Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Psalmi 20.3)

Cea mai scumpă podoabă a capului este coroana caracterului frumos. (Valeria Mahok)

Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere, căci dobândirea ei este

mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur. (Solomon 3.13, 14)

L-a îmbrăcat în vesmânt sfânt ţesut din aur şi din iachint şi din porfiră, lucru de meşter ţesător, cu engolpi-

onul în care erau Urim şi Tumim, şi care era făcut din fir răsucit, lucru de meşter, cu pietre scumpe

săpate ca pecetea, legate cu aur, lucru de tăietor de piatră întru pomenire, cu scrisoare săpată după

numărul neamurilor lui Israel. (Ecclesiasticul 45.13, 14)

Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca. (Solomon 12.27)

Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare, că răs-

cumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face, ca să rămână cineva pe

totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea. (Psalmi 48.7-9)

Pacea gândurilor este mai scumpă decât orice înţelepciune. (Părintele Savatie Baştovoi)

Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor

scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit,

care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)

Prin înţelepciune se ridică o casă, prin bună chibzuială se întăreşte şi prin ştiinţă se umplu cămările ei de tot

felul de avuţie scumpă şi plăcută. (Solomon 24.3, 4)

Prin Sfânta Liturghie noi toţi suntem permanent chemaţi la nunta Fiului lui Dumnezeu. Iar darurile acestei

jertfe, veşnice şi netrecătoare, acestei cine de taină sunt preţuite cu scump sângele al Dumnezeului nos-

tru; şi de aceea evenimentele vieţii Mântuitorului nu sunt pentru noi un simplu trecut, de care ne aducem

aminte, ci ele sunt permanent prezente şi lucrătoare prin celebrarea cultică prin care le retrăim şi le actu-

alizăm. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: "Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!" Atunci Ninivitenii au

crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici. Şi a

ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel

scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă. Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au

strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi

nici să bea apă; iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare

să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui; poate că Dum-

nezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim!" Atunci Dum-

nezeu a văzut faptele lor cele de a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a

împlinit. (Iona 3.4-10)

Şi le-am zis: "Dacă socotiţi cu cale, daţi-Mi simbria, iar dacă nu, să nu Mi-o plătiţi. Şi Mi-au cântărit sim-

bria Mea treizeci de arginţi. Atunci a grăit Domnul către Mine: "Aruncă-l olarului preţul acela scump

cu care Eu am fost preţuit de ei". Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului

Domnului, pentru olar. (Zaharia 11.12, 13)

Şi Olofern se odihnea pe patul său, aşezat sub o perdea de porfiră, ţesută cu fire de aur, cu smaralde şi cu

pietre scumpe. Şi când el a fost înştiinţat despre ea, el a ieşit în tinda cortului, iar înaintea lui robii mer-

geau cu sfeşnice de argint. Şi când el şi căpitanii lui au dat cu ochii de Iudita, s-au minunat de frumuse-

ţea chipului ei. Şi ea, căzând cu faţa la pământ, i s-a închinat, iar robii săi au ridicat-o. (Iudita 10.21-23)

Un mormânt scump este imaginea unei averi prefăcute în piatră. (Anaxagora)

Vârsta este un preţ scump de plătit pentru maturitate. (Tom Stoppard)

Scurt/ Adu-ţi aminte că, după scurtă vreme, ori bogăţia te va lăsa, ori tu vei lăsa bogăţia. (Mitropolitul Filaret)

Atât de mare e înşelăciunea, că primesc cu plăcere în suflete momeala aceea şi nu se gândesc că plăcerea

aceasta, ce poate răni, este scurtă şi trecătoare, pe când durerea e continuă iar învinuirea conştiinţei,

cumplită. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Băţul scurt se rupe greu. (Proverb)

Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu

s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Atunci,

de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. (Matei 24.21-23)

Cei care cugetă nedrept şi-au zis în sine: "Viaţa noastră este scurtă şi tristă şi omul nu scăpa de moarte, nici

nu cunoaşte cine l-ar izbăvi de şeol. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 2.1)

Crucea pe care o facem, e o scurtă rugăciune. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Dragă, nu slujba e lungă, ci răbdarea ta e scurtă! (Părintele Teofil Pârâian)

Efectul pe care-l poate avea păcatul asupra minţii şi asupra sentimentelor umane este devastator. Aşa

este păcatul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur; înainte de a fi săvârşit, ne întunecă judecata

şi ne înşeală mintea, dar după ce a fost săvârşit ne apare lămurit înaintea ochilor grozăvia lui.

Plăcerea aceea scurtă şi ruşinoasă ne chinuie mereu şi ne umple de ruşine.

(Din emisiunea “Cuvântul care zideşte”)

Iar Isaia strigă pentru Israel : "Dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămăşiţa se va mântui. Pentru

că împlinind şi scurtând, Domnul va îndeplini, pe pământ, cuvântul Său". (Romani 9.27, 28)

Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să nu poată să izbăvească, şi urechea Lui prea tare ca să nu

audă. (Isaia 59.1)

Munca scurtează ziua şi lungeşte viaţa. (Denis Diderot)

Nu există înălţimi prea mari, ci numai aripi prea scurte. (Giovanni Papini)

Nu trebuie să vă temeţi de moarte; ea nu este decât un scurt popas. (Pitagora)

Pasul dintre timp şi veşnicie este scurt, dar teribil. (Scott Adams)

Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a

coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt. (Apocalipsa 12.12)

Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa. (Tudor Muşatescu)

Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi de

scurtă vreme, căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul e slab,

dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoarece are nenumărate ţepuşe care-i pri-

mejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul)

Viaţa noastră e scurtă, ca să ajungem mai repede în rai! (Răspunsul unui copil de clasa a 5-a)

Scutul/ Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare, scutul meu şi puterea cea mântuitoare, adăpostul meu cel tare

şi scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz m-ai izbăvit! (II Regi 22.3)

După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, şi a zis: "Nu te teme, Avrame, că Eu

sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!" Iar Avram a răspuns: "Stăpâne Doamne, ce ai să-mi dai?

Că iată eu am să mor fără copii şi cârmuitor în casa mea este Eliezer din Damasc". Apoi Avram a adăugat:

"De vreme ce nu mi-ai dat fii, iată sluga mea va fi moştenitor după mine!" Şi îndată s-a făcut cuvântul Dom-

nului către el şi a zis: "Nu te va moşteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moşteni!"

Apoi l-a scos afară şi i-a zis: "Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!" Şi a adăugat: "Atât de

mulţi vor fi urmaşii tăi!" Şi a crezut Avram pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate.

(Facerea 15.1-6)

Prietenul adevărat se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut în faţa potrivnicului. Să nu uiţi pe prietenul

tău, când este în război şi să nu-l uiţi întru averile tale. (Ecclesiasticul 37.5, 6)

Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic. (Iov 41.15)

Şi a făcut regele Solomon două sute de scuturi de aur ciocănit, câte şase sute de sicli pentru fiecare scut, şi

trei sute de scuturi mai mici tot din aur ciocănit; câte trei mine de aur intra în fiecare scut; şi le-a pus

regele în casa numită Pădurea Libanului. (III Regi 10.16, 17)

Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit. (Psalmi 17.38)

Seara/ Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii

lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.

(Psalmi 89.4-6)

Dacă mă culc, zic: Când va veni ziua? Dacă mă scol, mă întreb: Când va veni seara? Şi sunt năpădit de fel

de fel de arătări până la asfinţit. (Iov 7.4)

Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă

drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să

se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: Adu-

ceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind

la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. (Matei 14.15-19)

Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelep-

ciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. (Psalmi 103.24, 25)

Înţelepciunea este luminată şi neînserată şi cei care o iubesc o văd uşor şi cei care o caută o găsesc.

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 6.12)

Prietenia este umbra în înserare, ea creşte mereu până când soarele vieţii apune. (Proverb englezesc)

Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii. (Mahatma Gandhi)

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

(Psalmi 140.2)

Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat

cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii. Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile

se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la partea dindărăt a coră-

biei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim?

(Marcu 4.35-38)

Trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negrăite, celei neapuse, celei neînserate care luminează pe

tot omul ce vine în lume. (Sfânta Mare Muceniţă Varvara, ucisă cu sabia chiar de tatăl ei, pentru că nu

s-a închinat idolilor şi a mărturisit pe Mântuitorul nostru, Iisus Hristos.)

Umblăm bâjbâind, ca orbii pe lângă zid; ca şi cei fără ochi bâjbâim mereu, ne poticnim în miezul zilei ca şi pe

înserate; între oamenii în putere suntem ca nişte morţi. (Isaia 5.10)

Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu seara se înfier-

bântă cu vin! (Isaia 5.11)

Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşi-

lor, sau dimineaţa. (Marcu 13.35)

Secerişul/ Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi, deci, pe Domnul secerişu-

lui, ca să scoată lurcători la secerişul Său. (Matei 9.37, 38)

Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor,

dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor. (Psalmi 125.5, 6)

Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de

ocară. (Solomon 10.5)

Cel ce păzeşte vântul nu seamănă, şi cel ce se uită la nori nu seceră. (Ecclesiastul 11.4)

Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici în-

drumător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la

albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii

şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa.

(Solomon 6.6-8)

Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

(Matei 13.39)

Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.(Ioan 4.38)

Fiule! Nu semăna pe brazdele nedreptăţii, ca să nu seceri de pe ele cu şapte părţi mai mult.

(Ecclesiasticul 7.3)

Iată vin zile, zice Domnul, când cel ce ară va ajunge din urmă pe cel ce seceră, şi cel ce calcă strugurii pe

cel ce seamănă. şi munţii vor picura must şi toate colinele se vor topi. (Miheia 9.13)

Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni

secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine. (Solomon 6.11)

Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerăto-

rilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea.

(Matei 13.30)

Precum este zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, aşa nu-i place celui nebun cinstea.(Solomon 26.1)

Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc

le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? (Matei 6.26)

Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. (Galateni 6.9)

Seamănă milostenie cu smerenie şi vei secera milă la Judecată. (Sfântul Isaac Sirul)

Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun

de unde n-am împrăştiat? (Matei 25.26)

Secretul creativităţii stă în a şti cum să-ţi ascunzi sursele. (Albert Einstein)

Secretul fericirii constă în a ceda tentaţiilor. (Oscar Wilde)

Secretul fericirii nu este să faci ceea ce îţi place, ci să-ţi placă ceea ce trebuie să faci. (James Matthew Barrie)

Secretul mântuirii este de fapt păstrarea minţii ocupate pentru a nu ne purta gândurile spre patimi; ori munca ne con-

centrează gândurile spre ceea ce facem, iar rugăciunea ne înalţă mintea către Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Secretul succesului constă în a vrea să câştigi şi a şti să pierzi. (Niccolò Machiavelli)

Secretul umorului este surpriza. (Aristotel)

Secretul vieţii duhovniceşti este să faci toate la timpul lor şi după măsurile cuvenite. (Evagrie Ponticul)

Secretul/ A gândi, a cugeta, e tot secretul voinţei, ca şi al memoriei. (William James)

A suferi înseamnă a avea un secret comun cu Dumnezeu. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

A uita este marele secret al firilor tari şi creatoare, a uita asemenea naturii care nu-şi cunoaşte trecutul,

care reîncepe neîncetat tainele zămislirilor ei neobosite. (Honoré de Balzac)

Arta de a fi fericit îşi are secretul în priceperea de a extrage fericirea din lucrurile mici.

(Henry Ward Beecher)

Ce este greu? Să păstrezi un secret. (Chilon din Lacedemona)

Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort şi timp. (Dalai Lama)

Îţi zic un secret, dragul meu: nu aştepta judecata de apoi, ea are loc în fiecare zi. (Albert Camus)

Nu există secrete în geometrie. (Voltaire)

Nu există secrete pe care timpul să nu le dezvăluie. (Jean Racine)

O femeie poate să ţină un singur secret: vârsta ei. (Voltaire)

Să lucrezi cu pasiune, acesta este secretul fericirii. (Auguste Renoir)

Singurul secret al existenţei tale este să nu-ţi fie teamă. Niciodată să nu-ţi fie teamă de ce vei deveni.

(Buddha)

Semnul crucii, mărturisirea credinţei. 8.7

Semnul sfinţeniei este inima compătimitoare. (Sfântul Isaac Sirul)

Semnul/ A fi incapabil de entuziasm este un semn de mediocritate. (Honoré de Balzac)

A te iubi însemnă să te consideri în globalitate, să nu exagerezi într-o dimensiune unică, să nu te fărâmi, să

nu faci să devină totalizator un singur aspect al sinelui. A te iubi însemnă să vezi semnificaţia fiecărui

lucru în relaţie cu întreaga personă. Acelaşi lucru e valabil şi în iubirea faţă de celălalt. (Teologul catolic

Marko Rupnik)

Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii

eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era să

arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim rămâne

pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale să atârne

în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.

Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. Şi vor fi cutremure mari şi, pe

alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi. (Luca 21.10, 11)

Bucuria e semnul libertăţii. 11.19

Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Taneos: El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele

lor, ca să nu bea. (Psalmi 77.48, 49)

Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să

amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. (Matei 24.24)

Cele două cuvinte “informaţie” şi “comunicare” sunt adesea folosite ca având acelaşi înţeles, deşi ele sem-

nifică lucruri total diferite. Informaţia o primeşti, în timp ce comunicarea o dai. (Sydney J. Harris)

Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei,

plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care

urmau. Amin. (Luca 16.19, 20)

Dragostea însemnă a fi aspru cu tine, dar îngăduitor cu ceilalţi. (Sfântul Serghie de Radonej)

Dreapta judecată este o virtute însemnată, care nu poate fi cuprinsă cu mintea omenească, dacă nu

suntem ajutaţi de harul divin. (Sfântul Ioan Casian)

Dumnezeiasca Scriptură nu vorbeşte în zadar şi la întâmplare, ci chiar o silabă, chiar un semn are ascuns

în el comoara. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dumnezeu Tatăl, vrând să ne facă să ne iubim unii pe alţii, a meşteşugit aceea ca să bem dintr-un singur

potir, semn de foarte puternică dragoste a unora cu alţii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

După aceste semne veţi recunoaşte că ei nu sunt dumnezei; nu vă temeţi de ei! Aurul cu care sunt îmbră-

caţi este numai pentru frumuseţe; dar dacă nu-l freci de rugină, nu mai străluceşte. Când au fost

turnaţi, ei n-au simţit nimic. (Epistola lui Ieremia 1.22, 23)

Epoca prezentă preferă semnul faţă de lucrul semnificat, copia faţă de original, imaginaţia faţă de realitate,

aparenţa faţă de esenţă fiindcă acum numai iluzia este sacră, iar adevărul este laic. (Ludwig Feuerbach)

Este o lecţie universală – intoleranţa este primul semn al unei educaţii neadecvate. O persoană rău educată

se poartă cu o nerăbdare arogantă, în vreme ce autentica, adevărata educaţie dă naştere modestiei.

(Aleksandr Soljeniţân)

Este un semn de nobleţe mentală să ştii să admiri ceea ce te depăşeşte. (Gabriel Liiceanu)

Hristos este prezent în potirul din Sfântul Altar, dar şi în fiecare om sărac, umilit, în fiecare om care suferă

şi aşteaptă de la noi un semn al iubirii frăţeşti milostive. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Frica de iad este semnul înţelegerii adevăratei vieţi. 7.12

Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,

şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi

vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. (Luca 16.17, 18)

Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către

Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn

care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe

inimi. (Luca 2.33-35)

Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este: puneţi mâna pe El. Şi îndată, apro-

piindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat. (Matei 26.48, 49)

Iată, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! (Isaia 49.16)

În Biblie sunt mai multe semne sigure de autenticitate decât în toată istoria profană. (Isaac Newton)

Întâmplare este pseudonimul lui Dumnezeu când nu vrea să semneze. (Anatole France)

Înţelepciunea creştinului stă în semnele smereniei din sufletul lui. 9.14

Îţi faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, aşa ca să nu se ştie ce înseamnă, ci un semn al

crucii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt. Concentrează-te bine, adună-

ţi toate gândurile şi întreaga ta persoană în acest semn. Simţi cum te cuprinde în întregime? De ce? Es-

te semnul Universului şi este semnul mântuirii. Pe cruce Domnul nostru Iisus Hristos i-a mântuit pe oa-

meni. El îl sfinţeşte pe om în întregime până la cea din urmă fibră a fiinţei sale. De aceea facem semnul

crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gândurile şi inima şi voinţa

în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de

primejdii. (Romano Guardini, 8.7)

Lacrimile sunt puse între minte şi trup, ca semne în trup, pentru aşezarea minţii. (Sfântul Isaac Sirul)

Lipsa mustrărilor de conştiinţă, în tot ce facem, e semnul unei inimi învârtoşate, al unui obicei al omului de

a se îndreptăţi pe sine însuşi, şi de a-l critica pe aproapele sau pe Dumnezeu 9.14

Lucrul socotit de unii ca însemnând fericirea, este faptul de a nu avea cugetul încărcat, precum şi acela de

a nu fi împovărat conştiinţa altora. (Eusebiu de Cezareea)

Matematica este un joc care se joacă după anumite reguli simple cu semne fără înţeles pe hârtie.

(David Hilbert)

Mulţi zic: "Cine ne va arăta nouă cele bune?" Dar s-a însemnat peste noi lumina feţei Tale, Doamne! Dat-

ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce

s-a înmulţit. (Psalmi 4.6, 7)

Nebunul se uită în casă din uşă, iar omul cel învăţat stă afară. Semn de om prost este a asculta la uşă; iar

cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste. (Ecclesiasticul 21.25, 26)

Nimeni să nu se ruşineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor pentru care trăim şi

pentru care suntem. Ca pe o cunună, aşa să purtăm crucea lui Hristos. Prin cruce se săvârşesc toate

cele ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea este alături. Dacă trebuie să te hrăneşti cu

hrana cea tainică, dacă trebuie să te hirotoneşti, dacă trebuie să faci orice, pretutindeni este alături

de noi crucea, semnul biruinţei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu există semn mai bun al reuşitei decât ura şi invidia celorlalţi. (Gabriel Liiceanu)

Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea. (Ludwig van Beethoven)

Oare ce poate însemna pătimirea mea, pe lângă ceea ce ai pătimit Tu, Doamne, pentru noi toţi?

(Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ)

Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze. Face cu ochiul, dă din picioare, face

semne cu degetele. În inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă.

Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac.