puns lui bătrânul: În orice ceas vom acoperi greşala fratelui nostru şi Dumnezeu o acoperă pe a
noastră, şi în orice ceas o arătăm pe a fratelui şi Dumnezeu o arată pe a noastră.
A întrebat un frate pe Avva Pimen: Mai bine este a vorbi sau a tăcea? I-a răspuns lui bătrânul: Cel ce
vorbeşte pentru Dumnezeu, bine face; şi cel ce tace pentru Dumnezeu, tot bine face.
A răspunde agresiunii prin nonviolenţă e un act de voită indiferenţă, dar de indiferenţă bine practicată.
(Andrei Pleşu)
A răspunde la rău cu bine e dovadă de tărie şi superioritate. 10.16
A răspunde la rău cu rău este o dovadă de slăbiciune. 10.16
A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia
nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.
(Luca 3.16)
Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. Atunci îngerul Domnului a stri-
gat către el din cer şi a zis: "Avraame, Avraame!" Răspuns-a acesta: "Iată-mă!" Iar îngerul a zis:
"Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dum-
nezeu şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău". (Facerea 22.10-12)
Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, şi a zis: "Tată!" Iar acesta a răspuns: "Ce este, fiul meu?"
Zis-a Isaac: "Iată, foc şi lemne avem; dar unde este oaia pentru jertfă?" Avraam însă a răspuns:
"Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!" Şi s-au dus mai departe amândoi împreună.
(Facerea 22.7, 8)
Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni. Nu răspunde ne-
bunului după nebunia lui, ca să nu te asemeni şi tu cu el. Răspunde nebunului după nebunia lui,
ca să nu se creadă înţelept în ochii lui. (Solomon 26.3-5)
Biserica este singurul loc unde cineva îmi vorbeşte fără să fiu nevoit să-i răspund. (Charles de Gaulle)
Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zi-
ce: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de
popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim.
Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. (Matei 21.25-27)
Care este prima datorie a omului? Răspunsul este simplu: să fie el însuşi. (Henrik Ibsen)
Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe
urmele Lui, Care n-a săvârşit nici un păcat, nici s-a aflat vicleşug în gura Lui, şi Care, ocărât fiind,
nu răspundea cu ocară; suferind, nu ameninţa, ci Se lăsa în ştirea Celui ce judecă cu dreptate.
(I Petru 2.21-23)
Cine îşi astupă urechea la strigătul celui sărman şi el, când va striga, nu i se va răspunde.
(Solomon 21.13)
Cine l-a vândut pe Iosif? – Fraţii lui. – Nu, ci smerenia lui l-a vândut. Că putea să spună că frate al lor
este şi să răspundă împotrivă; ci tăcând, pentru smerenie, s-a vâdut pe sine şi smerenia l-a făcut
ocârmuitor peste Egipt. (Avva Ioan Colov)
De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris
este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu".
(Matei 4.3, 4)
Doamne, L-a întrebat Simon-Petru, unde Te duci? Răspuns-a Iisus: Unde Mă duc Eu, tu nu poţi să
urmezi Mie acum, dar mai târziu Îmi vei urma. (Ioan 13.36)
El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da,
Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspun-
zând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica
ei în ceasul acela. (Matei 15.26-28)
Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu "Amin" la mulţumirea ta,
de vreme ce el nu ştie ce zici? (I Corinteni 4.16)
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit?
Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? (Matei 25.36, 37)
Iar că morţii înviază a arătat chiar Moise la rug, când numeşte Domn pe Dumnezeul lui Avraam, şi
Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al
viilor, căci toţi trăiesc în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învăţătorule, bine ai zis.
Şi nu mai cutezau să-L întrebe nimic. (Luca 20.37-39)
Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să
pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am
prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime ma-
re de peşte, că li se rupeau mrejele. (Luca 5.4-6)
Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde,
sau ce veţi zice, că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.
(Luca 12.11, 12)
Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dum-
nezeu şi-l îndeplinesc. (Luca 8.21)
Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi.
Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia. (Luca 13.8, 9)
Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un
dinar? (Matei 20.13)
Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a
lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto,
te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu
se va lua de la ea. (Luca10.40-42)
Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti. Zis-a
Iisus lui: Adevărat zic ţie că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei
lepăda de Mine. Petru i-a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine.
Şi toţi ucenicii au zis la fel. (Matei 26.33-35)
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea
să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh
este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul
lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răs-
puns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui
Israel şi nu cunoşti acestea? (Ioan 3.5-10)
Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceas-
ta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.
(Ioan 18.36)
Inima celui drept chibzuieşte ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiţi împrăştie răutăţi.
(Solomon 15.28)
În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pămân-
tului,căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. (Matei 11.25)
Între coperţile unei singure cărţi, Biblia, sunt toate răspunsurile la toate problemele cu care ne confrun-
tăm azi – numai să le citim şi să le credem. (Ronald Reagan)
Înţeleptul poate învăţa mai multe de la o întrebare prostească decât învaţă prostul dintr-un răspuns
înţelept. (Bruce Lee)
Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul
tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. (Matei 22.36, 37)
Judecă un om după întrebările sale, mai degrabă decât după răspunsurile sale. (Voltaire)
Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi şi atunci dojeneşte. Mai înainte de a nu auzi, nu răs-
punde; şi nu tăia nimănui şirul cuvintelor. Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la
judecata păcătoşilor să nu stai împreună cu ei. (Ecclesiasticul 11.7-9)
Mai mare este a putea ţine gândul în loc, decât a iscodi taine, chiar de a-i afla răspunsurile toate.
(Părintele Savatie Baştovoi)
Nu dispreţui vorba celor bătrâni, că şi ei au învăţat de la părinţii lor. Că de la ei vei învăţa înţelepciu-
nea şi îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie. (Ecclesiasticul 8.9)
Nu-l pot învăţa nimic pe omul matur, dar îl pot ajuta să găsească răspunsul în el însuşi.
(Galileo Galilei)
Odată, Diogene se încălzea la soare. Alexandru Macedon, care trecea pe acolo, s-a oprit asupra
lui şi a zis: Cere-mi ce vrei tu. Diogene a răspuns: Nu-mi fă umbră. (Diogene din Sinope)
Ospeţele se fac pentru a gusta plăcerea; vinul înveseleşte viaţa şi banii răspund la toate.
(Ecclesiastul 10.19)
Pentru a ne dovedi faptul că noi trebuie să primim cu mai multă plăcere îndrumările decât să răspun-
dem în grabă, Creatorul ne-a dat două urechi şi numai o singură limbă. (Plutarh)
Posibilul întreabă Imposibilul: “Unde stai?”. Imposibilul răspunde: “În visurile neputincioşilor”.
(Rabindranath Tagore)
Preotul însă a răspuns lui David şi i-a zis: "Pâine obişnuită n-am la îndemână, dar este pâine sfinţită;
dacă oamenii tăi s-au înfrânat de la femei, pot să mănânce". (I Regi 21.4)
Raiul este bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul este sufe-
rinţa neîmplinirii sau durerea vidului spiritual din sufletul omului, pentru că nu a răspuns iubirii
milostive a lui Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ. (Patriarhul Daniel)
Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea. După
ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând:
Doamne, deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi.
(Luca 13.24, 25)
Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă
pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.
(Luca 7.43-44)
Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! (După 12 ani de temniţă, întrebat dacă se su-
pune orânduirii comuniste, părintele Iustin Pârvu a răspuns: Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu
mă tem de oameni! Acest cuvânt l-a costat alţi 5 ani de temniţă grea.)
Şi a zis Iosif către fraţii săi: "Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?" Fraţii lui însă nu i-au putut
răspunde, că erau cuprinşi de frică. Apoi Iosif a zis către fraţii săi: "Apropiaţi-vă de mine!" Şi
ei s-au apropiat. Iar el a zis: "Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut în Egipt.”
(Facerea 45.3, 4)
Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, înge-
rul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea
şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. (Luca 1.34, 35)
Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să
intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. (Matei 8.7, 8)
Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta? Iar mulţimile răs-
pundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. (Matei 21.10, 11)
Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra
pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi.
(Luca 8.49, 50)
Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie.
Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi
milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând
tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. (Marcu 9.21-24)
Şi Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? Toţi au răspuns: Să fie răstignit! A
zis iarăşi Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau şi ziceau: Să fie răstignit! (Matei 27.22)
Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur
pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti. Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta. Şi l-a întrebat:
Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.
(Marcu 5.7-9)
Şi zicând El acestea, unul din slujitorii, care era de faţă, I-a dat lui Iisus o palmă, zicând: Aşa răs-
punzi Tu arhiereului? Iisus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, dovedeşte ce este rău, iar dacă am
vorbit bine, de ce Mă baţi? (Ioan 18.22, 23)
Tendinţa scolastică de abordare şi analiză a slujbelor bisericeşti experiată de teologii zilelor noastre şi
lipsa de trăire din timpul Sfintei Liturghii a credincioşlor constituie probleme grave cu care ne
confruntăm în momentul de faţă şi care necesită un răspuns adecvat.
(Teologul Alexander Schmemann)
Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea mea faţă de
pelaghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este necesar pentru
mântuirea şi desăvârşirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)
Un frate i-a cerut sfat lui Avva Visarion. Ce să fac? Şi i-a răspuns lui bătrânul: Taci, şi nu te număra
pe tine cu ceilalţi!
Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia. (Solomon 15.1)
Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar
El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru, răspunzând, a zis:
Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se
din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se
scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a
zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar
cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. (Matei 14.26-33)
Veveriţa nu-i răspunde niciodată obraznic elefantului. (Proverb angolez)
Viaţa noastră e scurtă, ca să ajungem mai repede în rai! (Răspunsul unui copil de clasa a 5-a)
Răstignirea/ Atunci au fost răstigniţi împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. (Matei 27.38)
Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit. (Matei 27.26)
Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu,
a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă şi iudeii
cer semne, iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru
iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. (I Corinteni 1.19-23)
Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai îna-
inte de veci, spre slava noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o,
căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei; ci precum este scris: "Cele ce
ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit
Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". (Romani 2.7-9)
Credinţa este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realităţi nevăzute, dar promi-
se, făgăduite. Prin credinţă, proorocii au văzut mai dinainte şi au binevestit taina întrupării Fiului lui
Dumnezeu. Prin credinţă, ei au prevăzut şi prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumne-
zeu, care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învie-
rea şi înălţare Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de
ani înainte că “Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.”
(Patriarhul Daniel, Isaia 7.14)
Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit. Deci Pilat a hotă-
rât să se împlinească cererea lor. (Luca 23.23, 24)
Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei
aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi
au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el. Dar venind la Iisus,
dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta
Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. (Ioan 19.31-34)
După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o
parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime. Deci au zis unii către alţii:
Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice:
"Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii". Aşadar ostaşii acestea au
făcut. (Ioan 19.23, 24)
Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună
răstigniţi cu El Îl ocărau. (Marcu 15.32)
În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei împreună-răstigniţi cu El. (Matei 27.44)
Lepădarea de sine înseamnă răstignirea egoului pătimaş din noi. (Patriarhul Daniel)
Mântuitorul a ales crucea pentru că astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit
îmbrăţişându-ne. (Sfântul Atanasie cel Mare)
Nu piroanele L-au ţinut pe Hsistos răstignit, ci iubirea Sa pentru lume. (Părintele Nicolae Steinhardt)
O, Doamne, Tu ierţi pe cei care Te răstignesc şi răstigneşti pe cei care Te iubesc. (Scriitorul
Leon Bloy)
Orice creştin trebuie să găsească un loc în inima sa, atât pentru tristeţea răstignirii, dar şi pentru
speranţa şi bucuria învierii. (Părintele Dumitru Păduraru)
Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobân-
direa mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne
dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milosti-
vă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)
Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind îna-
intea Lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! Şi scuipând asupra Lui, au luat
trestia şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îm-
brăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. (Matei 27.29-31)
Răsucit/ Ca să fie ei ca paiul în bătaia vântului şi ca pleava pe care o răsuceşte vârtejul? (Iov 21.18)
Calea celui răufăcător e sucită; cel nevinovat lucrează drept. (Solomon 21.8)
"Cortul însă să-l faci din zece covoare de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie; în ţesătura lor
să faci chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă. (Ieşirea 26.1)
L-a îmbrăcat în vesmânt sfânt ţesut din aur şi din iachint şi din porfiră, lucru de meşter ţesător, cu engolpi-
onul în care erau Urim şi Tumim, şi care era făcut din fir răsucit, lucru de meşter, cu pietre scumpe
săpate ca pecetea, legate cu aur, lucru de tăietor de piatră întru pomenire, cu scrisoare săpată după
numărul neamurilor lui Israel. (Ecclesiasticul 45.13, 14)
Leapădă din gura ta orice cuvinte cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia. (Solomon 4.24)
Precum uşa se suceşte în ţâţână, tot aşa şi leneşul în patul lui. (Solomon 26.14)
Să faci o perdea de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie, răsucită, iar în ţesătura ei să aibă
chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă; şi s-o atârni cu verigi de aur pe patru stâlpi din lemn de salcâm,
îmbrăcaţi cu aur şi aşezaţi pe patru postamente de argint. După ce vei prinde perdeaua în copci, să a-
duci acolo după perdea chivotul legii şi perdeaua vă va despărţi astfel sfânta de sfânta sfintelor. La chi-
votul legii din sfânta sfintelor să pui capacul. Iar dincoace, în afară de perdea, să pui masa şi în faţa me-
sei să pui sfeşnicul; în partea de miazăzi a cortului să-l pui. Masa însă s-o pui în partea de miazănoapte
a cortului. Apoi să faci o perdea la uşa cortului, de mătase violetă, stacojie şi vişinie, răsucită şi de în
răsucit, cu flori alese în ţesătura ei. (Ieşirea 26.31-36)
Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără rost; toate sunt lămurite pen-
tru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa. (Solomon 8.8, 9)
Wagner este puternic, foarte puternic, pune mâna pe artă şi o răsuceşte cum vrea el. (Modest Musorgski)
Rătăcirea/ A luat Ietro, socrul lui Moise, pe Sefora, femeia lui Moise, care fusese trimisă înainte de acesta acasă, şi
pe cei doi fii ai ei, din care unul se chema Gherşom, pentru că Moise îşi zisese: "Rătăcit sunt eu în
pământ străin", iar pe altul îl chema Eliezer, pentru că-şi zisese el: "Dumnezeul părinţilor mei mi-a
fost ajutor şi m-a scăpat de sabia lui Faraon!" (Ieşirea 18.2-4)
Aşadar noi am rătăcit de la calea adevărului şi lumina dreptăţii n-a strălucit pentru noi şi nouă soarele nu
ne-a răsărit. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.6)
Că Faraon va zice către poporul său: Fiii aceştia ai lui Israel s-au rătăcit în pământul acesta şi i-a închis
pustiul. Iar Eu voi învârtoşa inima lui Faraon şi va alerga după ei. Şi-Mi voi arăta slava Mea asupra lui
Faraon şi asupra a toată oştirea lui; şi vor cunoaşte toţi Egiptenii că Eu sunt Domnul!" Şi au făcut aşa.
Dostları ilə paylaş: |