Învăţământul profesional şi tehnic în domeniul tic

Tema 3. Telefonia mobilă

Fişa de documentare 3.1 Standarde pentru telefonia mobilă

La început, când oamenii încercau utilizarea telefoanelor mobile, standardele industriale care să se aplice tehnologiilor de telefonie mobilă erau puţin răspândite. În lipsa acestor standarde, era dificil şi scump să se iniţieze apeluri persoanelor din alte reţele. Standardele industriale ce facilitează apelurile utilizând telefoane mobile sunt folosite, pe scară largă în zilele noastre,de operatorii de telefonie mobilă.

La început majoritatea standardelor de telefonie mobilă erau de tip analog, însă astăzi standardele de telefonie mobilă sunt în mare parte digitale. Aceste standarde nu au fost adoptate uniform în întreaga lume, ajungând astăzi la facilitatea ca unele telefoane să poată utiliza mai multe standarde, iar altele pot folosi numai unul singur. O consecinţă a acestui fapt este că unele telefoane pot opera în mai multe ţări în timp ce altele nu.

Clasificare:

• 
  1G
  
• 
  2G
  
• 
  2,5 G
  
• 
  3 G
  
• 
  4 G
  

Prima generaţie (1G) de telefoane mobile a apărut la începutul anilor '80. Standardele folosite de telefoane erau de tip analog, incluzând Advanced Mobile Phone System (AMPS) şi Nordic Mobile Telephone (NMT). În sistemul analog, informaţia vocală este trimisă prin variaţia undelor radio folosite de telefon utilizând acelaşi tipar ca şi vocea la difuzor. Aceasta exprimă faptul că interferenţele şi zgomotul, care de asemenea variază semnalul, nu pot fi separate cu uşurinta de voce în semnal. Acest factor limitează necesitatea şi eficienţa sistemelor de tip analog.

Semnalele digitale transforma vocea de la difuzor într-o serie de nivele logice. Această tehnologie distorsionează foarte puţin semnalul, deoarece unu şi zero nu sunt o reprezentare fidelă a vocii. Totuşi, semnalul digital este robust. El poate fi reparat folosind rutine de corectare a erorilor, dacă sunt interferenţe. Deasemenea, semnalele digitale pot fi compresate, facând sistemul mult mai eficient decât cel analog.

Aceste standarde sunt utilizate în: Arabia Saudită, Scandinavia pentru NMT şi Statele Unite ale Americii, Noua Zeelandă pentru AMPS.

Generaţia a doua (2G) a telefoanelor mobile a apărut la începutul anilor ‘90 şi a fost marcată de o schimbare de la standardele analogice la cele digitale. Standardele de telefonie mobilă de generaţia a doua includ Global System for Mobile (GSM), Integrated Digital Enhanced Network (iDEN), si Code Division Multiple Access (CDMA).

Aceste standarde sunt utilizate în: întreaga lume pentru GSM şi America de Nord şi Sud, Filipine, Singapore, Arabia Saudită pentru iDEN.

Generaţia 2.5G a apărut ca urmare a extinderii standardului 2G. Principalele caracteristici ale acestei generaţii sunt: GPRS(General Packet Radio Service – nivelul de date pentru GSM), CDMA(Code Division Multiple Access – date digitale unificate, serviciul de voce), EDGE(EGPRS – rate de transfer îmbunătăţite pentru evoluţia GSM).

Utilizare: GPRS – întreaga lume; CDMA – America de Nord şi Sud, Filipine, Arabia Saudită, Singapore; EDGE – întreaga lume.

Standardele din generaţia 3G permit telefonelor mobile să trimită şi să recepţioneze text, fotografii şi video sau să acceseze Internet-ul şi să folosească Global Positioning System (GPS).

Caracteristicile standardului 3G sunt: UMTS (Universal Mobile Telecommunications System – system avansat de telefonie GSM) şi CDMA2000 1xRTT/ IS-2000/1xEV-DO/IS-356 – sistem avansat de telefonie CDMA.

Utilizare standard 3G: UMTS – Europa, Africa, Asia, Statele Unite ale Americii iar 1xEV-DO este utilizat în ăntreaga lume.

Standardele de generaţie (4G) au fost susţinute de mulţi utilizatori, ca răspuns la disponibilitatea ratelor crescute de transfer. Ratele de transfer mai mari permit utilizatorilor să descarce fişiere mai repede decât a fost disponibil la standardele generaţiilor trecute.

Caracteristica standardului 4G este: HSDPA – este un sistem UMTS avansat pentru voce şi transfer de date răspândit în întreaga lume.

Noile tehnologii descoperite ce adaugă funcţii multimedia şi de reţea pot fi incluse împreună cu standardele de telefonie mobilă.

Tehnologia comună ce poate fi adăugată pachetului de servicii al telefoanelor mobile este standardul Internetului. Acesta este alcătuit din:

• 
  Short Message Service (SMS)– Serviciu Mesagerie Scurtă care permite trimiterea şi recepţionarea mesajelor text.
  
• 
  Multimedia Message Service (MMS) – Serviciul Mesagerie Multimedia care permite trimiterea şi recepţionarea de poze şi filme.
  
• 
  Pachete cu traseu independent – serviciu utilizat pentru a accesa internetul.
  

Operatorii de telefonie mobilă taxează suplimentar adăugarea şi utilizarea acestor opţiuni

Activitatea de învăţare 3.1.1 Standarde pentru telefonia mobilă

Competenţa: Identifică şi descrie componentele unui laptop
Obiectivul/obiective vizate:

În urma acestei activităţi de învăţare elevul va fi capabil:

• 
  să prezinte standardele pentru telefonia mobilă;
  
• 
  să realizeze comparaţii între standardele pentru telefonia mobilă.
  

timp de lucru recomandat: 10 minute

Tipul activităţii: problematizarea
Sugestii (cu privire la modalităţile de organizare a clasei de elevi pentru derularea activităţii)

Elevii se pot organiza în 4 grupe de lucru

Sarcina de lucru: Fiecare echipă trebuie să răspundă la întrebarea „Care sunt diferenţele între standardele de telefonie mobilă?”

Pentru acest lucru aveţi la dispoziţie 10 minute. După ce aţi devenit „experţi” în tema studiată fiecare grup va face o scurtă prezentare a materialului realizat. Rezultatul activităţii echipelor va fi concretizat într-un eseu de o pagină.

Alte sugestii şi recomandări:

Pentru rezolvarea acestei activităţi de învăţare este necesară parcurgerea Fişei de documentare 3.1 şi resurselor Internet.