Iosua Navi 13.14)

O, de v-aţi întoarce şi v-aţi pocăi, ar rămâne de pe urma voastră o binecuvântare, un prinos şi o jertfă

cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru! (Ioil 2.14)

Şi când a ajuns la Ierusalim, toţi s-au închinat lui Dumnezeu, iar după ce poporul s-a curăţit, a adus ar-

deri de tot, prinoasele lor de bună voie şi darurile lor. Şi Iudita a afierosit lui Dumnezeu ca dar, toa-

te lucrurile lui Olofern, câte i le dăduse poporul, precum şi perdeaua pe care ea o ridicase de la patul

lui, a dat-o ca afierosire pentru Domnul. (Baruh 16.18, 19)

Prisosul/ Acolo unde străluceşte privirea, e de prisos diamantul. (Victor Hugo)

Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi

intra în împărăţia cerurilor. (Matei 5.20)

Când noi facem tot ceea ce trebuie făcut, Dumnezeu ne ajută cu prisosinţă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cine este semeţ şi îngâmfat se cheamă batjocoritor; acela se poartă cu prisos de trufie. (Solomon 21.24)

Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc,

cu prisosinţă. (Psalmi 30.25)

Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi,

iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua. (Matei 25.28, 29)

Mai bun este cel care înţelege puţin cu frică, decât cel care prisoseşte cu mintea şi calcă legea.

(Ecclesiasticul 19.21)

Orice prisos de virtute am adăuga astăzi, el e o dovadă a negrijii trecute, nu un drept la răsplată.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Şi a zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale

(Luca 2.15)

Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. Căci toţi aceştia din

prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă.

(Luca 21.3, 4)

Privegherea/ Dacă vreţi să vă referiţi puţin la rostul privegherii şi al somnului în timpul unui creştin.

Cred că rostul privegherii în viaţa creştină, sau al trezviei, este foarte mare. Cineva a spus că: “Noi,

occidentalii, suntem activi, iar răsăritenii sunt contemplativi. Voi vă rugaţi mai mult şi noi lucrăm mai

mult”. Şi atunci i s-a spus de către un profesor grec care predă în Germania: “Privegherea este con-

templaţie sau activitate? Starea de vigilenţă este sau nu activitate?” Şi s-a amânat răspunsul pentru

mai târziu. Privegherea este o foarte mare activitate a sufletului. “Privegheaţi şi vă rugaţi” este o ac-

tivitate. De aceea, sărbătorile mari la noi sunt precedate de priveghere, adică este unită vecernia cu

litia şi cu utrenia, ca noaptea să fie cât mai mult redusă, să fie cât mai multă lumină în noapte. Prive-

gherea în Biserica Veche era însoţită de post şi era pregătirea pentru întâlnirea cu Cel care vine, Ca-

re este Hristos, Care Se naşte, Care înviază din morţi. Înainte de hirotonie, înainte de sfinţirea unei bi-

serici, obştea începea vecernia şi apoi litia şi utrenia. …. Experienţa arată că cine nu priveghează

deloc înainte de Sfânta Liturghie, nu poate să trăiască deplin bucuria ei. …. (Patriarhul Daniel)

De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar

ar priveghea cel ce o păzeşte. (Psalmi 126.1)

Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,

căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume.

(II Petru 5.8, 9)

Istoveşte-ţi trupul cu postul şi cu privegherea, şi vei alunga gândul chinuitor al iubirii de plăceri.

(Sfântul Serafim de Sarov)

În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în

lipsă de haine. (II Corinteni 11.27)

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în

Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi

rugăciunea pentru toţi sfinţii. (Efeseni 6.17, 18)

Nimic nu înalţă pe cineva mai sus spre slavă, ca o conştiinţă totdeauna curată şi veghetoare.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Prin post şi priveghere diavolul este dezarmat şi se retrage. (Cuviosul Paisie Aghioritul)