Odontoterapie

chimico-alergici.

D. Factori microbieni și levurici.

E. Factori de dezechilibru imunitar.
-a,b,d,e-

1311. 
      Tratamentu stomatopatiilor paraprotetice este:
      

A. ProfilactiC.

B. Curativ general.

C. Local specifiC.

D. SimptomatiC.

E. Chirurgical.
-a,b,c,d-

1312. 
      În funcţie de gradul de vizibilitate al frontalilor superiori se distinge:
      

A. Efectul „incizal”.

B. Efectul „facial”.

C. Efectul „cervical”.

D. Efectul „lingual”.

E. Efectul „labial”.
-a,b,c-

1313. 
      *Pentru optimizarea masticaţiei cu protezele total se actionează în mai multe direcţii:
      

A. Se decondiţioneaza pacienţii vechi protezaţi de parafunctii.

B. Se aplica principiul fonetic la dinţii artificiali ai zonei lateralE.

C. Rugile palatine şi papila incisivă se modelează pe faţa externă a bazei protezei.

D. Se măreşte înălţimea bazei protezei prin rebazarE.

E. Se stabilesc rapoarte interarcadice „cap la cap”.
-a-

1314. 
      *Mijloacele de echilibrare a presiunilor ocluzale sunt:
      

A. Folierea modelului.

B. Tehnici de amprentare ocluzală.

C. Amprenta directă a componentei dure a câmpului protetiC.

D. Aplicarea principiului fonetic la dinţii artificiali ai zonei lateralE.

E. Refacerea relaţiilor intermaxilare prin prezenţa spaţiului de ocluzie de repaus.
-a-

1315. 
      Criteriile diagnostice esenţiale care necesită un tratament în domeniul psihosomaticii sunt:
      

A. Discrepanţa evidentă între aspectul clinic şi doleanţele sau plângerile pacientului.

B. Bruxismul.

C. Creşterea activitaţii tonice a muşchilor ridicatori ai mandibulei.

D. Zona trigger ce determină întreruperea şi diminuarea fluxului sanguin la nivelul câmpului protetiC.

E. Măsurile aplicate pentru remedierea suferinţelor somatice sunt fără succes.
-a,e-

1316. 
      Indicaţiile extarcţiei dentare de urgenţă sunt:
      

A. Dinţi care întreţin manifestări la distanţă în cadrul bolilor de focar

B. Dinţi cu fracturi radiculare, longitudinale sau transversale în 1/3 medie

C. Molarii trei ce nu determină accidente de erupţie

D. Dinţi ce nu se află în aria de iradiere din tratamentul diverselor tumori malogne orale sau cervico-faciale

E. Dinţi cu parodontopatii marginale acute
-a,b-

1317. 
      *În cazul plăgii alveolare infectateatitudinea terapeutică este:
      

A. Chiuretarea energică a alveolei până se ajunge la os sănătos, rezistent

B. Îndesarea în alveolă a meşelor iodoformate

C. Folosirea conurile cu antibiotice pot produce dezagregarea cheagului întârziind cicatrizarea

D. Sutura plăgii dacă infecţia osoasa a depăşit stadiul endoosos şi nu se observă tendinţa de formare a cheagului

E. Tratament cu antibiotice cu spectru larg 7-14 zile
-c-

1318. 
      Pentru prevenirea accidentelor extracţiei dentare de urgenţă trebuie să se ţină seama de:
      

A. Starea generală a pacientului

B. Particularităţile morfologice ale maxilarelor

C. Dotarea cabinetului

D. Experienţa şi tehnica medicului

E. Tratament asistat cu instrumentar rotativ
-a,b,c,d-

1319. 
      *Diagnosticul de comunicare buco-sinusală se va stabili pe baza următoarei simptomatologii:
      

A. Plaga alveolară sângerandă abundent dinspre podeaua alveolei , sângele având aspect aerat

B. Semnul Valsalva negativ

C. Explorarea alveolei cu un stilet butonat în general nu esterecomandată

D. Examinarea rădăcinii disto+linguale a molarului extras relevă prezenţa unui fragment osos ataşat la apex

E. Plaga alveolară postextracţională infectată
-a,-

1320. 
      Factorii favorizanţi în apariţia alveiolitei postextractionale sunt:
      

A. Persistenţa unor eschile osoase sau a unor fragmente denatre în alveolă

B. Respectarea regulilor de asepsie orală în practicarea extracţiilor

C. Infecţii preezistente acute sau cronice

D. Respectarea recomandărilor postextracţionale

E. Sutura postextracţională
-a,c-

1321. 
      Restaurarea de urgenţă a zonei frontale, ţinandu-se cont de aspectul estetic, se realizează prin:
      

A. Punţi din răşini acrilice – tehnica directă

B. Punţi din răşini acrilice – tehnica indirectă

C. Punţi din coroane de policarboxilat

D. Punţi din policarboxilat armate cu sarmă

E. Implant dentar
-a,b,c,d-

1322. 
      Care din următoarele afirmaţii au legătură cu fisurarea şi aschierea smalţului:
      

A. Reprezintă manifestări complementare a procesului de uzură

B. Nu au legatură cu prezenţa parafuncţiilor

C. Fisurarea şi aschierea smalţului determină o simptomatologie subiectivă dureroasă

D. Periajul profesional este obligatoriu înantea tratamentului estetic de urgenţă

E. Pot fii percepute vizual şi tactil atât de pacient cât și de medicul specialist
-a,d,e-

1323. 
      *Leziunile de uzură de la nivelul suprafetelor dinţilor:
      

A. Când factorul etiologic predominant este cel eroziv, mecanismele adaptative determină depunerea de dentină secundară

B. Când factorul etiologic major este stresul ocluzal repetat se vor produce decalcificări rapide şi repetate faţă de care pulpa dentară nu va avea timpul necesar să reacţioneze adaptativ

C. Când factorul abraziv este preponderent acesta va determina fisurarea şi fragmentarea smalțului dând naştere leziunii de atriţie

D. Determină modificări de culoare datorită expunerii dentinei care are un aspect lucios

E. Nici un răspuns nu este corect
-e-

1324. 
      Urgențele estetice în medicina dentară sunt reprezentate de:
      

A. Discromiile dentare

B. Uzura suprafetelor vestibulare

C. Gingivita cronica

D. Edentaţiile de clasa a II-a Kenedy

E. Defectele gingivale
-a,b,c,e-

1325. 
      *Fractura coronară în cazul dinţilor frontali:
      

A Reprezintă o urgentă estetică dacă este interesată camera pulpara şi apare durerea

B. Cu cât linia de fractură este mai joasă cu atât defectul este mai evident iar tratamentul mai laborios

C. Este mai frecventă la dinţii vitali, dar poate interesa și dinţii devitali atunci când traumatismul este puternic

D. Implică un tratament pulpo-odonto-conservator sau numai odonto-conservator

E. Nu reprezintă o urgenţă in medicina dentară
-d-

1326. 
      Pentru a putea diagnostica şi trata corect un pacient vârstic, medicul dentist trebuie să ţină seama de următoarele necesităţi şi caracteristici ale acestei categorii de pacienţi:
      

A. Intoleranţa unui tratament forţat sau în grabă;

B. Atitudinea rigidă şi memoria deficitară;

C. Prezentarea incompletă sau cu întârziere a unei simptomatologii particulare;

D. Ora la care se prezintă pacientul la tratament;

E. Prejudecăţile şi neliniştile medicului.
-a,b,c-

1327. 
      În confruntarea directă „face-to-face” cu pacientul senior, este importantă modalitatea în care medicul ascultă şi conduce istoricul bolii. Astfel, se urmăreşte ca:
      

A. Întrebările adresate pacientului să nu fie ţintite şi să lăsăm pacientul să ne relateze tot ce îşi aminteşte;

B. Să se realizeze o anamneză mai rapidă pentru a nu reţine pacientul;

C. Să se trimită imediat pacientul la radiografie;

D. Să se stabilească dacă pacientul a venit din proprie iniţiativă, pentru că avea durei, sau a fost înrdumat de o cunoştiinţă apropiată;

E. Întreaga atenţie a medicului să fie acordată pacientului.
-d,e-

1328. 
      În tratamentul de specialitate al unui pacient vârstnic se ţine seama de următoarele aspecte biologice şi fiziologice ale persoanelor vârstnice:
      

A. Declinul sistemului locomotor;

B. Declinul sistemului circulator;

C. Tulburările sistemului nervos;

D. Dificultăţile financiare;

E. Patologia urinară specifică vârstei.
-a,b,c,e-

1329. 
      *La examenul clinic exobucal al pacientului de vârsta a III-a se pot constata următoarele particularităţi :
      

A. Asimetrie facială stânga-dreapta;

B. Aceentuarea şanţurilor nazo-labiale şi reducerea dimensiunii verticale de ocluzie;

C. Expresie facială caracterizată de un tonus muscular crescut;

D. Prezenţa halitozelor de diferite cauze;

E. Prezenţa edentaţiilor extinse.
-b-

1330. 
      Alterările odontale, de la nivelul camerei pulpare şi a pulpei, specifice persoanelor în vârstă sunt:
      

A. Eroziunea accentuată;

B. Volumul scăzut al camerei pulpare;

C. Prezenţa calcificărilor distrofice;

D. Leziunile cervicale;

E. Dezvoltarea unui strat de dentină secundară şi terţiară.
-b,c,e-

1331. 
      Leziunile cervicale, caracteristice persoanelor vârstnice, se dezvoltă ca urmare a prezenţei următorilor factori de risc:
      

A. Modificarea secreţiei glandelor salivare;

B. Retracţiei gingivale;

C. Alimentaţiei cariogene;

D. Igienei defectuoase;

E. Respiraţiei bucale.
-a,b,c,d-

1332. 
      Particularităţile leziunilor carioase radiculare ale pacienţilor de vârsta a III-a sunt următoarele:
      

A. Profunde şi prezintă dentină ramolită în cantitate mare;

B. Foarte dureroase;

C. Leziunea carioasă cuprinde deseori şi zona cervicală, asociindu-se şi o afectare parodontală;

D. Puţin profunde şi nedureroase;

E. De culoare brun-negru, netede la sondaj.
-c,d,e-

1333. 
      Eroziunile cervicale prezente la pacienţii în vârstă prezintă următoarele aspecte caracteristice:
      

A. Sunt determinate de o tehnică neadecvată de periaj;

B. Sunt determinate de procesul de miloliză;

C. Au o evoluţie rapidă în profunzime, putând determina în final fracturi dentare;

D. Au o evoluţie lentă, în suprafaţă datorită dentinei translucide;

E. Au un aspect galben strălucitor.
-b,c,e-

1334. 
      Atitudinea terapeutică în hipermineralizarea pulpară, prezentă la pacienţii vârstnici urmăreşte:
      

A. Realizarea tratamentului endodontic atât cât permite procesul de hipermineralizare;

B. Tratamentul mecanic obligatoriu pe toată lungimea canalului;

C. Utilizarea irigaţiilor abundente şi a lubrefianţilor uzuali;

D. Acordarea unei atenţii deosebite procesului de cateterizare a orificiilor de intrare în canalul radicular;

E. Utilizarea ansei de detartraj pentru îndepărtarea pulpoliţilor de la nivelul camerei pulpare.
-a,c,d-

1335. 
      Aspectele particulare ale bolii parodontale la pacienţii vârstnici sunt :
      

A. Accentuare bolii parodontale este determinată în mod direct de vârsta înaintată a pacientului;

B. Susceptibilitatea individuală este mai importantă decât efectul vârstei asupra evoluţiei acestei afecţiuni;

C. Expunerea prelungită a ţesuturilor parodontale la placa bacteriană;

D. Evoluţia ei este influenţată de creşterea fluxului salivar;

E. Factorul etiologic principal este fumatul.
-b,c-

1336. 
      *Tratamentul stomatologic la vârstnicii instituţionalizaţi comportă anumite particularităţi:
      

A. Etapele clinico-tehnice ale confecţionării unei proteze noi sunt mai numeroase datorită dificultăţii de înregistrare a dimensiunii verticale de ocluzie;

B. Creşterea numărului de extracţii a dinţilor naturali pentru a înlătura durerile pacientului;

C. Primează tratamentele chirurgicale;

D. Tratmentul se realizează fără grabă pentru a nu deranja pacientul;

E. Primează terapia cu mare capacitate de improvizaţie, neplanificată, de urgenţă.
-e-

1337. 
      Tratmentul edentaţiilor subtotale la pacienţii vârstnici cuprinde următoarele soluţii terapeutice:
      

A. Proteze hibride;

B. Protezarea imediată;

C. Rebazarea;

D. Lucrări protetice fixe provizorii;

E. Punţi adezive.
-a,e-

1338. 
      *Modificările morfo-fiziologice datorate procesului fiziologic de îmbătrânire determină repercursiuni asupra farmacocineticii şi farmacodinamicii anumitor medicamente:
      

A. Creşterea absorbţiei intestinale datorită creşterii motilităţii intestinale;

B. Răspunsul imunitar este exacerbat;

C. Creşterea excitabilităţii sistemului nervos simpatic şi parasimpatic;

D. Prelungirea timpului de înjumătăţire a unor medicamente datorită tendinţei de fixare în ţesutul adipos şi reducerii filtrării glomerulare ;

E. Creşterea numărului şi afinităţii anumitor receptori.
-d-

1339. 
      În cadrul examenului clinic, trismusul:
      

A. este un element ce trebuie diagnosticat cât mai precoce

B. are cauze de natură generală, cum ar fi: osteite sau accidente inflamatorii odontogene

C. poate fi cauzat de infecţia cu bacilul tetanic

D. poate avea la bază intoxicaţii medicamentoase

E. este un element ce nu necesită un diagnostic precoce
-a,c,d-

1340. 
      Prognosticul, ca etapă a reabilitării orale a pacientului:
      

A. este deosebit de important şi trebuie menţionat în fişa clinică a pacientului

B. este inutil înainte de începerea tratamentului specific

C. oferă pacientului posibilitatea informării asupra gravităţii situaţiei sale

D. nu este dependent de pregătirea profesională a medicului

E. are o importanță relativ redusă
-a,c-

1341. 
      Biopsia, parte a examinării complexe în cadrul reabilitării orale a pacientului:
      

A. se justifică în cazul prezenţei aftelor recurente, rezistente la tratament

B. constă în îndepărtarea şi examinarea unei părţi adiacente unei leziuni

C. poate fi chirurgicală (aspiratorie)

D. cea mai contraindicată este cea incizională la nivelul tumorilor glandelor parotide

E. cea mai indicată este cea incizională la nivelul tumorilor glandelor parotide
-a,d-

1342. 
      Planul de tratament al pacientului ce urmează a fi reabilitat oral:
      

A. cuprinde etapele tratamentului şi soluţiile terapeutice optime

B. trebuie să includă un tratament diferenţial şi individualizat

C. nu poate fi o soluţie de compromis

D. nu are legătură cu momentul instituirii tratamentului

E. nu depinde de dorințele pacientului
-a,b-

1343. 
      În cadrul examenului clinic, pentru pacienţii tineri cu afecţiuni care necesită tratament ortodontic, antecedentele personale cuprind următoarele categorii anamnestice:
      

A. bolile mamei din timpul sarcinii

B. alimentaţia în primul an de viaţă

C. naşterea

D. patologia după primul an de viaţă

E. patologia de natură ortodontică a părinților
-b,c,d-

1344. 
      În cadrul etapei de stabilire a diagnosticului pentru pacientul de reabilitare orală:
      

A. medicul va formula diagnosticul de sinteză pe baza informaţiilor culese în urma examenului preclinic

B. clinicianul are posibilitatea să se elucideze asupra cazului

C. pacientul poate lua la cunoştiinţă statusul cavităţii bucale

D. diagnosticul este formulat pentru afecţiunea de urgență principală

E. diagnosticul nu se va formula pentru afecţiunea de urgență principală
-b,c-

1345. 
      
      

1346. 
      Care din următoarele afirmaţii constituie principii esenţiale în anamneză:
      

A. se evită întrebările conducătoare;

B. este contraindicată introducerea întrebărilor închise;

C. se apreciază starea fizică şi psihică a pacientului;

D. debutul dialogului se realizează printr-o întrebare deschisă.

E/Â. debutul dialogului se realizează printr-o întrebare închisă.
-a,d-

1347. 
      Forma feţei se poate analiza ţinând cont de tipul constituţional, care poate fi:
      

A. mezoprosop: faţa armonioasă, există o concordanţă în dezvoltare în cele trei planuri;

B. leptoprosop: faţa alungită, predomină dezvoltarea sagitală;

C. euriprosop: faţa mică şi lată, predomină dezvoltarea transversală;

D. ectoprosop: faţa alungită, predomină dezvoltarea verticală.

E. euriprosop: faţa mică şi lată, predomină dezvoltarea sagitală
-a,c-

1348. 
      Radiografia retroalveolară în incidenţa Clark – se utilizează atunci când se urmăreşte să se obţină informaţii în legătură cu:
      

A. topografia unui dinte inclus;

B. raporturile dintelui inclus cu rădăcinile dinţilor vecini, cu eventuale formaţiuni praevia (ex. chist folicular, odontom, dinte supranumerar);

C. modificări de compoziție a structurii chimice dentinare a dintelui inclus;

D. traiectul sinuos al procesului coronoiD.

E. topografia unui dinte erupt
-a,b-

1349. 
      În cadrul tratamentului parodontal, faza II – terapia corectoare cuprinde:
      

A. terapia chirurgicală (suprimarea focarelor inflamatorii, a pungilor parodontale, hiperplazii gingivale, chiuretaj gingival, extracţii strategice);

B. controlul şi perfectarea ocluziei (şlefuiri ocluzale selective);

C. terapie endodontică;scaling şi root-planing

D. realizarea gutierelor de modelare

E. suprimarea restaurarilor defectuase
-a,b-

1350. 
      
      

1351. 
      Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare atitudinea terapeutică in cazulzdrobirii procesului alveolar:
      

A. imobilizarea rigidă timp de o lună

B. fixarea prin osteosinteză cu sârmă sau placă

C. reducerea manuală a fracturii

D. tratarea luxației

E. dispensarizarea pacientului in vederea urmăririi procesului de resorbție
-c,d,e-

1352. 
      Dacă în timpul extracţiei s-a produs fractura coronară a dintelui implicat, extracţia restului radicular se va realiza prin separarea rădăcinilor atunci când:
      

A. linia de fractură este medie sau înaltă şi restul radicular nu poate fi abordat prin alveola vecină 

B. rădăcinile molarilor nu pot fi extrase în bloc deoarece fractura sau distrucţia coronară este situată sub rebordul alveolar

C. linia de fractură este apropiată de colet şi permite insinuarea elevatorului între peretele alveolar şi suprafaţa radiculară 

D. segmentele apicale ale rădăcinilor sunt deformate prin procese de resorbţie sau hipercementoză

E. rădăcinile sunt prea convergente sau divergente
-b,e-

1353. 
      *În hemoragia postextracţională imediată prelungită, sângerarea:
      

A. reapare imediat după extracţie

B. reapare la câteva ore de la extracţie

C. apare în timpul extracţiei 

D. continuă şi peste perioada normală de formare a cheagului şi nu există tendinţă de oprire spontană

E. este asociată cu fractura radiculară
-d-

1354. 
      Diagnosticul pozitiv în fracturile coronare incomplete se pune pe baza:
      

A. simptomatologiei, examenului intraoral, testului masticator

B. testul masticator, transiluminare, lupe, examen periodontal, examen radiografic

C. teste de vitalitate, simptomatologie, substanţe revelatoare, examen intraoral

D. amplificatoare, transiluminare, substanţe revelatoare, examen periodontal, teste de vitalitate, examen radiografic

E. testul anestezic
-a,b,c,d-

1355. 
      
      

1356. 
      Testele de vitalitate în fracturile coronare incomplete sunt:
      

A. testul termic la rece intens pozitiv

B. testul termic la rece negativ

C. testul termic este neconcludent

D. indicat în fracturile incomplete asimptomatice pentru a stabili vitalitatea dentară

E. transiluminarea poate fi folosită doar in cazul restaurărilor care nu prezintă un pivot metalic
-a,d-

1357. 
      Care din următoarele tipuri de vindecare sunt întâlnite în fracturile radiculare verticale:
      

A. vindecare cu apariţia ţesutului de granulaţie

B. vindecare cu interpoziţie de ţesut fibros

C. vindecare prin depunere de os

D. vindecare prin apoziţie de cement

E. vindecare prin depunere de dentină secundară
-a,b,c-

1358. 
      Prognosticul replantării este influenţat de:
      

A. timpul de expuneree intraalveolar

B. condiţiile de păstrare a dintelui avulsionat

C. vârsta pacientului

D. gradul de edificare coronară

E. existenta sau nu a unui tratament endodontic
-b,c-

1359. 
      Coafajul pulpar la fracturile corono-radiculare necomplicate se va face după cum urmează:
      

A. coafaj indirect dacă linia de fractură nu a deschis camera pulpară

B. coafajul direct dacă este minim expusă pulpa şi timpul scurs de la traumatism este pana la 3 ore

C. coafajul direct se face la 48 ore după traumatism

D. coafajul direct se poate face doar dacă se izolează folosind diga

E. coafajul direct dacă exista o afectiune pulpara ireversibila
-a,b-

1360. 
      Reabilitarea ocluzală a pacienţilor se bazează astăzi pe următoarele concepte:
      

A. Ocluzia funcţională (cu protecţie mutuală);

B. Ocluzia terapeutică;

C. Ocluzia habituală;

D. Ocluzia cu balans general (bilateral balansată).

E. Ocluzia centrică
-a,b,d-

1361. 
      *La pacienţii care solicită obturaţii şi/sau RPF de mică amploare (1 – 3 elemente) se recomandă obţinerea unei ocluzii:
      

Â. Terapeutice;

B. Funcţionale;

C. Habituale;

D. Cu balans general.

E. Centrice
-b-

1362. 
      Ocluzia cu balans general (bilateral balansată) este recomandată în cazul:
      

A. RPF de amploare;

B. Protezelor totale;

C. Restaurărilor protetice mobilizabile (RPM) cu sprijin muco-osos;

D. Restaurărilor directE.

E. RPI
-b,c-

1363. 
      Precizaţi care din următorii parametri periodontali sunt necesari pentru evaluarea viitorilor dinţi stâlpi:
      

A. Vitalitatea pulpară;

B. Numărul de rădăcini cu suport osos bun;

C. Nivelul de afectat al furcaţiei;

D. Evaluarea adâncimii de sondaj.

E. Valoarea protetică a dintelui
-c,d-

1364. 
      Alegeţi factorii care nu sunt decisivi pentru un prognostic endodontic bun:
      

A. Absenţa semnelor şi simptomelor clinice;

B. Absenţa radiotransparenţei periapicale;

C. Absenţa mobilităţii dentare;

D. Absenţa gingivoragiei

E. Prezența radiotransparenței periapicale
-c,d-

1365. 
      Din perspectiva reabilitării protetice care din următorii factori nu sunt decisivi pentru menţinerea sau extracţia unui dinte sunt:
      

A. Cantitatea de ţesut dentar coronar restant;

B Dintele a fost sau nu tratat endodontic

C. Valuarea protetică a acelui dinte în relaţie cu dentaţia restantă;

D. Dintele a suferit in antecedente o contuzie

E. Dintele se află în angrenaj invers
-b,d-

1366. 
      Alegeţi care din următoarele nu reprezintă cerinţe ce trebuiesc îndeplinite de un dinte, viitor stâlp protetic, pentru un prognostic bun:
      

A. Adâncime de sondaj ≤ 3mm şi lipsa sângerării la sondare;

B. Retenţie şi rezistenţă adecvate (ideal: inălţime a bontului de 4 mm cu o convergenţă totală de 15° - 20° şi cu un efect de încercuire de 1,5 – 2 mm);

C. Prezența semnelor clinice acute;

D. Pierderea de ataşament gingival > 0,5cm.

E. Prezenţa radiotransparenţelor
-c,d,e-

1367. 
      Alegeţi care din următoarele afirmaţii sunt corecte din punct de vedere protetic pentru pacienţii cu dimensiunea verticală redusă:
      

A. Varianţia în înălţime a etajului inferior este insesizabilă;

B. Puntem observa o reducere a vizibilităţii rozului buzelor;

C. Buzele au tendinţa a se răsuci înspre exterior;

D. Se accentuează concavitatea mentonieră sub buza inferioară.

E. Buzele au tendinţa a se răsuci înspre interior
-b,d,e-

1368. 
      Care afirmaţii legate de percepția iluzorie sunt false:
      

A. Culoarea joacă un rol principal în reabilitarea orală față de formă, contur și proporții dentare;

B.Culoarea joacă un rol secundar în reabilitarea orală față de formă, contur și proporții dentare;

C. Nuanța, saturația, luminozitatea, translucența și caracteristicile de suprafață toate joacă un rol important în optimizarea restaurărilor estetice și afectează semnificativ iluzia unei modificări în dimensiunile dintelui.

D. Nuanța, saturația, luminozitatea, translucența și caracteristicile de suprafață toate joacă un rol secundar în optimizarea restaurărilor estetice și afectează semnificativ iluzia unei modificări în dimensiunile dintelui.

E. Nuanța reprezită baza culorii dintelui
-a,d-

1369. 
      Zenitul gingival:
      

A.Reprezintă cel mai distal punct al conturului gingival;

B. Reprezintă cel mai apical punct al conturului gingival;

C. Pentru a accentua în mod plăcut zeniturile gingivale, marginile preparației pot fi înfundate ușor în zona distală a feței vestibulare fără a afecta atașamentul epitelial existent;

D. În cazul incisivilor maxilari zenitul poate coincide cu axul lung al dinților.

E. În cazul incisivilor maxilari zenitul nu poate coincide cu axul lung al dinților
-b,c,d-

1370. 
      În cazul inserării imediate a unui implant trebuie să se ia în considerare:
      

A. spațiul ce va exista între implant și osul înconjurător, aproximativ 0,5 – 1 mm, care prezintă potenţial de vindecare;

B. este recomandabil abordarea clasică de a poziționa mai apical implantele;

C. spațiul ce va exista între implant și osul înconjurător, aproximativ 2 mm, care prezintă potenţial de vindecare;

D. este recomandabil abordarea clasică de a poziționa mai vestibular implantelE.

E. este recomandabil abordarea clasică de a poziționa mai cervical implantele
-a,b-

1371. 
      *Care dintre următoare afirmaţii legate de coridorul bucal sunt false:
      

A. Reprezintă spațiul existent între dinții maxilari și comisurile bucale;

B. La nivelul dinților posteriori lumina se reduce gradual și simultană se reduce şi înălțimea lor;

C. La nivelul dinților posteriori lumina se reduce gradual și simultană creşte înălțimea lor;

D. Se creează astfel iluzia distanței și a profunzimii

E. Absența acestor spații negative bilaterale creează un efect artificial al restaurărilor.
-c-

1372. 
      Cu ajutorul pronunţiei consoanei S se pot evalua:
      

A. DVO;

B.lungimea incizală;

C.profilului incizal;

D. poziției dentarE.

E. DVP
-a,d-

1373. 
      Obţinerea de încercuire în cazul dinţilor cu leziuni coronare masive se poate face prin:
      

A. Împingerea marginilor preparaţiei înspre apical;

B. Alungire coronară chirurgicală;

C. Egresie ortodontică, urmată de alungire coronară chirurgicală;

D. Tehnica combinată – extruzie ortodontică.

E. Intruzie ortodontică

-b,c,d-

1374. 
      Care dintre următoarele întrebări, referitoare la gradul distrucţiei coronare şi modalitatea de restaurare, sunt adevărate:
      

A. Clasa I: Cavitate de acces cu 3 pereți restanți / Se indică restaurarea adezivă a dintelui;

B. Clasa a III-a: Cavitate de acces și doi pereți restanți / Restaurările adezive sunt de preferat celor neadezivE.

C.Clasa a IV-a: Cavitate de acces și doi pereţi restanti / În aceste situații sunt indicate DCR-urile;

D. Clasa a V-a: Cavitate de acces fără pereți restanți /În aceste situații sunt indicate DCR-urilE.

E. Clasa a II-a: Cavitate de acces și doi pereți restanți / Restaurările adezive sunt de preferat celor neadezivE.
-b,d-

1375. 
      Reconstituirea bontului coronar se poate face cu:
      

A.CIS

B. CIMR

C. AA

D. RDC

E. Ciment provizoriu
-a,b,c,d-

1376. 
      Care dintre următoarele afirmaţii sunt false:
      

A.Un aspect deosebit de important în realizarea unei amprente corecte este pregătirea şantului gingival;

B. Cel mai comun defect critic ce poate apare în momentul amprentării este localizat la nivelul suprafeţelor axiale;

C.Cele mai comune defecte din zona pragului sunt bulele, lipsuri mici de substanţă şi lipsurile mai mari de substanţă;

D. Cea mai rar întâlnită greşeală a medicului este pregătirea inadecvată a şantului gingival.

E. Cel mai rar defect critic ce poate apare în momentul amprentării este localizat la nivelul suprafeţelor axiale
-b,d-

1377. 
      Care din următorii factori nu sunt esențiali în obținerea unei amprente corecte:
      

A. Alegerea corectă a lingurii de amprentare;

B.Nerespectarea indicaţiilor producătorului materialului de amprentă utilizat;

C.Descentrarea lingurii în momentul amprentării;

D.Izolarea corectă a câmpului protetiC.

E.Condiționarea șanțului gingival
-b,c-

1378. 
      Tehnologiile CAM pot fi împărţite în:
      

A. Tehnica aditivă prin aplicarea materialului pe un bont;

B. Tehnica substactivă dintr-un bloc solid;

C. Fabricare fără formă solidă prestabilită;

D.Tehnica aditivă convenţională.

E. Tehnica aditivă dintr-un bloc solid
-a,b,c-

1379. 
      Trăsăturile esenţiale ale ocluziei, care au la bază observaţiile empirice ale lui Beyon sunt:
      

A. Obţinerea unui număr cât mai mare de stopuri centrice bilaterale în timpul închiderii în intercuspidare maximă, fără a ţine cont de nici o relaţie specifică a maxilarelor

B. Libertate contactelor ocluzale “freedom in centric” (până la 2,5 mm)

C. Pe cât este posibil încărcarea axială a dinților posteriori

D. Libertatea multidimensională a contactelor ocluzale

E. Dimensiunea vertical neadecvată a ocluziei
-a,c,d-

1380. 
      Echilibrarea ocluzală preprotetică este necesară adeseori şi urmăreşte:
      

A. Eliminarea eventualelor disfuncţii pre-existente

B. Limitarea integrării RPF în contextul unor contacte ocluzale corecte

C. Creşterea longevităţii restaurărilor şi prezenţa iatrogeniilor

D. Creşterea confortului pacientului şi a stabilităţii ocluzale

E. Corectarea angrenajelor inverse
-a,d-

1381. 
      *Designul ocluzal al RPF posterioare este condiţionat şi de raporturile ocluzale ale dinţilor frontali astfel:
      

A. Cu cât overbite-ul frontal este mai mare şi overjet-ul este mai mic, cu atât relieful ocluzal al RPF posterioare poate fi mai atenuat

B. Cu cât overbite-ul frontal este mai mare şi overjet-ul este mai mic, cu atât relieful ocluzal al RPF posterioare poate fi mai cuspidat

C. Cu cât overbite-ul frontal este mai mare şi overjet-ul este mai mare, cu atât relieful ocluzal al RPF posterioare poate fi mai atenuat

D. Cu cât overbite-ul frontal este mai mic şi overjet-ul este mai mic, cu atât relieful ocluzal al RPF posterioare poate fi mai cuspidate

E. Designul ocluzal al RPF posterioare nu este condiționat de raporturile ocluzale ale dinților frontali
-b-

1382. 
      Parametrii periodontali pentru evaluarea viitorilor dinţi stâlpi sunt reprezentaţi de:
      

A. Evaluarea pierderii de ataşament epitelial;

B. Evaluarea adâncimii de sondaj;

C. Nivelul de afectare al furcaţiei;

D. Gradul de afectare pulpară

E. Valoarea protetică a dintelui stâlp
-a,b,c-

1383. 
      Factorii decisivi pentru un prognostic endodontic bun sunt:
      

A. Absenţa semnelor şi simptomelor clinice;

B. Absenţa radiotransparenţei periapicale;

C. Absenţa mobilităţii dentare;

D. Absenţa gingivoragiei.

E. Prezența radiotransparenței periapicale
-a,b-

1384. 
      Din perspectiva reabilitării protetice factori decisivi pentru menţinerea sau extracţia unui dinte sunt:
      

A. Cantitatea de ţesut dentar coronar restant;

B. Valuarea protetică a acelui dinte în relaţie cu dentaţia restantă;

C. Dintele a fost sau nu tratat endodontic

D. Dintele a suferit in antecedente o contuzie

E. Dintele se află în angrenaj invers
-a,b-

1385. 
      Alegeti care din următoarele cerinţe trebuiesc îndeplinite de un dinte, viitor stâlp protetic, pentru un prognostic bun:
      

A. Adâncime de sondaj ≤ 3mm şi lipsa sângerării la sondare;

B. Retenţie şi rezistenţă adecvate (ideal: inălţime a bontului de 4 mm cu o convergenţă totală de 15° - 20° şi cu un efect de încercuire de 1,5 – 2 mm);

C. Lipsa semnelor clinice şi prezenţa radiotransparenţelor;

D. Retenţie şi rezistenţă adecvate (ideal: inălţime a bontului de 6 mm cu o convergenţă totală de 35° - 40° şi cu un efect de încercuire de 2/3cm);

E. Mobilitate dentară grad III
-a,b-

1386. 
      *Din punct de vedere protetic este considerată ca plan orizontal de referință:
      

A.Linia intercomisurală;

B.Llinia interlabială;

C. Linia interpupilară;

D. Linia palpebrală;

E. Linia mediană
-c-

1387. 
      *La pacienții cu profile normale, unghiul naso-labial este de aproximativ:
      

A.100 - 105° la barbați și 90 - 95° de la femei;

B.80 - 85° la barbați și de 90 - 95° la femei;

C.90 - 95° la barbați și de 80 - 85° la femei;

D. 90 - 95° la barbați și de 100 - 105° la femei.

E. 90 - 95° la barbați și de 80 - 85° la femei
-d-

1388. 
      Alegeţi afirmaţile corecte legate de biotipul gingival:
      

A. cel gros, asociat de obicei cu expunere normală sau mare a coroanei clinice;

B. cel gros, asociat de obicei cu expunere normală sau redusă a coroanei clinice;

C. biotipul subțire se asociază în principal cu o expunere crescută a coroanei clinice și este acompaniată de o formă triunghiulară a dintelui;

D. biotipul subțire se asociază în principal cu o expunere crescută a coroanei clinice și este acompaniată de o formă pătrată a dintelui.

E. ambele sunt favorabile restaurărilor protetice
-b,c-

1389. 
      În cazul restaurărilor protetice pe implante următoarele afirmaţii sunt false:
      

A. Poziţia ideală a implantului poate fi determinată printr-un ghid chirugical după un wax-up diagnostic;

B. Pentru a preveni recesiile sau fenestraţiile trebuie să existe o grosime de minim 1 mm a tablei vestibulare;

C. Pentru formarea papilei este esenţial existenţa unui spaţiu de cel puţin 3 mm între implant şi dintele adiacent;

D. În cazul mai multor implante acest spaţiu trebuie să fie de 1,5 – 2 mm.

E. Pentru formarea papilei nu este esenţial existenţa unui spaţiu de 1,5 - 2 mm între implant şi dintele adiacent
-b,c,d-

1390. 
      D.p.D.v protetic, o linie a surâsului înaltă:
      

A. Este asociată unei dizarmoni a contuturilor gingivale;

B. Conduce clinicianul spre adoptarea unor tratamente preprotetice chirurgicale;

C. Medicul nu este obligat să poziţioneze marginea restaurărilor în șanțul gingival;

D. Medicul este obligat să poziţioneze marginea restaurărilor în șanțul gingival.

E. Nu ridică probleme de protezare
-a,b,d-
PROTETICĂ